Biserica nu se poate izola de societatea în mijlocul căreia există

„Biserica nu se poate izola de societatea în mijlocul căreia există, ci trebuie să participe la viața societății din interior, schimbând inimile oamenilor una câte una”.
Ravi Zacharias, Mielul și Fuhrerului. Isus Cristos vorbește cu Hitler, p. 79.
Maxima zilei – 1 iulie 2016

Nu va ajunge în Împărăția cerurilor cel ce vorbește despre religie, ci acela care va face voia Tatălui care este în ceruri (Matei 7:21)
Dragomir Bojan, Cântecul sirenelor, p. 7.
Maxima zilei – 28 iunie 2016

Fiul lui Dumnezeu a suferit până la moarte nu pentru ca oamenii să nu mai sufere, ci pentru ca suferințele lor să fie asemenea alor Lui.
George MacDonald, Unspoken Sermons, First series
Maxima zilei – 26 mai 2016
Viața este prea scurtă și veșnicia prea lungă ca să trăiești pentru tine însuți.
Charles Brock, Plantarea de biserici indigene, p.18.
Papa Benedict al XVI-lea: Istoria morală a umanităţii nu a pierdut niciodată din vedere căsătoria ca fiind unirea specială dintre un bărbat şi o femeie

Istoria morală a umanităţii (…), indiferent de formele sale legale, nu a pierdut niciodată din vedere căsătoria ca fiind unirea specială dintre un bărbat şi o femeie cu scopul naşterii de copii şi a întemeierii unei familii.
https://revistacrestina.ro/2016/04/21/papa-benedict-al-xvi-lea-despre-casatoriile-homosexuale/
Maxima zilei – 24 martie 2016

Nu ajunge să dai viaţă unui copil pentru a fi tatăl lui, mai e necesar să şi arăţi că eşti demn de acest nume.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I-II (vol. II), p. 912.
Maxima zilei – 23 martie 2016

«Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri!»
Da, să împlinim noi înşine mai întâi învăţătura lui Hristos şi abia după aceea să cerem acelaşi lucru copiilor noştri. Altfel, nu ne putem numi părinţii, ci duşmanii lor, iar ei nu sunt copiii noştri, ci duşmanii noştri, pe care noi înşine ni i-am făcut vrăjmaşi! «Cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura!» –asta iarăşi nu v-o spun eu, ci cuvântul Evangheliei, care ne învaţă să măsurăm cu aceeaşi măsură de care am avut parte noi. Putem noi, oare, să-i acuzăm pe copii când ne întorc, măsură pentru măsură, ceea ce le-am oferit noi?
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I-II (vol. II), p. 911.














