Arhive etichetă: Constantin Adorian

Foto – Comitetul Uniunii Baptiste 1923


Comitetul Uniunii Baptiste
Comitetul Comunităților Creștine Baptiste din România în luna ianuarie 1923 era format din următoarele persoane:

Pe scaune: I. Teohari, Vasile Berbecar, Constantin Adorian, I. I. Ivanov și At. Pascu.

În picioare: I. Ghiocel, M. Vină și, N. Petrescu, I. Triban, Teodor Sida, Gheorghe Florian, Radu Tașcă, V. Enașcu, D. Drăgilă.

De menționat faptul că în decembrie 1918 avusese loc unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat, 1920 avusese loc formarea Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din România Mare, 1921 se înființează la Buteni, județul Arad, instituția de învățământ care se ocupa de pregătirea viitorilor predicatori, instituție care se va numi ulterior Seminarul Teologic Baptist. În 1923 se va adopta cea de-a doua Constitție a României moderne, după cea din 1866.

Anunțuri

Resurse despre Constantin Adorian pe Istorie Evanghelica.ro


Pe site-ul istorieevanghelica.ro se resăsesc mai multe materiale despre Constantin Adorian, pe care le prezint mai jos în ordinea publicării acestora:

Preşedinţii Cultului Baptist

Ordinul secret al Maresalului Antonescu privind deportarea crestinilor evanghelici in Transnistria

Începuturile baptismului modern în România (II)

Începuturile baptismului modern în Romania (III). Constantin Adorian – Evanghelia trece la români

Dr. Viorel Achim la Gaudeamus (2013) despre geneza și informațiile cuprinse în volumul „Politica regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Documente”

Apariții editoriale (30) Daniel Marius Mariș, Teodor – Ioan Colda, Constantin Adorian: un lider baptist vizionar

Constantin Adorian, omul prin care baptismul trece la români – referință despre cartea Constantin Adorian: un lider baptist român vizionar

București, 1920 – Proiect : Palatul Evangheliei

Istorie Baptistă: Constantin Adorian – 1882-1954 – primul președinte al baptiștilor din România

Istorie Baptistă: Constantin Adorian – 1882-1954 – primul președinte al baptiștilor din România


Constantin Adorian a fost una dintre personalitățile baptiștilor din România în secolul XX, fiind primul președinte al Uniunii Baptiste, păstorul primei biserici baptiste române din Vechiul Regat, primul director al Seminarului Teologic Baptist după mutarea acestuia la București de la Arad în iarna anului 1921.

Am scris despre Adorian în lucrarea despre istoria Bisericilor Creștine Baptiste din România (1948-1965), dar și în alte lucrări, precum cea referitoare la istoria Seminarului Teologic Baptist.

Personalitatea și acțiunile sale merită cunoscute, fiind evidențiate de pastorul Vasile Bel care prezintă acum fragmente din istoria baptistă.

Citește articolul la adresa

https://istoriebaptistablogul.blogspot.ro/2017/09/constantin-adorian-1882-1954-primul.html

 

București, 1920 – Proiect : Palatul Evangheliei


În anul 1920 pastorul baptist Constantin Adorian avea viziunea de a construi în București un Palat al Evangheliei. Conform informațiilor din această listă de subscripție localul urma a fi construit conform cerințelor moderne cu acustică și confort. În acest context se menționa că sala urma să aibă 2500 locuri pe scaune și balcoane.

În fața „catedralei va fi un mare baptisteriu de marmoră albă.” Clădirea urma să aibă lumină electrică și încălzire centrală, ceea ce nu era un lucru comun la momentul respectiv.

1920 - Proiect - Palatul Evangheliei în București

Informații suplimentare găsiți în cartea Constantin Adorian: un lider baptist vizionar scrisă de Daniel Marius Mariș și Teodor Ioan Colda.

Constantin Adorian a fost:

Pastorul fondator al primei biserici baptiste române din București, Biserica BaptistăGolgota” (1912-1954)

Primul președinte al Uniunii Baptiste (1920-1925)

Primul director al Seminarului mutat la București (1921-1925)

Vicepreședintele Uniunii (1925-1927)

Președintele Cercului Baptist România Veche (1928-1931)

Președintele Uniunii Noi (1932-1933)

Vicepreședintele Uniunii (1937-1945, 1948-1954)

Directorul Seminarului (1940-1942)

https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2015/06/02/constantin-adorian-1/

 

 

Constantin Adorian, omul prin care baptismul trece la români – referință despre cartea Constantin Adorian: un lider baptist român vizionar


După cum am menționat în cadrul postării Apariții editoriale (30) Daniel Marius Mariș, Teodor – Ioan Colda, Constantin Adorian: un lider baptist vizionar consider că o astfel de lucrare este utilă pentru istoria și identitatea baptistă. Prin intermediul ei pastorii și profesorii Daniel Mariș și Teodor Colda readuc în atenția opiniei publice viața și slujirea celui care a fost Constantin Adorian: un baptist vizionar.

Constantin Adorian. Un baptist român vizionar

În partea de final a acestei cărți, respectiv pp. 191-192 se regăsește și o scurtă referință intitulată

Constantin Adorian, omul prin care baptismul trece la români

O lucrare despre Constantin Adorian este binevenită oricând și cu atât mai mult acum când la 25 de ani de la Revoluție societatea românească încă își mai caută valorile.

Biografia acestui om al credinței este benefică atât comunității baptiste și evanghelice în general, cât și societății românești în ansamblul său prin valorile și conceptele la care face referire.

Autorii, Conf. Dr. Daniel Mariș și Asistent Drd. Teodor Colda, ambii pastori ai bisericii înființate de Adorian, și profesori la Institutul Teologic Baptist din București la a cărei fondare Adorian și-a adus de asemenea contribuția, se apleacă cu competență asupra biografiei acestui om al credinței. Sunt evidențiate. Este de menționat în cazul Bisericii Golgota, dar și în formarea lui Adorian ca lucrător, rolul bisericii baptiste germane din București, prin contribuția și cu susținerea căreia baptismul trece la români.

Este de remarcat dorința celor doi autori de a prezenta celor tineri biografia acestui vizionar om al credinței care a fost Constantin Adorian și evidențierea contribuțiilor acestuia  la fondarea Uniunii Baptiste, Seminarului Teologic Baptist, dar și a Bisericii Golgota.

Constantin Adorian a fost un om educat cu studii la Hamburg, fapt care s-a reflectat și în activitatea sa prin implicarea activă în formarea Uniunii Baptiste în anul 1920, ca organ reprezentativ al baptiștilor români, dar și în formarea Seminarului Teologic Baptist în anul 1921. Adorian a fost un om de acțiune, o persoană cultivată implicată activ în viața bisericii baptiste pe plan administrativ, educațional cât și pastoral în calitatea sa de lider spiritual al primei bisericii baptiste de limbă română din București, Biserica Baptistă Golgota. Deși este o lucrare care se adresează publicului larg ea nu face rabat de la rigorile unei cercetări academice îmbinând într-un mod util cele două stiluri de tratare a unor astfel de subiecte. Apelul la documentele vremii, fie că sunt de natură memorialistică sau de arhivă au rolul de a contura o imagine complexă a celui care a fost pastor, profesor, primul președinte al Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din România și primul director al Seminarului Teologic Baptist după mutarea sa în iarna anului 1921 la București.

După cum se menționează și în subtitlul lucrării, autorii au dorit să vorbească nu numai despre omul Constantin Adorian, cât și despre lucrarea lui motivați de dorința de promovare a imaginii și moștenirii acestei personalități marcante a baptiștilor români. Luând în considerare aspectele menționate este de apreciat faptul că un loc aparte în economia acestei lucrări îl ocupă contribuția lui Adorian în lupta pentru libertatea religioasă a baptiștilor din România. Deși perioada interbelică a fost una de libertate politică, de înflorire din punct de vedere economic, drepturile religioase ale credincioșilor baptiști, dar și a celorlalți credincioși evanghelici au fost îngrădite. În acest context personalitatea lui Adorian, viziunea sa, sunt puse în slujba lui Dumnezeu, iar El este cel care le dă adevărata valoare. Contribuțiile sale, rolul său în plan pastoral, evanghelic, administrativ și educațional ne permit să considerăm ca fiind corectă încadrarea lui Adorian, așa cum au făcut-o și autorii, printre cei mai importanți 10 baptiști din România, poate chiar primul.

Prin intermediul acestei lucrării autorii demonstrează, încă odată dacă mai era nevoie, că valorile religioase și morale ale comunității baptiste au avut semnificație atunci și au semnificație și astăzi. Valorile acestei mici comunități religioase, marginalizată de autorități și biserica majoritară au îmbogățit societatea românească.

Exemplul lui Adorian este unul pozitiv care ne arată că merită să lupți pentru valorile și crezurile tale atunci când sunt în armonie cu Sfânta Scriptură. Merită să lupți pentru libertatea religioasă într-o societate în care conceptul de adevăr absolut este acceptat tot mai puțin.

 

Dr. Marius Silveșan
Istoric

Apariții editoriale (30) Daniel Marius Mariș, Teodor – Ioan Colda, Constantin Adorian: un lider baptist vizionar


DSC_0897

Cu prilejul Congresului Cultului Creștin Baptist din România, care se desfășoară în perioada 27-28 mai 2015 la Biserica Emanuel din Oradea, s-a lansat în premieră cartea Constantin Adorian – Un lider baptist român vizionar, lucrare care „prezintă viața și slujirea fondatorului primei biserici române din București, Biserica Creștină Baptistă „Golgota” (Cuvânt înainte de Daniel Mariș, p. 9), dar și pe cea a fondatorului Uniunii Baptiste și a Seminarului Teologic Baptist.

Datele de identificare biografică sunt următoarele: Mariș Daniel Marius , Colda Teodor – Ioan, Constantin Adorian: un lider baptist vizionar, Editura Carmel Print, Arad, 2015, 192 p. (Bibliografie, 39 ilustrații)

Constantin Adorian. Un baptist român vizionar

Constantin Adorian a fost un lider vizionar fapt demonstrat de contribuțiile sale la istoria și identitatea baptistă.

Constantin Adorian

Constantin Adorian

Pastorul fondator al primei biserici baptiste române din București, Biserica Creștină Baptistă „Golgota” (1912-1954)

Primul președinte al Uniunii Baptiste (1920-1925)

Primul director al Seminarului Teologic Baptist după mutarea acestuia la București (1921-1925)

Am extras aceste elemente din pagina 4 a cărții pentru a demonstra importanța acestuia.

Cartea este disponibilă la standul Institutului Teologic Baptist din cadrul Bisericii Emanuel din Oradea cu prilejul Congresului UBR la prețul de 10 RON.

Constantin Adorian. Un baptist român vizionar

Ca și istoric consider această lucrare utilă pentru istoria și identitatea baptistă. Prin intermediul ei pastorii și profesorii Daniel Mariș și Teodor Colda readuc în atenția opiniei publice viața și slujirea celui care a fost Constantin Adorian: un baptist vizionar.

Constantin Adorian, Mărturisirea credinței și constituirea comunităților baptiste (București 1882)


Prietenul meu Emanuel Răduț mi-a semnalat pe pagina Bibliotecii Centrale Universitare din Iași o mărturisire de credință împreună cu informații despre „constituirea comunităților creștinilor botezați (baptiști)” realizată de Constantin Adorian și apărută la București în anul 1882. Remarc faptul că acest document este redactat în limba română deși din informațiile pe care le am până acum și pe care le-am prezentat în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965) rezultă că prima biserică baptistă română în Vechiul Regat s-a constituit abia în anul 1912 (p. 93 din lucrarea citată), existând încă din anul 1856 o biserică germană în București.

Dacă dintre cei care citesc această postare poate ajunge la Biblioteca din Iași să scaneze sau să fotografieze documentul și să mi-l trimită îi sunt recunoscător.

Update 30.12.2014:

Teo Colda mi-a atras atenția asupra următorului lucru:

Adorian nu avea cum să scrie o mărturisire de credință în 1882. Acela este anul nașterii lui. E o confuzie la mijloc.

Constantin Adorian, Marturisirea credintei si constituirea comunitatilor baptiste (1882)

Dr. Viorel Achim la Gaudeamus (2013) despre geneza și informațiile cuprinse în volumul „Politica regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Documente”


Domnul Viorel Achim este cercetător la Institutul de Istorie Nicolae Iorga, fiind un profesionist în domeniul său.

În cadrul intervenției domnii sale vorbește despre geneza realizării acestui volum de documente și problematica cercetării persecuției religioase în timpul guvernării Antonescu. De asemenea, domnul Achim prezintă un aspect foarte interesant pe care l-a întâlnit în documentele cercetate, este vorba de nivelul de educație al credincioșilor evanghelici în anii 40. În petițiile întocmite de credincioșii evanghelici a întâlnit un limbaj mult mai elevat decât în petițiile redactate de către populația de confesiune ortodoxă. Angajamentul democratic al evanghelicilor  cu referire la nivelul de civism este cea de-a doua constatare în urma cercetării documentelor.

Faptul că în cadrul uneia sau mai multor predici pastorul baptist Constantin Adorian i-a apărarea evreilor persecutați precum și existența unor comunități neoprotestante evreiești sunt alte elemente inedite care apar în discursul domnului Viorel Achim.

Articole pe aceeași temă

APARIȚII EDITORIALE (13) VIOREL ACHIM, POLITICA REGIMULUI ANTONESCU FAȚĂ DE CULTELE NEOPROTESTANTE. DOCUMENTE

LANSAREA VOLUMULUI POLITICA REGIMULUI ANTONESCU FAŢĂ DE CULTELE NEOPROTESTANTE. DOCUMENTE, VIOREL ACHIM (EDITOR)

GAUDEAMUS (2013) ALEXANDRU FLORIAN LA LANSAREA CĂRȚII POLITICA REGIMULUI ANTONESCU FAȚĂ DE CULTELE NEOPROTESTANTE

GAUDEAMUS (2013) BEN-ONI ARDELEAN LA LANSAREA CĂRȚII POLITICA REGIMULUI ANTONESCU FAȚĂ DE CULTELE NEOPROTESTANTE

CONF. UNIV. DR. DANIEL MARIȘ LA GAUDEAMUS (2013) – LANSAREA VOLUMULUI „POLITICA REGIMULUI ANTONESCU FAȚĂ DE CULTELE NEOPROTESTANTE. DOCUMENTE”

Răsfoiește on-line Revista Creștinul Azi Nr. 6/2012


Ultimul număr al Revistei Creștinul Azi pe anul 2012 este disponibilă începând cu luna decembrie cititorilor atât în format tipărit cât și în format electronic.

În cadrul acestui număr puteți citi și două articole dedicate centenarului Bisericii Creștine Baptiste „Golgota” din București. Articolele semnate de Teodor Colda  (pp. 12-13) și Marius Silveșan (pp. 14-15) prezintă două portrete a două personalități care s-au aflat pentru o perioada de timp la conducerea bisericii.

Teodor Colda, Biserica Creștină Baptistă „Golgota” din București și Constantin Adorian: O viziune măreață 1912-2012 

Marius Silveșan, File de istorie: Jean Staneschi

Crestinul Azi 6-2012

http://revistacrestinulazi.ro via http://teologeanu.wordpress.com

Articole relaționate

FILE DE ISTORIE ÎN REVISTA CRESTINUL AZI 1 / 2012

RĂSFOIEȘTE ONLINE REVISTA CRESTINUL AZI NR 2/2012

RĂSFOIEȘTE ON LINE REVISTA „CREȘTINUL  AZI” NR. 3/2012 (mai iunie)

RĂSFOIEȘTE ONLINE REVISTA „ CREȘTINUL AZI” NR.4/2012 (IULIE-AUGUST)

RĂSFOIEȘTE ON-LINE REVISTA CRESTINUL AZI NR. 5/2012

Începuturile baptismului modern în Romania (III). Constantin Adorian – Evanghelia trece la români


În primul articol privitor la începuturile baptismului modern în România am scris despre zonele geografice în care s-a răspândit credința baptistă în secolul XIX precum și despre botezul nou testamental. Am continuat în articolulul doi să scriu despre baptismul în Muntenia, formarea Bisericii Batiste Germane din București și apoi a primei Biserici Baptiste Române din București care l-a ales ca păstor pe Constantin Adorian.

Cel de-al treilea articol din această serie prezintă o scurtă biografie a pastorului și liderului comunității baptiste românești, Constantin Adorian. Răsfoind această filă de istorie cititorii vor descoperii o personalitate complexă care a avut un rol fundamental în definirea direcțiilor de acțiune ale baptiștilor români.

Biografia lui Constantin Adorian este o parte din cartea mea Bisericile Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), lucrare care tratează istoria baptiștilor din România pe parcursul primei perioade a comunismului românesc.

CONSTANTIN ADORIAN

Constantin Adorian este un pionier al credinței baptiste în România. Născut la data de 15 iulie 1882 în Bucureşti, a fost botezat în aprilie 1903 în aceiași localitate de către Carl Scharschmidt şi a fost ordinat ca pastor în Bucureşti în anul 1913[1] de către o comisie formată din Teodor Sida, Gheorghe Slev şi B Scharschmidt[2]. După ce a activat o perioadă ca pastor acesta a trebuit să plece pe front, unde a stat între anii 1916-1918[3].

Constantin Adorian este cel care a pus bazele bisericii baptiste române din București care număra la început cinci membri, ajungând ca după o munca neobosită pe câmpul Evangheliei de 40 de ani, la moartea sa în anul 1954 biserica să numere câteva sute de membri[4].

În privința studiilor documentele menționează Seminarul Teologic Baptist[5] și Liceul Matricol Droghist[6].

Constantin Adorian a fost primul președinte al Uniunii Baptiste (1919-1925), membru fondator[7], primul director al Seminarului Teologic Baptist (1922-1925) și profesor de Vechiul Testament[8] în cadrul aceleiași instituții. De asemenea acesta a fost și vicepreședinte al Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din R.P.R. (1951[9]-1954[10]). În anul 1946 acesta era președintele Cercului Predicatorilor și al Diaconilor care reunea comunitățile baptiste I, II, III și IV din București[11].

Conform fișei de evidență a datelor sale acesta era în anul 1949 predicator în biserica baptistă din bulevardul Nicolae Titulescu[12].

În cadrul unui articol din anul 1954 Constantin Adorian este prezentat ca fiind plin de o dorință arzătoare pentru lucrul Domnului. De asemenea acesta avea „o mare bucurie de a merge și de a fi trimis  ori unde era nevoie, oricât de departe ar fi fost o biserică care îl chema.” [13] În privința sfaturilor pe care acesta le dădea se menționează că ele erau „întotdeauna sfaturi părintești pentru tinerii păstori care i le cereau, iar experiențele sale bogate din lucrarea Evangheliei  serveau ca un imbold pentru toți.” [14]

Putem spune că „a încetat din viață omul, dar lucrarea lui mai dăinuiește” [15] și astăzi.

Ca pastor Constantin Adorian „era de o blândețe și bunătate de neîntrecut.” [16] Acesta a cheltuit „tot ce a avut rămânând sărac dar gata să se sacrifice pentru membrii bisericii, pe care i-a iubit în mod dezinteresat și sincer reprecupețind nici o osteneală când era vorba de frații și surorile lui.”[17] A dat dovadă de devotament pentru cauza Domnului. Datorită caracterului și acțiunilor sale „era iubit de marea mulțime a tuturor prietenilor săi oriunde se afla fie în străinătate între diferite personalități, fie în mijlocul celor de aici, unde dădea atenție celui mai umil membru.”[18] Câștiga simpatia oamenilor prin zâmbetul său care completa astfel portretul unui om al lui Dumnezeu care nu dorea nimic pentru el ci pentru gloria Mântuitorului său Isus Hristos[19].


[1] Acesta a fost angajat ca pastor în anul 1912 cf. „Fratelui Constantin Adorian” în AUBCBR, dosar 100/1949 vol. III, f. 1.

[2] „ Evidența datelor predicatorului Adorian Constantin”, (intrarea nr. 768 din luna august 1950) în AUBCBR, dosar 100/1949, vol. III Fișe pastori.

[3] „Fratelui Constantin Adorian” în AUBCBR, dosar 100/1949 vol. III, f. 1.

[4] Uniunea Comunităților Creștine Baptiste din R.P.R., „O pierdere simțitoare” în  Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul IX, Nr. 1-3, ianuarie-martie 1954, pp. 1-2.

[5] Din Hamburg.

[6] „Fratelui Constantin Adorian” în AUBCBR, dosar 100/1949 vol. III, f. 1.

[7] Dumitru Baban., „Fratele Constantin Adorian” în  Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul IX, Nr. 1-3, ianuarie-martie 1954, p. 4.

[8] Ibidem.

[9] Pentru anul 1951 vezi articolul „Comitetul Uniunii” în Îndrumătorul Creștin Baptist,An VI, nr. 5-6, mai-iunie 1951, p. 8.

[10] Constantin Adorian moare în anul 1954.

[11] ACNSAS, fond Documentar, dosar 6902 vol. 2, f. 41.

[12] „Evidenţa datelor predicatorului Adorian Constantin”, (intrarea nr. 768 din luna august 1950) în AUBCBR, dosar 100/1949, vol. III, f. 1.

[13] Uniunea Comunităților Creștine Baptiste din R.P.R., „O pierdere simțitoare” în  Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul IX, Nr. 1-3, ianuarie-martie 1954, p. 1.

[14] Ibidem.

[15] Alexandru Balc., „Un veteran a trecut pe celălalt țărm” în  Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul IX, Nr. 1-3, ianuarie-martie 1954, p. 2.

[16] F. W. Schuller, „Omul și lucrarea. Un tribut prietenesc, fratelui meu Constantin Adorian” în  Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul IX, Nr. 1-3, ianuarie-martie 1954, pp. 5-6.

[17] Ibidem, p. 6.

[18] Ibidem.

Începuturile baptismului modern în România (II)


În primul articol din seria referitoare la istoria baptiștilor din România (Începuturile baptismului modern în România (I)), respectiv perioada modernă, am prezentat zonele geografice unde putem vorbi de un început al baptismului în România. De asemenea în primul articol am prezentat ce semnificație are botezul pentru baptiști și semnificația acestuia în doctrina baptistă.

Articolul de față își propune să continue explorarea istoriei comunității baptiste din România în secolului al XIX – lea prin prezentarea modului în care credința baptistă ajunge în București, fondarea și recunoașterea de către autorități a primei biserici baptiste de limbă germană la mijlocul secolului XIX. Explorarea continuă cu prezentarea unor informații referitoare la modul în care credința baptistă s-a răspândit printre români și cum s-a format prima biserică baptistă de limba română în București care îl va alege pe Constantin Adorian, un român cu studii la Hamburg, ca păstor al ei.

Cuvinte cheie: baptiști, istoria baptiștilor, România, secolul XIX, baptiști germani, Constantin Adorian, Muntenia, Gerhard Oncken, Karl Johann Scharschmidt, București, libertate religioasă, Biserica Baptistă Germană din București, București, Prima Biserică Baptistă Română, Muntenia.

Muntenia

Particularitatea secolului al XIX-lea și relațiile pe care România le avea cu Prusia și ulterior cu Germania a permis multor germani să vină la București. Odată sosiți în România, baptiștii germani au împărtășit credința lor printre conaționali astfel că  în anul 1856 se întemeiază prima biserică baptistă de limbă germană în București prin activitatea misionară a lui Karl Johann Scharschmidt, tămplar de meserie, botezat la Hamburg, de Gerhard Onken care avea ca și mott-o al activității sale: „fiecare baptist un misionar”. Scharsmidt, care s-a mutat de la Hamburg  în Ungaria, a fost implicat direct și profund în activitatea misionară. Rezultatul muncii misionare în care a avut și suportul soției sale Augusta, a fost fondarea la București a unei asociații cu scopul de a răspândi tractate religioase. Ca urmare a acestei activități misionare se pun bazele la București ale unei mici comunități baptiste de limbă germană care avea nevoie de îndrumare spirituală, Scharsmidt neputând fi ordinat ca pastor. În acest context acesta i-a scris lui Gerhard Oncken ca rugămintea de a trimite pe cineva care să călăuzească spiritual comunitatea baptistă din România. Răspunsul a venit prin trimiterea la București a lui Heinrich Koch, care a ajuns în anul 1861. Un an mai tărziu, respectiv 1862 a avut loc primul botez în București. Au fost botezați atunci Franz și Maria Tabory care mai apoi s-au implicat în lucrarea misionară din Sarajevo. (Ian M. Randall& D.B., „Romania, Baptist history” in Studies in Baptist history and thought, vol. 33  A Dictonary of European Baptist Life and Thought, p. 436). Începând cu anul   1865, baptiștilor din Vechiul Regat le-au fost recunoscute drepturile religioase, moment din care au putut întocmi şi tine registre de stare civilă. Am menționat Vechiul Regat deoarece în Transilvania baptiștii aveau recunoaștere legală în baza unor legi care funcționau în Imperiul Austro-Ungar, situația care s-a menținut o perioadă de timp și după Unirea de la 1918.  Anul 1865 a devenit astfel unul de referință pentru comunitatea baptistă din București care număra în anul 1864 doisprezece membri. Am spus că acest moment este unul de referință deoarece acum „magistrul orașului București acordă baptiștilor drepturi egale  cu și luteranilor de a-și întocmi și conduce (?) registre de stare civilă (înainte de punerea în aplicare a Codului Civil din anul 1866).” (D.B, Istoria creștinilor baptiști, vol. I p. 4 [7] ).

După primirea libertății de manifestare din punct de vedere religios baptiștii au crescut din punct de vedere numeric, astfel că la începutul secolului XX aveam mai multe comunități germane în România. Acesta este contextul în care, germanii baptiști din Dobrogea care au emigrat în America au trimis în anul 1908 doi predicatori pentru a vizita comunitățile germane din România, mai ales pe cea din București. „Unuia dintre ei, Beniamin Schlipf, îi plăcu aici și în urma unor invitații primite din partea Comunității din București, se stabili aici și sluji până în anul 1922 ca cetățean american. A putut să stea în țară în timpul războiului mondial [referire la primul război mondial] și să servească totodată și Biserica Luterană, iar după plecarea sa în America, Comunitatea germană a fost condusă de către predicatorul Carol Strobel până în anul 1928, când a fost înlocuit de către eminentul teolog Johan Fleischer.” (D.B, Istoria creștinilor baptiști, vol. I pp. 4-5 [7-8]).

 Constantin Adorian – Evanghelia trece la români

Baptismulmodern în spațiul românesc și organizarea lor își are începutul în anul 1856, odată cu apariția primei biserici baptiste de limbă germană la București. Baptiștii germani s-au preocupat și de comunitatea românească astfel că treptat, „pas cu pas lucrarea s-a extins dinspre comunitatea germană spre români”, fapt care a făcut că până în anul 1912 să fie botezați și câțiva credincioși români[1]. Dat fiind faptul că lucrarea de misiune printre români a continuat s-a simțit nevoia organizării unei biserici a lor. În acest context anul 1912 devine crucial deoarece se reușește formarea primei biserici baptiste române în București pe strada Apele Minerale nr. 14-16[2]. Inaugurarea festivă a primei biserici baptiste române din București „a avut loc în prima duminică de după Crăciunul din 1912. Membrii fondatori au fost: Constantin Adorian, Ioan Barnea, N. Ianculescu, I. Haralambie, N. Șerbănescu cu soțiile lor și alte două persoane.”[3]

Primul pastor al Bisericii Baptiste Române a fost Constantin Adorian (1882-1954), care fusese convertit în 1902, prin intermediul lui F.W. Schuller. Acesta a fost botezat în aprilie 1903 în București de către Carl Scharschmidt şi a fost ordinat ca pastor al primei Biserici Baptiste Române din Bucureşti în anul 1913.


[1]Aurel Mateescu, „Prima biserică baptistă română în București: originre și dezvoltare” în  Supliment Teologic „Creștinul azi” periodic de teologie baptistă, vol. III, nr. 1/2002, p. 52.

[2] Ibidem, p. 53.

[3] Ibidem.

Va urma

Articole relaționate:

Începuturile baptismului modern în România (I)

Ordinul secret al Maresalului Antonescu privind deportarea crestinilor evanghelici in Transnistria


Ion Antonescu

Un aspect mai puțin cunoscut al istoriei recente este intenția Mareșalului Antonescu de a-i deporta pe creștinii evanghelici, considerași sectanți, la Bug, adică în Transnistria (teritoriul dintre Nistru și Bug -vezi harta). Ordinul secret preciza fără echivoc dispoziția ca „toți membrii sectelor religioase să fie trimiși imediat în organizațiile de pe Bug.” Menționăm faptul că baptiștii aveau statutul de asociație religioasă și au reușit în anul 1940, în ciuda opoziției Bisericii Ortodoxe, să obțină statutul de cult religios. Dată fiind evoluția situației internaționale (ne aflăm în timpul celui de-al doilea război mondial -1939-1945-), a opoziției Bisericii Ortodoxe, a deselor schimbări la conducerea Ministerului Cultelor, precum și a faptului că recunoașterea nu s-a realizat prin intermediul unui decret regal, așa cum se va întâmpla în toamna anului 1944, baptiștilor li se va retrage recunoașterea oficială, bisericile lor fiind închise între 1942-1944.  Mai mult decât atât, alături de ceilalți creștini evanghelici (penticostali, creștini după Evanghelie, adventiști), precum și de alte denominațiuni religioase încadrate în categoria sectelor, erau pasibili de deportare la Bug.

Unul din documentele pe care le-am identificat privind acest caz menționează următoarele:

Prefectura Jud. Muscel.

Comunicat Nr.10891 din 4 Iunie 1942

Către Primării și Posturile de Jandarmi.

               ,,Se aduce la cunoștință generală următoarele:

  1. Domnul Mareșal I. Antonescu, Conducătorul Statului, a hotărât ca toți membrii sectelor religioase să fie trimiși imediat în organizațiile de pe Bug.
  2. Pentru satisfacerea acestor dispozițiuni, autoritățile polițienești, jandarmerești și administrative vor întocmi de urgență tablouri de toți sectanții și asociațiuni religioase și îl vor înainta Prefecturii, spre a fi trimis Ministerului Afacerilor Interne care va lua măsuri de trimiterea acestora în Transnistria.
  3. Autoritățile jandarmerești împreună cu notarii vor stabili în comunele rurale după registrele sectanților, data când au fost înscriși fiecare membru, și la ce sectă au făcut declarații de trecere la oficiul de stare civilă.
  4. După efectuarea acestor operațiuni registrele se vor numerota, sigila și parafa după care se vor depune la preturi.

  Pastorii vor certifica exactitatea și numărul filelor; prezentul comunicat va fi aplicat în toate comunele din județ precum și în orașul Câmpul lung.

  Prefectul Jud. Muscel,

ss. General Nicolau.

Harta Romaniei in 1942 - Transnistria

Față de această situație, președintele cultului baptist, Constantin Adorian, a inițiat o serie de demersuri printre care și un memoriu către mareșalul Ion Antonescu, conducătorul statului. În cadrul acestui memoriu se menționau următoarele: „respectuos vă rugăm să binevoiți a da ordin să se revină asupra acestei măsuri, dându-se ordine lămurite și precise pentru ca creștinii baptiști să fie lăsați în pace pentru a-și putea vedea liniștiți de gospodăriile și ogoarele lor”.

Nu cunoaștem răspunsul autorităților și nici nu avem documente care să confirme faptul că ordinul de deportare a fost executat.

Calvinismul moderat al primei mărturisiri de credință a baptiștilor români de Emanuel S. Alboiu


Un articol de Emanuel S. Alboiu

http://www.monergism.ro/index.php/2011/07/calvinismul-moderat-1913/

O critică și o analiză pertinentă a  mărturisirilor de credință baptiste și a evoluției gândirii teologice     baptiste este realizată de Eugen Matei pe blogul Chibzuieli.  Până să citesc articolul Calviniștii și statu’ drept ca să judece strâmb nu mi-am dat seama în ce măsură acest articol, publicat de  Emanuel Alboiu pe  monogerism.ro, distorsionează realitatea. Așadar voi păstra acest articol cu avertizarea publicată la început tocmai pentru ca cititorii să-și formeze un punct de vedere propriu.

Prima mărturisire de credință a baptiștilor români a fost redactată  și tipărită inițial în 1913 de Constantin Adorian, fiind republicată ulterior în 1923 (în revista Farul Mântuirii, nr. 5-6/1923 p.3-4 ) și în 1927. Modelul pentru Mărturisirea credinței creștinilor botezați, în general numiți baptiști, documentată cu citate din Sfânta Scriptură (1913) l-a reprezentatGlaubensbekenntnis der Deutschen Baptisten (1847), scrisă de Johann Gerhard Oncken și Julius Köbne. Originile mărturisirii de credință a baptiștilor germani pot fi urmărite în timp până în 1837, când, ca răspuns la o anchetă făcută de către autoritățile locale din Hamburg, biserica baptistă de aici, cea mai veche din Germania, a prezentat o mărturisire de credință cu puternice influențe calviniste. Textul mărturisirii din 1847 constituie o declarație comună de credință care, mai târziu, a devenit baza doctrinară a Uniunii Baptiste Germane (Bund der Baptistengemeinden).

Cât de fidelă originalului german este mărturisirea de credință a baptiștilor români de la 1913? Mai păstrează ceva din influența calvinistă a acesteia? Iată părerea lui Alexa Popovici, exprimată în volumul al doilea al Istoriei baptiștilor din România (1919-1944) , în capitolul „Nuanţa predestinaționistă la baptiștii din Ardeal”: Moștenită încă de la primii predicatori, Mihai Cornea, Mihai Toth și alții, care au provenit de la calvini, trăsătura aceasta a rămas și la generația următoare de predicatori, nuanța de predestinaționism. Ei susțineau că cine este ales pentru mântuire va ajunge să fie un mântuit fiindcă împrejurările se vor împleti în așa ca omul să fie mântuit. Și invers, cine nu este ales pentru mântuire, chiar dacă se pocăiește, va cădea și va rămâne pierdut. Deși predicatorii ardeleni nu mergeau cu explicațiile până la analize și apologie, ci s- au limitat doar la enunțări, de la predicatorii care prin predici și discuții afirmau nuanța aceasta predestinaționistă, calvinistă, învățătura a ajuns cunoscută și afirmată de credincioși. Dar cum în acea vreme predomina evanghelismul și misionarismul, acel proces clar de afirmare a fidelității credincioșilor în aplicarea învățăturii nou-testamentale, și în puternica înfruntare cu alte confesiuni în lupta pentru afirmarea opiniilor baptiste, nuanța predestinaționistă a căzut din preocuparea predicatorilor, ea nu prezenta un prea mare interes în lucrare. Cu trecerea anilor, și mai ales prin venirea unor predicatori din America, contactul cu însemnați predicatori și profesori de teologie din Anglia și America, aceasta nuanță foarte subtilă de crez a început să dispară, fiindcă, dacă la început problema alegerii a constituit un capitol în mărturisirea de credință, ea n-a mai apărut în mărturisirile de credință de mai târziu. Predicatorii pregătiți în Seminar puneau accentul pe universalitatea harului și astfel, încet, cu timpul, nuanța calvinistă a dispărut, fiind înlocuită de sensul arminian al alegerii.

Reiese că, în perioada interbelică, doctrina alegerii necondiționate era predicată de cei mai mulți pastori și cunoscută de majoritatea credincioșilor baptiști. Interesant este că Alexa Popovici nu observă nicio legătură între această „nuanță predestinaționistă” – pe care o explică neadecvat, fără să-i prindă esența –  și avântul misionar ce caracteriza mișcarea baptistă înainte de al Doilea Război Mondial.

Poate fi pusă diminuarea interesului pentru misiune – evidentă după 1949 în cadrul multor biserici baptiste – și pe seama adoptării unei teologii arminiene? Acest articol nu își propune să răspundă la o astfel de întrebare, ci doar să semnaleze accentele calviniste din prima mărturisire de credință a baptiștilor români (1913) prin comparație cu Glaubensbekenntnis der Deutschen Baptisten (1847). Traducerea în limba engleză a acesteia din urmă a fost realizată de Russell Phillips, în august 2002. Pentru o prezentare mai extinsă a istoriei doctrinei despre mântuire la baptiștii din România se poate consulta eseul The History of Calvinism and Arminianism among Romanian Baptists, realizat de Nicolae Chiciudean.

Chiar și după o lectură sumară, se poate observa că Articolul 3 din Mărturisirea credinței, referitor la doctrina despre păcat, este preluat în întregime din mărturisirea germană de la 1847. Sunt foarte clar afirmate depravarea totală și inabilitatea moralăa omului căzut.

Articolul 4 (despre mântuire) este o prescurtare a aceluiași articol din mărturisirea de la 1847. Varianta românească pierde ideea că „singura cale de salvare a omului din păcat și de consecințele îngrozitoare ale acestuia este prin potolirea mâniei lui Dumnezeu și prin deplina satisfacere a dreptății Sale sfinte”. De asemenea, se trece peste afirmația că „din veșnicie, Dumnezeu L-a desemnat pe singurul Lui Fiu, Isus Hristos, să fie jertfa de ispășire”.

Nici afirmațiile referitoare la persoana lui Hristos nu se regăsesc în varianta românească: „într-o unire dintre divinitatea Lui veșnică și natura umană, un suflet adevărat uman și un corp omenesc, care au fost, însă, și rămân în totalitate pure și fără de pată, astfel că nu a existat niciun păcat în inima lui Isus, nici în viața Lui exterioară.”

Din al doilea paragraf al articolului a rămas în varianta românească doar prima frază. Nu a fost tradus enunțul: „și că, prin aceeași [jertfă] avem iertarea de toate păcatele și nelegiuirile, justificarea, neprihănirea veșnică, răscumpărarea de la moarte, [de sub stăpânirea] diavolului și de iad, dar și viața veșnică; [tot prin ea] am primit și puterea de a urî păcatul, de a-l da la moarte, precum și voința și [puterea] de a face binele”.

Articolul 5, care vorbește despre alegerea necondiționată, este trunchiat, fiind păstrată doar prima frază. Se introduce însă un alt paragraf despre responsabilitatea omului, inexistent în mărturisirea germană.

Iată o traducere posibilă a întregului articol din original: Noi credem că, din eternitate, a fost plăcerea liberă a lui Dumnezeu, necălăuzită de ceva din afara Ființei Sale, intenția Sa determinată de a răscumpăra păcătoși. În acest scop, încă înainte de întemeierea lumii, din iubirea Sa necondiționată și milostivă, a fost hotărât în cadrul Dumnezeirii ca Iehova, Cel Uns, prin întruparea și prin moartea Sa, să fie Mântuitorul (Răscumpărătorul), astfel încât, din rasa umană pierdută în decursul timpului, răscumpărarea să fie aplicată celor care au fost aleși de Tatăl, ale căror nume sunt scrise în cer, celor care s-au dat pe ei înșiși în mâinile Mântuitorului ca popor al Său, ca oi ale turmei Sale, celor pentru care El și-a dat viața, aceștia fiind moștenirea Sa, rodul suferințelor și al morții Sale, mireasa Lui. Viața veșnică în Hristos a fost asigurată pentru aceștia și, în același timp, au fost asigurate toate mijloacele prin care ei să fie aduși la credința în Hristos, la sfințenie și, în cele din urmă, la fericirea veșnică. Acest decret al lui Dumnezeu este de neschimbat și din veșnicie imuabil, astfel că cei pe care îi privește, cei aleși, nu pot fi smulși din mâinile lui Hristos, ci ei sunt păstrați, prin puterea lui Dumnezeu, în credință și în dragoste pentru Hristos, până când devin co-moștenitori ai slavei Sale”.

Articolul 6 din mărturisirea germană, despre mijloacele harului, a fost eliminat în întregime în varianta românească din 1913. Însă, la articolul 7 din traducere, a fost introdusă fraza: „Deosebite mijloace rânduite de Dumnezeu pentru înaintare în sfințire sunt: cuvântul lui Dumnezeu (Sft. Scriptură), rugăciunea și împărtășirea credincioșilor unii cu alții.”

Iată o traducere a articolului 6 din Glaubensbekenntnis der Deutschen Baptisten (1847): „Noi credem că Dumnezeu a rânduit mijloacele harului, prin care El îi atrage pe păcătoși la Sine și le aplică mântuirea pe care Hristos a obținut-o. În acest sens, Dumnezeu are o ordine bine stabilită, care nu poate fi modificată de noi fără abateri de la voința divină. În primul rând, a) Cuvântul lui Dumnezeu este folosit. Cei convertiți prin [auzirea] Cuvântului, prin lucrarea Duhului Sfânt, sunt apoi adăugați la Biserica lui Hristos prin b) Botez și, în același timp, ca membrii ai acestei biserici sărbătoresc c) Cina Domnului proclamând moartea lui Hristos și [intrând în] comuniunea cea mai intimă cu El. Comuniunea sfinților își găsește, de asemenea, cea mai înaltă expresie a sa în Cina Domnului. Cu toate acestea, Rugăciunea este sufletul tuturor mijloacelor harului și a stării de har, în general. Acesta începe încă din primul moment al vieții noi și nu încetează niciodată”.

Articolul 6 din mărturisirea de la 1913, despre nașterea din nou, reia articolul 7 din varianta germană (1847), însă exclude ultima frază, care face referire la regenerarea monergistă: „Această transformare minunată în inima și conștiința păcătosului este exclusiv lucrarea Duhului Sfânt, care, în acord cu voia plină de har a lui Dumnezeu, însoțește Cuvântul cu toată lucrarea Sa atotputernică și eficientă, realizând astfel regenerarea păcătosului carnal, deschizându-i inima, luminându-i sufletul și producând credință vie în Hristos.”

Articolul 7, despre sfințire, din mărturisirea baptiștilor români este o variantă mai scurtă a articolului 11 din mărturisirea germană. Iată o traducere integrală a articolului original: „Noi credem că, fără sfințire (sfințenie), nimeni nu va vedea pe Domnul. Sfințirea este o consecință a justificării păcătosului înaintea lui Dumnezeu prin credința în Hristos și este indisolubil legată de aceasta. Ea constă în faptul că – după ce stăpânirea păcatului asupra inimii regenerate a fost eliminată – acum, prin influența constantă a Duhului Sfânt, cei credincioși depun toate eforturile pentru a da la moarte păcatul care încă se agață de ei, pentru a împlini legea Dumnezeului lor și pentru a oferi sufletul și trupul lor ca o jertfă vie, plăcută lui Dumnezeu, prin care El este slăvit. În același timp, aceste eforturi pot fi, totuși, depășite de unele slăbiciuni și de păcat, pe care ei nu îl scuză, ci mai degrabă îl regretă profund, deoarece acesta îl ofensează pe Dumnezeul lor milostiv și tulbură pacea lor cu El. În acest caz, ei nu vor găsi o odihnă până când nu au obținut iarăși iertare, pe viitor trăind mult mai atent.

O dragoste sfântă și filială (specifică unui fiu) pentru Dumnezeu și poruncile Lui este cel mai important aspect al sfințirii; această dragoste, care este produsă, menținută și hrănită în inimă de Duhul Sfânt, îl face pe cel credincios să fie treptat în asemănare cu Dumnezeu. Noi considerăm că sfințirea trebuie să continue pe parcursul întregii noastre vieți; chiar și în cazul celei mai sfinte vieți avem încă nevoie de harul iertător al lui Dumnezeu prin sângele lui Hristos.”


În concluzie, se poate spune că Mărturisirea credinței creștinilor botezați, în general numiți baptiști, documentată cu citate din Sfânta Scriptură (1913) are accente calviniste moderate. Sunt susținute clar și răspicat depravarea totală, alegerea necondiționată, regenerarea monergistă. Doctrina perseverenței sfinților în har poate fi dedusă din folosirea unor expresii ca „în sfârșit ne va introduce în împărăția Lui cea vecinică” sau „a-i rândui la viața vecinică și fericită”. Răscumpărarea particulară nu este nici negată, nici afirmată.

Preşedinţii Cultului Baptist


Baptiştii sunt o ramură a protestantismului, iar prima biserică baptistă a fost înfiinţată la Amsterdam în anul 1609. În România, baptiştii întemeiază prima biserică în Vechiul Regat la mijlocul secolului XIX (1856).  Dezvoltarea  bisericii baptiste și realizarea marii uniri din anul 1918 au impus şi necesitatea organizării  instituţionale a baptiştilor. În urma analizării mai multor variante, s-a optat pentru organizarea baptiştilor de pe teritoriul României într-o uniune pe criterii naţionale ce va purta numele de Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste și va lua naștere în anul 1919, context în care apare și funcţia de preşedinte.

În cadrul acestui articol prezint lista tuturor președinților Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România de la înființarea acesteia și până în prezent. Voi completa această listă și cu numele celorlalți membri ai Comitetului de conducere din cadrul cultului baptist pe măsură ce voi avea informaţiile necesare.

PS: Am optat  pentru termenul de preşedinţii cultului baptist deoarece  termenul de cult este unul  încetățenit  în limbajul evanghelicilor,  dar ca un argument al faptului că baptiști funcționau după regulile și standardele unui cult religios încă de la începutul secolului XX.

Lista preşedinţilor Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România, respectiv a Cultului Creştin Baptist în ordine cronologică este următoarea:

Constantin Adorian 1919-1925

Popa Ioan 1925-1931

Socaciu Ioan 1931-1945

În anul 1931, datorită intrigilor lui I. Ungureanu care a fost un intrus al Siguranţei Statului şi al Episcopiei Ortodoxe de Arad în Cultul Baptist, dar care ajunsese secretar general al Cultului prin anul 1928 şi care i-a influenţat negativ pe I.R. Socaciu care fusese ales preşedinte al Cultului în anul 1931, s-a produs o ruptură în Uniunea Baptistă.

Uniunea I rămânând cu Socaciu I. ca preşedinte şi secretar general Ioan Ungureanu,

iar Uniunea a II-a a avut ca preşedinţi între anii 1932-1933 pe C. Adorian, între 1933-1934 pe dr. Şimonca Ghe., avocat la Oradea, iar între 1934-1935 pe Sezonov Adam de la Brăila.

Între timp Socaciu s-a convins de nesinceritatea lui I. Ungureanu, s-a despărţit de el, a pornit prin biserici o largă misiune de unificare a bisericilor într-o singură Uniune şi astfel s-a ţinut la Arad în 9-10 noiembrie 1935 Congresul în care s-a perfectat unirea bisericilor într-o singură Uniune. La acest Congres a fost ales preşedinte I.R. Socaciu, iar secretar general Victor Gohuring.

După anul 1944 au fost următorii preşedinţi:

Dan Ioan 1945-1951

Dănilă Goga 1951-1956

Vicaş Mihai 1956-1969

Covaci Nicolae 1969-1975

Mara Cornel 1975-1984

Hușanu Mihai 1984-1988

Grec Traian 1988-1991

Taloş Vasile 1991-1999

Paul Negruț 1999-2007

Ioan Otniel Bunaciu 2007 – prezent

Sursa: Alexa Popovici, Istoria Bisericilor Baptiste din România, Editura Universităţii Emanuel, Editura Făclia, © 2006 Editura Făclia, Oradea, pp.51-53

%d blogeri au apreciat asta: