Basilica : 150 de ani de la nașterea Reginei Maria, simbol al curajului, credinței și al iubirii de țară
În data de 29 octombrie 2025 s-au împlinit 150 de ani de la nașterea Reginei Maria a României, una dintre cele mai puternice și iubite personalități din istoria națională.
Regina Maria s-a născut în data de 29 octombrie 1875, la Eastwell Park, în Anglia, ca Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, fiind nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii și a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. La doar 17 ani, s-a căsătorit cu Principele Ferdinand, moștenitorul tronului României, devenind mai târziu regină, mamă și simbol național.
Într-una din numeroasele sale scrieri memorialistice, Majestatea Sa mărturisea că nu-și poate închipui lumea fără copii și că aceștia au fost „punctul central” al vieții ei. A fost scriitoare, promotoare a portului popular românesc și prima femeie membră a Academiei Franceze de Arte Frumoase.
Regina soldat
Regina Maria şi regele Ferdinand I decorând soldaţii distinși în luptele de la Mărăşeşti, 28 august 1917. Sursă foto: Arhivele Naționale ale României
În timpul Primului Război Mondial, Regina Maria s-a aflat pe front, alături de soldați, în spitalele de campanie, purtând uniforma de soră medicală.
„Toată viața am fost puternic înzestrată cu darul milei”, scria Regina Maria în autobiografia Sa.
Era supranumită „Regina soldat” sau „Mama răniților” pentru prezența ei pe front, în timp ce Contele Charles de Saint-Aulaire, ambasadorul Franței în România, scria: „Există un singur bărbat în România și acela este Regina”.
România în gând inimă și suflet
Regina Maria împreună cu sătenii din Bran. Sursă foto: Arhivele Naționale ale României
După război, Regina Maria a reprezentat România la Conferința de Pace de la Paris din 1919, pledând cu fermitate pentru recunoașterea internațională a României Mari. Suverana a fost primită cu onoruri la Paris, Londra și Washington, fiind considerată una dintre cele mai influente femei ale epocii.
Cunoscută pentru dragostea sa față de popor, artă și frumos, Regina Maria a fost autoare de scrieri memorialistice și a promovat portul popular românesc.
„Am România în gând, inimă și suflet”, mărturisea Majestatea Sa.
Regina Maria a trecut la Domnul în data de 18 iulie 1938, la Castelul Pelișor, lăsând prin testament dorința ca trupul să-i fie înmormântat la Curtea de Argeș, iar inima să-i fie păstrată la capela Stella Maris din Balcic – „pentru că acolo am lăsat o parte din sufletul meu
Partajează asta:
Ligia Deca, Ministrul Educație, despre disciplina „Istoria comunismului din România”
Discursul Ministrul Educație, doamna Ligia Deca, cu prilejul evenimentului de informare privind aprobarea programei școlare pentru disciplina „Istoria comunismului din România” la 35 de ani de la Revoluția Română din 1989.
Biblioteca Facultății de Litere, Bucureşti, 16 decembrie 2024.
35 de ani de când l-a Timișoara s-a aprins flacăra Revoluției Române din 1989.
Partajează asta:
31 octombrie 1922 – Mussolini este numit prim-ministru al Italiei
La 31 octombrie 1922, Benito Mussolini, liderul Partidului Național Fascist (PNF), devine prim ministru al Italiei fiind numit în această funcție de către regele Victor Emanuel al III – lea. Regele a luat această decizie ca urmare a “Marșului asupra Romei”, care a avut loc între 22-29 octombrie 1922.
Citește și
https://dilemaveche.ro/amp/sectiune/editoriale-si-opinii/tilc-show/un-secol-de-la-mars-2210279.html
Ca urmare a accederii în poziția de prim-ministru, unde va rămâne aproape 21 ani (31 octombrie 1922- 25 iulie 1943), Mussolini va instaura în Italia un regim totalitar fascist.
Ca un fapt divers, ginerele lui Mussolini, Galeazzo Ciano, care a fost ministru de externe al Italiei este cel care împreună cu Hitler au impus României la 30 august 1940 Acordul de la Viena, cunoscut și ca Cel de-al doilea dictat de la Viena prin care România era obligată de arbitrajul Germaniei și Italiei să cedeze Ungariei partea de NV a Transilvaniei. Reîntregirea Transilvaniei s-a putut realiza după 1945 și numai cu acordul lui Stalin.
Partajează asta:
Istoricul Sorin Cristescu despre August negru (23 august 1939, 30 august 1940)
În această primă parte Sorin Cristescu vorbește despre Pactul Ribbentrop – Molotov, cunoscut în istoriografia occidentală ca Pactul Hitler- Stalin, crearea Basarabiei și a Bucovinei de Nord către URSS la 28 iunie 1940 și parțial despre cedarea de către România a NV Transilvaniei în urma celui de-al doilea Dictat de la Viena din 30 august 1940.
Partajează asta:
4 aprilie 1944 atacul aerian anglo-american asupra Bucureștiului – relatatat de un martor ocular
Am avut ocazia de a primi relatarea unui martor ocular a bombardamentelor aliate asupra Capitalei din 4 aprilie 1944.
Domnul L. D. este născut în anul 1928 și la momentul bombardamentului acesta avea 15 ani și se pregatea să devină ofițer fiind la Marele Stat Major, în prezent sediul DNA. La momentul respectiv, adică în vara anului 1944, se făceau exerciții cu sirena, iar oamenilor li se spusese să și sape adăposturi la ei acasă. În dimineața zilei de 4 aprilie, parcă pe la 9.30 a sunat sirena, dar nu a mai dat și sunetul de terminare. Primul era modular, iar al doilea prelung, cel de incheiere dacă am reținut bine. Așadar, oamenii erau sfătuiți să stea acasă, dar arunci ei au ieșit pe străzi. În acea dimineață a auzit din nou sirena, iar acest lucru i-a bulversat, nedumerit pe unii oamenii dat fiind faptul că sirena sunase și mai devreme, as zice eu de avertizare, de pericol, și nu dăduse și sunetul de terminare, iar acum suna din nou.
La scurt timp după aceea a venit primul val de avioane care a bombardat Bucureștiul. Avioanele americane și britanice veneau văluri, văluri și un val avea cam 16? avioane și au fost vreo 16 valuri în total. De atunci au început bombardamentele asupra țării noastre, cu precădere în zona Ploieștiului care era zonă petroliferă. Avioanele au plecat de la o bază din Italia și au intrat in Romania pe la Timișoara. La scurt timp a intrat în acțiune și apărarea antiaeriană și de-a lungul timpului au fost doborâte mai multe avioane. Piloții se parașutau, iar unii dintre ei au fost duși la Marele Stat Major pentru a fi interogați. Interlocutorul zicea că existau zvonuri despre bombardamente, exista o teamă, o neliniște. În ziua respectivă niște evrei din România au comunicat în Italia că populația din București? s-a adunat la o școală militară și din ce îmi aduc aminte s-a crezut, considerat că populația era oarecum la adăpost, iar avioanele au primit ordin să decoleze.
Domnul L se afla atunci la la Marele Stat Major aflat la momentul respectiv pe strada Știrbei Vodă unde se află în prezent sediul DNA. În curtea unității militare erau săpate șanțuri, astfel că în dimineața respectivă s-a putut adăposti acolo.
După amiază, după ce a trecut atacul aerian, datorită faptului că era răcit s-a dus la o farmacie situată în spatele Palatului Regal de pe Calea Victoriei. A trebuit să se ducă până acolo deoarece la momentul respectiv în București nu erau multe farmacii. Cu acest prilej a putut constata faptul că bombardamentele au avut consecințe dezastruoase pentru bucureșteni. După ce a trecut atacul erau multe clădiri dărâmate, oameni morți, iar unii erau lipiți de zidurile clădirilor care au rămas în picioare de suflul exploziilor, al bombelor.
Partajează asta:
11 februarie 1866 – abdicarea forțată a domnitorului României, Alexandru Ioan Cuza: „Să dee Dumnezeu să-i meargă ţării mai bine fără mine decât cu mine…”
„Să dee Dumnezeu să-i meargă ţării mai bine fără mine decât cu mine…” 11 februarie 1866 – abdicarea forțată a domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
La 11 februarie 1866 Alexandru Ioan Cuza, domnitor (1859-1866) al Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei, România din 1862, este forțat să abdice de către Monstruoasa Coaliție, o coaliție formată din liberali radicali și conservatori. Cuza, cel care a realizat Unirea Principatelor, nu doar prin dubla sa alegere din 5 si 24 ianuarie 1859, ci mai ales prin reformele inițiate (unificarea administrativă, guvern unic, Parlament unic, Legea secularizării averilor mănăstirești, Reforma agrară, Legea instrucțiunii publice) a fost determinat să semneze actul de abdicare într-o zi de februarie. Se punea astfel capăt celor 7 ani de când acesta se afla la conducerea Principatelor Unite în urma alegerilor din ianuarie 1859. Motivele erau multiple: nemulțumirea conservatorilor față de Reforma agrară, domnia autoritară a acestuia din ultimii doi ani de domniei (1864-1866), dar şi faptul că ritmul reformelor nu a fost accelerat, un reproş venit din partea liberalilor.
După un scurt interludiu cu Locotenența domnească, la 10 mai 1866 principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen depune jurământul în calitate de domn al Principatelor Unite şi va domni 48 de ani sub numele de Carol I (1866-1914).
Ca o ironie a istoriei, monarhia constituțională din România începe cu o abdicare forțată, cea de la 11 februarie 1866 a lui Alexandru Ioan Cuza, şi se încheie tot cu o abdicare forțată, cea a regelui Mihai I la 30 decembrie 1947.
Partajează asta:
Europa
Europa este un continent frumos cu locuri care pot fi vizitate și admirate. Una dintre țările acestui continent este România, cea care pentru mine înseamnă casă, acasă și a te bucura de pace, natură, prietenie și iubirea celor din jur. Din punct de vedere politic, țările de pe continent s-au asociat în cadrul unor structuri suprastatale ce au dat naștere la ceea ce începând cu anul 1992 numim Uniunea Europeană (UE), fapt care permite instituțiilor statelor membre să coopereze între ele, iar cetățenilor le oferă posibilitatea de a primi un loc de muncă mai bine plătit în altă țară, chiar dacă acest fapt poate avea uneori și consecințe negative. Totodată, a fi parte din Europa înseamnă a-ți face cunoștințe noi, a avea posibilitatea de a călători și a descoperi tradiții noi referitoare la muzică, dans, mâncare, haine, dar și altele. Totodată, este de menționat și faptul că acestea au ajuns și la noi și ne-au influențat. Sistemul medical pe de altă parte este mai diversificat, oferind posibilitatea pacienților români de a se trata în străinătate, dar și multor pacienți străini de a beneficia de serviciile medicale din România, mai ales în domeniul stomatologic, la prețuri mult mai mici față de țările din Occident. Privind în ansamblu, putem spune și faptul că cetățenii beneficiază de produse diverse la prețuri mai mici. A fi român în Europa secolului XXI înseamnă a te ridica la un anumit nivel de învățătură, dar și a studia la școli de renume în țară sau străinătate cu mențiunea că unii dintre românii care au plecat la studii nu au mai revenit. Așadar, în acest caz vorbim și de un exod al tinerilor și implicit al intelectualilor.
Astfel dar, dragi români, să nu uităm că Europa înseamnă un tot unitar în cadrul căruia fiecare stat și fiecare cetățean își aduce aportul. Așadar, fii mândru că ești român!
Partajează asta:
Ce este sovietizarea
Cele două conflagrații mondiale din secolul XX au avut consecințe multiple și de durată asupra spațiului european. Printre acestea se regăsește și apariția totalitarismelor și intrarea Europei de Sud-Est și a unei părți a Europei Centrale sub dominația lui Stalin și a Uniunii Sovietice care va exporta și în România postbelică propriul sistem politic, economic și cultural. Vorbim în fapt despre sovietizarea țării noastre cu acceptul tacit al Marii Britanii și SUA.
„Dacă ar fi să dăm o definiție cuvântului sovietizare, am spune că reprezintă „preluarea mimetică” a unui model politic, economic și cultural specific Uniunii Sovietice”.
În ceea ce privește sovietizare României o încadrăm cronologic începând cu anul 1945 „foind o componentă a sovietizării întregului spațiu est-european intrat sub dominația politică a Moscovei”.
Mihai Vlădia, Sovietizarea României 1955-1948: cauze și consecințe politice, Editura Hoffman, Caracal, 2015, p. 6.
Partajează asta:
Diana Paul – Avortul ucide populația României
Partajează asta:
Hotnews.ro – Este închiderea bisericilor o agresiune la adresa libertății religioase?
Cătălin Raiu, teolog și politolog, cadru didactic la Facultatea de Administrație și Afaceri a Universității din București și membru al panelului de experți pe libertate religioasă la OSC, publică pe Hotnews.ro un articol în cadrul căruia analizează decizia autorităților române de închidere a bisericilor și se întreabă dacă această acțiune nu este o agresiune la adresa libertății religioase. În partea de final autorul face o trimitere la situația din Ungaria.
Iată câteva extrase din articolul la care am făcut referire:
„Conform standardelor internaționale, statele nu pot suspenda libertatea religioasă nici în stare de război și nici în stare de urgență. Însă, libertatea religioasă poate fi restrânsă ca măsură excepțională pentru restabilirea ordinii și securității publice sau în situații de epidemii ca măsură excepțională și cu îndeplinirea următoarelor condiții: 1. să fie prevăzută de lege 2. să servească unor scopuri ale corpului politic în integralitatea lui (protejarea securității, a ordinii publice, a sănătății etc.) 3. să fie nediscriminatorie în limbaj și aplicabilitate (4) să servească strict scopului și perioadei anunțate. (…)
Dacă înțelegem libertatea religioasă în sens normativ, ca un drept care-și are limitele în exercitarea altor drepturi (de exemplu, dreptul la o viață sănătoasă) atunci măsurile guvernamentale, inclusiv cele din țara noastră, nu sunt de fapt restricții, ci instrumente pentru armonizarea democratică a mai multor drepturi.
Dacă înțelegem libertatea religioasă în sens larg ca unul dintre drepturile fundamentale ale democrației, susceptibil de a nu avea limitări tocmai pentru că se află la baza piramidei drepturilor și libertăților, atunci măsurile guvernamentale sunt restricții, dar sunt justificabile.
Dincolo de această distincție care are mai degrabă valoare lexicală, întrebarea principală care se pune este dacă ne aflăm în fața unei limitări a libertății religioase per se sau dacă acest episod, pus în context românesc, are și alte valențe din moment ce nu știm cum s-a hotărât aplicarea restricțiilor, ci doar cum s-a comunicat. (…)
Tema restricționării libertății religioase, un drept înțeles la noi ca fiind opțional și neimportant în ciuda experienței recente a regimului comunist și a presiunii occidentale actuale, devine pentru săptămânile următoare o temă de reflecție pentru Parlamentul României, garantul drepturilor și libertăților cetățenești. Parlamentul are are șansa, spre deosebire de vecinii din Ungaria, să cenzureze năravurile militare și să fie atent la limbajul și instrumentele folosite pentru ca această perioadă de criză să nu lase cicatrici adânci în democrația autohtonă.
Contraexemplul care trebuie să ne dea de gândit este segmentul de timp 2010-2012 când Viktor Orban, pe atunci socotit un simplu politician oportunist și extremist, și-a asigurat dominarea politică a Ungariei prin reducerea la tăcere a Parlamentului care, printre altele, i-a votat în 2012 o nouă lege a cultelor prin care nu doar că se restricționa masiv libertatea religioasă, ci se și degradau unele culte religioase la statutul de simple ONG-uri civile.
Ulterior Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat câștig de cauză organizațiilor religioase, presiunea comunității internaționale a crescut denunțând regimul iliberal de la Budapesta, dar Viktor Orban care lucrează de 10 ani cu un Parlament slab, se folosește în prezent de atitudinea care l-a consacrat pentru a cere prin decretul de instituire a stării de urgență din 20 martie puterea de a emite ordonanțe în mod discreționar pentru o perioadă nelimitată de timp, de a suspenda aplicarea unor legi, de a amâna alegerile sine die, precum și pedepsirea cu 3-5 ani de închisoare a persoanelor pe care Guvernul le consideră vinovate pentru obstrucționarea mediatică a efortului de limitare a răspândirii efectelor pandemiei”.
Sursa HotNews.ro via RoEvanghelica
Istorie Evanghelica 