Guvernul Vietnamez propune noi legi de restrictionare legala a religiei
Guvernul Vietnamez îşi propune să introducă o serie de noi amendamente la legile existente, care vor restrânge în continuare libertatea religiei, precum şi a tuturor celorlalte activităţi legate de Biserică în această ţară.
Cardinalul Jean Botez Pham Minh Man, Arhiepiscop de Saigon, a declarat într-o scrisoare către primul-ministru vietnamez că aceste modificări reprezintă “un uriaş pas înapoi”, în comparaţie cu varianta de lege originală.
În esenţă, modificările propuse de decret reflectă dorinţa guvernului de a restabili mecanismul de cerere şi de acordare a dreptului la activităţi religioase. Astfel, acordarea drepturilor legitime ale cetăţenilor se mută în mâinile unor oficiali guvernamentali care ar putea să-şi dea acordul sau nu, prevalandu-se de unele proceduri birocratice”.
„Un guvern din oameni şi pentru oameni” se va transforma într-un „Dumnezeu al ţării”, în mâinile căruia se află toate drepturile, acordând sau refuzând oamenilor dreptul la spiritualitate, a avertizat el.
Introducerea unui text precum „abuzarea de credinţă şi religie”, o exprimare nedeterminată şi susceptibilă de interpretări diverse, conform episcopilor catolici, va plasa în mâinile oficialilor dreptul de a cataloga o acţiune ca fiind o activitate religioasă legitimă sau în afara legii.
Având în vedere legătura specială cu Vaticanul şi cu Biserica Catolică Universală, în general, dispoziţiile care reglementează implicarea străină religioasă par a avea o importanţă deosebită pentru Biserica Catolică Vietnameză. Guvernul Vietnamez impune ca oferirea titlurilor religioase (de episcop, cardinal), trebuie să aibă aprobarea acestuia, oferind astfel un drept de veto guvernului, asupra numirilor episcopale. În repetate rânduri, în trecut, Guvernul şi-a exercitat dreptul de veto în respingerea candidaţilor propuşi de către Vatican.
Proiectul de lege susţine că organizaţiile religioase „cu activităţi internaţionale trebuie să respecte politicile de stat şi preceptele, şi trebuie să informeze Comisia pentru Afaceri Religioase de orice instrucţiuni primite de la organizaţiile religioase străine, şi apoi să respecte instrucţiunile emise de către comisie”. Participarea la astfel de activităţi trebuie să fie aprobata de către Comitetul pentru Afaceri Religioase. Orice ajutor primit de la organizaţiile străine religioase trebuie să fie aprobat, de asemenea, de către Comitetul de Afaceri Religioase de Stat.
Pe scurt, modificările proiectului, astfel cum au fost criticate de Cardinalul Jean Botez Pham, menţin totodată restricţiile dure anterioare privind libertatea religioasă, dar solicită în plus noi proceduri administrative prin care să “se ceară permisiuni”.
Partajează asta:
Filmul „Demascarea” – despre reeducarea din penitenciarul comunist Pitesti, la Buzau
Partajează asta:
Nicolae si Elena Ceausescu precum si alti lideri comunisti țineau Pastile si Craciunul desi erau atei convinsi
Descurajarea tinerilor de a frecventa bisericile şi blocarea oricăror manifestări cu caracter religios nu-i împiedicau pe mai-marii PMR – şi ulterior ai PCR – să petreacă în mod tradiţional, alături de familiile lor, Paştile, Crăciunul şi alte sărbători creştine.
Până în 1989, dacă deţineai vreo funcţie de conducere pe la vreo întreprindere sau dacă lucrai în sistemul judiciar ori în Armată nu era bine să fii văzut pe la biserică. Nici „tovarăşelor” nu le era îngăduit să poarte, la serviciu, pandantive în formă de cruce sau să-şi aducă ouă roşii în pacheţelul cu mâncare. În ceea ce-i priveşte pe tineri, ei erau chemaţi la şcoală în duminica Paştilor, chipurile pentru „activităţi recreativ-educative”.
Religia fusese eliminată din programa de studiu, iar seminariile şi institutele teologice erau atent supravegheate de către autorităţile comuniste. Unii spun că partidul şi Securitatea puseseră la punct chiar şi un plan de racolare a feţelor bisericeşti pentru a ţine sub control „fenomenul”. Dar în pofida măsurilor de izolare a clericilor şi a lăcaşelor de cult, românii nu au pierdut contactul cu Biserica. Dimpotrivă. Anii ce au urmat evenimentelor din 1989 au demonstrat setea oamenilor de a-şi asigura libertatea religioasă.
Pe de altă parte, ironia sorţii a făcut ca mulţi dintre liderii comunişti, şi mai ales părinţii şi copiii lor, să respecte – în ascuns, ce-i drept – obiceiurile creştine. Iată un prim argument şi un posibil început de explicaţie: potrivit documentelor păstrate în arhivele Mitropoliei Olteniei, tatăl lui Nicolae Ceauşescu, Andruţă Ceauşescu, a fost consilier parohial la Scorniceşti până la moartea sa (1969).
Zoia Ceauşescu ţinea post
De Paşti şi de Crăciun, în familia lui Nicolae Ceauşescu erau nelipsite preparatele culinare specifice acestor sărbători. Mai mult, apropiaţii copiilor familiei Ceauşescu susţin că Zoia era o fire foarte religioasă şi că ţinea toate posturile de peste an, rânduite de Biserică.
O altă mărturie în legătură cu modul în care Elena şi Nicolae Ceauşescu înţelegeau să se raporteze la tradiţie vine de la Suzana Andreiaş, fost administrator al reşedinţelor prezidenţiale din Bucureşti şi Snagov. Ea relatează următorul episod, în volumul de convorbiri cu Maria Dobrescu („La curtea lui Ceauşescu”): „Să ştiţi că ţineau sărbătorile astea, Paştele, Crăciunul. Mâncau ce mânca toată lumea: carne de miel, ouă roşii, cozonac. Să ştiţi, la ei în casă se făceau întotdeauna ouă roşii.”
Suzana Andreiaş povesteşte cum odată n-a făcut cozonac de Paşti pentru familia Ceauşescu. „Pentru mine făcusem, dar pentru ei nu. Şi în ziua aceea, de Paşti, au venit la Snagov. Ouă roşii făcusem şi pentru ei, şi pentru mine. În casă era cozonac de la Sector (Gospodăria de Partid, n.n.), frumos aranjat pe tavă. «De unde este cozonacul ăsta?», mă întreabă tovarăşul. De la Sector, îi spun. «Tu n-ai făcut?». N-am făcut! Mi-a fost ruşine să-i spun că pentru mine am făcut şi pentru ei nu.
«Uite, noi mergem să ne plimbăm şi tu ne faci cozonac până ne întoarcem!». În două ore am făcut cozonac acolo, în vilă, în cuptor. I-au pus în maşină şi i-au luat cu tot cu tăvi la Bucureşti. A treia zi de Paşte, când am ajuns la Bucureşti, am mai văzut doar unul în bucătărie. Şi o întreb pe fata din casă: Olimpia, cine a mâncat, mă, cozonacii ăia? «Dumnealor au mâncat», a zis fata. Lui îi plăcea cozonacul simplu, numai cu stafide”, îşi aminteşte Suzana Andreiaş.
Citește mai multe pe site-ul Revistei Historia
Partajează asta:
SUA: Intoleranta fata de crestinism e tot mai mare
O serie de incidente recente indică o creştere a intoleranţei faţă de creştinism, în SUA. Christian Post notează câteva exemple.
(1) Curtea Supremă a decis să excludă pe oricine se roagă „în numele lui Iisus”, dintre cei care se roagă la deschiderea întâlnirilor oficiale ale municipalităţii.
(2) Capelanul militar Gordon Klingenschmitt a fost îndepărtat din funcţie după o controversă legată de faptul că s-a rugat în numele lui Iisus.
(3) O universitate i-a interzis unei absolvente să mulţumească în numele lui Iisus în discursul rostit la festivitatea de absolvire.
(4) Creştinii din SUA trebuie să accepte ca simbolurile creştine să fie ridiculizate în forma unor „opere de artă”, expuse de diverşi artişti. În acelaşi timp, unii redactori au fost sancţionaţi sau chiar concediaţi după ce au republicat caricaturile cu profetul Mahomed, apărute iniţial într-o publicaţie daneză.
Întrebat despre incidentele de acest gen, Brannon Howse, fondatorul postului Worldview Week-end, a afirmat că acestea nu ar trebui să îi surprindă pe creştini, pentru că Iisus însuşi a afirmat că aceştia vor fi persecutaţi. Howse crede că americanii, inclusiv creştinii, iubesc mult comoditatea şi nu agreează ideea de a suferi în numele credinţei lor. În opinia sa, creştinismul multora din SUA este un creştinism gen „vată de zahăr”. Când intoleranţa şi persecuţiile împotriva creştinismului se vor intensifica, mulţi dintre cei care spun astăzi că sunt creştini vor renunţa la creştinism, susţine Howse.
„Să ne amintim că este imposibil să fim uniţi cu lumea fără a face compromis şi să ne aducem aminte că noi suntem mesagerii lui Dumnezeu. Foloseşte toate oportunităţile pentru a prezenta Evanghelia şi întreabă-te «Ce propovăduiesc eu?» Dacă predicăm prin viaţa şi faptele noastre că Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul, devenim duşmanii lumii. Iar lumea nu este tolerantă cu duşmanii săi”, a declarat Brannon Howse.
„Toleranţa a ajuns să însemne o respingere totală a creştinismului şi a standardelor morale. Toleranţa modernă redefineşte cuvinte precum «căsătorie», «discriminare», «egalitate», «moralitate» şi chiar «absolut». Cuvântul toleranţă, aşa cum este folosit astăzi, nu include niciodată argumente contrare sau perspective concurente. Toleranţa a devenit orwelliană şi incontestabil de intolerantă”, a declarat Matthew Staver, decan şi profesor de drept la Facultatea de Drept a Universităţii Liberty.
Partajează asta:
Dezbinarea creştinilor favorizează persecuţiile contemporane
Recent, un cuplu creştin britanic a primit interdicţie de luare în custodie a unui copil, ca urmare a convingerilor religioase ale acestora, considerate dăunătoare unei educaţii sănătoase, în spiritul pluralismului valoric.
Foto: Dan Marinescu/ Intact images
Trăim într-un stat laic, iar convingerile religioase ale lui Owen şi Eunice Johns (cuplul respectiv, n.r.) îi descalifică de la misiunea de a creşte cetăţeni buni ai societăţii”, au spus judecătorii, conform ziarului britanic „The Telegraph”. „Ne bucurăm de statutul de naţiune multiculturală, binecuvântată cu o pluralitate de credinţe. Creştinismul a fost depăşit!”, au culminat tribunii. Cu toate acestea, în tribunalele britanice martorii încă jură pe Biblie şi invocă ajutorul lui Dumnezeu în declararea adevărului.
Tot în Marea Britanie unele autorităţi interzic adopţia pentru cuplurile de fumători, de persoane supraponderale sau chiar de persoane heterosexuale, dar încurajează, în schimb, adopţia pentru cuplurile de homosexuali. Este notoriu cazul relatat de „Daily Mail” în 2009, al celor doi băieţei din Edinburgh adoptaţi de un cuplu de homosexuali, în defavoarea bunicilor acestora şi a altor familii de heterosexuali care doreau să îi adopte. Mama micuţilor avea 26 de ani şi se afla într-o clinică pentru reabilitarea dependenţilor de droguri. Bunicilor le-a fost respinsă cererea de custodie, pe motiv de vârstă înaintată, aceştia având 46 şi 59 de ani.
Creştinismul nu este fundamentalist
Fie şi numai din aceste două cazuri este evident că religia creştină este tratată, în mod profund nedrept ca o mişcare fundamentalistă, ermetică, nedeschisă dialogului, intolerantă şi, deci, dăunătoare societăţii pluraliste. Or, regula de aur a creştinismului este chiar cea care stă la baza legilor şi a multiculturalismului: Fă celuilalt numai ceea ce doreşti să ţi se facă ţie. Învăţăturile creştine inspiră pe majoritatea creştinilor la respect faţă de valorile şi credinţele „străinului”, fie acesta evreu, musulman, hindus sau ateu.
Iubirea faţă de străin (filoxenia) este chiar una din virtuţile fără de care nu ne putem mântui. Intoleranţa şi radicalismul creştin există, dar acestea nu se manifestă în atitudinea agresivă faţă de celălalt, ci în rigoare, adică în păstrarea exactă şi completă a învăţăturii de credinţă revelată de Mântuitorul. Dialogăm cu celălalt pentru a-l înţelege şi a-l iubi în diferenţa lui, dar nu pentru a face prozelitism şi nici pentru a ne pierde specificul, în numele unei uniformizări culturale new-ageiste. Urâm erezia, dar iubim ereticul. Suntem intoleranţi, dar în luptă cu patimile proprii, nu cu semenii noştri, nu cu cei diferiţi. Creştinii sunt singurul „popor” care îşi propune să îşi iubească duşmanii.
Este nevoie de alianţe între creştini
În schimb, societatea occidentală, lumea musulmană şi cea arabă sunt din ce în ce mai necruţătoare cu creştinii. Potrivit estimărilor Centrului pentru Libertate Religioasă al Institutului Hudson, „peste 200 de milioane de creştini se află sub ameninţarea violenţei din cauza credinţei lor” şi „aproximativ 350 de milioane sunt discriminaţi în mod legal în ceea ce priveşte accesul la locuri de muncă, locuinţe şi condiţii de viaţă”. Papa Benedict al XVI-lea se referea şi el la începutul anului 2011 la faptul că guvernele trebuie să facă un angajament concret şi constant pentru a pune capăt violenţei antireligioase. Alianţa Evanghelică Mondială constata şi ea, într-un raport înaintat Comisiei ONU pentru Drepturile Omului: „Creştinii sunt cel mai mare grup din lume căruia îi sunt refuzate drepturi fundamentale din cauza credinţei”.
Mai mult ca oricând se reclamă o unitate a creştinilor de pretutindeni, pentru apărarea valorilor creştine comune. Astfel, într-un interviu publicat la 28 februarie, în revista „Pravda Komsomolskaya”, Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, şeful Departamentului Sinodal pentru Relaţii Externe al Bisericii Ortodoxe Ruse, declara: „Astăzi este o mare nevoie de o „alianţă strategică” între creştinii ortodocşi şi catolici, membrii vechilor biserici răsăritene şi protestanţii tradiţionalişti, adică cu toţi cei care apără adevăratele valori creştine – familia, creşterea copiilor, indisolubilitatea căsătoriei, valoarea vieţii umane de la începuturile ei şi până la moarte”.
Arhiepiscopul grec Hristodoulos sublinia în conferinţa „A treia întâlnire mondială a religiilor” că este nevoie nu doar de unitate între creştini, ci şi de dialog între civilizaţii: „Dacă nu recunoşti şi nu respecţi identitatea şi unicitatea fiecărei civilizaţii, nu eşti în măsură să înţelegi şi ce oferă valoros fiecare civilizaţie” (în Dimitris Rizoulis, „Comoară de cuvântări…”, trad. prof. Ion Diaconescu şi drd. Dorin-Demostene Iancu, Editura Omonia). Arhiepiscopul pleda pentru împrumutarea elementelor valoroase de la alte civilizaţii, dar şi pentru prelucrarea acestora şi punerea lor în acord cu specificul civilizaţiei noastre creştine. „Ar fi important să constituim o reţea de comunicare culturală, organizată astfel încât să promoveze pacea, să limiteze agresivitatea naţionalismelor, să elibereze civilizaţia de politicile instigatoare şi să cultive respectul tuturor faţă de moştenirea culturală, monumentele, dar şi creaţiile materiale ale fiecărei civilizaţii”.
Eşecul tentativelor de solidarizare a creştinilor
Cu toate acestea, pe plan mondial, nu există încă o reţea de comunicare efectivă între creştinii de confesiuni divergente. Dialogul cu alte civilizaţii şi culturi înaintează cu viteza melcului, persecuţiile nu sunt decât ocazional mediatizate, liderii religioşi nu sunt obişnuiţi să facă front comun împotriva acestor agresiuni. Iubirea trebuie să învingă însă orgoliile omeneşti. Iar noi, creştinii, să renunţăm la atitudinea de băşcălie şi lehamite faţă de propria noastră credinţă şi de reprezentanţii clerului, cum se întâmplă mai ales în presa laică.
Constantin Ghiță, Dezbinarea creştinilor favorizează persecuţiile contemporane, articol în ziarul Lumina, Joi 10 martie 2011, Nr.57(1861) Anul VII Serie Națională, p.16
Disponibil si on-line pe site-ul ZiarulLumina.ro (http://www.ziarullumina.ro/articole;1540;1;53587;0;Dezbinarea-crestinilor-favorizeaza-persecutiile-contemporane.html)
Partajează asta:
Centrul pentru Libertate Religioasa al Institutului Hudson: „peste 200 de milioane de crestini se afla sub amenintarea violentei din cauza credintei lor”
Potrivit estimărilor Centrului pentru Libertate Religioasă al Institutului Hudson, „Potrivit estimărilor Centrului pentru Libertate Religioasă al Institutului Hudson, „peste 200 de milioane de creştini se află sub ameninţarea violenţei din cauza credinţei lor” şi „aproximativ 350 de milioane sunt discriminaţi în mod legal în ceea ce priveşte accesul la locuri de muncă, locuinţe şi condiţii de viaţă”.l în ceea ce priveşte accesul la locuri de muncă, locuinţe şi condiţii de viaţă”.
Constantin Ghiță, Dezbinarea creştinilor favorizează persecuţiile contemporane disponibil pe site-ul ZiarulLumina.ro
Partajează asta:
Crestinii sunt cel mai mare grup din lume caruia ii sunt refuzate drepturi fundamentale din cauza credintei
Alianța Evanghelică Mondială constata (…), într-un raport înaintat Comisiei ONU pentru Drepturile Omului: „Creștinii sunt cel mai mare grup din lume căruia îi sunt refuzate drepturi fundamentale din cauza credinței”.
Constantin Ghiță, Dezbinarea creştinilor favorizează persecuţiile contemporane disponibil pe site-ul ZiarulLumina.ro
Partajează asta:
Interviul acordat de Vasilica Croitor la RTN Chicago – video
Vasilică Croitor la RTN Chicago
Pentru a urmării interviul apasă pe imagine, sau aici.
Partajează asta:
Simbolurile religioase, din nou în pericol
Un proiect de lege propus de Ministerul Educaţiei albanez i-ar putea obliga pe tineri să nu mai afişeze simbolurile religioase în cadrul şcolii, precum crucea şi hijabul. După cei cincizeci de ani de deşertificare spirituală, timp în care religia a fost interzisă sub orice manifestare a sa, Albania se află din nou în pericolul de a atenta la propria sa memorie religioasă, recuperată firav după 1992, citim într-un articol publicat astăzi în Ziarul Lumina.
Pentru prima dată, creştinii şi musulmanii sunt puşi acum în postura de a-şi apăra împreună credinţa. În comunism, preoţii au lipsit cu desăvârşire, fiind închişi sau, în unele cazuri, executaţi, iar bisericile, distruse sau transformate în cazemate şi magazii. Oamenii se rugau în gând şi pe ascuns şi tot pe furiş înroşeau ouăle de Paşti, se rugau sau îşi făceau semnul crucii. Instaurarea democraţiei în 1992 a prins Albania doar cu 20 de preoţi ortodocşi care puteau exercita ritualul bisericesc, restul căzând pradă martiriului anticomunist. România însăşi a fost cea care şi-a ajutat sora mai mică din Balcani, construind prima biserică nouă ortodoxă, la Korcea, şi şcolind primii preoţi.
Acum, noul proiect de lege a educaţiei susţine învăţământul laic, independent faţă de confesiunile religioase. Dacă va fi adoptată, legea va interzice purtarea de simboluri religioase în licee, inclusiv a crucii şi a vălului musulman (hijabul). În sens mai general, susţin iniţiatorii actului normativ, această măsură vizează eliminarea oricărei îndoctrinări ideologice sau religioase din şcoli, inclusiv organizarea de partide politice sau activităţi religioase în rândul personalului din şcoli. Afişarea simbolurilor va fi interzisă, se spune, cu excepţia şcolilor în care se predau subiecte religioase. Desigur, atât comunitatea musulmană din Albania, cât şi Biserica Ortodoxă sunt împotriva acestei măsuri.
Este în joc libertatea religiei, au declarat reprezentanţii a peste 70 de moschei din ţară la o conferinţă de presă organizată recent la Tirana, acuzând că legea propusă este discriminatorie. Biserica Ortodoxă a emis un comunicat separat în care declară că articolul 36 – clauza care interzice simbolurile religioase – este o încălcare a constituţiei, precum şi a convenţiilor şi rezoluţiilor internaţionale, recunoscute şi ratificate de statul albanez.
Sursa: Catholica.ro (23.02.2011)
Istorie Evanghelica 