Este America pregătită pentru un președinte mormon?
Mitt Romney
Doi mormoni, Mitt Romney, fost guvernator de Massachusetts, şi Jon Huntsman, fost guvernator de Utah se luptă pentru nominalizarea republicanilor la alegerile prezidenţiale.
Campania prezidenţială din SUA, ca şi mai multe emisiuni TV sau spectacole de pe Broadway, au propulsat în ultimul timp religia mormonă în lumina reflectoarelor, conturând opiniile şi făcând ca mormonismul să fie dezbătut intens în mass-media de peste Ocean.
Mitt Romney, candidatul cu cele mai mari șanse în cursa pentru nominalizarea republicanilor la alegerile prezindențiale, este poate cel mai cunoscut mormon al Americii. El a fost misionar al acestei secte. Nu bea nici ceai, nici cafea. Soţia sa, potrivit tradiţiei mormonilor, păstrează în permanenţă provizii de alimente pentru o lună de zile, pentru cazuri de urgenţă.
O cercetare dată publicităţii recent, în care mormonii sunt întrebaţi ce cred despre ei înşişi arată cât de corectă e imaginea pe care o are America privind această religie, una dintre cele care câştigă cel mai repede teren.
Sondajul realizat în toamnă de Pew Forum on Religion and Public Life, a adresat mormonilor o gamă largă de întrebări, de la cum interpretează propria religie, până la părerile lor despre homosexualitate, căsătorie politică şi locul mormonilor în America.
Potrivit studiului, mai puţin de jumătate dintre mormoni, spun că evitarea cafeinei este esenţială pentru a fi un bun membru al bisericii.
Biserica Sfinţilor din Zilele din Urmă recomandă ca mormonii să păstreze provizii de hrană pentru trei luni, dar numai 23% dintre mormoni respectă această cerință. În privinţa misionarilor care bat la uşile vecinilor, numai unul din patru membri şi-au completat întregul termen al misiunii.
Mormonii nu îl agreează pe Obama
„Şase din zece mormoni spun că ei cred că americanii ştiu prea puţin despre religia lor”, a declarat Gregory Smith, cercetător senior la organizaţia Pew Forum on Religion and Public Life, a cărui echipă a intervievat 1.019 mormoni. „Şi totuşi, există o dihotomie între felul în care mormonii cred că sunt percepuţi în societatea americană, comparativ cu direcţia în care s-ar putea îndrepta lucrurile”, a declarat el.
Potrivit sondajului, 56% dintre mormoni cred că ţara este pregătităă pentru un preşedinte de această religie.
Două treimi dintre mormoni se descriu drept conservatori din punct de vedere politic, în timp ce trei din patru sunt membri sau simpatizanţi ai Partidului Republican . Un număr foarte mare de mormoni au spus că îi privesc favorabil pe Romney şi Huntsman, dar că nu îl agreează pe preşedintele Barack Obama.
Mormonismul a fost o problemă foarte dezbătută de către unii pastori evanghelici în alegerile prezidenţiale primare din state. Mulţi dintre aceşti pastori spun că nu sunt de acord cu convingerile mormonilor privind Trinitate şi scriptură. Printre critici se află un cunoscut pastor din Texas, care a devenit popular în octombrie deaorece a numit mormonismul „cult”.
Convingerile mormonilor
Potrivit cercetării Pew, nouă din zece mormoni cred că liderul Bisericii Sfinţilor din Zilele din Urmă este un profet al Domnului, iar Cartea Mormonilor a fost scrisă – spun ei – de vechi profeţi.
Procente la fel de mari dintre mormoni spun că familiile lor sunt împreună pentru eternitate şi că Dumnezeu Tatăl şi Isus Cristos sunt fiinţe fizice, separate, în timp ce Sfântul Duh este „un persoanj al spiritului”. În ciuda diferenţelor faţă de cele mai multe religii creştine, 97% din mormoni spun că sunt creştini.
Acelaşi număr de mormoni şi de evanghelişti protestanţi – 74% -spun că avortul este rău din punct de vedere moral şi 79% dintre mormoni cred că sexul în afara căsătoriei este greşit, comparativ cu 61% dintre protestanţii evanghelişti.
Două treimi dintre mormoni spun că homosexualitatea trebuie descurajată, dar peste un sfert spun că trebuie acceptată. 59% dintre mormoni cred că homosexualii sunt discriminaţi, iar 55% cred că musulmanii sunt discriminaţi. Un procent de 46% dintre mormoni cred că ei înşişi sunt discriminaţi.
În timp ce pentru mulţi membri ai Bisericii Sfinţilor din Zilele din Urmă, precum Romney şi Huntsman, mormonismul este o lungă tradiţie de familie, unul din patru mormoni spun că s-au convertit. Dintre aceştia , peste , jumătate spun că au făcut acest lucru pe baza convingerilor religioase. Mulţi oameni au spus că au descoperit adevărul şi că „această religie are sens”.
Articol semnalat de Cătălin Vasile
Partajează asta:
Jimmy Carter despre Dumnezeu şi rolul religiei în politică
Jimmy Carter este cel de-al 39-lea preşedinte al Statelor Unite, fondator al Carter Center şi laureat al Premiului Nobel pentru Pace. Într-un interviu pentru Huffington Post, preşedintele Carter vorbeşte despre credinţă, despărţirea de Dumnezeu şi locul religiei în politică.
Religia şi politica ar trebui să fie două lucruri separate de un zid, dacă se poate, susține fostul președinte american. În timpul exercitării funcţiei de preşedinte, credinţa personală ar trebui să fie clar separată de îndatoririle politice. „Nu cred că preşedintele Statelor Unite ar trebuie să favorizeze creştinismul, dacă el este adept, în detrimentul islamismului, a iudaismului şi a altor religii”, spune Carter.
Pe de altă parte, fostul preşedintele este de părere că principiile credinţei personale trebuie aplicate şi în datoriile oficiale cu parteneri seculari. Asta în special pentru menţinerea păcii între naţiuni. „Îmi aduc aminte că în timpul războiului rece, stăteam în biroul oval şi învârteam un glob pământesc şi îmi imaginam că sunt Brezhnev în Moscova şi mă gândeam cum să fac să nu pornesc un conflict nuclear. Am încercat să îl înţeleg”, povesteşte preşedintele.
Citește continuarea AICI
Partajează asta:
Cel mai frumos Crăciun
Un editorial din ziarul Adevărul via Răscumpărarea memoriei
Această poveste nu am trăit-o, ci am auzit-o. Mi-a povestit-o un moşneag legendar de pe uliţa copilăriei mele, în Gorjul submontan, acolo unde pământul se întâlneşte cu cerul, iar viaţa cu nemurirea.
A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti. Au fost odată vremuri atât de sălbatice, încât eliberarea din puşcării a deţinuţilor politici a părut o măsură de mare umanism a Înţeleptului Conducător, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Nici nu mai conta că, în bunătatea lui, acelaşi conducător domnise peste o ţară de deportaţi şi deţinuţi politici, dintre care mulţi şi-au lăsat oasele prin nesfârşitele lagăre ale ţării.
A fost odată o iarnă grea, cu geruri năprasnice şi cu omăt până la brâu. Într-o căsuţă de bârne, acoperită cu şindrilă, trăiau o femeie necăjită, despre care lumea zicea că-i văduvă, şi trei copii mititei, despre care se vorbea că-s orfani. Nimeni nu-l văzuse mort pe tatăl copiilor, dar de mai bine de cinci ani, de când fusese ridicat, nu se mai ştia nimic de el. Nu venise nicio înştiinţare de deces, nicio telegramă, nimic; doar o vorbă adusă cine ştie de cine, cum că Ion al Morăriţei a murit în închisoare.
Au fost odată doi băieţi şi-o fată, cu vârste de 10, 8 şi 5 ani, care în seara de Crăciun a anului 1963 au îmbrăcat haine groase, şi-au pus ciorapi şi mănuşi de lână, croşetate de mama lor, au îndesat pe cap căciuli cu urechi şi au pornit prin sat cu Moşul. Băiatul cel mare şi-a acoperit faţa cu o barbă lungă, de lână lipită pe un carton prins pe după urechi cu elastic, şi astfel a devenit Moş Crăciun.
Cei trei prichindei au început să colinde din capul satului. Prinşi cu o treabă atât de serioasă, uitaseră şi de frig, şi de foame. Înaintau cu greu prin troienele de pe uliţă, iar zăpada continua să se aştearnă peste potecuţa croită printre nămeţi. Ningea ca în poveşti.
Erau gospodari de tot felul: unii, ştiindu-i copii buni şi necăjiţi, îi primeau în ogradă şi le îndesau merinde în traistă şi bănuţi în buzunar; alţii, având de-a face cu odraslele unui duşman al poporului, îi alungau cu vorbe de ocară. Unul chiar a pus câinii pe ei, strigând în noapte: să nu vă mai prind pe-aici, orfanilor! Dar cei mai mulţi îi chemau în casă, pentru a-i omeni şi a-i pune lângă sobă, să se dezmorţească.
La răscrucea de la biserică, micuţii colindători au zărit o mogâldeaţă care venea spre ei, dinspre uliţa principală. Fantoma înainta greu, părând că se opreşte la fiecare pas. Şi dacă este adevăratul Moş Crăciun? – s-au gândit copiii.
Când s-au apropiat la câţiva paşi, omul a tuşit înfundat, ca şi cum îl măcina o boală de plămâni. Nu, acesta nu poate fi Moş Crăciun. Nu are nici barbă, nici sanie, nici măcar un sac cu daruri pe umăr.
„Bună seara, mă, copii”, zise fantoma, „aţi plecat cu colindatul?” „Bună seara, nene… Moş Crăciun”, răspunse, stingheră, fetiţa. Fratele cel mare îi dădu un ghiont cu cotul, să tacă, pentru că… Pentru că acela nu era Moş Crăciun, ci mai mult decât atât: era tatăl lor, care dispăruse din sat de cinci ani şi două luni, pe când băiatul cel mare avea 5 ani, băiatul cel mic trei ani, iar fetiţa nu se născuse încă! Era tatăl lor, iar băiatul cel mare – care şi-l amintea vag, ca pe un om bun care cândva, la facerea lumii, îl purtase în cârcă şi-l dusese la scăldat – a simţit atunci, pe loc, în întunericul luminat de zăpada albă, că acela şi nimeni altcineva este tatăl său, este tatăl lor, este Moş Crăciunul care-i lipsise cinci ani la rând! Ceilalţi doi copii au priceput atunci că nu mai erau orfani, iar mama lor nu mai era văduvă. Nimeni nu va mai râde de ei că sunt orfanii văduvoaiei, nimeni nu va mai îndrăzni să pună câinii pe ei!
Bine-ai venit, tată!
Bine v-am găsit, copiii mei!
Să vezi ce-o să se bucure mama!…
Spre casă au plecat patru mogâldeţe îngheţate, dar fericite. A fost cel mai frumos Crăciun de pe uliţa copilăriei, de la facerea lumii şi până la sfârşitul ei, care nu va veni niciodată.
Grigore Cartianu este redactor-şef Adevărul
Partajează asta:
Vaclav Havel despre disidententa
Vaclav Havel
espre disidenta, in cadrul unui interviu din 1990, Vaclav Havel declara: „Disidentul nu opereaza in zona puterii reale, deloc. El nu cauta putere. Nu isi doreste functie si nu aduna voturi. Nu incearca sa castiga publicul de partea lui, nu ofera nimic si nu promite nimic. Nu poate oferi decat eventual propria sa piele – si o ofera doar pentru ca nu are alta modalitate de a-si sustine adevarul pentru care lupta. Actiunile sale pur si simplu articuleaza demnitatea sa ca cetatean, indiferent de pret.”
Partajează asta:
Camera Reprezentanţilor din SUA a adoptat o măsură reper în libertatea religioasă, H.Res.306
În urmă cu câteva ore, Camera Reprezentanţilor din SUA a adoptat o măsură reper în libertatea religioasă, H.Res.306, prin care i se solicita Turciei să retrocedeze proprietăţile bisericilor creştine furate prin genocid, şi să pună capăt represiunii asupra membrilor supravieţuitori ai vastei civilizaţii creştine, care odată reprezenta o majoritate pe teritoriul Republicii de astăzi a Turciei, informează, în exclusivitate, serviciul de presă LONews, al Agentiei de stiri Lacasuri Ortodoxe.
„În ciuda pretenţiilor recente ale primului-ministru Erdogan despre aşa-zisele progrese privind libertatea religioasă, comunităţile creştine din Turcia continuă să se confrunte cu discriminarea gravă”, a explicat congresmanul Royce. „Astăzi, Camera Reprezentanţilor din SUA a considerat şi a adoptat o legislaţie care solicită guvernului Turciei să pună capăt discriminării religioase, permiţând rugăciunea şi educaţia religioasă, şi retrocedând proprietăţile furate ale Bisericii. Statele Unite au un interes puternic în promovarea libertăţii religioase în străinătate”.
Rep. Berman: „Această importantă rezoluţie atrage atenţia Turciei, ca ea să respecte moştenirea creştină antică a Anatoliei şi să-i trateze pe membrii comunităţilor sale creştine, ca cetăţeni liberi şi egali. Turcia ar trebui să ia măsuri imediate pentru a restabili toate bunurile bisericeşti confiscate şi pentru a permite libertatea deplină a cultului şi educaţiei religioase în toate comunităţile creştine”
Citește articolul integral pe site-ul http://stiri.lacasuriortodoxe.ro
Partajează asta:
Trecătorii care dau bani cerşetorilor vor fi amendaţi în Lituania
Autorităţile din Vilnius au introdus recent o interdicţie de a mai da bani cerşetorilor, iar încălcarea acesteia le va aduce o amendă atât cerşetorilor, cât şi celor care le dau bani.
Citeste articolul integral în ziarul Gandul
Partajează asta:
Marturia unui fost lucrator din Securitate care L-a cunoscut pe Dumnezeu via remembering7
Din cultele religioase, biserica care a fost cel mai oprimata a fost cultul penticostal. Ortodocsii sau catolicii faceau voia noastra. Ce le spuneam sa faca, aia faceau. Penticostalii aveau ceva deosebit: lucrarea Duhului Sfant. In vremea aceea, la cabinetul 2 s-a pus problema daca putem sa starpim pe acesti penticostali. Articolul 30 din Constitutie nu ne dadea dreptul acesta. Asa ca am inceput sa actionam asa cum ne invatau instructorii nostri: cum sa lovim sub centura, ca cei din afara sa nu afle de crimele si marsaviile pe care le savarseam. In trei ani de zile au reusit sa faca din mine un călăau, un om care ucide cu sange rece nu oameni vinovati ci oameni nevinovati, copii ai lui Dumnezeu.
Trebuie sa stiti ca in fruntea cultului era un om de-al nostru care intotdeauna supraveghea activitatea cultului si se supara foarte mult cand cei care erau pusi sa faca conform planurilor noastre nu ascultau…
Citește continuarea în cadrul articolului Fragmente din marturia unui securist pocait – 1.
.
Partajează asta:
Evenimente editoriale în legătură cu istoria recentă la Târgul Internaţional „Gaudeamus – Carte de învăţătură” 2011
Miercuri, 23 noiembrie
Istorie Evanghelica 