Marius Cruceru despre secularizare si problemele contemporane ale baptistilor
Baptiștii români în contextul noilor tensiuni între religios și secular – tendințe, provocări, soluții reprezinta comunicare lui Marius Cruceru, decanul Facultății de Teologie Baptista din cadrul Universității Emanuel din Oradea și vicepreședinte al Comunității Baptiste Oradea, susținută în data de 5 martie 2011 în cadrul Simpozionului International Secularizarea și Europa contemporana. Particularități Europei centrale și de Sud – Est pe care l-am anunțat aici și am prezentat programul aici. Acest material reprezinta ultimele 15 minute ale comunicării. Vor mai urma încă doua materiale filmate referitor la aceasta comunicare în care Marius Cruceru răspunde întrebărilor despre cum vede rezolvată problema autorității în cultul baptist, precum și care este in opinia sa cea mai potrivită formulă administrativă în cadrul Uniunii baptiste. În cadrul comunicării, Marius Cruceru identifică lipsa de autoritate a organismelor executive ale cultului baptist că fiind o problemă actuală a baptiștilor. Mai sunt abordate aspecte legate de rolul creștinului în societate precum și de aspectul misionar.
Inaugurez prin intermediul acestei postări o serie de articole în care voi prezenta câteva impresii de la simpozion, probabil un rezumat al comunicării mele și fotografii.
Înregistrarea video a fost retrasa de site la cererea lui Marius Cruceru. Am luat în considerare cererea sa ținând cont de faptul că materialul este parte a unei comunicări pe care autorul o va publica sub forma unui articol în cadrul volumului cu comunicările simpozionului.
Partajează asta:
Inscripţie ebraică descifrată: o nouă dovadă în favoarea Bibliei
Descifrarea unei inscripţii din perioada Vechiului Testament a confirmat faptul că este cea mai veche inscripţie ebraică descoperită până în prezent. Inscripţia prezintă o serie de asemănări cu unele texte ale Vechiului Testament.
Profesorul Gherşon Galil, de la Departamentul de Studii Biblice al Universităţii din Haifa, a descifrat o veche inscripţie descoperită în Valea Elah. Inscripţia datează din secolul al X-lea î.Ch., respectiv din perioada împăratului David.
Inscripţia se află pe un ciob de ceramică şi, conform profesorului Galil, este redactată în limba ebraică veche. Faptul confirmă că scrierea ebraică a existat cel puţin din vremea împăratului David, în condiţiile în care un număr însemnat de istorici şi arheologi susţin că unele cărţi ale Vechiului Testament ar fi fost scrise mult mai târziu, notează sciencedaily.com.
„Inscripţia indică faptul că Împărăţia lui Israel exista deja în secolul al X-lea î.Ch. şi că, cel puţin o parte dintre textele biblice au fost scrise cu sute de ani înainte de datele prezentate în teoriile contemporane”, a declarat Gherşon Galil.
Inscripţia a fost descoperită de profesorul Iosif Garfinkel, în urmă cu un an şi jumătate, la Chirbet Qeiafa, în apropiere de Valea Elah. Deşi s-a stabilit de la început că inscripţia datează din secolul al X-lea î.Ch., limba în care era redactată a fost, iniţial, necunoscută. Profesorul Galil a stabilit că textul include verbe specifice limbii ebraice şi că se referă la detalii specifice culturii ebraice, care nu fuseseră adoptate de culturile vecine.
Partajează asta:
Islamizarea insiduoasa. Din culisele islamului p.2
Partajează asta:
Islamizarea insiduoasa. Din culisele islamului p.1
Partajează asta:
Femeile care merg la biserică sunt mai fericite
Un studiu recent arată că femeile care frecventează în mod regulat biserica sunt mai imune la suişurile şi coborâşurile vieţii, şi sunt în general mai fericite. Alexander Ross de la Institutul pentru Ştiinţe Psihologice din Arlington, Virginia, este autorul studiului care a examinat fenomenul de descreştere a fericirii auto-declarate la femeile americane în ultimii 36 de ani. Ross a descoperit că mersul la biserică a fost un factor semnificativ în declararea fericirii. În general, o scădere a frecventării bisericii în perioada de timp 1972-2008 a fost văzută ca afectând direct fericirea femeilor incuse în studiu. Ross a arătat că “trecerea de-a lungul timpului la o participare mai scăzută, comportament care este asociat cu diminuarea fericirii generale, explică în parte declinul în fericirea femeilor”.
De asemenea, femeile care au declarat că merg în mod regulat la biserică s-au arătat mai imune la elementele care au produs declinul general al fericirii în rândul celorlalte contemporane ale lor. “Dacă pornim de la faptul că schimbările prin care a trecut societatea noastră în ultimele câteva decenii au avut un impact net în detrimentul fericirii femeilor”, a observat Ross, “studiile sprijină concluzia că femeia care merge la biserică este mai puţin susceptibilă acelui impact.” Studiul, publicat în cel mai recent volum al Jurnalului Interdisciplinar de Cercetare a Religiei, subliniază faptul că participarea la biserică a scăzut şi la bărbaţi, dar nu a fost o scădere semnificativă în fericirea lor. Ross explică aceasta prin faptul că femeile şi-au schimbat mult mai drastic decât bărbaţii obiceiul de a merge la biserică, mai multe femei renunţând la slujbele duminicale decât bărbaţii. Apoi, “deşi aşteptările atât de la bărbaţi cât şi de la femei s-au schimbat în ultimele decenii, se poate spune că ele s-au schimbat mai dramatic la femei”.
“În contextul fenomenului de divizare socială, se poate ca femeile să fi beneficiat mai mult decât bărbaţii de stabilitatea pe care o dă mersul frecvent la biserică. […] În măsura în care oferă un sens transcendent pentru viaţă şi oportunităţi de formare a unor relaţii personale strânse, participarea regulată la biserică creşte sentimentul de bunăstare şi de satisfacţie a persoanei.” Şi a încheiat afirmând: “Sf. Augustin nu ar fi surprins de descoperirile noastre, pentru că el a învăţat că principalul bine pentru omenire este Dumnezeu, şi că viaţa fericită există acolo unde omul iubeşte acest principal bine al său.”
Un studiu recent arată că femeile care frecventează în mod regulat biserica sunt mai imune la suişurile şi coborâşurile vieţii, şi sunt în general mai fericite. Alexander Ross de la Institutul pentru Ştiinţe Psihologice din Arlington, Virginia, este autorul studiului care a examinat fenomenul de descreştere a fericirii auto-declarate la femeile americane în ultimii 36 de ani. Ross a descoperit că mersul la biserică a fost un factor semnificativ în declararea fericirii. În general, o scădere a frecventării bisericii în perioada de timp 1972-2008 a fost văzută ca afectând direct fericirea femeilor incuse în studiu. Ross a arătat că “trecerea de-a lungul timpului la o participare mai scăzută, comportament care este asociat cu diminuarea fericirii generale, explică în parte declinul în fericirea femeilor”.
De asemenea, femeile care au declarat că merg în mod regulat la biserică s-au arătat mai imune la elementele care au produs declinul general al fericirii în rândul celorlalte contemporane ale lor. “Dacă pornim de la faptul că schimbările prin care a trecut societatea noastră în ultimele câteva decenii au avut un impact net în detrimentul fericirii femeilor”, a observat Ross, “studiile sprijină concluzia că femeia care merge la biserică este mai puţin susceptibilă acelui impact.” Studiul, publicat în cel mai recent volum al Jurnalului Interdisciplinar de Cercetare a Religiei, subliniază faptul că participarea la biserică a scăzut şi la bărbaţi, dar nu a fost o scădere semnificativă în fericirea lor. Ross explică aceasta prin faptul că femeile şi-au schimbat mult mai drastic decât bărbaţii obiceiul de a merge la biserică, mai multe femei renunţând la slujbele duminicale decât bărbaţii. Apoi, “deşi aşteptările atât de la bărbaţi cât şi de la femei s-au schimbat în ultimele decenii, se poate spune că ele s-au schimbat mai dramatic la femei”.
“În contextul fenomenului de divizare socială, se poate ca femeile să fi beneficiat mai mult decât bărbaţii de stabilitatea pe care o dă mersul frecvent la biserică. […] În măsura în care oferă un sens transcendent pentru viaţă şi oportunităţi de formare a unor relaţii personale strânse, participarea regulată la biserică creşte sentimentul de bunăstare şi de satisfacţie a persoanei.” Şi a încheiat afirmând: “Sf. Augustin nu ar fi surprins de descoperirile noastre, pentru că el a învăţat că principalul bine pentru omenire este Dumnezeu, şi că viaţa fericită există acolo unde omul iubeşte acest principal bine al său.”
Partajează asta:
Care erau teologii preferaţi ai lui Richard Wurmbrand? via Biografistu
Răspunsul ni-l dă Ferenc Visky în volumaşul 70 de povestiri despre puşcărie şi prietenie:
Richard nu era entuziasmat de organizarea disciplinară a bisericilor istorice de dinaintea Reformei. Personajele sale favorite din istoria bisericilor erau, pe lângă Luther şi Calvin,
Sfântul Augustin şi Sfântul Francisc din Assisi.
Se referea cu plăcere la ei şi, în predicile sale evoca nu doar gândirea acestora ci, adesea, şi felul lor de viaţă, îi plăcea să-şi condimenteze din belşug spusele. Se ştia că dispune de o colecţie de ilustraţii cuprinse în patruzeci de mii de plicuri ordonate cu grijă.
Din concepţiile lui Calvin le aprecia pe cele privitoare la liberul arbitru şi la dubla predestinare, dar teologul lui favorit rămânea tot Martin Luther.
Era de acord cu îndemnul lutherian: „îndrăzneşte să păcătuieşti” şi propovăduia că iubirea lui Dumnezeu şi îndurarea Lui nu pot fi supralicitate. Atracţiile ori simpatiile teologice nu-l împiedicau în critica obiectivă a protestantismului.
Cu interpretarea abuzivă a expresiei „sola fide”, cu poveştile de adormit copiii despre mântuirea printr-o credinţă lipsită de viaţă, cu astea sunt îndopaţi credincioşii – aşa şi-a început, îmi aduc aminte, una din predici.
Dispreţuia profund sectarismul mărginit, dar deopotrivă şi clericalismul arogant, gol, dornic de putere, rupt de izvorul originar.
Care erau teologii preferaţi ai lui Richard Wurmbrand? from Biografistu’ by emsal (25.02.2011)
Partajează asta:
BOR și atitudinea fata de societatea civila via Contributors
by Marius Vasileanu
Conform unui sondaj IMAS dat publicităţii săptămâna trecută (în „Adevărul”) în ultimii doi ani a scăzut atât încrederea populaţiei în Biserică, cât şi în Armată. De la 89,3% încredere în ianuarie 2009, Biserica a ajuns la 81,9% în ianuarie 2011 (încrederea în Armată a scăzut cam în aceeaşi proporţie). La o scădere de peste 7% în doar trei ani, în mod evident lucrurile nu sunt deloc liniştitoare. Dincolo de faptul că perioadele de criză slăbesc în general încrederea în instituţii – ceea ce s-a şi petrecut, o arată dramatic întregul sondaj -, măcar la nivel de imagine, şi Armata, şi Biserica Ortodoxă Română (BOR), majoritară, au comis greşeli.
În ceea ce priveşte BOR, greşelile sunt atât de natură tactică, cât şi strategică. Dar lucrul cel mai îngrijorător pare a fi corupţia. În pofida faptului că, spre cinstea sa, Patriarhul Daniel a adus un nou stil, iar posturile de preot se pare că nu se mai iau pe şpagă în acelaşi procent ca pe vremea Patriarhului Teoctist, în ceea ce priveşte marea corupţie, cea din rândul ierarhilor, chestiunea rămâne neclară. Atâta vreme cât domnul care pretinde a păstori credincioşii din Constanţa nu va fi domolit sau trimis la onorabila statură iniţială, cea de simplu călugăr, lucrurile nu se vor astâmpăra. Iar personajul, în pofida nenumăratelor dovezi evidente din ultimii ani, a fost, inexplicabil, ”acoperit” de confraţii săi din Sf. Sinod (să precizăm că BOR este condusă de Sf. Sinod, iar nu de PF Patriarh). Poate fiindcă nu este chiar singur, ci doar cel mai mediatizat întru nevrednicii.
Dar şi tarifele nesimţite & ambigue, neafişate şi, de cele mai multe ori, nefiscalizate, care sunt cerute de unii preoţi pentru ceremoniile religioase au rolul lor în scăderea simpatiei românilor.
Zilele trecute a avut loc o şedinţă de bilanţ pe anul 2010 a Adunării Naţionale Bisericeşti. Ar fi păcat de Dumnezeu să nu subliniem consistenţa acţiunilor sociale existente deja în BOR, determinarea cu care fiecare episcopie a încercat să ajutoreze nevoiaşii, copii amărâţi, bătrânii nemângâiaţi, bolnavii săraci, sinistraţii etc. Problema este că la aceste bilanţuri anuale – care seamănă izbitor cu şedinţele PCR de odinioară, îmi mărturisea un participant direct, întrucât nu auzi decât nesfârşite laude – nu se rosteşte nici o vorbuliţă autocritică despre cazurile de corupţie din BOR ori despre alte forme, smintitoare, de derivă. Şi nici despre măsurile luate de organismele de control şi de decizie ale BOR (care, pe alocuri, chiar îşi fac treaba).
O altă problemă gravă este tupeul cu care clerul şi ierarhii, în primul rând, au ştiut a stoarce bani de la stat taman în perioadă de criză. Dacă aceşti bani mergeau exclusiv în restaurarea monumentelor istorice era de înţeles. Banii au mers însă pe construcţii noi – case parohiale, biserici şi, desigur, Catedrala Neamului (pentru care iniţial ierarhii s-au lăudat ba că nu vor lua nici un ban de la stat, ba că au făcut credit bancar). Sumele nu sunt din cale-afară de mari comparativ cu costul unei autostrăzi, se apără oficialii BOR, dar faptul că aceste sume intră în buzunarul Bisericii în momente atât de grele pentru cei mai mulţi dintre noi nu lasă indiferent pe nimeni. În pofida celorlalte acţiuni sociale, de toată lauda, de altfel, sărăcia românilor este prea mare, un ”post” financiar al BOR raportat la ”meniul” bugetului de stat, pentru care toţi am avut de pătimit, ar fi fost de dorit.
Cu siguranţă, cauzele scăderii încrederii în Biserică sunt numeroase şi mai complexe, iar BOR nu poate fi acuzată integral, există şi alte culte cu probleme asemănătoare. Dar mai există o mare problemă: gestionarea comunicarii instituţiei numite BOR.
Imaginea publică a unei instituţii se construieşte greu, iar relaţiile cu presa sunt determinante. Centrul de presă Basilica înseamnă, într-adevăr, o revoluţie pentru construcţia unei imagini pozitive a BOR. Dar niciodată nu s-a discutat deschis, pe şleau, nici la Trinitas TV, nici în Ziarul Lumina ce e de făcut cu preoţii afemeiaţi sau alcoolici, de pildă, pornind de la cazurile concrete apărute în presa laică, nici despre problemele din justiţie ale arhiepiscopului numit (tot de clerici) Şpagoveanu etc.
Odată cu instalarea la Bucureşti a PF Daniel, Patriarhia a difuzat constant comunicate către presa laică. Multe dintre acestea au fost replici la atacurile neprincipiale ale unor urechişti sau răuvoitori. Problema este că aceste comunicate au fost şi sunt încă prea adesea arogante şi mult prea mânioase, nu se disting cu nimic de replicile vreunui partid politic de mâna a treia. Iar asta se petrece fiindcă comunicarea Patriarhiei are – o spun profesioniştii – o proastă strategie. Este greşit amplasată în context. Dacă presupunem că un ziarist este şi parte a Bisericii, ştiindu-se duritatea tradiţională existentă între un îndrumător (duhovnic) şi ucenic, lucrurile ar fi cât de cât rezonabile. Problema este că trăim în plină (post)modernitate şi, exceptând binecunoscutele trompete din presa laică abonate la coliva cu care-i miluiesc câţiva ierarhi, presa din România este liberă. Cu toate consecinţele de rigoare. Nu discutăm acum gradul de libertate acordat de moguli sau de alte cercuri văzute şi nevăzute. Astfel, unii ziarişti sunt credincioşi sinceri (atâta cât înţelege fiecare credinţa), alţii sunt doar toleranţi, unii sunt ignoranţi, alţii de-a dreptul ostili. Comunicatele mânioase şi inflamate ale Patriarhiei se adresează însă pauşal, cădelniţând ironii en-gros la adresa ziariştilor incomozi de parcă aceştia ar fi elevi de seminar teologic sau ţârcovnici numai buni de trimis la exersat mătănii. Tonul instituţional părintesc şi totodată imperial al Bisericii lipseşte cu desăvârşire din comunicatele Patriarhiei. Inadecvarea aceasta aduce un plus de antipatie în media laică şi, implicit, un deficit proporţional de imagine al BOR.
…Fragmente din gândurile de mai sus au apărut în rubrica subsemnatului din săptămânalul „Timpul” . Nu credeam însă să primesc aproape instantaneu două exemple care să reconfirme cele scrise:
(1) Ca urmare a dezvăluirilor făcute în presa centrală cu privire la maicile care s-au trezit cântând „Sfântă tinereţe legionară” la o mănăstire din Neamţ, Patriarhia BOR a dat un comunicat în care porneşte – de unde credeţi? – de la acuzarea unuia dintre ziariştii care au scris despre subiect! Pentru un specialist în comunicare însăşi titlul arţăgos al comunicatului „Patriarhia Română nu este instituţie de stat” spune totul – dezvăluind nervozitatea celor care au produs materialul. Altfel se aşază faţă de subiect comunicatul Mitropoliei din Iaşi: verticalizează discuţia şi aminteşte elocvent de spiritul evanghelic, chiar dacă admonestează fără echivoc clericii aflaţi în culpă.
De altfel, comunicatul venit de la Iaşi are titlul „Misiunea creştinilor este mărturisirea, în iubire, a lui Hristos”. Parcă sună ceva mai bine, în spirit creştin – pronunţându-se ferm, dar cu inteligenţă duhovnicească într-o problemă deloc facilă, cea legată de extremismul ortodox, încă rezidual pe alocuri. Iată de ce propunem ierarhilor să procedeze la un schimb de funcţionari: cei care au produs comunicatul Mitropoliei din Iaşi să fie transferaţi la Patriarhia din Bucureşti şi invers…
(2) Colega noastră Mirela Corlăţan („Evenimentul zilei”) a primit, miercuri, o ”replică” de la acelaşi Birou de Presă al Patriarhiei BOR, o alcătuire plină de insinuări şi mizerii demnă de revista „România Mare”: (ziarista) „trădează, de fapt, pentru cine lucrează şi, mai ales, ce urmăreşte” etc. Chiar adevărat să fie, şi tot nu faci astfel de afirmaţii în numele unei instituţii publice, cu atât mai puţin de la înălţimea sacră a Bisericii!
Personal, nu sunt un fan al performanţelor colegei noastre în materie de analize pe teme creştine, însă simt nevoia să mă solidarizez cu excelenta jurnalistă de investigaţii Mirela Corlăţan în faţa autosuficienţei şi a bădărăniei emanate de o instituţie care se pretinde divino-umană. Dar, întrucât am aflat că există oameni competenţi în comunicare care pregătesc deja o carte mai amplă de studii pe această temă a „profesionalismului” comunicatelor Patriarhie BOR, mă opresc aici.Atunci când BOR va avea o altă strategie decât cea a unei cetăţi asediate, lucrurile s-ar putea îmbuna. Un proverb arab spune astfel: singura cetate care nu poate fi asediată este o cetate fără de ziduri. Şi, Slavă Domnului, zidurile Bisericii nu sunt vizibile – ceea ce ar putea atrage exprimări publice (fie şi prin comunicatele de presă) elegante, atractive intelectual şi spiritual, impregnate de fermitate patristică, dar zâmbitoare.
Adică, indiferent de păcatele destinatarului, replici generoase întru Hristos. Problema este că prin comportamentul lumesc, prin foamea de construcţii de cărămidă, prin atitudine, unii clerici par să fi uitat de zidirea cea de Sus.
De ce scade încrederea în Biserică? from Contributors by Marius Vasileanu (25.02.2011)
Partajează asta:
Simbolurile religioase, din nou în pericol
Un proiect de lege propus de Ministerul Educaţiei albanez i-ar putea obliga pe tineri să nu mai afişeze simbolurile religioase în cadrul şcolii, precum crucea şi hijabul. După cei cincizeci de ani de deşertificare spirituală, timp în care religia a fost interzisă sub orice manifestare a sa, Albania se află din nou în pericolul de a atenta la propria sa memorie religioasă, recuperată firav după 1992, citim într-un articol publicat astăzi în Ziarul Lumina.
Pentru prima dată, creştinii şi musulmanii sunt puşi acum în postura de a-şi apăra împreună credinţa. În comunism, preoţii au lipsit cu desăvârşire, fiind închişi sau, în unele cazuri, executaţi, iar bisericile, distruse sau transformate în cazemate şi magazii. Oamenii se rugau în gând şi pe ascuns şi tot pe furiş înroşeau ouăle de Paşti, se rugau sau îşi făceau semnul crucii. Instaurarea democraţiei în 1992 a prins Albania doar cu 20 de preoţi ortodocşi care puteau exercita ritualul bisericesc, restul căzând pradă martiriului anticomunist. România însăşi a fost cea care şi-a ajutat sora mai mică din Balcani, construind prima biserică nouă ortodoxă, la Korcea, şi şcolind primii preoţi.
Acum, noul proiect de lege a educaţiei susţine învăţământul laic, independent faţă de confesiunile religioase. Dacă va fi adoptată, legea va interzice purtarea de simboluri religioase în licee, inclusiv a crucii şi a vălului musulman (hijabul). În sens mai general, susţin iniţiatorii actului normativ, această măsură vizează eliminarea oricărei îndoctrinări ideologice sau religioase din şcoli, inclusiv organizarea de partide politice sau activităţi religioase în rândul personalului din şcoli. Afişarea simbolurilor va fi interzisă, se spune, cu excepţia şcolilor în care se predau subiecte religioase. Desigur, atât comunitatea musulmană din Albania, cât şi Biserica Ortodoxă sunt împotriva acestei măsuri.
Este în joc libertatea religiei, au declarat reprezentanţii a peste 70 de moschei din ţară la o conferinţă de presă organizată recent la Tirana, acuzând că legea propusă este discriminatorie. Biserica Ortodoxă a emis un comunicat separat în care declară că articolul 36 – clauza care interzice simbolurile religioase – este o încălcare a constituţiei, precum şi a convenţiilor şi rezoluţiilor internaţionale, recunoscute şi ratificate de statul albanez.
Sursa: Catholica.ro (23.02.2011)
Partajează asta:
UE condamnă actele teroriste anticreştine
Miniştrii de externe ai Consiliului Uniunii Europene au dat o declaraţie prin care condamnă atacurile teroriste îndreptate împotriva creştinilor şi a altor grupuri religioase. Declaraţia, publicată luni, după încheierea reunirii consiliului pentru afacerile externe, la Bruxelles, afirmă “angajamentul puternic al Uniunii Europene pentru promovarea şi protejarea libertăţii religioase, a oricărei credinţe, fără discriminare”. Consiliul îşi exprimă “profunda îngrijorare vizavi de creşterea numărului de acte de intoleranţă şi discriminare religioasă, arătate de recentele violenţe şi acte teroriste din diferite ţări, ce i-au vizat pe creştini şi locurile lor de cult, pe musulmani şi pe alte comunităţi religioase”.
De asemenea se oferă “condoleanţe şi solidaritate ţărilor şi victimelor acestor acte”. “Libertatea de religie sau de credinţă este un drept uman universal ce trebuie protejat pretutindeni şi pentru oricine”, se mai spune în declaraţie. “Toate persoanele aparţinând comunităţilor şi minorităţilor religioase trebuie să îşi poată practica religia şi cultul în mod liber, individual sau comunitar, fără teama de intoleranţă şi de atacuri.” Consiliul cheamă comunitatea internaţională “să îşi consolideze răspunsul colectiv faţă de toţi aceia care doresc să folosească religia ca instrument de divizare, de alimentare a extremismului şi violenţei”. Şi se cere înaltului reprezentant, Catherine Ashton, să “informeze despre măsurile luate şi despre propunerile concrete pentru întărirea acţiunii Uniunii Europene în acest sens”.
Sursa: Catholica.ro (23.02.2011)Observatie persoanală: UE condamnă actele anticreștine dar nu susține creștinismul. Prin măsurile adoptate de către instituțiile europene se promovează mai degrabă umanismul înțeles ca un concept prin intermediul căruia omul devine centrul universului în detrimentul lui Dumnezeu. Ar fi interesant de văzut ce poziție va adopta UE față de Legea educației din Albania care vizează scoaterea simbolurilor religioase în afara școlii. Personal, nu sunt adeptul simbolurilor religioase însă eu văd în astfel de acțiuni o încercare de laicizare a spațiului public cu consecințe grave asupra libertății religioase.
Istorie Evanghelica 