Guvernul Vietnamez propune noi legi de restrictionare legala a religiei
Guvernul Vietnamez îşi propune să introducă o serie de noi amendamente la legile existente, care vor restrânge în continuare libertatea religiei, precum şi a tuturor celorlalte activităţi legate de Biserică în această ţară.
Cardinalul Jean Botez Pham Minh Man, Arhiepiscop de Saigon, a declarat într-o scrisoare către primul-ministru vietnamez că aceste modificări reprezintă “un uriaş pas înapoi”, în comparaţie cu varianta de lege originală.
În esenţă, modificările propuse de decret reflectă dorinţa guvernului de a restabili mecanismul de cerere şi de acordare a dreptului la activităţi religioase. Astfel, acordarea drepturilor legitime ale cetăţenilor se mută în mâinile unor oficiali guvernamentali care ar putea să-şi dea acordul sau nu, prevalandu-se de unele proceduri birocratice”.
„Un guvern din oameni şi pentru oameni” se va transforma într-un „Dumnezeu al ţării”, în mâinile căruia se află toate drepturile, acordând sau refuzând oamenilor dreptul la spiritualitate, a avertizat el.
Introducerea unui text precum „abuzarea de credinţă şi religie”, o exprimare nedeterminată şi susceptibilă de interpretări diverse, conform episcopilor catolici, va plasa în mâinile oficialilor dreptul de a cataloga o acţiune ca fiind o activitate religioasă legitimă sau în afara legii.
Având în vedere legătura specială cu Vaticanul şi cu Biserica Catolică Universală, în general, dispoziţiile care reglementează implicarea străină religioasă par a avea o importanţă deosebită pentru Biserica Catolică Vietnameză. Guvernul Vietnamez impune ca oferirea titlurilor religioase (de episcop, cardinal), trebuie să aibă aprobarea acestuia, oferind astfel un drept de veto guvernului, asupra numirilor episcopale. În repetate rânduri, în trecut, Guvernul şi-a exercitat dreptul de veto în respingerea candidaţilor propuşi de către Vatican.
Proiectul de lege susţine că organizaţiile religioase „cu activităţi internaţionale trebuie să respecte politicile de stat şi preceptele, şi trebuie să informeze Comisia pentru Afaceri Religioase de orice instrucţiuni primite de la organizaţiile religioase străine, şi apoi să respecte instrucţiunile emise de către comisie”. Participarea la astfel de activităţi trebuie să fie aprobata de către Comitetul pentru Afaceri Religioase. Orice ajutor primit de la organizaţiile străine religioase trebuie să fie aprobat, de asemenea, de către Comitetul de Afaceri Religioase de Stat.
Pe scurt, modificările proiectului, astfel cum au fost criticate de Cardinalul Jean Botez Pham, menţin totodată restricţiile dure anterioare privind libertatea religioasă, dar solicită în plus noi proceduri administrative prin care să “se ceară permisiuni”.
Partajează asta:
Lansarea cartii Rascumpararea memoriei la Aeropagus Timisoara transmisa live
Vasilică Croitor, scrie pe site-ul său că organizatorii de la Centrul Areopagus Timișoara i-au confirmat transmiterea live a manifestării prilejuită de lansarea cărții Răscumpărarea memoriei.
Cei care vizionează pot trimite întrebări prin email la adresa rascumpararea.memoriei@gmail.com
În fucție de evoluția serii, scrie Vasilică Croitor, vom încerca să răspundem și la unele dintre întrebările trimise online.
Pentru a urmări transmisiunea, accesati linkul ACESTA sau apăsați pe afiș.
Anunțul de lansare a cărții la Timișoara a fost publicat în data de 21 mai 2011 sub titlul
Răscumpărarea memoriei se lanseaza la Aeropagus Timisoara
Pe site-ul istorieevanghelica.ro găsiți mai multe informații despre Vasilică Croitor, cartea și proiectul Răscumpărarea memoriei.
Partajează asta:
Cum a ajuns sfarsitul lumii in Romania. Pastorul care a adus isteria in SUA isi face reclama si in Bucuresti.
Mesajele unei organizaţii creştine – Family Radio -, care propovăduieşte sfârşitul lumii pe 21 mai au apărut pe mai multe panouri publicitare din Capitală, dar şi din ţară. Firma de panotaj implicată în popularizarea mesajului apocaliptic spune că nu încalcă nicio prevedere legală. „Această campanie are ca obiectiv lansarea postului de radio familyradio.com”, se arată în comuncatul Euromedia & Beta Cons.
Afişele publicitare însă dau drept sigur sfârşitul lumii, precizând scriptic: că „Biblia îl garantează”. Panourile au fost amplasate în Timişoara, dar şi în Capitală, în zona Lujerului şi cartierul Titan. În colţul de jos din dreapta apare adresa unei paginii web care aparţine organizaţiei Family Radio, condusă de pastorul şi moderatorul radio Harold Camping, în vârstă de 89 de ani. Camping este cel care susţine că a descoperit un sistem matematic cu ajutorul căruia poate interpreta anumite informaţii criptate din Biblie. După calculele lui, Iisus va coborî pe pământ pentru a doua oară pe 21 mai 2011, ceea ce va aduce după sine „ziua judecăţii” şi sfârşitul lumii.
Cu toate că moderatorul s-a mai înşelat în legătură cu sfârşitul lumii, adepţii învăţăturilor sale s-au mobilizat pentru a răspândi profeţia Zilei Judecăţii. Robert Fitzpatrick, un american în vârstă de 60 de ani, şi-a cheltuit toate economiile pentru o campanie de avertizare care a costat în jur de 140.000 de dolari. Suma este infimă pe lângă valoarea radioului condus de Camping şi evaluat la 72 de milioane de dolari. Potrivit Business Insider, cea mai mare parte a banilor provine din donaţii, iar afacerea condusă de bătrânelul de 89 de ani pare escrocheria perfectă. Din toate colţurile lumii, adepţii înspăimântaţi ai teoriei Apocalipsei donează acum bani radioului, chit că – potrivit convingerilor lor – planeta îşi va da obştescul sfârşit pe 21 mai, iar banii se vor duce în neant. Însă, în ciuda faptului că e evaluată la o sumă atât de mare, compania dispune în cash doar de 1,5 milioane de dolari, iar cei mai mulţi bani – nu mai puţin de 56 de milioane de dolari – îi cheltuie pe licenţele de transmisie. Dacă este o escrocherie, atunci este una inteligentă, scrie publicaţia citată care nu exclude pdeloc osibilitatea ca pastorul de 89 de ani să creadă cu adevărat în sfârşitul lumii.
Povestea lui Fitzpatrick poate fi citită AICI
Family Radio România: „Bine aţi venit la studiul nostru biblic. Sfârşitul lumii aproape că a venit”
Site-ul mamă al sectei lui Camping a fost tradus în 48 de limbi, inclusiv în limba română. Pe varianta autohtonă se găsesc şapte documente care detaliază mesajele organizaţiei misionare creştine precum şi trei înregistrări audio în care un bărbat citeşte o parte a explicaţiilor referitoare la Ziua Judecăţii. Lămuririle, potrivit acestuia, ar trebui „să aibă un impact profund asupra tuturor bărbaţilor, femeilor şi copiilor din lume”.
Tot pe site sunt precizate şi frecvenţele pe care poate fi recepţionat postul în România, precum şi intervalele orare ale transmisiunilor.
„E Apocalipsă totală sau parţială?” – întrebarea care circulă în online-ul românesc
Utilizatorii de Twitter din România comentează pe marginea profeţiei ajunse şi pe panourile publicitare din România. Astfel, un utilizator – Daniel Alexe – se întreabă dacă vom avea parte de o Apocalipsă totală sau parţială, în vreme ce jurnalistul Vlad Petreanu scrie că „Sfârşitul lumii vine mâine. Din nou”. Toate comentariile au fost reunite sub hashtag-ul #apocalipticwe, unde pot fi găsite glume şi sfaturi pentru a întâmpina sfârşitul lumii. „Cine-mi dă 1.000 de lei împrumut până poimâine”, întreabă Paul Luca Horga, în timp ce un alt utilizator ne recomandă o spovedanie de moment – în faţa şefului cîruia am putea să-i spunem ce credem despre el. Blogerul Nihasa (Bogdan Epure) îi compătimeşte pe cei care şi-au irosit banii pe un loc de veci, iar Matei Psatta recomandă o melodie, motivând că „Dacă tot murim, zic să murim cu stil”.
Partajează asta:
FRICA implementata ca modalitate de control in lagarul comunist
Am primit următorul comentariu de la Clepe Cornel pe care îl reproduc aici în totalitate adăugând la final și comentariul meu pentru că unele lucruri sunt exagerate. Ca un preambul al răspunsului meu integrez aici un pasaj magistral dintr-un articol al domnului Vladimir Tismăneanu: „Nu toată lumea a colaborat, nu toată lumea a îngenuncheat, complicitatea nu a fost universală”.
Comentariu:
Fostul lagar comunist a implementat FRICA pentru a tine sub control, pe viitor, intregul popor. In timpul stagiului militar obligatoriu i-au facut pe toti barbatii colaboratori ai securitatii cu nume conspirativ. Cu multa suferinta au platit cei putini care s-au impotrivit.Tragic este faptul ca cei mai multi au aderat din elan liber consfintit.
Sarcina aceasta era a ofiterului de contra-informatii. Daca nu reusea 100% si-i scapa cate un soldat era pedepsit prin mutarea intr-o unitate militara aflata undeva prin fundul Baraganului. Asa ca dadea dovada de mult sarg in ai determina pe toti soldatii sa devina turnatori. Acesta chema la el, la discutii, pe fiecare soldat in parte. La inceput ii vorbea frumos:” Tara are nevoie de copii de muncitori( sau intelectuali dupa caz )…astfel ca ne-am gandit la tine in mod special!” Marea majoritate au semnat din convingere imediat. Fiecare credea ca el este „CEL ALES”, un fel de Jeames Bond actual.
Pe cei care inca stateau pe ganduri ii stimula cu:”Nu e nici o problama! Dar gandeste-te ca o sa ai parte de o armata in care o sa-ti rogi moartea!” Frica ii inmuia si pe ei. Barbatii Romaniei! Foarte rar ramanea cate unul care se impotrivea. Acesta avea, pe urma, parte de un tratament ingrozitor din partea colegilor murdariti in constiinta lor, a fruntasilor, caporalilor si a sergentilor.
Ajungea la disperare si ori se impusca in post, ori isi pusca calai, ori murea din batai. In cel mai fericit caz ajungea, batut in ultimul hal, la spital de unde pleca acasa handicapat pentru tot restul vietii. Tratamentul terorist si criminal la care era supus, din ordinul ofiterului de contra-informatii, ajungea sa fie indeplinit cu mult elan si abnegatie de catre colegii de armata. Astazi acesti mini criminali umplu tara. Aceasta modalitate a continuat si dupa Revolutia din 1989 pana la data de 01.01.2007 cand s-a desfiintat stagiul militar obligatoriu.
La terminarea armatei li se inmana, tot parsonal si fara martori, un plic nelipit in care se afla adeziunea lor cu numele conspirativ. Aveau misiunea de al preda, necitit, ofiterului de legatura din municipiul resedinta de judet al fiecaruia, cu precizarea:”Vezi sa nu ne dezamagesti, ca de vei povesti cuiva si te deconspiri Curtea Martiala te mananca!”
Toti barbatii din fostele tari comuniste care au terminat cu bine stagiul militar obligatoriu sunt persoane cu nume conspirativ, de care astazi le este rusine, fiind controlabili si manevrabili de fosta-actuala Securitate.
La sfarsitul anilor ’80 la Seminariile de pastori sau popi nu au mai fost admisi decat barbatii care au satisfacut stagiul militar. De ce au recurs comunistii la aceasta metoda? Pentru ca numai in acel mediu inchis ii puteau racola pe toti barbatii tarii. Inclusiv domnii viitori pastori. Iar a invins satana putand avea controlul asupra bisericilor inclusiv BAPTISTE.
Pe vremea lui Ceausescu se spunea ca:”Cine nu a facut armata nu-i barbat!” Pe un asstfel de individ toti il priveau cu dispret. Adevarat e faptul ca o data veniti acasa din armata pareau mai seriosi, mai ganditori si nu mai vorbeau vrute si nevrute. Acest fapt se datora doar FRICII ca nu cumva sa se scape cu vreo vorba si sa fie la randul lor turnati, sau la vreo discutie sa se scape ca-i turnator si ca atunci cand ar fi trebuit sa-si arate barbatia si taria de caracter au fost slabi, lasi si fricosi.
Dupa Revolutia din ’89 multi au dorit sa devina revolutionari reformatori seriosi. Acestia primeau cate un telefon de la ofiterul de legatura care-i admonesta cam in felul urmator:” Ce-i ma? Ha? Nu care cumva vrei sa afle sotia ta, copii tai, fratii, parintii, socrii, vecinii sau chiar colegii de munca cine esti cu adevarat? Sa vezi atunci ce rusine o sa-ti fie de toti. De noi nu vei scapa niciodata ca ti-e rusine sa marturisesti adevarul cu privire la adevarata ta fata!
Asa ca fii tu baiat cuminte si stai in banca ta! Ne-am inteles!..Da?” TOTI acestia sunt printre noi. Poporul roman. Frati, tati, PASTORI, POPI..niste tradatori lasi.
N-ar da innapoi cu piciorul intr-o tepusa, marturisindu-si pacatul si sa fie astfel eliberati de povara pacatului.
Interesant este faptul ca se cred si azi Unici si totusi cu frica de ceilalti. Dar toti ceilalti sunt la randul lor tot niste lepadaturi asemenea lor. Absolut toti! Printre putinele exceptii pe care le-am aratat mai fac parte cei care au fost scutiti de militarie. Priviti-va in ochi dragii vostri soti, tati, preoti,etc.
Consider că frica a fost unul din elementele cheie în atragerea la colaborare însă de la cazuri pe care le consider totuși particulare la a extrapola și a spune că toată lumea a colaborat este un drum lung. După cum spunea Tismăneanu, nu toată lumea a colaborat și nu toți s-au frânt. Pe de altă parte a afirma toți cei care au făcut armata au fost colaboratori este o aberație. Tatăl meu a făcut armata și nu a fost colaborator, bunicul meu a făcut armată și din contră a fost persecutat și nu colaborator al Securității. Eu însumi am făcut armata în anii 90 în cadrul Ministerului de Interne și nu mi s-a propus niciodată să devin colaborator și nici nu mi s-a înmânat acel plic de care amintește Clepe Cornel. Pastorul meu a făcut armata și nu a fost colaborator, din contră a avut dosar de urmărire informativă.
Cât privește spațiul religios lucrurile au stat similar. Este adevărat că seminariștii trebuiau să aibă armata făcută înainte de a intra la Seminarul Teologic (mă refer la seminariile teologice ale cultelor evanghelice care erau echivalentul facultăților de teologie în timpul regimului comunist) dar nu era o regulă de admitere sau respingere. Cred că era vorba mai degrabă de faptul că acolo se intra după absolvirea liceului, moment în care orice tânăr din România era obligat să urmeze stagiul militar obligație care putea fi amânată numai în cazul intrîrii la facultate, urmând a-și realiza stagiul militar cu termen redus după absolvirea instituției de învățământ superior. Cred că preoții erau scutiți de stagiul miliatr, dediucție pe care o fac gândindu-mă la o solicitare a Uniunii Baptiste prin care cerea Departamanetului Cultelor ca pastorii baptiști să fie scutiți de stagiul militar. Cu toate acestea, este adevărat că au fost și cazuri de colaborare în rândul cultelor religioase și că este posibil ca unii dintre vechii colaboratori să fie în continuare activi. Nu știu acum însă care este natura relației dintre personalul de cult și actualele servicii de informații însă tind să cred că este diferită de cea din timpul regimului comunist.
Partajează asta:
Dialog anglicano-catolic
Unii ar spune că reuniunea începută marți 16 mai 2011 în nordul Italiei, cu prezenţa a zece anglicani şi şapte catolici, din comisia de
dialog anglicano-catolică, emană un optimism pueril. Şi totuşi, a început a treia sesiune a lungului dialog dintre cele două Biserici. Obstacolele sunt tot mai mari în ultimii ani, în contextul în care anglicanii merg înainte cu hirotonirea femeilor şi a homosexualilor, în ciuda ruperilor unor fracţiuni din Comuniunea Anglicană tocmai pe această temă. Catolici în schimb sunt acuzaţi că “pescuiesc în ape anglicane”, după ce Papa Benedict al XVI-lea a stabilit o nouă structură eclezială pentru anglicanii care doresc să intre în grupuri mari în comuniune cu Sfântul Scaun.
Găzduiţi de comunitatea monastică şi ecumenică de la Bose, Italia, cele 17 minţi ecumenice sunt dedicate unui ţel final care “trebuie să rămână acelaşi”, a declarat co-preşedintele catolic al ARCIC (Comisia Internaţională Anglicano-Catolică). “Biserica Catolică şi Comuniunea Anglicană sunt angajate să lucreze şi să se roage pentru unitatea deplină şi vizibilă a Bisericii şi ARCIC contribuie în acest sens”, a spus Arhiepiscopul Bernard Longley de Birmingham, Anglia. Prelatul a admis că “actualul climat, de la ARCIC III, este foarte diferit de la cel din timpul ARCIC I sau ARCIC II. […] Desigur, trebuie să facem faţă unor obstacole ce fac şi mai dificilă călătoria.” Membrii comisiei vor sta Bose pentru zece zile, răspunzând mandatului dat de Papa Benedict al XVI-lea şi Arhiepiscopul anglican Rowan Williams, la întâlnirea lor din noiembrie 2009.
ARCIC I a avut loc în 1966, ca răspuns la Conciliul Vatican II, respectiv al vizitei Arhiepiscopul Michael Ramsey de Canterbury la Papa Paul al VI-lea. Anul acesta, a explicat Arhiepiscopul Longley, grupul va discuta despre “natura Bisericii, aşa cum este ea înţeleasă de anglicani şi de catolici”, şi despre “modul în care Biserica formulează învăţătura oficială, în special privitor la problemele morale”. “Această fază ARCIC va recunoaşte impactul acţiunilor provinciilor anglicane care au ridicat problema naturii comuniunii în Biserică. Sperăm că ARCIC III îşi va aduce contribuţia la rezolvarea unor problemele ce par de netratat astăzi.” Din cei 17, patru sunt femei: două catolice şi două anglicane
Partajează asta:
Ruşii sunt credincioşi, nu şi religioşi
Majoritatea ruşilor îşi afirmă credinţa în Dumnezeu, la 20 de ani de la prăbuşirea Uniunii Sovietice, unul dintre cele mai ateiste state ale lumii. Un sondaj recent arată că 82% dintre ruşi cred în Dumnezeu, însă mulţi dintre ei nu subscriu religiei organizate.
Rezultatele sondajului plasează Rusia în topul ţărilor europene cu cele mai multe persoane care îşi declară credinţa în Dumnezeu. Sondajul realizat în aprilie de Public Opinion Fund (POF) a relevat că doar 13% dintre ruşi nu cred în Dumnezeu, informează csmonitor.com.
Rusia ar trebui să fie descrisă mai degrabă ca o ţară de oameni „credincioşi”, nu ca o ţară de „oameni religioşi”, crede sociologul Mikhail Tarusin, de la Institutul de Proiecte Publice din Moscova. „Am fost un stat oficial ateist timp de 74 de ani şi o să ne ia ceva vreme să ne revenim”, a declarat Tarusin.
Biserica Ortodoxă Rusă susţine că 70% dintre ruşi sunt membrii săi şi, în virtutea acestui fapt, a exercitat presiuni constante asupra autorităţilor de la Kremlin pentru a i se retroceda o serie de proprietăţi confiscate în perioada comunistă. Totuşi, sondajul POF a arătat că doar 50% dintre ruşi se declară membri ai Bisericii Ortodoxe, în timp ce 27% nu se asociază cu vreo biserică sau organizaţie religioasă, în ciuda faptului că şi-au exprimat credinţa în Dumnezeu.
Procentul celor care cred în Dumnezeu fără să fie afiliaţi unei biserici este şi mai mare în cazul tinerilor ruşi cu vârste între 18 şi 24 de ani, respectiv de 34%. Iar specialiştii în sociologie susţin că majoritatea ruşilor duc o viaţă seculară, fiind prea puţin implicaţi în viaţa Bisericii Ortodoxe şi prea puţin influenţaţi de eforturile acesteia de a imprima anumite direcţii morale societăţii ruse. Recent, s-a propus adoptarea unui cod vestimentar moral, de către un lider al BOR şi, de asemenea, s-a discutat despre adoptarea unor legi împotriva blasfemiei în domeniul artistic. Totuşi, aceste iniţiative au trecut aproape neobservate.
Problema este cauzată de comunicarea defectuoasă dintre BOR şi membrii săi, susţine Vladimir Gurbolikov, redactor al publicaţiei ortodoxe Foma. În opinia sa, chiar şi aceia care se consideră ortodocşi au puţine legături cu biserica şi ştiu prea puţine despre valorile şi normele acesteia.
La sondajul POF au participat 1.500 de persoane din 44 dintre cele 89 de regiuni administrative ale Rusiei. Sondajul a mai arătat că 7% dintre ruşi sunt romano-catolici, 4% sunt musulmani, 1% sunt budişti şi 1% adepţi ai religiei iudaice.
Peste 15.000 de credincioşi ortodocşi au participat duminică la liturghia oficiată de Patriarhul Chiril al Moscovei şi al întregii Rusii. Patriarhul i-a încurajat pe participanţi să susţină unitatea Bisericii Ortodoxe Ruse, notează theorthodoxchurch.info.
Sursa: semneletimpului.ro
(Foto: theorthodoxchurch.info)
Partajează asta:
Propaganda ateistă în România anilor ’50 Studiu de caz: Societatea pentru Răspândirea Științei și Culturii (S.R.S.C.)
Impunerea modelului politic sovietic în România după cel de-al doilea război mondial va avea ca și consecințe inițierea unei campanii antireligioase și ateiste cu scopul de a lupta împotriva religiei și a formei sale instituționalizate, Biserica. Vorbim în acest caz de o redefinire a raporturilor dintre Stat și Biserică, în contextul în care marxismul, ca și leninismul de altfel, definite ca sisteme ideologice, au declarat război religiei și au ,,înlocuit învățătura Bisericilor cu o filozofie de stat atee.” (René Rémond, Religie și secularizare în Europa. Secularizarea în secolele al XIX-lea și XX 1780-2000, Polirom, Iași, 2003, p. 177). Politică religioasă a Partidului Muncitoresc Român, devenit în 1965 Partidul Comunist Român se baza pe scrierile lui Lenin, Engels și Marx. Acesta din urmă declara că religia și Biserica sunt instrumente ale statului asupritor, ale orânduirii bazate pe exploatare. (Karl Marx, Friedrich Engels, Despre religie, Editura Politică, București, 1960, p. 134).
Cunoscută ca și activitatea de educare științifică și de combatere a misticismului și obscurantismului din conștiința maselor, propaganda ateistă realizată prin intermediul Societății pentru Răspândirea Științei și Culturii (S.R.S.C.), înființată prin Decretul 652/1949 ca persoană juridică de utilitate publică era coordonată de către Secția Propagandă și Agitație a C.C. al P.M.R. (P.C.R.).
Plecând de la aspectele menționate, prin intermediul acestui studiu de caz, comunicarea își propune prezentarea obiectivelor S.R.S.C., organizarea administrativă, activitatea acesteia, răspunsul celor care erau supuși acțiunii de propagandă precum și rezultatele campanie ateiste dusă de către regim prin intermediul instituției menționate. Pentru înțelegerea resorturilor intime ale propagandei antireligioase și a relației dintre istorie și propagandă, comunicarea face apel la documente semnificative și în marea lor majoritate inedite sau foarte puțin cercetate, identificate la Arhivele Naționale Istorice Centrale Fond C.C. al P.C.R. precum și la Open Society Archive care deține un volum considerabil din Arhiva postului de Radio Europa Liberă.
Materialul reprezintă rezumatul comunicării cu același nume susținută, joi 5 mai 2011 în cadrul Sesiunii Naționale de Comunicări Științifice ”Istorie și Propagandă”
Articole similare
Sesiunea Nationala de Comunicari Stiintifice a Facultatii de Istorie Bucuresti
Programul Sesiunii Nationale de Comunicari Stiintifice ”Istorie si propaganda”
Partajează asta:
Conferinta Capela FTB: Perspective biblice asupra persoanei si lucrarii Duhului Sfant
Sursa: http://www.capelaftb.com/
Mai multe informații despre conferință găsiți aici.
Partajează asta:
Interviu cu Peter Rong în Terra Magazin
L-am cunoscut prin 2001 la capela Facultății de Teologie Baptistă din București. Predica adesea în serile de joi. L-am admirat pentru pasiunea cu care proclama adevărul Evangheliei, dar şi pentru limba română pe care o vorbea atât de bine pentru un sudanez. I-am aflat apoi povestea. Venirea în România. Condamnarea la moarte. Experiența detenției. Eliberarea. Studiile şi slujirea. O poveste de viaţă impresionantă. Dar dincolo de asta se ascunde un om de mare caracter, mereu cu zâmbetul pe buze, punctual, gata oricând să ajute.
Prin 2002, în urma implicării studenților evanghelici din organizația „Speranță pentru Mileniul 3”, unele dintre persoanele care locuiau în Centrul de Cazare şi Proceduri pentru Solicitanţii de Azil din București s-au arătat deschise să cunoască mai mult despre creștinism. Așa a luat ființă Biserica „Spiritual Revival” (str. Luduș, nr. 4, sector 1, București) al cărei pastor este și în prezent Peter Rong.
Numărul din luna mai al revistei Terra Magazin este dedicat (aproape în întregime) Africii, iar la paginile 24-25 veți putea citi interviul realizat cu Peter Rong și afla câteva amănunte interesante despre viața obișnuită a unui tânăr din Sudan, din timpul războiului civil care a dus la divizarea celui mai mare stat african. O parte a interviului se găsește și online AICI.
Sursa: http://emsal.wordpress.com/
Partajează asta:
Jurnal de lectură: Portrete din cioburi (3) de Alin Cristea
Un articol remarcabil care îmbină reconstrucția istorică cu analiza literară și psihologică scris de Alin Cristea pe România Evanghelică.
Portret din cioburi, volumul I – Ligia Seman, Editura Cetate Deva, Deva, 2010, 363 p.
Pentru cîteva zile am lăsat deoparte romanul Ligiei Seman și am recitit Crucea și pumnalul, cartea celebră a lui David Wilkerson, care a murit săptămîna trecută. Jurnalul meu de lectură a consemnat cîteva episoade din această reîntîlnire a mea, după ani, cu o carte care ar trebui citită măcar o dată pe an.
Reluînd lectura Portretelor din cioburi în această seară, m-am reîntîlnit cu o lume pe care o cunosc destul de bine, cea a anilor ’80 din România comunistă, în care oamenii aveau o personalitate fragmentată, cu un psihic schizoid, amprentat de dedublarea pe care sistemul ideologic ateist o provoca și o permanentiza.
Drama psihologică de felul acesta nu e întîlnită, desigur, doar în spațiul ideologiilor totalitare, din acest punct de vedere romanul Ligiei Seman transgresînd, cu succes, frontiere etnice, naționale, ideologice, de epocă sau de vîrstă.
Eu, cel puțin, m-am recunoscut în mai multe personaje. Și în mai multe situații. Dincolo însă de reacțiile mele emotive sau raționaliste, preocupat fiind, de ani buni, de fragmentarea eului din societatea postmodernă (și ), în ultimele săptămîni am privit în mai multe rînduri coperta primului volum, aducîndu-mi de fiecare dată cu o imagine de oglindă spartă pe mai multe direcții, în care chipul care se privea era, desigur, fragmentat.
Jurnal de lectură: Portrete din cioburi (3) by Alin Cristea
