Dietrich Bonhoeffer despre sacrificarea Evangheliei pe altarul oportunismului politic

Personajul Dietrich Bonhoeffer are un discurs interesant despre relația Biserică – Stat în Germania anilor ’30 – ’40 ai secolului XX, discurs pe care îl consider relevant și pentru alte țări și contexte politice.
„M-a tulburat foarte mult că structurile bisericești s-au lăsat cumpărate de tine [Hitler] pentru a-și asigura puterea, sacrificând altfel Evanghelia pe altarul oportunismului politic ! ”
Ravi Zacharias, Mielul și Fuhrerul. Isus Cristos vorbește cu Hitler, pp. 58, 59.
Maxima zilei – 10 iulie 2016

Aceasta este condiția tuturor inimilor omenești […] Toți vor să aibă ceva – pe ei înșiși, proprietăți, putere personală și propriul destin.
Ravi Zacharias, Mielul și Fuhrerul, p. 72.
Maxima zilei – 9 iulie 2016

Nu ai cum să scrii o istorie a omenirii fără să știi ce este omul.
Ravi Zacharias, Mielul și Fuhrerul, p. 67.
Maxima zilei – 8 iulie 2016

Raționalistul crede că puțină rațiune poate aduce lumea pe făgașul cel bun. Dar foarte curând ajunge dezamăgit de iraționalitatea lumii și balonul rațiunii se sparge.
Ravi Zacharias, Mielul și Fuhrerul, p. 61.
Maxima zilei – 7 iulie 2016

Viața este un dar prețios, de care toată lumea are parte în egală măsură. Ravi Zacharias, Mielul si Fuhrerul, p. 33.
Maxima zilei – 6 iulie 2016

Nu vei putea niciodată să cucerești inima unui om cu sabia.
Ravi Zacharias, Mielul și Fuhrerul, p. 40.
Maxima zilei – 4 iulie 2016

Dialogul implică rațiune, îți cere să recunoști că există și alte păreri.
Ravi Zacharias, Mielul și Fuhrerul. Isus Cristos vorbește cu Hitler, p. 14.
Maxima zilei – 3 iulie 2016

Dumnezeu nu-Și găsește plăcerea în forța cailor sau în picioarele unui om, ci în cei care se tem de El.
Ravi Zacharias, Mielul și Fuhrerul. Isus Cristos vorbește cu Hitler, p. 28.
Europalibera.org: Din vremurile războiului rece. Ivan Deneş vs. Richard Wurmbrand

Articolul de față folosește mai multe documente din Arhiva CNSAS si SIE care fac referire la Richard Wurmbrand. Unul din aceste documente este un raport către Direcția I -a a Securității în care apare și numele pastorului Richard Wurmbrand.
Într-un raport pentru Securitate, din aprilie 1972, Ivan Deneş îl etichetează pe pastorul Richard Wurmbrand drept „un element odios”. În acelaşi raport, agentul extern comunică poliţiei politice detalii despre acţiunea de influenţare a lui Gerhard Möckel (1924–2004), pastor evanghelic luteran originar din România, stabilit în Berlinul occidental, asemenea lui Deneş. Tot acolo se precizează că Möckel a înregistrat discuţia cu Deneş pentru a folosi informaţiile furnizate în vederea „demascării” şi „compromiterii” lui Wurmbrand.
După ce am citit articolul, unul interesant de altfel, mi-am dat seama care sunt aspectele tratate în cadrul acestui material.
- Personajul principal este pastorul luteran Richard Wurmbrand, închis de comuniști timp de 14 ani, care a ajuns ulterior în Occident unde prin intermediul mărturiei, discursurilor și literaturii memorialistice a relatat într-un mod mai mult sau mai puțin obiectiv ceea ce a îndurat în țară.
În acțiunile sale publice, Wurmbrand s-a dedat deseori la exagerări, la deraieri teologice şi legende inventate pentru a da afirmațiilor sale o credibilitate mai mare.
- Datorită acțiunilor sale, Securitatea a căutat diferite mijloace prin care să-l combată. De la acțiuni în presă la persoane cu funcții de conducere în cadrul cultelor religioase din România și chiar încercarea de angajare a lui Ivan Deneș, care a participat la reeducarea deținuților, ca și redactor la Radio Europa Liberă vorbim de modalități și mijloace de denigrare a lui Wurmbrand și influențarea pozitivă a diferitelor personalități și entități din Occident cu privire la imaginea României. De remarcat și faptul că crearea unor legende despre Wurmbarnd au continuat și după Revoluția din Decembrie 1989 prin intermediul presei sau a literaturii memorialistice.
În jurul lui Wurmbrand s-au ţesut o sumedenie de legende, care, odată cu descătuşarea presei, au fost răspîndite mai ales în perioada post-comunistă prin intermediul unei literaturi memorialistice îndoielnice sau prin articole publicate în ziare care ignorau toate regulile deontologiei jurnalistice. De o largă răspîndire se bucură legenda potrivit căreia Wurmbrand ar fi fost salvat în puşcărie de către muribundul Valeriu Gafencu. În loc s-o folosească el însuşi, Gafencu i-ar fi oferit lui Wurmbrand streptomicina, salvîndu-i astfel viaţa (cf. Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă. Cuvânt înainte de Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Editura Christiana, Bucureşti, 2006, pp. 154-178).
- Se amintește și de episodul controversat al salvării de la moarte al lui Wurmbrand cu ajutorul Streptomicinei primită de Gafencu, dar și de cea referitoare la convertirea lui la ortodoxie, ambele respinse de către Mihai Wurmbrand, fiul lui Richard Wurmbrand, fapt care în lipsa unor documente care să dovedească altceva sunt pure speculații și aserțiuni false.
Într-un volum intitulat, Sfântul închisorilor. Mărturii despre Valeriu Gafencu adunate şi adnotate de monahul Moise. Cuvânt înainte de arhiepiscopul Andrei, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2007, p. 171, se susţine că Wurmbrand s-ar fi convertit în detenţie la religia ortodoxă. O aserţiune similară, tot falsă pe care o respinge cu vehemenţă fiul pastorului în 2009, a fost răspîndită şi într-o revistă şi apoi pe internet. Acolo se susţine că ultima dorinţă a pastorului ar fi fost să devină ortodox (cf. Ioana Maria, opinii, în: Formula AS, nr. 730, 2006).
Articolul scris de cei de la Radio Europa Liberă se poate citi la adresa http://www.europalibera.org












