Cum ar fi arătat istoria evanghelicilor dacă n-ar fi existat dorința de supraviețuire?
Pornind de la de la argumentația lui Iosif Țon din anul 1989 prezentată și de mine sub titlul Iosif Țon despre supraviețuirea Bisericii sub comunism, coraborat cu o felicitare de Crăciun primită de la Episcopul greco-catolic de Oradea, Marius Cruceru se întreabă în cadrul articolului “Our greatest mistake… the desire to survive” – Iosif Ton cum ar fi arătat istoria baptiștilor și a celorlați evanghelici în comunism dacă nu ar fi fost dorința de supraviețuire. Fiind o problemă de istorie contrafactuală, personal îmi este greu să ofer un astfel de răspuns deși încerc în cadrul cercetărilor mele să înțeleg care au fost motivațiile acțiunilor liderilor evanghelici din perioada comunistă. În acest context lansez următoarea întrebare: Se poate realiza o disociere între liderii evanghelici și instituția pe care aceștia o reprezentau din punct de vedere administrativ în perioada comunistă? Spre exemplu, putem face o disociere între acțiunile unor lideri baptiști, care s-au ”apropiat” mai mult de autorități decât considerăm noi acum că trebuia, și Uniunea Baptistă, văzută în acest caz ca un organ administrativ, ca o instituție? Revenind la problema supraviețuirii, a jertfirii de sine, iată ce scrie Marius Cruceru:
Am primit o felicitare de la Episcopul Greco-Catolic de Oradea-Mare. Pe felicitare erau aşezaţi cu mîndrie doar episcopii care au murit în temniţele comuniste.
Nu m-am putut abţine să întreb: oare cum ar fi arătat şi istoria noastră, a baptiştilor, dacă nu am fi dorit atît de mult să supravieţuim cu orice preţ, să ne apărăm orchestrele de mandoline şi serviciile, clădirile şi podurile.
Ce-i foloseşte copilului să-i explice mă-sa că s-a curvit ca să le aducă cozonac de Crăciun, ca să nu mai mănînce pîine? Ce diferită ar fi fost istoria pastorului Wurmbrand dacă sora Sabina nu l-ar mi mînat spre pupitru cu vorbele: “Decît un şoţ laş, mai bine fără… “.
Oare cum ar fi arătat istoria baptiştilor, a penticostalilor, a creştinilor după Evanghelie, adventiştilor, dacă am fi luat calea greco-catolicilor.
Sursa: “Our greatest mistake… the desire to survive” – Iosif Ton by Marius Cruceru
Voi reveni cu detalii despre poziția exprimată de Richard Wurmbrand în Congresul cultelor din anul 1948 la care face referire Marius Cruceru în partea de final al articolului său.
Partajează asta:
Richard Wurmbrand despre Constantin Caraman
Constantin Caraman, ,,cel mai faimos penticostal român persecutat”, după cum îl prezintă Lect. univ. dr. Valeriu Andreiescu în Istoria Bisericii Penticostale, pastor penticostal și colaborator de încredere al lui Richard Wurmbrand a fost închis timp de 15 luni datorită implicării sale în activitatea subterană de distribuire a materialului religios în România și URSS. Urmărit de Securitate, Constantin Caraman a fost anchetat, arestat şi ,,a executat munci forţate la „Canalul morţii” Dunăre-Marea Neagră între 1951 – 1952. El a devenit mai târziu un reprezentat al tuturor creştinilor persecutaţi şi a fost din nou închis (1963 – 1964; 1971 – 1972; 1977).”
Despre el, Richard Wurmbrand scrie următoarele:
La întoarcerea în țară ,,am fost de asemenea sărutat de Constantin Caraman, unul din principalii oameni de legătură între Misiunea noastră și pastorii care nu fuseseră aici cunoscuţi de stat. Prin el noi am putut aduce alinarea familiilor care fuseseră persecutate.
Și el a fost în închisoare de trei ori. A muncit ca deţinut, ca și soţia mea, la construirea canalului Dunăre – Marea Neagră. O câtă cruzime a fost în acel loc!” p.17
Ce a fost special la reîntâlnirea acestor doi oameni? Ne-o spune chiar Wurmbrand atunci când scrie că acest ,,sărut , [primit de la Constantin Caraman, nu înseamna] atât de mult o atingere a două perechi de buze, cât aceiaşi simţire a două inimi iubitoare” , iar Constantin Caraman nu avea doar o inimă iubitoare ci şi o bucurie interioară extraordinară.
,,Am privit fața strălucitoare a lui Caraman, fostul muncitor-sclav. Pe buze avea un zâmbet triumfător și atât de iubitor! Privindu-l nimeni nu și-a putut închipui prin ce trecuse el de fapt.” p.18
Richard Wurmbrand, De la suferință la biruință, Editura Stephanus, București, 1994, p.17, p.18.
Pentru a-l cunoaşte pe acest om extraordinar vă invit să-i citiţi mărturia, povestea fascinantă a vieţii şi încercărilor prin care a trecut într-un interviu care dezvăluie măreţia lui Dumnezeu.
Partajează asta:
Arhimandritul Ghiuș ,,Cunosc o singură întristare – aceea de a nu fi sfânt”
Părintele Benedict Ghiuș
Sursa: Creștin Ortodox.ro
Arhimandritul Ghiuș este un alt personaj al cărui portret este creionat de către Richard Wurmbrand în paginile cărții De la suferință la biruință. După arestare, ,,face ani grei de temniță și este eliberat în 1964, când au fost eliberați toți deținuții politici. După eliberare slujește la Catedrala Patriarhală până în 1974, când se pensionează și se retrage la Cernica.” Sursa: Creștin Ortodox.ro
Deși nu a fost evanghelic ca și confesiune, Wurmbrand îl descrie ca pe o persoană care trăia mesajul creștin.
Îmi aduc aminte de arhimandritul Ghiuș cu care am stat la închisoarea Jilava de lângă București. Întreaga închisoare era sub pământ. Deasupra celulelor subterane pășteau vitele.
Eu eram atunci în al optulea an al pedepsei mele, mă obișnuisem cu toate. Dar într-o zi a fost adus un grup de noi arestați, toți preoți ortodocși. Din când în când gardienii strigau: Toți preoții afară pe coridor! și îi băteau.
M-am așeza lângă preotul Ghiuș, pe care îl cunoscusem pe când eram amândoi liberi. Intenția mea era de a-l mângâia. Ești trist?, l-am întrebat. M-a privit frumos și mi-a răspuns: Cunosc o singură întristare – aceea de anu fi sfânt.
Richard Wurmbrand, De la suferință la biruință, pp.15-16
Partajează asta:
Wurmbrand despre Nicolae Moldoveanu
În cartea De la suferință la biruință apărută în limba română la Editura Stephanus în anul 1994(varianta pe care am citit-o), Wurmbrand rememorează o serie de întâmplări și fapte din perioada anilor petrecuți în România înainte de exilarea sa forțată petrecută în decembrie 1965. În acest context prezintă publicului românesc o serie de personalități ale vieții de credință de toate confesiunile care au rămas statornici pe cale chiar și atunci când au avut parte de anchete, arestări, bătăi și alte modalități de tortură cu scopul de a-i denunța pe cei aflați în libertate și pentru a se dezice de credința lor. Vom începe cu Nicolae Moldoveanu.
Din 1938 a făcut parte din Oastea Domnului (care a fost desființată de Biserica Ortodoxă în 1948).
Deoarece mișcarea și-a continuat activitatea, Nicolae Moldoveanu a fost arestat în 1959 și condamnat la 12 ani de închisoare, din care a executat 5 ani.
Compozitor a cca. 7.000 de cântece religioase, pe versuri de Traian Dorz, Costache Ioanid, Ion Marini, Nicolae Moldoveanu.Sursa: Lucrători români.ro
Față de fostul lui coleg de celulă din închisoarea Gherla, Richard Wurmbrand are următoarele cuvinte de apreciere:
Prima persoană, pe care am văzut-o, [la revenirea în România în anul 1990] a fost colegul meu de celulă Nicolae Moldoveanu, din Oastea Domnului, asemănătoare cu ,,Armata Mântuirii” în Apus, dar fără uniforme și fanfare. Fusesem împreună în închisoarea Gherla. Regimul era foarte aspru. Din când în când, gardienii strigau: Toată lumea culcat! Era iarnă. Nu aveam flanele, ce să mai vorbim de paltoane. Pe jos era beton rece, nu erau nici măcar paie, pentru căldură, prizonierii înjurau brutalitatea gardienilor. Moldoveanu nu proceda la fel. El credea că a lăuda pe Dumnezeu este mai bine decât să înjuri pe comuniști. Cu un zâmbet minunat pe buzele sale, el spunea: Să nu uităm unde ne aflăm. Hai să-ți cânt cântecul pe care tocmai l-am compus cât am stat culcat la pământ. Era un imn plin de bucurie, nădejde și laudă, care se cântă în numeroase țări.
Richard Wurmbrand, De la suferință la biruință, Editura Stephanus, București, 1994, p.15
Partajează asta:
Viaţa creştină în comunism
Voi cânta, te voi lăuda
Chiar în ceasul cel mai rău
Prin durere şi prin greu
Voi cânta, te voi lăuda
Aceste versuri de o profunzime deosebită m-au inspirat să aștern pe hârtie câteva gânduri despre viața creștinilor sub comunism pentru că reflectă o realitate despre care s-a vorbit şi s-a scris mult atât în perioada comunistă cât mai ales după aceea, o realitate care face referire la existența martirajului creștin în perioada contemporană. Deși pentru România perioada contemporană începe din punct de vedere istoric după primul război mondial, nu voi face referire aici decât la ceea ce generic denumim perioada comunistă. Intervalul istoriei românilor la care facem referire (1948-1989) a fost unul al suferinței şi încercărilor, o cale destul de grea pe care unii nu au reușit să o urce, iar alții au devenit exemple vii demne de urmat, care au ales să rabde până la capăt decât să-şi trădeze convingerile religioase. În acest material vreau să evoc câteva aspecte legate de mărturia lui Richard Wurmbrand despre care am mai scris aici. Richard Wurmbrand a făcut 14 ani de închisoare pentru credința sa şi a avut o influentă puternică asupra spațiului evanghelic românesc, precum şi asupra percepției occidentalilor despre situația drepturilor omului şi a libertății religioase din țara noastră. În anul 1965,Wurmbrand a ajuns în SUA, unde a depus o mărturie cutremurătoare în fața Comisiei de Audieri a Senatului american despre suferințele creștinilor din spatele cortinei de fier, în special România. Mărturia sa a fost întărită şi argumentată prin însăși semnele sale, întocmai ca Isus. Dovada faptului că argumentele şi mărturia sa au suscitat un interes deosebit stă în faptul că stenogramele audierii lui Wurmbrand, tipărite într-o broșură, au constituit timp de trei ani cel mai cautat și vândut document emis de Administrația americană. Depoziția lui Wurmbrand era apreciată de către prestigiosul ziar britanic The Guardian ca fiind una care a schimbat pentru totdeauna percepția creștinismului occidental asupra comunismului.
Partajează asta:
Relaţiile lui Wurmbrand cu Uniunea Baptistă din R.F.G.
Cu ocazia prezentării duminică seara de către TVR Cultural a părţii a II a din Manifestările prilejuite de Centenarul Wurmbrand care au avut loc pe 24 Martie 2009 la Ateneul Român din Bucureşti, m-am gândit să evoc un episod din lupta acestui titan al credinţei. Episodul la care voi face referire se regăseşte într-o Notă de convorbire din 14 iunie 1969 a Departamentului Cultelor din Bucureşti. Această notă reprezintă o sinteză a discuţiilor care au avut loc la data de 13 iulie 1969 la sediul Departamentului Cultelor din Bucureşti între reprezentanţii instituţiei menţionate şi delegaţia Uniunii Baptiste din R.F.G, formată din Gerhardt Class, secretar general al Uniunii, şi dr. Karl Reichardt, director financiar. În cadrul discuţiilor avute la aceasta instituţie însărcinată cu spravegherea cultelor şi asociaţiilor religioase, personalului de cult şi manifestărilor acestora, directorul financiar al Uniunii Baptiste din R.F.G, dr. Karl Reichardt, a prezentat acţiunile întreprinse de către instituţia pe care o reprezenta în vederea păstrării unor bune raporturi cu România. Concret, dr. Reichardt s-a referit la respingerea ofertei de tipărire a cărţii Torturat pentru Hristos de către editurile Uniunii Baptiste din RFG. După respingerea ofertei, Richard Wurmbrand şi-a tipărit cartea la o editură a Bisericii Evanghelice din R.F.G, moment în care, la intervenţia personală a dr. Reichardt, cartea a fost retrasă din librării, iar exemplarele tipărite au fost distruse. În continuarea discuţiei, dr. Reichardt, scoate în evidenţă eforturile financiare pe care le-a făcut Uniunea prin respingerea ofertei de tipărire a cărţii lui Wurmbrand, fără a face referire la faptul că această carte aducea în atenţia publicului occidental persecuţiile la care a fost supus autorul într-o ţară în care libertatea de expresie şi libertatea religioasă erau înscrise în legile fundamentale ale statului şi reiterate prin intermediul Constituţiei R.S.R. din anul 1965 dar nu erau respectate. Deşi sunt menţionate dificultăţile financiare prin care trecea Uniunea Baptistă din R.F.G. la sfărşitul anilor ’60 şi oportunităţile de care instituţia ar fi beneficiat de pe urma tipăririi şi comercializării cărţii lui Richard Wurmbrand, Torturat pentru Hristos, dr. Reichardt îşi exprimă regretul că în cele din urmă cartea a fost tipărită în Germania Federală la Editura Hussaat într-un tiraj mai mare decât fusese programat iniţial. Reuşita lui Wurmbrand este argumentată prin spiritul mercantilist al editurii menţionate, care a urmărit prin acceptarea ofertei de tipărirea a cărţii menţionate beneficii de ordin material.
Aspectul evocat aici este unul trist, care denotă pe de o parte influenţa propagandei comuniste şi a Securităţii, iar pe de alta dorinţa Uniunii Baptiste din Germania de a păstra contactul cu baptiştii din România. Din punct de vedere deontologic se cuvine a menţiona faptul că informaţia trebuie confirmată şi de alte surse. De aceea îi rog pe cititori să se exprime pe marginea acestui subiect, confirmându-l sau infirmându-l. Dacă faptele relatate sunt reale, rămâne ca istoria să judece justeţea lor. Sarcina mea a fost aceea de a le evoca.
Istorie Evanghelica 