Viața are un singur sens – un dialog cu Cătălin Dupu
Un dialog despre sensul vieții, abnegație și speranță.
Viața are un singur sens (6) viața veșnică

Cu viața veșnică nu se va juca nimeni…
Cătălin Dupu,Viața are un singur sens, Editura Cetate Deva, Deva, 2017, p. 54
Viața are un singur sesns (5) ziua de Naștere a Domnului Isus

Clar lucru că nu 25 [decembrie] e ziua de Naștere a Domnului […] Nu data în sine este importantă, ci esența evenimentului. Cam din anul 353 d.Hr. a început să se celebreze an de an Nașterea Sa într-un mod organizat.
Cătălin Dupu,Viața are un singur sens, Editura Cetate Deva, Deva, 2017, p. 54
Viața are un singur sens (4) Direcția vieții

Viața are un singur sens, iar direcția justă, reală, împlinitoare este dată de către isus Hristos.
Cătălin Dupu,Viața are un singur sens, Editura Cetate Deva, Deva, 2017, p. 53
Viața are un singur sens (3) Cine oare să-l scape din lanțurile morții pe omul tuturor timpurilor?

Cine oare să-l scape din lanțurile morții pe omul tuturor timpurilor, mereu în căutarea fericirii, mereu răpus, din ce în ce mai subjugat și lipsit de identitate?
Cătălin Dupu,Viața are un singur sens, Editura Cetate Deva, Deva, 2017, pp. 37-38
Viața are un singur sens (2) Ce este omul de geniu?

Obsesia geniului… Așa, deloc răzleț, gândul acesta îi apăru comisarului [Gabriel Voinescu] cu insistență. Există o obsesie a geniului? Cum să nu! Ce este omul de geniu? Cel înzestrat cu cea mai înaltă treaptă de cunoaștere spirituală, culturală, științifică, este cel caracterizat printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate pentru mulți dintre semeni.
Cătălin Dupu,Viața are un singur sens, Editura Cetate Deva, Deva, 2017, p. 23.
Viața are un singur sens (1)

„Viața are un singur sens. Am ajuns și noi la această concluzie?”
Cătălin Dupu,Viața are un singur sens, Editura Cetate Deva, Deva, 2017, p. 8.
Apariții editoriale (52) – Cătălin Dupu, Viața are un singur sens

Creatorul ne-a dăruit o viață pe care să o trăim frumos și plăcut înaintea Lui, o viață care are un singur sens, glorificarea Celui Preaînalt prin tot ceea ce facem. Poate ai citit mai multe nuvele, romane, povestiri despre viață și sensul ei, astfel că îți pui întrebarea dacă mai are rost încă una. Unul din răspunsurile la această întrebare este acela că literatura este, poate, la fel de complexa ca și viața, iar prezentările realității pot fi astfel complexe. Este ceea ce autorul, Cătălin Dupu, și-a propus în cadrul celei mai recente apariții editoriale, Viața are un singur sens, apărută la Editura Cetate Deva, Deva, 2017, 190 pagini.
Nuvela Viața are un singur sens, cea cu care se deschide această carte, este aceea care a dat și numele lucrării. Prin intermediul acestei nuvele suntem purtați prin Mexic și facem cunoștință cu comisarul Voinescu, care este unul din personajele principale aici, făcându-și apariția încă de la începutul nuvelei iar misiunea acestuia fiind aceea de a destructura o rețea internațională de traficanți de droguri.
A doua nuvelă din cadrul cărții, Întâlnirea, prezintă în paralel viața a două personaje. Pastorul Sorin Gherasim, care îl portretizează pe pastorul Vasile Gherman, și Gelu Comănescu, ospătar. Nuvela este o incursiune în istoria vieții private din România comunistă a anilor ’80. Pe de-o parte avem viața și activitatea pastorului Vasile Gherman (Sorin Gherasim în carte), care culminează cu asasinarea sa la 18 decembrie 1985, iar în paralel pe cea a lui Gelu Comănescu care, în final, are o întâlnire personală cu Isus, una în urma căreia viața sa și a familiei sale se schimbă.
Frânturi de speranță este titlul celei de-a treia nuvele, care prezintă povestea de viață a pictorului Leonard Eleniade, transpusă și pe peliculă cinematografică în filmul cu același nume regizat de Cătălin Dupu în anul 2017. Pictorul Eleniade primeste provocarea de a picta pentru o expoziție internațională, dar înainte de vernisaj îi sunt furate tablourile. Apare comisarul Gabriel Voinescu, cel care a fost personaj principal în nuvela Viața are un singur sens, care în final rezolvă enigma dispariției operelor de artă. Pe acest fond apar mai multe personaje, printre care impresarul Mușat, Gloria, Sabrina. Prin drama vieții sale, când totul părea distrus, visurile sale năruite, speranțele frânte, Leonard Eleniade găsește răspuns în Cartea Vieții, în Cartea răspunsurilor, așa cum este numită Biblia în cadrul nuvelei.
Prin urmare, rețeta pentru o viață plină de speranță o găsim în Biblie, cartea care oferă răspunsuri la frământările vieții noastre.
Marius Silveșan
Cătălin Dupu, Sublimul imperfecțiunii – opinii despre carte (I)

Cătălin Dupu, Sublimul imperfecțiunii, Editura Cetate Deva, Deva, 2016, 187 pagini. Cartea include și un studiu de Marius Silveșan intitulat „Literatură și societate”, pp. 144-171.
Romanul Sublimul imperfecțiunii este o lucrare care încă de la primele pagini are mai multe elemente de noutate în comparație cu alte lucrări ale autorului. Astfel, pe pagina cu care se deschide cartea este menționat faptul că aceasta este un roman inspirat după fapte reale. Iată că autorul este ancorat în realitate și avertizează, informează cititorul, asupra acestui aspect încă de la început. Un alt element este cel legat de Cuvântul înainte care este mai bine conturat decât în alte cărți și conține la rândul său elemente de noutate și informații utile. Cuvântul înainte este publicat sub titlul „Înainte și după. Explicațiune”, iar în cadrul acestuia cititorul este avertizat că în fața lui „se deschide o călătorie neobișnuită” (p. 7) precum drumul printr-un orășel mic din Italia, un nou caz al comisarului Gabriel Voinescu, dar și din alte motive pe care cititorul le va descoperii pe parcursul lecturării romanului. Un alt element de noutate ar fi precizarea faptului că poeziile care apar în această carte, dar și în alte cărți ale autorului și nu au menționat un nume, sunt scrise de autor. Autor care se simte încurajat de feedback-ul primit de la cititori și de dorința acestora de a citi, dar și de a vedea ecranizate unele din cărțile scriitorului. Această dorință am exprimat-o și eu (MS) cu referire la schițele, nuvelele, povestirile istorice și datorită faptului că imaginea are un impact destul de mare, iar ideile pot fi transmise către o audiență mai mare cu specificarea faptului că avem o diferență între cuvânt și imagine, iar cei care aleg imaginea în defavoarea cuvântului trebuie să fie conștienți de acest lucru. La urma urmei și cinematografia este o artă.
Din punct de vedere tehnic romanul este împărțit în doisprezece capitole cărora autorul le alocă un spațiu relativ egal de zece pagini. Primul capitol se intitulează vacanță la Veneția unde facem cunoștință cu Eliza, o studentă din România care după doisprezece ani de eforturi reușește să-și îndeplinească visul copilăriei, acela de a petrece o vacanță la Veneția și a se plimba cu gondola. Prezentarea cadrului geografic, portretizarea personajelor se realizează într-un stil atractiv care îl captivează pe cititor și are rolul de a crea acele imagini atât de necesare în lecturarea unei astfel de cărți. Capitolul doi, intitulat Neprevăzute, este cel în care facem cunoștință cu familia Constantinescu, dar și cu comisarul Voinescu aflat și el la Veneția. Drumurile noastre este titlul capitolului trei unde aflăm despre continuarea călătoriei alături de comisarul Voinescu și Eliza. Eroii marilor ecrane este titlul și totodată tema capitolului patru unde sunt amintite nume precum Silvester Stalone și Bud Spencer. Toate acestea au scopul de a răspunde la o întrebare actuală, anume: Există bărbatul perfect ? (p. 49). Conexiune este titlul capitolui următor, respectiv cinci unde este prezentat modul de lucru al comisarului Voinescu și conexiunile pe care acesta le realizează.
Va urma.












