Minunata lume nouă (9) – Plângea pentru că oamenii se dovediseră atât de sălbatici
Aldous Huxley, Minunata lume nouă, Editura Polirom, Iași, 2016, 251 p
„Plângea și pentru că oamenii se dovediseră atât de sălbatici, ca fiarele, și nedrepți.” (p. 123)
Vezi prezentarea cărții aici: Recomandări editoriale (10) – Aldous Huxley, Minunata lume nouă
Minunata lume nouă (1) – Metoda Bukanovski
Minunata lume nouă (2) – Secretul fericirii și al virtuții
Minunata lume nouă (3) – în vremurile acelea copiii …
Minunata lume nouă (4) – primejdiile înfiorătoare ale vieții de familie
Minunata lume nouă (5)- „toți suntem ai tuturor celorlalți”
Minunata lume nouă (6) – caracteristicile unei formulări bune
Minunata lume nouă (7) – cuvintele pot fi ca razele X, dar poți spune ceva despre nimic?
Minunata lume nouă (8) – Copii în privința sentimentelor
Partajează asta:
George Müller, un Enoh modern
George Müller „a fost un creștin evanghelist și director al orfelinatului Ashley Down din Bristol, Anglia, unde a avut grijă de 10.024 de orfani pe parcursul întregii vieți, în pe baza promisiunii lui Dumnezeu regăsită în Psalmul 68: „Dumnezeu este Tatăl orfanilor”(versetul 5).
Cunoscut ca o personalitate implicată total în educația copiilor pe care i-a îngrijit, a fost acuzat chiar că a oferit o educație peste norma obișnuită pentru acele vremuri. A fondat 117 școli care au oferit învățătură creștină pentru 120.000 de copii, mulți dintre ei fiind lipsiți de părinți.”
Sursa: marilecarti.ro
Partajează asta:
Minunata lume nouă (8) – Copii în privința sentimentelor
Aldous Huxley, Minunata lume nouă, Editura Polirom, Iași, 2016, 251 p
„Adulți din punct de vedere intelectual și-n timpul programului de lucru, dar copii în privința sentimentelor și dorințelor” (p. 93)
Vezi prezentarea cărții aici: Recomandări editoriale (10) – Aldous Huxley, Minunata lume nouă
Minunata lume nouă (1) – Metoda Bukanovski
Minunata lume nouă (2) – Secretul fericirii și al virtuții
Minunata lume nouă (3) – în vremurile acelea copiii …
Minunata lume nouă (4) – primejdiile înfiorătoare ale vieții de familie
Minunata lume nouă (5)- „toți suntem ai tuturor celorlalți”
Minunata lume nouă (6) – caracteristicile unei formulări bune
Minunata lume nouă (7) – cuvintele pot fi ca razele X, dar poți spune ceva despre nimic?
Partajează asta:
Sfânta Treime Brăila – În memoria lui Mihai Ciucă
Partajează asta:
Inventatori români celebri
Partajează asta:
Alin Cristea, Dumnezeu nu se grăbește
Dumnezeu nu se grabeste.
Motorul lui Dumnezeu nu functioneaza cu TIMP, precum viata oamenilor.
Planul de rascumparare a fost intocmit INAINTE de intemeierea lumii.
Mintuirea oamenilor si rascumpararea cosmosului a fost realizata de Insusi Fiul lui Dumnezeu, care acum sta la dreapta lui Dumnezeu. Duhul Sfint a fost trimis ca sa dovedeasca lumea vinovata in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata.
Pacatul, neprihanirea, judecata nu se definesc terestrial printr-o formula einsteiniana.
ODIHNA este un concept teologic, nu munca.
Starea de tihna – in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata – dobindita IN Hristos, prin credinta in El, si avind nadejdea invierii mortilor si a slavei DIVINE, este ceea ce ofera Dumnezeu, care nu se grabeste.
Oamenilor le place sa creada ca Dumnezeu isi face TIMP pentru fiecare dintre ei. Dar Dumnezeu nu ofera TIMP, ci ODIHNA.
Martirilor crestini nu le-a oferit si nu le ofera TIMP, ci ODIHNA si slava vesnica.
Cuvintul lui Dumnezeu este vestit, la timp si nelatimp, dar Dumnezeu nu se grabeste.
Oamenii se grabesc, pentru ca, in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata, TIMPUL ii condamna. Natura pacatoasa isi pune amprenta asupra fiecarei fiinte umane, care are nevoie de mintuire si nadejdea slavei.
Ritmul ODIHNEI lui Dumnezeu transforma vietile celor care cred in sacrificiul lui Isus din Nazaret, Fiul Omului si Fiului lui Dumnezeu, ca fiind momentul astral al omenirii.
Nici Isus nu s-a grabit, stiind bine pentru care ceas a venit.
Iona s-a grabit, dar Dumnezeu nu.
A implini voia lui Dumnezeu inseamna sa fii constient in cel mai profund mod de faptul ca Dumnezeu nu se grabeste.
Ceea ce zice Dumnezeu se implineste.
Intr-un mod pe care umanoizii il inteleg (tot mai) putin.
http://www.facebook.com/alin.cristea.9
Material preluat cu acordul autorului de aici
https://roevanghelica.wordpress.com/2021/07/25/dumnezeu-nu-se-grabeste
Partajează asta:
Apariții editoriale (58) – Vasile Filat, Istoria mișcărilor evanghelice din Basarabia în perioada țaristă 1812-1918
Mișcările evanghelice din Basarabia au acum istoria lor grație cercetării realizate de pastorul Vasile Filat. Cunoscător al realităților zonei, beneficiind și de accesul la sursele scrise în limba rusă, aplicându-se cu competență asupra documentației de specialitate Vasile Filat tratează perioada țaristă a Basarabiei cuprinsă între anul 1812 când partea Moldovei cuprinsă între Prut și Nistru a intrat în componența Imperiului Țarist, teritoriu numit ulterior Basarabia, și anul 1918 când Basarabia se unește cu România.
Iată și cuprinsul lucrării.
Partajează asta:
Minunata lume nouă (7) – cuvintele pot fi ca razele X, dar poți spune ceva despre nimic?
Aldous Huxley, Minunata lume nouă, Editura Polirom, Iași, 2016, 251 p
„ Cuvintele pot fi ca razele X, dacă le folosești așa cum trebuie pot pătrunde în orice mediu. Citești și te pătrund. Ăsta e unul dintre lucrurile pe care încerc să le explic studenților mei – cum să scrie . Dar la ce (…) slujește să fii pătruns de un articol despre o Cântare Comunitară rituală sau despre cele mai recente progrese în materie de organe olfactive? Și, pe urmă, oare poți face cuvintele să fie cu adevărat penetrante – înțelegi, ca razele X cele mai puternice – când scrii despre chestii dintr-astea? Poți spune ceva despre nimic? Că până la urmă la asta se reduce totul. Eu tot încerc și încerc..” p. 70
Vezi prezentarea cărții aici: Recomandări editoriale (10) – Aldous Huxley, Minunata lume nouă
Minunata lume nouă (1) – Metoda Bukanovski
Minunata lume nouă (2) – Secretul fericirii și al virtuții
Minunata lume nouă (3) – în vremurile acelea copiii …
Minunata lume nouă (4) – primejdiile înfiorătoare ale vieții de familie
Minunata lume nouă (5)- „toți suntem ai tuturor celorlalți”
Minunata lume nouă (6) – caracteristicile unei formulări bune
Partajează asta:
Cristian Vasile Roske (01.01.1931-22.07.2021)
Pastorul Cristian Vasile Roske a fost un intelectual, profesor și pastor penticostal care s-a remarcat prin acțiunile sale, dar și prin cărțile traduse în perioada comunistă când acestea aveau o valoare deosebită. Acum a plecat să fie acasă cu cel pe care L-a slujit.
Pe pagina de Facebook a Institutului Teologic Penticostal din București sunt menționate următoarele:
Pastorul Cristian Vasile Roske a predat omiletică la Seminarul Teologic Penticostal încă din anul 1980 și și-a continuat activitatea didactică și după anul 1990, când Seminarul Penticostal a devenit Institutul Teologic Penticostal. Cei mai mulți dintre actualii profesori de la ITPB i-au fost cândva studenți. Cu toții ni-l amintim ca pe un profesor care a știut să se apropie de studenți și care și-a îndeplinit chemarea de dascăl cu cea mai mare scrupulozitate.
Cristian Vasile Roske a fost printre puținii intelectuali penticostali din generația lui, iar materialele și cărțile pe care le-a tradus din limba germană și engleză au fost de mare ajutor, mai ales pentru studenții și slujitorii care s-au format în anii grei ai comunismului și care duceau mare lipsă de literatură teologică în limba română.
După pensionare, fratele Roske a continuat să viziteze școala noastră și să întâlnească noile generații de studenți la teologie; cu aceste ocazii, obișnuia să le povestească despre istoria școlii, despre felul în care arăta pregătirea teologică la începuturile ei, dar mai ales să le împărtășească studenților din experiențele lui cu Dumnezeu. În timpul regimului comunist, fratele Sile a avut de suferit din cauza credinței neclintite în Dumnezeu, iar aceste experiențe au fost mereu o încurajare pentru studenții noștri, aflați la începutul slujirii lor.
Institutul Teologic Penticostal îi datorează mult fratelui Vasile Roske; Dumnezeu a binecuvântat școala noastră cu oameni ca dumnealui, care au ținut la vedere credința lor, indiferent de vremuri și circumstanțe. Ne dorim ca buna lor mărturie să fie un model și totodată o încurajare pentru noi toți.
Din partea Institutului Teologic Penticostal,
Pastor Ioan Brie,
Rector ITPB
