La mulți ani, Bogdan Emanuel Răduț!
Bogdan Emanuel Răduț este istoric și slujitor în cadrul Bisericii Creștine după Evanghelie din Craiova.
El este autorul a două cărți privind cultele evanghelice din România comunistă.
Statul şi Biserica în România Comunistă (1948-1965)
CULTELE NEOPROTESTANTE ÎN STATUL SOCIALIST (1965-1990)
Îl veți cunoaște urmărindu-i blogul. Pas cu pas… urmărește şi descoperă…
Partajează asta:
Bogdan Emanuel Răduț, Un pelerin – un destin – o Patrie
Partea de început a acestei prezentări a fost publicată și în numărul 2/2013 al Revistei Creștinul Azi
Partajează asta:
Apariții editoriale (4) – Bogdan Emanuel Răduț, Cultele neoprotestante în statul socialist (1965-1990)
Semnalez celor interesați de istoria „neo-protestantismului la români” precum și de istoria comunismului românesc în ultima fază a acestuia (1965-1989), cartea istoricului și credinciosului Bogdan Emanuel Răduț, Cultele neoprotestante în statul socialist (1965-1990),
Cuvânt înainte de Virgil Achihai, Prefaţa de Alexandru Oşca, Editura Sitech, Craiova, 2012, 114 pag.
Lansarea cărții va avea loc la Conferinţa Naţională de Educaţie a Creştinilor după Evanghelie (BCER-UBCE) din 4-6 octombrie 2012, la Biserica Antiohia Bucureşti.
Istoricul Bogdan Emanuel Răduț a publicat o nouă carte despre cultele neoprotestante în spațiul românesc. După o primă carte intitulată Statul și Biserica în România comunistă. Între demnitate și compromis, carte care abordează în linii mari câteva din aspectele istoriei ecleziastice în perioada guvernării lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, autorul realizează în cadrul celei mai noi apariții editoriale, o privire retrospectivă a unei perioade zbuciumate și complexe din istoria evanghelicilor români; cea cuprinsă între anii 1965-1989. În ceea ce privește termenul de culte neoprotestante din titlu, cred că Emanuel Răduț l-a ales/acceptat tocmai pentru că este intrat în limbajul curent al românilor deși din punct de vedere religios el nu este chiar corect pentru a încadra toate cele patru denominațiuni „neoprotestante” din care autorul se referă la creștini după Evanghelie, baptiști și penticostali.
Trecând peste acest aspect consider că demersul său este unul util și necesar pentru istoria evanghelicilor din România, cartea constituindu-se într-un punct de plecare pentru cei care vor să aprofundeze tema în ansamblul său, sau doar anumite aspecte particulare care privesc toate cele trei culte ori numai unul dintre ele.
Perioada 1965-1989 este una în care din punct de vedere social și politic românii au trecut de la agonie la extaz. Deși termenul este un pic exagerat pentru a descrie și caracteriza cu exactitate perioada lui Nicolae Ceaușescu, prin folosirea acestei sintagme am avut în vedere faptul că se trece de la un început de liberalism și deschidere către Occident în plan economic și politic la o închidere în interior și cumva preluarea de la liberalii interbelicii a dictonului „prin noi înșine”. Deși societatea a trecut prin aceste etape au existat totuși și unele diferențieri notabile față de perioada anterioară, cea a lui Gheorghiu-Dej, respectiv renunțarea la teroarea care era omniprezentă în anii 50. Evoluția socială și politică și-au găsit un corespondent și în viața religioasă. Interesant de remarcat este faptul că în perioada de glorie a comunismului românesc cum a fost denumită perioada 1960/1964 – 1970/1973 evanghelicii s-au confruntat cu numeroase restricții printre care și arondarea bisericilor. Și iarăși interesant este faptul că atunci când situația politică începea să alunece către un naționalism din ce în ce mai accentuat și o exacerbare a cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu, evanghelicii și-au recăpătat și ca urmare a memoriului celor 50 de la începutul anilor 70 o serie din drepturile pierdute anterior. Tot anii 70, mai precis sfârșitul acestei decade aduce în atenția opiniei publice internaționale o mișcare de protest în rândul evanghelicilor români. Mișcarea de protest a purtat numele de ALRC (Comitetul Român pentru Apărarea Libertății Religioase și de Conștiință), comitete care milita pentru respectarea drepturilor religioase ale cultelor recunoscute din România așa cum erau ele stipulate în diferite acte și documente oficiale. După destrămarea acestui Comitet ca urmare a intervenției directe a organelor de Securitate, Departamentului Cultelor și a altor instituții, membrii marcanți ai acestuia Pavel Nicolescu, Nicolae Rădoi) s-au regrupat în Occident de unde difuzau în lumea liberă informații despre persecuțiile religioase din România. Anii 70 și 80 sunt cei ai dărâmării unor locașuri de rugăciune (vezi cazul Bisericii Baptiste din Dej care a fost dărâmată cu pușcăriași într-o sâmbătă dimineața pentru că muncitorii au refuzat să facă acest lucru sau cel al Bisericii Baptiste din Cluj construită din piatră roșie cu ferestre în stil neogotic, ale cărei cărămizi au fost folosite la o sală de sport care l-a scurt timp s-a dărâmat), dar și a extinderii sau construirii altora. Cluj Iris, Ferentari București, Sfânta Treime București (Iuliu Valaori) sunt câteva exemple de biserici baptiste care denotă faptul că statul avea o politică dualistă dărâmând pe de o parte și permițând ridicarea altor locașuri de închinare pe de altă parte. Fiindcă tot am pomenit de biserici se cuvine amintit aici – deși ieșim din sfera evanghelică- a sistematizării care a afectat Bucureștiul și ale sale biserici ortodoxe, multe din ele monumente arhitectonice.
Anii 80 au fost și cei ai întâlnirilor ecumenice care deși erau unele impuse de stat duceau în unele cazuri și la o colaborare între liderii locali ai cultelor respective.
Așadar România anilor 1965-1989 este una a contrastelor care s-a încheiat nu printr-o revoluție de catifea ca în Cehoslovacia ci cu una sângeroasă despre care se consideră că a fost mai degrabă o lovitură de stat. Să sperăm că timpul va dezvălui mai multe detalii despre acest eveniment precum și despre faptul că Dumnezeu a permis ca acea revoluție să aibă loc iar noi să ne bucurăm astăzi de libertate de exprimare și libertate religioasă, dovedite și de apariția cărții istoricului și fratelui de credință Bogdan Emanuel Răduț.
Partajează asta:
Raportul președintelui Consiliului de Miniștri, Dr. Petru Groza, despre Creştinii după Evanghelie
Ca să vedem cum ne-a afectat pe noi, trebuie amintit că în 1933 creştinii după Evanghelie deveneau asociaţie
Petru Groza – Romanian politician, best know as Prime Minister of the first Communist Party-dominated governments under Soviet occupation during the early stages of the Communist regime in Romania. (Photo credit: Wikipedia)
religioasă (Decizia Nr.114.119/24 august 1933, şi din 1939 cu două ramuri), pentru ca în timpul războiului regimul Ion Antonescu să îl interzică (Legile Nr.927/29 Octombrie 1942, pentru modificarea şi abrogarea unor dispoziţiuni din Legea pentru regimul general al cultelor şi Nr.431/9 iulie 1943, pentru desfiinţarea asociaţiilor religioase). Ca urmare a acestei decizii Adunările au fost închise. Paradoxal noul regim, deşi de sorginte oarecum comunistă, le-a recunoscut asociaţie religioasă în 1944 (Legea Nr.548/31 octombrie 1944) pentru ca în 1945 să le ridice la statutul de cult religios (Legea Nr.883/9 noiembrie 1946).
În demersurile efectuate pentru ca Adunările Creştine după Evanghelie să primească statutul de cult religios, Petru Groza, deţinând poziţia de preşedinte al Cabinetului de Miniştri şi Ministru interimar al cultelor, înaintează M.S. Regele Mihai I un raport în care reliefează apariţia şi evoluţia creştinilor după Evanghelie în România. Ca urmare a acestui raport, prin intermediul a șase articole Legea Nr. 883, publicată în Monitorul Oficial Nr.261 din 9 noiembrie 1946 semnată de Regele Mihai I şi contrasemnată de ministrul cultelor, la vremea aceea, Petru Groza recunoştea şi reglementa Cultul Creştin după Evanghelie. La momentul respectiv a fost aprobat și statutul de organizare și funcționare al cultului, care avea 15 articole şi era semnat de delegaţia compusă din Alexandru Panaitescu şi Gheorghe Oprea-Teodorescu.
Raportul domnului Preşedinte al Consiliului de Miniştrii şi ministrul cultelor ad-interim către M.S. Regele,
Confesiunea Creştină după Evanghelie a luat fiinţă în ţara noastră, în anul 1899, prin doi misionari din Elveţia care au reuşit să cristalizeze începuturile de mai înainte ale acestor confesiuni şi să le îndrume spre doctrina şi organizarea de credinţă cunoscute în Elveţia, în Franţa, în Anglia, Germania etc., sub denumirea „Grupul Evanghelic al Adunărilor Creştine Libere”.
În 1939, Confesiunea Creştină după Evanghelie a absorbit prin fuzionare şi mişcarea Creştinilor după Scriptură, iniţiată de fostul preot ortodox Teodor Popescu.
Sub regimul legii pentru regimul general al cultelor din 1928, Confesiunea Creştină după Evanghelie a funcţionat tot timpul sub formă de asociaţie religioasă, bucurându-se de anumite drepturi şi libertăţi de manifestare religioasă ca şi Baptiştii şi Adventiştii de ziua a şaptea, pe baza succesivelor deciziuni ministeriale care reglementau funcţionarea asociaţiunilor religioase.
Întru cât credincioşii creştini după Evanghelie sunt destul de numeroşi şi sunt răspândiţi şi organizaţi în cea mai mare parte a ţării şi întru cât Ministrul Cultelor, la cererea acestora a cercetat mărturisirea de credinţă şi normele de organizare arătate în Statutul prezentat de Delegaţia Adunărilor Asociaţiei „Creştini după Evanghelie” şi a găsit că acest statut nu conţine nimic ce ar putea aduce atingere ordinei publice, bunelor moravuri şi legilor de organizare ale statului, îndeplinire fiind astfel condiţiunile cerute de art.22 din legea pentru regimul general al cultelor, în cadrul actualelor norme de guvernare democratică şi în baza hotărârilor Consiliului de Miniştrii, luate în şedinţa extraordinară dela 8 ianuarie 1946, care asigură libertatea în materie de credinţă religioasă, am întocmit alăturatul proiect de decret-lege prin care se recunoaşte Asociaţia Creştinilor după Evanghelie cu sediul în Ploieşti, str. Cheia Nr.18, calitatea de cult, reglementându-se, din punct de vedere legal, funcţionarea lui, aşa cum s-a făcut şi cu Asociaţiile Religioase ale Creştinilor Baptişti şi Adventişti de ziua a şaptea, devenite cult prin decretul-lege Nr.553 din 1944 şi prin legea Nr.407 din 1946.
Pentru aceste consideraţiuni şi pe baza autorizării date prin jurnalul Consiliului de Miniştrii Nr.1592 din 1946, în mod respectuos, am onoarea a supune aprobării şi Înaltei semnături a Maiestăţii Voastre, alăturatul proiect de decret-lege pentru reglementarea Cultului Creştin după Evanghelie din România,
Al Maiestăţii Voastre,
Preşedintele Consiliului de Miniştrii şi ministru cultelor ad-interim,
Dr. Petru Groza
Partajează asta:
Vechi resurse pentru studiul biblic
Bogdan Emanuel Răduț publică sub titlul Vechi resurse pentru studiul biblic informații despre resursele pe care creștinii români le aveau la dispoziție în limba română pe parcursul perioadei comuniste.
Deși regimul comunist interzicea într-o oarecare măsură Biblia şi literatura creştină, au existat cărţi care au fost de un real folos credincioşilor şi slujitorilor în acea perioadă. Tiraje mici, uneori clandestine, dar mult dorite de frăţietate. Într-o altă postare (aici) am arătat care sunt cărțile apărute sub egida Cultului Creştin după Evanghelie din Republica Socialistă România. Şi cele prezentate mai jos au fost folosite în cadrul Adunărilor Creştine după Evanghelie, şi se mai folosesc şi astăzi.
***, Concordanţă Biblică, Editura Lumina Lumii, 1971, 354 pag (este ataşată integral la Biblia cu Explicaţii editată de Christian Aid Ministries)
Citește continuarea aici http://emyradut.blogspot.com
Partajează asta:
Din istoria neoprotestantismului la români: Creştinii după Evanghelie
Semnalez celor interesați de istoria recentă un articol al lui Bogdan Emanuel Răduț prin intermediul căruia acesta realizează o prezentare succintă din punct de vedere istoric a Adunărilor Creștine după Evanghelie.
Cunoscute pe plan mondial ca Mişcarea Frăţească, Adunările Creştine după Evanghelie din România au apărut la sfârşitul anului 1899 ca urmare a misiunii lui Eduard H. Broadbent din Anglia şi Francis Berney cu Charles Aubert din Elveţia. Astfel, prima adunare de vestire a Evanghelie, într-o formă de felul acesta, a avut loc în limba franceză, în str. Teilor Nr.82 Bucureşti, de unde s-a răspândit pe teritoriul României. În 1900 avea să se deschidă o nouă adunare în Calea Călărași Nr.46, de data aceasta în limba română. Plecarea, în 1902, a lui Aubert înapoi în Elveția a dus la unirea celor două adunări. În primii ani de răspândire a mișcării apar Adunări la Ploiești, Goicea Mare (Dolj), Iași, Suceava, Râșnov, Sibiu, ș.a. În 1929 existau deja 47 de adunări în România, iar în 1924 a avut loc prima Conferință Națională a Creștinilor după Evanghelie din România.
http://emyradut.blogspot.com/2012/03/din-istoria-neoprotestantismului-la.html
Partajează asta:
Biserica Creştină după Evanghelie Nr.2 Craiova – scurt istoric de Bogdan Radut
Biserica Creştină după Evanghelie Nr.2 Craiova
Mişcarea fraţilor în Craiova a început prin deceniul doi al sec. XX cu un grup de fraţi din Goicea Mare, unde exista deja prima Adunare Creştină după Evanghelie din Oltenia, cărora li s-a alăturat un grup de credincioşi din biserica adventistă de ziua a şaptea nemulţumiţi de practicile şi învăţăturile de acolo.
În 1937 cu mari sacrificii şi eforturi din partea comunităţii de credincioşi s-a construit Adunarea din str. Deva nr. 24 (cunoscută astăzi ca Biserica Nr.1). Dintre fraţi amintim pe Dumitru Tiţă, Mininghes Friedelich, Ştefan Vizitiu, Marin Barcan, Constantin Stoica, Dumitru Florescu, Bădiţă Niţă, fraţii Vizitiu şi Stan ş.a. Spre sfârşitul anului 1989 datorită planului de sistematizare al oraşului se solicita demolarea Adunării din str. Deva 24. Astfel conducerea de atunci a bisericii a găsit o casă şi-un teren în centrul oraşului lângă Piaţa Centrală, care aparţinea Primăriei, ce va fi ulterior cumpărată (18 mai 1990).
Citește continuarea
http://emyradut.blogspot.com/2011/07/biserica-crestina-dupa-evanghelie-nr2.html
Partajează asta:
Carti editate de Cultul Crestin dupa Evanghelie inainte de 1989
Dacă aţi vrut vreodată să ştiţi care sunt cărţile apărute sub egida Cultului Creştin după Evanghelie înainte de 1989 apăsați link-ul de mai jos:
Cărţi editate de Cultul Creştin după Evanghelie
de Emy Răduț (16.01.2011)
Partajează asta:
De ce sunt Creștin după Evanghelie? de Bogdan Emanuel Răduț
Bogdan Emanuel Răduț realizează prin intermediul uni grupaj de trei articole reunite sub titlul generic De ce este Creștin după Evanghelie o introducere în istoria și doctrina Bisericii Creștine după Evanghelie. În cadrul articolelor menționate argumentarea se fundamentează pe doctrina Bisericii Creștine după Evanghelie, autorul dorind în acest fel să argumenteze ,,originea sănătoasă” a credinței sale. Datorită referirilor pe care autorul le face la istoria Adunărilor frățești și la doctrina Bisericii Creștine după Evanghelie am considerat util preluarea unui sumar al celor trei articole menționate.
De ce sunt Creştin după Evanghelie? (1) from Bogdan Emanuel Răduţ by Emy Radut (03.01.2011)
Scurt istoric
Biblia ca autoritateTrăim într-o epocă a globalizării şi a ecumenismului galopant în care ne putem pierde foarte uşor identitatea. În societatea de astăzi toată lumea este ceva şi nimeni nu este nimic. Auzim de multe ori întrebarea “de ce eşti la acea Biserică, cult, religie?”, şi răspunsurile poartă o gamă largă de variante. Dacă nu ne cunoaştem propria identitate şi propriul crez şi de ce am ales noi să fim ceea ce suntem nu numai că ne pierdem identitatea, dar practic nu avem identitate. Cu responsabilitatea moştenirii unei identităţi primite de la înaintaşii noştrii, vom vedea care sunt principiile de bază care ne definesc ca şi creştini după Evanghelie.
De ce sunt Creştin după Evanghelie? (2) from Bogdan Emanuel Răduţ by Emy Radut (04.01.2011)
Cina Domnului in fiecare duminica
Preoțiatuturor credincioșilor
Despre darurile DuhuluiÎn Adunările creștine după Evanghelie se practică Cina Domnului, Masa de aducere aminte, ca act de închinare înaintea lui Dumnezeu în fiecare duminică. Primele Adunări Frățești au fost strângeri ale fraților în jurul Mesei Domnului, pentru a celebra moartea şi învierea Domnului Isus pentru noi. Acest act de cult are loc în fiecare duminică, repetând ceea ce făceau primii creștini în ziua întâi a săptămânii. Locul principal în întâlnirile Adunării îl are Masa Domnului, un act de simplitate şi totodată de mare profunzime spirituală. Nu credem în transsubstanţiere, credem doar că pâinea şi vinul simbolizează trupul şi sângele Domnului Isus, iar actul în sine este o aducere aminte. Facem lucrul acesta ca o poruncă de îndeplinit până va veni Domnul Isus (cf. Luca 22:19 şi 1 Corinteni 11:24-25). Cei care iau parte la Cina Domnului sunt botezaţi la maturitate şi fac lucrul acesta cu deplină responsabilitate.
De ce sunt Creştin după Evanghelie? (3) from Bogdan Emanuel Răduţ by Emy Radut (05.01.2011)
Răpirea Bisericii
Simplitatea credincioșilorO doctrină de bază a noastră este cea privitoare la Răpirea Bisericii. Noi credem că Domnul Isus va reveni şi-şi va răpi Biserica la cer înainte de necazul cel mare. Teologic vorbind suntem premilenişti şi dispersaţionalişti. Ne bazăm pe cuvintele Domnului Isus din ultima noapte cu ucenicii: “Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credință în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” (Ioan 14:1-3) Aceasta este nădejdea noastră şi cu această nadejde în inimile lor au sfârşit şi înaintaşii noştrii. Apostolul Pavel vine şi spune “Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos.”(Filipeni 3:20). Noi credem că Biserica va fi răpită la Cer şi apoi va urma necazul cel mare, închiderea lui Satan şi Mileniul, bătălia de la Armaghedon şi judecata lui Dumnezeu finalizată cu un cer nou şi-n pământ nou pe care va domni neprihănirea.
In Cristos si pentru onoarea si gloria Lui,
Bogdan Emanuel Radut – Craiova
http://emyradut.blogspot.com/
Partajează asta:
De ce sunt Creştin după Evanghelie? de Bogdan Emanuel Răduț
Trăim într-o epocă a globalizării şi a ecumenismului galopant în care ne putem pierde foarte uşor identitatea. În societatea de astăzi toată lumea este ceva şi nimeni nu este nimic. Auzim de multe ori întrebarea “de ce eşti la acea Biserică, cult, religie?”, şi răspunsurile poartă o gamă largă de variante. Dacă nu ne cunoaştem propria identitate şi propriul crez şi de ce am ales noi să fim ceea ce suntem nu numai că ne pierdem identitatea, dar practic nu avem identitate. Cu responsabilitatea moștenirii unei identități primite de la înaintașii noștrii, vom vedea care sunt principiile de bază care ne definesc ca şi creștini după Evanghelie.
De ce sunt Creştin după Evanghelie? (1) from Bogdan Emanuel Răduţ by emy_radut@yahoo.com (Bogdan Emanuel Răduţ)
Istorie Evanghelica 