Pastorul Iosif Ton la Credo TV
Iosif Ton la Credo TV
Iosif Ton la Credo TV într-o discuție cu pastorul Cristian Ionescu despre trezirile spirituale în cadrul unei emisiuni speciale Popas pentru sufletul tău. Informație preluată prin intermediul site-ului România Evanghelică.
Partajează asta:
Dezbinarea creştinilor favorizează persecuţiile contemporane
Recent, un cuplu creştin britanic a primit interdicţie de luare în custodie a unui copil, ca urmare a convingerilor religioase ale acestora, considerate dăunătoare unei educaţii sănătoase, în spiritul pluralismului valoric.
Foto: Dan Marinescu/ Intact images
Trăim într-un stat laic, iar convingerile religioase ale lui Owen şi Eunice Johns (cuplul respectiv, n.r.) îi descalifică de la misiunea de a creşte cetăţeni buni ai societăţii”, au spus judecătorii, conform ziarului britanic „The Telegraph”. „Ne bucurăm de statutul de naţiune multiculturală, binecuvântată cu o pluralitate de credinţe. Creştinismul a fost depăşit!”, au culminat tribunii. Cu toate acestea, în tribunalele britanice martorii încă jură pe Biblie şi invocă ajutorul lui Dumnezeu în declararea adevărului.
Tot în Marea Britanie unele autorităţi interzic adopţia pentru cuplurile de fumători, de persoane supraponderale sau chiar de persoane heterosexuale, dar încurajează, în schimb, adopţia pentru cuplurile de homosexuali. Este notoriu cazul relatat de „Daily Mail” în 2009, al celor doi băieţei din Edinburgh adoptaţi de un cuplu de homosexuali, în defavoarea bunicilor acestora şi a altor familii de heterosexuali care doreau să îi adopte. Mama micuţilor avea 26 de ani şi se afla într-o clinică pentru reabilitarea dependenţilor de droguri. Bunicilor le-a fost respinsă cererea de custodie, pe motiv de vârstă înaintată, aceştia având 46 şi 59 de ani.
Creştinismul nu este fundamentalist
Fie şi numai din aceste două cazuri este evident că religia creştină este tratată, în mod profund nedrept ca o mişcare fundamentalistă, ermetică, nedeschisă dialogului, intolerantă şi, deci, dăunătoare societăţii pluraliste. Or, regula de aur a creştinismului este chiar cea care stă la baza legilor şi a multiculturalismului: Fă celuilalt numai ceea ce doreşti să ţi se facă ţie. Învăţăturile creştine inspiră pe majoritatea creştinilor la respect faţă de valorile şi credinţele „străinului”, fie acesta evreu, musulman, hindus sau ateu.
Iubirea faţă de străin (filoxenia) este chiar una din virtuţile fără de care nu ne putem mântui. Intoleranţa şi radicalismul creştin există, dar acestea nu se manifestă în atitudinea agresivă faţă de celălalt, ci în rigoare, adică în păstrarea exactă şi completă a învăţăturii de credinţă revelată de Mântuitorul. Dialogăm cu celălalt pentru a-l înţelege şi a-l iubi în diferenţa lui, dar nu pentru a face prozelitism şi nici pentru a ne pierde specificul, în numele unei uniformizări culturale new-ageiste. Urâm erezia, dar iubim ereticul. Suntem intoleranţi, dar în luptă cu patimile proprii, nu cu semenii noştri, nu cu cei diferiţi. Creştinii sunt singurul „popor” care îşi propune să îşi iubească duşmanii.
Este nevoie de alianţe între creştini
În schimb, societatea occidentală, lumea musulmană şi cea arabă sunt din ce în ce mai necruţătoare cu creştinii. Potrivit estimărilor Centrului pentru Libertate Religioasă al Institutului Hudson, „peste 200 de milioane de creştini se află sub ameninţarea violenţei din cauza credinţei lor” şi „aproximativ 350 de milioane sunt discriminaţi în mod legal în ceea ce priveşte accesul la locuri de muncă, locuinţe şi condiţii de viaţă”. Papa Benedict al XVI-lea se referea şi el la începutul anului 2011 la faptul că guvernele trebuie să facă un angajament concret şi constant pentru a pune capăt violenţei antireligioase. Alianţa Evanghelică Mondială constata şi ea, într-un raport înaintat Comisiei ONU pentru Drepturile Omului: „Creştinii sunt cel mai mare grup din lume căruia îi sunt refuzate drepturi fundamentale din cauza credinţei”.
Mai mult ca oricând se reclamă o unitate a creştinilor de pretutindeni, pentru apărarea valorilor creştine comune. Astfel, într-un interviu publicat la 28 februarie, în revista „Pravda Komsomolskaya”, Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, şeful Departamentului Sinodal pentru Relaţii Externe al Bisericii Ortodoxe Ruse, declara: „Astăzi este o mare nevoie de o „alianţă strategică” între creştinii ortodocşi şi catolici, membrii vechilor biserici răsăritene şi protestanţii tradiţionalişti, adică cu toţi cei care apără adevăratele valori creştine – familia, creşterea copiilor, indisolubilitatea căsătoriei, valoarea vieţii umane de la începuturile ei şi până la moarte”.
Arhiepiscopul grec Hristodoulos sublinia în conferinţa „A treia întâlnire mondială a religiilor” că este nevoie nu doar de unitate între creştini, ci şi de dialog între civilizaţii: „Dacă nu recunoşti şi nu respecţi identitatea şi unicitatea fiecărei civilizaţii, nu eşti în măsură să înţelegi şi ce oferă valoros fiecare civilizaţie” (în Dimitris Rizoulis, „Comoară de cuvântări…”, trad. prof. Ion Diaconescu şi drd. Dorin-Demostene Iancu, Editura Omonia). Arhiepiscopul pleda pentru împrumutarea elementelor valoroase de la alte civilizaţii, dar şi pentru prelucrarea acestora şi punerea lor în acord cu specificul civilizaţiei noastre creştine. „Ar fi important să constituim o reţea de comunicare culturală, organizată astfel încât să promoveze pacea, să limiteze agresivitatea naţionalismelor, să elibereze civilizaţia de politicile instigatoare şi să cultive respectul tuturor faţă de moştenirea culturală, monumentele, dar şi creaţiile materiale ale fiecărei civilizaţii”.
Eşecul tentativelor de solidarizare a creştinilor
Cu toate acestea, pe plan mondial, nu există încă o reţea de comunicare efectivă între creştinii de confesiuni divergente. Dialogul cu alte civilizaţii şi culturi înaintează cu viteza melcului, persecuţiile nu sunt decât ocazional mediatizate, liderii religioşi nu sunt obişnuiţi să facă front comun împotriva acestor agresiuni. Iubirea trebuie să învingă însă orgoliile omeneşti. Iar noi, creştinii, să renunţăm la atitudinea de băşcălie şi lehamite faţă de propria noastră credinţă şi de reprezentanţii clerului, cum se întâmplă mai ales în presa laică.
Constantin Ghiță, Dezbinarea creştinilor favorizează persecuţiile contemporane, articol în ziarul Lumina, Joi 10 martie 2011, Nr.57(1861) Anul VII Serie Națională, p.16
Disponibil si on-line pe site-ul ZiarulLumina.ro (http://www.ziarullumina.ro/articole;1540;1;53587;0;Dezbinarea-crestinilor-favorizeaza-persecutiile-contemporane.html)
Partajează asta:
Centrul pentru Libertate Religioasa al Institutului Hudson: „peste 200 de milioane de crestini se afla sub amenintarea violentei din cauza credintei lor”
Potrivit estimărilor Centrului pentru Libertate Religioasă al Institutului Hudson, „Potrivit estimărilor Centrului pentru Libertate Religioasă al Institutului Hudson, „peste 200 de milioane de creştini se află sub ameninţarea violenţei din cauza credinţei lor” şi „aproximativ 350 de milioane sunt discriminaţi în mod legal în ceea ce priveşte accesul la locuri de muncă, locuinţe şi condiţii de viaţă”.l în ceea ce priveşte accesul la locuri de muncă, locuinţe şi condiţii de viaţă”.
Constantin Ghiță, Dezbinarea creştinilor favorizează persecuţiile contemporane disponibil pe site-ul ZiarulLumina.ro
Partajează asta:
Crestinii sunt cel mai mare grup din lume caruia ii sunt refuzate drepturi fundamentale din cauza credintei
Alianța Evanghelică Mondială constata (…), într-un raport înaintat Comisiei ONU pentru Drepturile Omului: „Creștinii sunt cel mai mare grup din lume căruia îi sunt refuzate drepturi fundamentale din cauza credinței”.
Constantin Ghiță, Dezbinarea creştinilor favorizează persecuţiile contemporane disponibil pe site-ul ZiarulLumina.ro
Partajează asta:
Piaţa liberă a secularismului
Ce au în comun piaţa liberă postcapitalistă şi asociaţiile care luptă pentru secularism? Este această luptă în sprijinul construcţiei democraţiei? Sau avem de-a face cu o înverşunare specifică ereticilor preprotestanţi, deci cu o pseudo-teologie a consumismului?
Adam Smith (filosof scoţian, 1723-1790)
Pe o piaţă religioasă liberă, ofertele cultelor sunt extrem de diverse: de la scientologie, care atrage noi adepţi folosindu-se de imaginea unor credincioşi-vedete de cinema, până la noile „culte” care îşi datorează naşterea reţelelor de socializare electronice. Chiar şi spaţiul islamic pare să fi intrat în această logică prin fundamentalismul care atrage noi adepţi minori ce devin în scurt timp ucigaşi ai „necredincioşilor” sau kamikaze pentru „trădătorii credinţei”. Acum câteva zile, singurul ministru creştin din Republica Islamică Pakistan a fost ucis de o organizaţie fundamentalistă musulmană pentru că şi-a afirmat public credinţa, ceea ce ne arată că uneori promovarea credinţelor depăşeşte chiar şi limitele aparent inofensivei pieţe religioase. În acelaşi timp, Bisericile creştine tradiţionale par să nu guste din mirajul sălbăticiei competiţiei pentru câştigarea de noi adepţi şi se mulţumesc să răspundă printr-o tactică defensivă mult mai specifică ethosului Evangheliei. Dacă Ortodoxia, Catolicismul şi în unele cazuri Protestantismul nu acceptă jocul marketingului religios este pentru că piaţa liberă s-a născut încă de la bun început ca o teologie alternativă sau mai degrabă ca o antiteologie.
Liberalismul ca antiteologie
Debutul capitalismului coincide cu inventarea secularului, adică a spaţiului şi timpului dintre creaţie şi eshaton. Încă din Renaştere, natura umană a fost privită ca o carte deschisă care poate fi citită fără oprelişte în afara harului, fiind guvernată de un Dumnezeu retras. Dar pentru că Dumnezeu S-a retras, creaţia a devenit un spaţiu al exercitării puterii, al suveranităţii absolute a oamenilor. Actul de a poseda începea chiar cu sinele uman, conform lui John Locke: „Fiecare om are o proprietate în persoana sa”. Prin urmare, inventarea secularului ca spaţiu al arbitrariului se datorează unei anumite forme de teologie care a uitat că fiinţa umană există ca dar al lui Dumnezeu, dar care a afirmat în schimb că Dumnezeu s-a retras din lume şi a creat anumite zone de
exercitare a voinţei umane pure. Ruptura pe care a introdus-o liberalismul este aceea că a inventat o fiinţă umană cu totul abstractă, care nu exista în realitate, după care ne-a făcut pe toţi instanţe ale acelei specii. Această fiinţă este individul pur, definit în lipsa credinţelor sau obiceiurilor sale şi despre care nu ştim dacă este pură materie sau are şi ceva spirit. Prin urmare, pentru că sufletul său este de negăsit, liberalismul i-a ataşat drepturile naturale.
Liberalii clasici, T. Hobbes, J. Locke sau Adam Smith, erau gânditori seculari, dar şi eretici creştini. Filosofia lor era aceea a dominării naturii, inspirată dintr-o teologie deistă care a oferit primul model de contract social, conform legământului dintre Dumnezeu şi oameni. Contractul social liberal afirmă că indivizii se supun suveranului pentru că este în interesul lor. Deoarece omul este posesorul unei voinţe, se posedă pe sine, dar pentru că voinţa lui nu coincide cu a celorlalţi, trebuie să se supună voinţei comune puse în practică printr-un contract social. Astfel, dreptatea liberală se prezintă ca o virtute morală artificială, iar individul nu mai este privit ca o creatură care şi-a primit viaţa în dar de la Dumnezeu, ci ca o fiinţă goală, care se deosebeşte de restul naturii prin voinţa sa de a acumula şi prin capacitatea de a poseda. Liberalismul politic ia forma proprietăţii private nerestricţionate, suveranităţii absolute şi a drepturilor ce descriu oamenii ca indivizi cu voinţă şi impuls de conservare.
Filosoful catolic liberal Pierre Manent arată că după 1848 toată gândirea politică (fie conservatoare, liberală sau socialistă) a devenit în anumite privinţe religioasă. Oamenii şi-au dat seama că din moment ce liberalii în frunte cu J.J. Rousseau au definit individul liberal ca pură voinţă, era clar că doar statul şi piaţa vor sfârşi prin a fi pure voinţe. În acest context, Marx a încercat să deconstruiască piaţa liberă, singurul intermediar dintre individul lipsit de libertate şi statul prea puternic. Nu a văzut însă decât fantoma luptei dintre clasele sociale, dar s-a folosit şi el de teologie pentru a demonstra inutilitatea şi nocivitatea religiei, motiv pentru care toată scenografia comunistă se prezintă sub forma unei contraliturghii.
Autonomia economicului
Evul Mediu timpuriu cunoştea forme de antreprenoriat economic în relaţiile dintre mănăstirile occidentale, care funcţionau ca ferme. Pentru restul societăţii, antreprenoriatul se afla sub sancţiunea Bisericii Catolice, fiind imoral. Primele forme de deism şi de revoltă protestantă au creat însă o nouă moralitate socială, specifică „lumii din care Dumnezeu S-a retras”. Mai apoi, fiziocraţii au inventat economia politică drept ştiinţă seculară autonomă care şi-a făcut din piaţa liberă locul central al moralităţii. Mai târziu, Adam Smith a teoretizat economia politică drept o ştiinţă a providenţei, în care „mâna invizibilă a pieţei” acţionează proniator de deasupra relaţiilor interumane, impunând moralitatea. Chiar şi cel mai egoist individ este motivat să lucreze pentru binele comun, fiindcă îmbogăţindu-se pe sine le poate oferi şi celorlalţi. Liberalismul economic modern subliniază astfel nevoia unui mecanism impersonal care să integreze acţiunile indivizilor dublat de reducerea la minimum a funcţiilor statului coercitiv care trebuie să lase spontaneitatea pieţei să impună ordinea socială (Fr. Hayek, The Road to Serfdom, 1944).
Din nou această tranzacţie nu s-a desfăşurat împotriva religiei, pentru că primii economişti, fiziocraţii, au elaborat o filosofie religioasă în care lumea naturală, ca interfaţă dintre Dumnezeu şi om, trebuia dominată de un mecanism formal amoral care redefinea virtutea creştină: consumatorul este suveranul lumii seculare, pentru că el reglează cererea şi oferta pieţei. Creştinismul are rezerve clare faţă de sensul proprietăţii private sau competiţia economică, ce pune omul împotriva omului. În acelaşi fel, dacă pentru liberali tortura fizică este interzisă pentru că omul este singurul proprietar al trupului său, creştinismul ne arată că o persoană nu ar trebui să fie torturată pentru că are chipul lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că trupul este mult mai mult decât un domeniu posedat. Pe acelaşi raţionament, dacă o companie deţine material genetic uman, înseamnă că fiinţa umană este posedată ca un obiect care-şi aşteaptă cererea pe piaţă (Talal Asad).
Secularismul
Ceea ce a debutat ca o formă lumească de moralitate imperfectă din punct de vedere teologic s-a transformat în consumul sălbatic care ne-a adus în prezenta criză economică. Pentru că societatea postmodernă nu are ochi pentru alternative la marxism şi liberalism, a produs un mixt între cele două: avem astfel un capitalism de dreapta manifestat ca libertate economică negativă şi un capitalism de stânga sub forma libertăţilor culturale, religioase şi sexuale, care în realitate triumfă împreună. Pentru că atât secularismul, cât şi piaţa liberă sunt la origine construcţii teologice, avem de fapt cele două contrateologii dominante care descriu peisajul contemporan, în care natura umană nu mai există în afara interdicţiilor şi restricţiilor statului şi a pieţei, şi devine ea însăşi un produs de consumat. În acest context, umaniştii şi seculariştii zilelor de astăzi imită deismul de acum 4-5 secole într-o tristă încercare teologică de a resuscita experienţe deja eşuate ale impersonalismului pieţei.
” Pentru că atât secularismul, cât şi piaţa liberă sunt la origine construcţii teologice, avem de fapt cele două contrateologii dominante care descriu peisajul contemporan, în care natura umană nu mai există în afara interdicţiilor şi restricţiilor statului şi a pieţei, şi devine ea însăşi un produs de consumat.”
Un articol de Cătălin Raiu apărut în Ziarul Lumina, Nr.54 (1858), Anul VII, Serie Națională, Luni, 7 Martie 2011, p.11 disponibil și on-line pe site-ul ZiarulLumina.ro (http://www.ziarullumina.ro/articole;1538;1;53404;0;Piata-libera-a-secularismului.html)
Partajează asta:
Argumente pro si contra parteneriat stat-biserica.
„Biserica va avea monopol asupra serviciilor sociale finantate de la stat”. „Parteneriatul stat-Biserica aduce este un proiect pe care statul ar trebui sa-si permita sa cheltuiasca”. „Relatia Biserica-autoritati are un iz electoral”. Acestea sunt doar cateva dintre reactiile pe care le-a generat adoptarea de catre deputati a proiectului Legii privind parteneriatul dintre stat si culte in domeniul serviciilor sociale. Initiata de 90 de democrat-liberali, legea a trecut, marti, de Parlament si mai asteapta doar promulgarea presedintelui pentru a fi pusa in aplicare.
Prin acest proiect, bisericile recunoscute din Romania vor putea realiza orfelinate, aziluri de batrani sau orice alte programe sociale, cu finantare asigurata de maxim 80% de la bugetul public si 20% din partea cultelor, donatii sau sponsorizari. Proiectul prevede ca unitatile de cult pot sa ingrijeasca copii aflati in dificultate, adulti cu dizabilitati, batrani fara venituri sau cu venituri mici si familii sarace. Potrivit proiectului, din fonduri publice, vor fi finantate aceste programe initiate de culte religioase pentru dezvoltarea si derularea de servicii sociale si actiuni caritabile, precum si pentru formarea si instruirea corpurilor de voluntari care activeaza in domeniul asistentei sociale.
- Raluca Turcan: Statul trebuie sa isi permita un astfel de proiect. Pericolul politizarii este minim
Raluca TurcanFoto: AgerpresContactata de HotNews.ro, Raluca Turcan – cea care a propus legea – a declarat ca proiectele trebuie sa treaca prin filtrul Consiliilor judetene si al Consiliilor locale, care sunt „variate ca influenta politica”. „Pericolul politizarii acestui proiect este diminuat, pentru ca filtrele sunt atat profesionale, cat si transparente. Bineinteles ca orice proiect derulat in lume, atata timp cat este derulat de oameni, poate sa aiba o componenta subiectiva sau politica, in cazul in care acele persoane sunt oameni politici”, a continuat initiatoarea legii.
Intrebata daca statul isi permite finantarea acestor proiecte (in contextul in care Guvernul le-a recomandat initiatorilor sa tina cont de „presiunile si riscurile determinate de evolutia economica interna si externa”), Raluca Turcan a precizat ca „statul trebuie sa isi permita”. „Statul este foarte avantajat pe termen lung, pentru ca daca aceasta componenta alternativa a statului functioneaza bine, treptat, asa cum discutam chiar cu unii presedinti de consilii judetene, o parte din serviciile de asistenta sociala de stat pot sa fie transferate la unitatile de cult”, a explicat aceasta.
In ce priveste sumele care vor fi suportate de stat si cine va da bani pentru cheltuielile cu personalul si cheltuielile curente pe care le implica ridicarea unui astfel de centru, Turcan sustine ca, „prin lege, nu sunt lucruri batute in cuie prin care sa spun ca Biserica pune la dispozitie incaperea, cheltuielile le plateste autoritatea locala sau Biserica. Proiectele sunt variate”.
Democrat-liberalul a precizat ca proiectul, „fiind gandit sub forma unuia national, se face prin finantare pe proiect national si bugetare in bugetul de stat”. Practic, in momentul in care se stabileste bugetul, se previzioneaza o suma de bani alocata pentru acest proiect. „Nu pot eu sa fac (o estimare a sumelor pe care le va scoate un astfel de centru de la bugetul de stat, n.red.). In primul rand, sumele variaza”.
- Ludovic Orban: Toate Bisericile vor fi in dependenta directa fata de Guvern, care nu uita potentialul electoral al Bisericii
Ludovic OrbanFoto: AgerpresDeputatul liberal Ludovic Orban a votat impotriva acestui proiect de lege si este unul dintre putinii parlamentari care au argumentat aceasta decizie. Liberalul a declarat pentru HotNews.ro ca, prin aceasta lege, „Biserica este pusa in subordinea puterii politice”. „Statul n-are bani sa achite obligatiile legale in domeniul serviciilor sociale si acum vrea sa isi si extinda aria de acoperire”, avertizeaza Orban, care precizeaza ca „fondurile vor fi alocate de la centru, prin decizii ale Guvernului, iar activitatea sociala a Bisericii va fi conditionata”.
Apoi, „prin aceasta decizie, se creeaza o discriminare intre organizatiile care tin de Biserica si cele care nu tin de Biserica”, sustine Orban. Potrivit acestuia, un alt argument impotriva proiectului este legat de faptul ca „se creeaza si o discriminare intre beneficiari, pentru ca nu exista niciun criteriu de alocare a fondurilor”.
Pe de alta parte, „Biserica este cea mai credibila institutie pentru a atrage fonduri in domeniul serviciilor sociale. Asa, Biserica nu mai are niciun interes sa creeze singura mecanismele de fundraising, de voluntariat sau tot ce tine de serviciile sociale, pentru ca de acum inainte ele vor fi platite de la stat”. Liberalul a revenit la dependenta pe care o creeaza proiectul de lege intre Biserica si autoritatile statului, precizand ca politicienii au astfel in vedere „potentialul electoral al Bisericii”.
„Proiectul pune toate Bisericile in dependenta directa fata de Guvern, atat in ceea ce priveste intierea proiectelor, cat si in ceea ce priveste derularea acestora. O buna bucata de vreme, autoritatile locale au avut in gestiune serviciile sociale, acum se face din nou o recentralizare a serviciilor sociale„, a precizat acesta.
- Radu Preda, teolog: Metodele indirecte de ajutorare ar fi scos cu totul din joc ipoteza momelii electorale
Radu PredaFoto: AgerpresDe cealalta parte, Radu Preda, doctor in teologie, lector la Facultatea de Teologie Ortodoxa a Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj, a explicat pentru HotNews.ro ca „cel putin principiul acestui proiect este bun si european”. „A recunoaste subsidiar ca activitatea cultelor religioase este benefica nu este un demers gresit„, a declarat Radu Preda, precizand ca parteneriate de acest gen functioneaza si in alte state. Numai ca, in cele mai multe tari, „cultele au fonduri proprii”.
„Prin incasarea directa, tot prin ajutorul statului desigur, a unui procent anume din impozitul pe venit, cultele au propriul lor buget si colaboreaza in termenii: cat ai tu si cat imi dai tu, ca rest? Ori, la noi, cultele nu au un buget fix, ceea ce cumva complica situatia. Dar principiul este cel clasic al subsidiaritatii, care este si la baza politicii europene. Faci ce poti tu, si daca nu mai poti te ajutam noi, sigur cu conditia ca proiectul sa fie de interes”, a explicat acesta.
Ideea acestei legi este „sa scoatem din zona improvizata care se schimba la fiecare ciclu electoral ajutorul pe care statul il da partii religioase in diversele proiecte„, a precizat Preda, adaugand: „mi-as dori foarte mult sa nu mai proiectam in termeni de troc raportul dintre stat si Biserica. (…) Si s-a vazut pana acum. Nimeni nu a castigat in mod real „mituind” Bisericile sau cultele religioase. Sa nu fim naivi si sa credem ca lumea e naiva. Statistic vorbind, sociologic, nu cred ca se poate demonstra cu pertinenta ca cineva ar fi castigat sau ar fi pierdut alegerile in functie de cum s-a pus bine sau rau cu un cult religios„.
„Ceea ce mie mi-ar conveni mult mai mult si atunci asta chiar nu ar mai putea fi momeala electorala, mi-ar placea sa fie mai mult metode indirecte de ajutorare, de pilda facilitati fiscale, adica intarirea acestei laturi indirecte pe care o prevede de altfel si Legea Cultelor din 2006, a punctat teologul.
In ceea ce priveste carentele acestui proiect de lege, Radu Preda sustine ca lipsesc datele tehnice si ca proiectul „concretizeaza partial ceea ce si Legea Cultelor spune”. „Dar as fi vrut-o ceva mai tehnic si mai precisa in ceea ce priveste identificarea surselor de finantare. De altfel, sa nu uitam ca este o lege care nu a avut avizul Guvernului, asta e interesant, si nici avizul Comisiei Juridice, tocmai pentru ca nu s-au identificat in mod transparent si univoc sursele de finantare. Ceea ce ar zice Comisia Juridica a Camerei Deputatilor, sub semnatura lui Daniel Buda, ca ar contrazice Constitutia. Ceea ce este adevarat, adica nu poti emite acte legislative care produc efecte financiare fara sa indici sau sa identifici in mod clar care este sursa lor de finantare. S-ar fi putut face mai tehnic”, sustine Preda.
Acesta a adaugat ca si traseul urmat de proiect in Parlament este unul interesant. „Anul trecut, Comisia Juridica renuntase la ea, pentru ca si-a dat seama ca dubleaza in mare parte prevederile Legii cultelor, pentru ca acum sa reapara. Tinand cont de ambuteiajul de texte care asteapta sa intre in plen, este totusi o performanta”.
- Asociatia Secular-Umanista din Romania: Aceasta lege poate deschide calea unor ingerinte politice
Asociatia Secular-Umanista din Romania (ASUR) face apel la presedintele Traian Basescu sa nu promulge aceasta lege. Contactat de HotNews.ro, Alexandru Toma Patrascu, unul dintre membrii fondatori ai asociatiei, a declarat ca „este o lege nociva pentru ca introduce o discriminare marcanta intre cultele religioase si celelalte ONG-uri care ofera servicii sociale”.
„Aceasta lege nu isi are rostul”, deoarece exista reglementari in domeniu care prevad ca serviciile publice de asistenta sociala pot incheia conventii de parteneriat cu oricare alt furnizor de servicii sociale, inclusiv cultele religioase. „Acum, cultele devin mai egale decat ceilalti egali. Si atunci te intrebi: se va respecta principiul echidistantei statului fata de ceilalti actori din piata, din moment ce cultele beneficiaza de o lege speciala?„.
„Ne este frica ca nu cumva aceasta lege sa deschida calea unor ingerinte politice, pentru ca stim cum banii pentru primarii se dau pe culoarea politica a primarului sau a consiliului. Acesti bani care urmeaza a fi folositi de cultele religioase sunt dati de Ministerul Muncii, care minister va avea intotdeauna o coloratura politica. Ne intrebam care este rostul acestei legi, in prag de alegeri„, a declarat Alexandru Toma Patrascu.
Potrivit asociatiei, „presedintele este in acest moment singura stavila in calea intrarii in vigoare a legii si reiteram apelul facut anterior la nepromulgarea ei„.
- Institutul pentru Politici Publice despre „Monopolul Bisericii asupra serviciilor sociale finantate de la stat”
Un apel catre presedinte a fost lansat si de Institutul pentru Politici Publice. Intr-o scrisoare deschisa adresata liderului de la Cotroceni, Institutul pentru Politici Publice (IPP), impreuna cu Fundatia Alpha Transilvana, Fundatia „Estuar”, Fundatia Pentru Voi, Reteaua Romanian Harm Reduction Network (RHRH), Asociatia „Alaturi de Voi” si Federatia Organizatia Nationala a Persoanelor cu Handicap din Romania au solicitat ca actul normativ sa fie retransmis Parlamentului spre re-examinare.
Organizatiile semnatare sustin ca „legea este in contradictie flagranta cu principiul competitiei libere in furnizarea de servicii sociale, instituind practic un al doilea monopol, dupa cel al Statului, al unitatilor de cult, asupra furnizarii de servicii de asistenta sociala finantate in proportie de 80% din bugetul de stat”.
In al doilea rand, legea incalca prevederile Conventiilor internationale la care Romania este semnatara (Conventia cu privire la Drepturile Copilului, Conventia Natiunilor Unite privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilitati) in ceea ce priveste angajarea finantarii din bani publici pentru procesul de institutionalizare a persoanelor aflate in situatii vulnerabile, se arata in scrisoarea deschisa.
- Biserica Catolica aloca cei mai multi bani pentru programe sociale in Romania
Revista „Forbes Romania” a realizat in 2010 Topul Filantropilor din Romania. Potrivit acesteia, Biserica Catolica, prin Fundatia Caritas, a alocat in 2009 cele mai multe fonduri din Romania pentru programe de binefacere, in tara noastra. Mai exact, Caritas ocupa locul intai in functie de bugetul alocat programelor sociale derulate in anul 2009, cu un buget de 12,97 milioane de euro, transmite Adevarul.
Toate organizatiile Caritas din Romania deruleaza parteneriate cu autoritatile locale. Ele furnizeaza servicii copiilor din mediile defavorizate, persoanelor cu nevoi speciale, batranilor, familiilor numeroase si cu venituri mici. Potrivit sursei citate, in Bucuresti, 90% din beneficiarii Caritas sunt ortodocsi.
Biserica Ortodoxa, prin intermediul Patriarhiei Romane, ocupa locul al doilea in Topul Filantropilor din Romania. In 2009, Patriarhia Romana a derulat proiecte in valoare totala de 10,6 milioane de euro. In cadrul acestor proiecte au fost infiintate centre pentru copii, pentru batrani, cantine si brutarii sociale, centre medico-sociale si policlinici.
- Traseul proiectului legislativ in Parlament
Proiectul de lege a fost adoptat cu 254 de voturi „pentru”, sapte „impotriva” si cinci abtineri. Programul va fi finantat in proportie de 80% de la bugetul public si 20% de biserica, donatii sau sponsorizari. Legea a fost propusa de deputatul PDL Raluca Turcan si initiata de aproximativ 90 de parlamentari PDL.
Proiectul prevede ca „activitatile desfasurate in cadrul programelor si proiectelor finantate potrivit prezentei legi sunt supuse controlului Curtii de Conturi”. Totusi, in raspunsul trimis la acest proiect in 2010, Guvernul preciza ca nu sustine adoptarea proiectului in forma prezentata. Executivul le recomanda initiatorilor sa tina cont de „presiunile si riscurile determinate de evolutia economica interna si externa” atunci cand propun adoptarea „oricaror masuri ce presupun angajarea de cheltuieli suplimentare de la bugetul de stat”.
Proiectul a fost inregistrat in Parlament pentru dezbatere in 30.04.2009 la Senat si a primit aviz favorabil de la Comisia pentru drepturile omului, culte si minoritati, Comisia pentru munca, familie si protectie sociala si Comisia pentru administratie publica, organizarea teritoriului si protectia mediului. Lipseste insa avizul Comisiei pentru Buget-Finante. In Senat, proiectul a fost votat de 40 de senatori si s-a inregistrat doar 1 vot impotriva. (Vezi aici traseul legii in Parlament)
- Ce prevede proiectul
Presedintele Comisiei pentru cultura, arte, mijloace de informare in masa, deputatul Raluca Turcan, a precizat ca, prin implicarea Bisericii, initiativa „ofera o solutie complementara de suport social, in conditiile in care este cunoscut deficitul de resurse la bugetul de stat, mai ales pe fondul crizei economice”. „Autoritatile administratiilor locale vor deveni parteneri la proiecte prin punerea la dispozitie a terenurilor, cladirilor si a unor sume de bani necesare derularii actiunilor finantate”, precizeaza Turcan.
Aceasta a explicat ca proiectul se deruleaza sub forma unui program national prin care „unitatile de cult identifica nevoia sociala, care poate sa plece de la copiii necajiti, copiii cu parinti plecati la munca in strainatate, pana la varstnici sau persoane cu dizabilitati. Dupa ce se creioneaza un proiect, acestea sunt trimise la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si in urma evaluarii criteriilor de eligibilitate in acest proiect e facuta selectia”.
Potrivit legii, autoritatea contractanta este autoritatea administratiei publice locale (consiliul judetean, consiliul local, consiliul general al mun. Bucuresti sau consiliul local al sectoarelor mun. Bucuresti) care organizeaza selectia publica in vederea finantarii din fonduri publice a programelor si proiectelor inaintate de solicitantii eligibili.
Solicitantul este un cult sau o unitate de cult, asociatia sau fundatia infiintata de acesta, precum si asocierea dintre aceste persoane juridice in vederea depunerii unei propuneri de proiect in cadrul selectiei publice de proiecte.
Obiectivele acestor programe sociale sunt infiintarea, organizarea si acordarea de servicii sociale destinate unor categorii de persoane vulnerabile. Pentru a solicita finantare, cultele trebuie sa detina un raport de oportunitate acordat de catre autoritatea administratiei publice locale pe a carei raza teritoriala se deruleaza programele initiate.
Finantarea programelor se realizeaza prin programe multianuale de interes national, aprobate prin hotarari ale Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii. Fondurile destinate finantarii programelor se asigura de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii. Pentru acordarea finantarii de la bugetul de stat a proiectelor selectate, cultele au obligatia de a asigura cofinantarea acestora in cuantum de cel putin 20% din totalul sumei aprobate.
In termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a legii, Ministerul Muncii este obligat sa elaboreze norme metodologice de aplicare a acesteia si le va supune spre aprobare prin hotarare a Guvernului.
- Raluca Turcan: Nu cred ca Biserica trebuie sa intervina doar in constructia de icoane, clopotnite, cladiri
Intr-un interviu acordat septembrie anul trecut HotNews.ro, Raluca Turcan a declarat ca „Biserica poate sa vina cu niste centre de zi, pentru educatie. (…) Eu nu cred ca Biserica trebuie sa intervina doar in constructia de icoane, clopotnite, cladiri. (…) Misiunea sociala, interventia directa in societate, accentul pus pe caritate trebuie mult mai bine sprijinit in Romania”.
- Teodor Baconschi: Parteneriatul stat-biserica inseamna ca statul sa delege catre biserica tot ce inseamna orfelinate, un anumit tip de invatamant
Amintim ca despre parteneriatul stat-biserica a vorbit si ministrul de Externe, Theodor Baconschi. Intr-un interviu acordat HotNews.ro, acesta declara in octombrie anul trecut ca „un partid popular are misiunea de a incheia un parteneriat stat-biserica pentru ca amandoua lucreaza cu propriile instrumente si in propriul registru pentru binele comun. (…) Cunoscand foarte bine Biserica Ortodoxa Romana si ierarhia ei, eu stiu ca n-are sens sa le cer sprijin politic partizan. Asta ar denatura misiunea bisericii. Dar cred ca pentru binele comun putem lucra in foarte multe domenii sociale, putem sa ne inspiram reciproc optiunile si mai cred ca un asemenea parteneriat stat-biserica este totusi necesar”.
Intrebat ce inseamna parteneriatul stat-biserica, Baconschi a declarat ca „statul sa delege legislativ si prin infrastructura catre biserica o parte din asistenta sociala. De pilda, tot ce inseamna orfelinate, tot ce inseamna un anumit tip de invatamant”.
Partajează asta:
Interviul acordat de Vasilica Croitor la RTN Chicago – video
Vasilică Croitor la RTN Chicago
Pentru a urmării interviul apasă pe imagine, sau aici.
Partajează asta:
Eugen Ionesco in fata mortii
Eugen Ionescu (n. 26 noiembrie 1909, Slatina – d. 28 martie 1994, Paris) cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze) a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului şi membru al Academiei Franceze. Obişnuia să declare că s-a născut în anul 1912, ori din pură cochetărie, ori din dorinţa de a crea o legătură între naşterea lui şi moartea marelui său precursor Ion Luca Caragiale. Mai multe detalii despre viata si cariera lui Eugen Ionescu gasiti pe Wikipedia.
Sursa: Revista Historia, An X, Nr.98
Partajează asta:
Raport participare la Simpozionul internațional Secularizarea și Europa contemporană – particularitățile Europei Centrale și de Est
Un scurt raport redactat pentru Universitate despre Simpozionul Internațional Secularizarea și Europa contemporană.
În perioada 4-5 martie 2011 am participat în calitate de lector la Simpozionul internațional Secularizarea și Europa contemporană – particularitățile Europei Centrale și de Est, organizat de către Universitatea ,,Babeș – Bolyai” Cluj- Napoca, Facultatea de Teologie Greco – Catolică, Departamentul Oradea prin susținerea comunicării Dinamica raporturilor dintre Stat și Bisericile Creștine Baptiste din România între anii 1948-1965.
Prin intermediul comunicării menționate, am prezentat aspecte ale secularizării în România contemporană și modul cum acestea au influențat dinamica raporturilor dintre Stat și Cultul Baptist între anii 1948-1965. Organizatorii Simpozionului au dorit să aducă în atenția mediului academic internațional secularizarea și interacțiunea acestuia cu religia în Europa contemporană, o Europa care dorește să-și construiască o nouă identitate în care creștinismul să fie exclus. S-a atras astfel atenția că Europa este construită pe fundamente creștine care au dat naștere unui mod de gândire și unor instituții fundamentale pentru societatea contemporană.
Secularismul a influențat definitiv modul de gândire și relaționare în Europa contemporană, ducând totodată la o reașezare a raporturilor dintre Biserică și Stat și apariția unei societăți în care religia are un rol fundamental în formarea caracterelor și mentalităților, iar toleranța religioasă și drepturile omului sunt înscrise în documentele fundamentale ale țărilor europene contemporane.
București 7 martie 2011
Drd. Marius Silveșan
Articole similare
Simpozionul international Secularizarea si Europa contemporana- program
Marius Cruceru despre secularizare si problemele contemporane ale baptistilor
Baptistii romani in contextul noilor tensiuni – concluziile moderatorului
Simpozionul internațional Secularizarea și Europa contemporană în imagini (1)
Simpozionul international Secularizarea si Europa contemporana in imagini (2)
Partajează asta:
Simpozionul international Secularizarea si Europa contemporana in imagini (2)
-
- Marius Cruceru
-
- Antoniu Titus Chifor rectorul Seminarului Teologic greco-catolic Oradea&Marius Silveșan
-
- Marius Silveșan
-
- Mihai Ionuț Poescu
Articole similare:
Simpozionul international Secularizarea si Europa contemporana- program
Marius Cruceru despre secularizare si problemele contemporane ale baptistilor
Baptistii romani in contextul noilor tensiuni – concluziile moderatorului
Simpozionul internațional Secularizarea și Europa contemporană în imagini (1)
Istorie Evanghelica 