Un misionar vorbeşte despre evanghelizarea secretă din China
„Chinezii neagă creştinismul fiindcă au fost educaţi să creadă într-o evoluţie naturală, fără Dumnezeu. În mintea lor sunt siguri că Dumnezeu nu există. Ei cred în ei înşişi şi în bani.” Aşa se văd chinezii și China prin ochii unui misionar creştin.
„Merg din casă în casă,” povesteşte pentru Christian Telegraph misionarul, al cărui nume nu a fost dezvăluit pentru a-l proteja. „E foarte, foarte periculos. Oamenii pe care i-am vizitat până acum nu au spus nimic despre mine guvernului,” explică misionarul, dar adaugă că nu știe niciodată dacă oamenii cu care vorbeşte îl vor reclama sau nu.
Mediul religios chinez este marcat de trecutul politic al ţării. „Mulţi oameni încă au încredere în Mao Zedong… Am vizitat diverse case în care oamenii se închină în faţa fotografiei lui.” În ciuda acestei realităţi şi a faptului că cei mai mulţi chinezi au fost educaţi să „creadă în ei înşişi, să nege existenţa vreunui Dumnezeu sau a vreunui lucru supranatural… tinerii sunt foarte deschişi”, povesteşte misionarul.
Religiozitatea chinezilor e prezentă în statistici. Primul sondaj de mari proporţii referitor la credinţele religioase ale chinezilor, efectuat în 2006, a relevat că 31,4% din populaţie se declară religioasă. Raportând eşantionul de 4.500 de subiecţi la numărul total al chinezilor, se ajunge la un număr de peste 300 de milioane de credincioşi, de trei ori mai mult decât estimările oficiale anterioare ale Chinei ateiste.
După prăbuşirea regimului lui Mao, atmosfera politică s-a relaxat, iar oamenii s-au îndreptat spre religie, pentru a găsi alinare, explica în luna iulie pentru NPR, Liu Zhongyiu, profesorul de la Universitatea Normală din China de Est (Shanghai) care a coordonat aplicarea sondajului.
Răspândirea creștinismului în rândul populației chineze reprezintă o „creștere unică și explozivă”, aprecia într-un interviu acordat portalului Christian Today, în luna august, Mathews George Chunakara, directorul Departamentului de Relaţii Internaţionale şi Mărturie Publică al Consiliul Mondial al Bisericilor (WCC). Chunakara comentează că „nu doar clasele defavorizate îmbrățișează creștinismul, ci și cei bogați și cei educați, de asemenea,” oferind exemplele Beijingului și Shanghaiului ca dovadă a acestui fapt.
Potrivit aceleiaşi surse, dacă în 1970, numărul creștinilor din China se apropia de 13 milioane, estimările prezente ajung până la 130 de milioane de persoane.
În prezent, în China există două tipuri de biserică: cele recunoscute de stat şi cele subterane. ”Creştinii din bisericile subterane spun despre comunităţile de credincioşi din bisericile înregistrate că se încred mai degrabă în guvern, nu în Dumnezeu”. De aceea, unii dintre creştinii din bisericile subterane nu discută cu cei din bisericile recunoscute de stat pentru că nu au încredere în ei, a mai dezvăluit misionarul creștin.
Sunt însă și reprezentați creștini care văd o oportunitate în recunoaşterea bisericilor de către guvern. Chinezii care nu fac parte din aşa-numita biserică subterană, ci care s-au înregistrat oficial ca membrii ai bisericii, „au libertatea de a se închina, atâta timp cât fac lucrul acesta în biserică. Este o oportunitate extraordinară. Dacă acţionăm legal şi în limitele legii, putem lucra prin biserica înregistrată legal, care este foarte dispusă să răspândească Evanghelia în acest timp”, a declarat la începutul lunii septembrie, pentru Christian Telegraph, Jonathon Brooks, directorul organizaţiei misionare „Vocea Chinei şi a Asiei”.
Articol preluat de pe site-ul semneletimpului.ro (6 octombrie 2010)
Guvernul ateist chinez sprijină budismul pentru a contracara creștinismul
China susține religia budistă în defavoarea creștinismului, susține National Public Radio din America, citându-l pe Andre Laliberte de la University of Ottawa. În anul 2006 a avut loc în China primul Forum Budist Mondial, la care au participat o mie de călugări. Era prima manifestare religioasă de o așa amploare sponsorizată oficial de o țată atee. Cu patru decenii în urmă orice închinare religioasă fusese interzisă în China.
Momentul a marcat o schimbare de atitudine în administrația de la Beijing către religie, în special către budism. Se estimează că în China sunt aproximativ 20 de milioane de budiști. În 1994 s-au pus bazele primei fundații filantropice budiste. Astăzi este una dintre cele mai dezvoltate din China, având fonduri, programe de audit, un ziar și o revistă, și un număr de 45.000 de membri. Toate proiectele lor de turism religios, clinici, leprozerii, orfelinate, infrastructură de alimentație vegetariană au fost conexate cu acțiuni ale guvernului.
Cutremurul din 2008 a fost un nou punct de cotitură. Oficialii administrației atee de la Beijing au invitat atunci organizații diverse să vină în ajutor, indiferent de religie, budiști sau creștini. Deși guvernul cere adesea ajutorul, acțiunile sunt făcute la nivel local, fără multă publicitate pentru a nu se credit de imagine și capital social acestor instituții.
Andre Laliberte de la University of Ottawa cercetează filantropia budistă din China. El crede că există și un alt motiv pentru sprijinul din partea statului: contrabalansarea creștinismului exploziv din China. „Am motive să cred că guvernul chinez încurajează instituțiile budiste pur și simplu pentru că este îngrijorat de rapida dezvoltare a Creștinismului și a Protestantismului, în special. Guvernul nu poate preveni cererea de ajutor în plan spiritual. Încearcă să controleze fenomenul, iar budismul este un bun candidat.”
Articol preluat de pe site-ul semneletimpului.ro

„Merg din casă în casă,” povesteşte pentru Christian Telegraph misionarul, al cărui nume nu a fost dezvăluit pentru a-l proteja. „E foarte, foarte periculos. Oamenii pe care i-am vizitat până acum nu au spus nimic despre mine guvernului,” explică misionarul, dar adaugă că nu știe niciodată dacă oamenii cu care vorbeşte îl vor reclama sau nu.
După prăbuşirea regimului lui Mao, atmosfera politică s-a relaxat, iar oamenii s-au îndreptat spre religie, pentru a găsi alinare, explica în luna iulie pentru NPR, Liu Zhongyiu, profesorul de la Universitatea Normală din China de Est (Shanghai) care a coordonat aplicarea sondajului.
Sunt însă și reprezentați creștini care văd o oportunitate în recunoaşterea bisericilor de către guvern. Chinezii care nu fac parte din aşa-numita biserică subterană, ci care s-au înregistrat oficial ca membrii ai bisericii, „au libertatea de a se închina, atâta timp cât fac lucrul acesta în biserică. Este o oportunitate extraordinară. Dacă acţionăm legal şi în limitele legii, putem lucra prin biserica înregistrată legal, care este foarte dispusă să răspândească Evanghelia în acest timp”, a declarat la începutul lunii septembrie, pentru Christian Telegraph, Jonathon Brooks, directorul organizaţiei misionare „Vocea Chinei şi a Asiei”.









