Arhive autor: Marius Silvesan

Naomi & Martha Liță – Does Jesus care?


Naomi Mușat – Să înalț jertfa ta Isuse


Silvia Ologeanu – Serv Împărat


Dan Berindei – Ninic nu este veșnic


Nimic nu este veșnic, veșnicia este a Celui de Sus.

Academician Dan Berindei

Revista „Time”, 1 ianuarie 1990: „Scînteia puţin probabilă a unei revoluţii”


Update 01.01.2019, ora 18.58

Eu zic sa fim lucizi si sa nu inghitim pe nemestecate aceste mituri despre Tokes – un colaborator dovedit al ‘organelor’ (Chuck Colson inghite si al aceeasi gogoasa rasuflata in cartea lui The Body). Tokes cel adevarat este nationalistul fanatic, si persecutorul salbatic al crestinilor autentici (precuma betanistii) din propria lui biserica. Un om care si-ar vinde si mama, daca ar avea ceva de cistigat din asta. Daca aveti indoieli, intrebati-o pe nevasta-sa, care dupa decenii de casatorie n-a mai suportat si a plecat de linga acest monstru hidos. Dumnezeu cu mila.

Dănuț Mănăstireanu

“Nici măcar zidurile închisorii nu vor putea să ascundă de ochii lumii ceea ce este nobil şi bun” își încheia Revista “Time” din data de 1 ianuarie 1990 articolul despre pastorul reformat Laszlo Tokes și evenimentele din decembrie 1989.

Avatarul lui mariusmiocBlogul lui Marius Mioc

Continui înfăţişarea unor articole din presa străină despre revoluţia românească cu un articol apărut în revista „Time” din 1 ianuarie 1990. Articolul, scris de John Greenwald şi intitulat „Scînteia puţin probabilă a unei revoluţii”, vorbeşte despre Laszlo Tokes. Articolul conţine unele greşeli: de pildă Timişoara nu aparţine Transilvaniei, ci Banatului, între 1940 şi 1944 doar o parte din Transilvania a trecut în stăpînire ungară, episcopia reformată a dorit să-l transfere pe Tokes într-o parohie din Nordul României, nu din Sud. În 1 ianuarie 1990, cînd a fost publicată revista, se aflase despre soarta lui Tokes, dar articolul a fost scris anterior, la momentul respectiv neştiindu-se unde se află pastorul. Prezint mai jos tălmăcirea articolului:

Scînteia puţin probabilă a unei revoluţii

Ca preot al bisericii reformate maghiare din oraşul transilvănean Timişoara, pastorul Laszlo Tokes pare o persoană care e puţin probabil să iniţieze o revoluţie. Dar Tokes, 37 de ani, avea…

Vezi articolul original 629 de cuvinte mai mult

Newsweek – Mărturiile românilor despre atrocitățile comise de soldații sovietici


Peste 2.000 de români au reacționat la postarea Ambasadei Rusiei, care susținea că soldații sovietici n-au comis atrocități pe teritoriul României. Ei au povestit cum soldații ruși le-au umilit bunicii, cum femeile din satele lor au fost violate și cum li s-au furat animalele.

https://newsweek.ro/actualitate/marturiile-romanilor-despre-atrocitatile-comise-de-soldatii-sovietici

LaPunkt.ro – Moș Crăciun „politically correct”


Zilele trecute îmi spunea o prietenă că a văzut o știre pe site-ul BBC: parlamentul a votat în Anglia existența a trei sexe. Nimic nou, de fapt. Se conosc deja discuțiile privitoare la actul de naștere, în care nu va mai fi trecut sexul, ca și alte propuneri asemănătoare.

De la altă prietenă am auzit că în medicină, mai nou, nu s-ar mai vorbi despre „sexul”, unei persoane, ci, în schimb, de „starea” ei. Se pare că ar exista 15 asemenea „stări”, care, bănuiesc, ar putea trece dintr-una-ntr-alta prin tratamente hormonale.

https://www.lapunkt.ro/2018/12/mos-craciun-politically-correct/

Stelian Tănase – ISTORIA CA O GRĂMADĂ DE GUNOAIE


Mistificarea adevărului istoric prin filmele avându-l ca scenarist pe Titus Popovici pentru a servi propagandei comuniste.

https://www.stelian-tanase.ro/istoria-ca-o-gramada-de-gunoaie/

Paul Washer – Two obstacles stood between us & our salvation


Two obstacles stood between us & our salvation—the condemnation of sin & the power to sin. God overcame sin’s condemnation through the death of Christ on our behalf (Rom.8:1). He overcame sin’s power through the regenerating & sanctifying work of the Spirit in us (Rom.6:6).

https://twitter.com/paulwasher/status/1079048731134181383?s=20

„Ei bine! pe moartea Domnului, fie! dar ucideţi-i pe toţi, să nu mai rămână niciunul ca să nu mi se reproşeze mai târziu“ – Ordinul care a declanșat Masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu


Expresia din titlu face referire la Masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu, 24 august 1572. Un moment teribil din istoria Franței, dar și a Europei cu consecințe incalculabile pe termen lung. Atunci au fost masacrați protestanții din Franța care purtau numele de hughenoți. Nu toți, dar într-un număr considerabil.

Protestantismul a câştigat mult teren, încurajat de nişte circumstanţe culturale şi istorice care organizează lumea nouă a timpurilor moderne: „Abuzurile Bisericii romane, învăţământul mecanic al teologilor trăind rupţi de realitate, inventarea tiparului, eliberarea ideilor, o intoleranţă mutuală, ravagiile provocate de războaie şi de nenumărate invazii, o pace realizată prea în grabă, o criză economică şi o fiscalitate ruinătoare, greşelile şi slăbiciunile unui suveran care îşi încredinţează sceptrul câtorva favoriţi, învrăjbind noile feudalităţi unele împotriva altora, a fost nevoie de toate acestea pentru a ajunge într-o situaţie de neconceput odinioară în regatul cel mai centralizat din Occident“.

„Ei bine! pe moartea Domnului, fie! dar ucideţi-i pe toţi, să nu mai rămână niciunul ca să nu mi se reproşeze mai târziu“ au fost cuvintele regelui Franței, Carol al IX – lea, care la îndemnul mamei sale Caterina de Medici, „Doamna Satan” a dat ordinul care va duce la Masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu (24 august 1572). Masacru care s-a declanșat prin asasinarea amiralului Coligny, liderul partidului protestant (hughenot) și a dus în final la moartea a aproape 3000 de protestanți. Din Paris masacrul s-a extins și în alte zone ale Franței acelui an fatidic al confrunatării dintre catolici și protestanți.

Masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu

Este de menționat faptul că au fost uciși și cei care nu erau protestanți, dar aveau o state materială care trezea invidii. De asemenea, Masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu și zilele următoare a constituit un bun prilej pentru rezolvarea unor probleme personale. Sub acuzația de apartenență la protestantism au căzut multe capete numai din vina că aveau un alt set de valori sau bogății care stârneau invidia celor din jur.

Pe străzi izbucnesc strigăte: „La arme! Ucideţi! Ucideţi!“, „Trăiască Dumnezeu, trăiască regele!“ Brassard umblă cu o banderolă albă pe braţ şi o cruce pe pălărie, partizanii familiei Guise scotocesc Parisul, vânându-l până şi pe cel mai neînsemnat protestant. Crimă, masacru, măcel, toate se vor a fi metodice, „sângele şi moartea străbat străzile“.

Soldaţii se înverşunează asupra femeilor însărcinate. Jaf, tâlhãrii, reglări de conturi, toate se multiplică. Locuinţele negustorilor hughenoţi sunt pustiite de bogăţiile lor. Bijutierii şi şlefuitorii de pietre preţioase de pe Podul Notre-Dame, consideraţi eretici, sunt jefuiţi. Alţi comercianţi şi servitorii lor sunt aruncaţi pe fereastră sau în Sena. Doamna de Popincourt, soţia neguţătorului de pene al regelui, este aruncată în apă şi ucisă cu lovituri de pietre, trupul ei rămânând patru zile cu părul agăţat de pilonul unui pod.

Trecătorii se îngrămădesc pe cheiuri, insultând morţii. Cadavrele sunt dezbrăcate, iar casele prădate. Într-o cavalcadă nebună, o sută de reformaţi reuşesc de bine, de rău să fugă din Paris, urmăriţi zadarnic de partizanii familiei Guise. Dar aproape trei mii de protestanţi vor fi ucişi în acea tragică noapte de 24 august 1572.

Situația de mai sus descrie destul de elocvent ce s-a întâmplat în Franța secolului al XVI -lea la 55 de ani de la decalnșarea Reformei protestante la 31 octombrie 1517 la Wittenberg în Imperiul Romano-German. Jean Calvin reușise să plece din Franța după înrăutățirea situației religioase și declanșarea persecutării și executării protestanților.

Ne dorim ca astfel de lucruri să nu se mai întâmple, dar nu avem nicio certitudine că evenimente similare nu vor avea loc în Europa sau în alt colț al acestei planete numită Pământ.

sursa: https://istoriiregasite.wordpress.com/2012/12/20/sa-fie-starpita-erezia-protestanta-masacrul-din-noaptea-sfantului-bartolomeu/amp/

Michel Faucheux, O istorie a răului, Bucureşti, Ed. Lider, 2007