Istoricul Denis Deletant la lansarea cărții În căutarea României.
Partajează asta:
Mărturie Liviu Beriș despre Holocaustul din România și deportările din Transnistria – partea a II
Liviu Beriș este unul dintre supraviețuitorii deportării evreilor în Transnistria de către administrația românească a Basarabiei și Bucovinei de N. Originar din Herța, a scăpat de prima fază a deportării realizată de autoritățile sovietice care i-au ocupat localitatea natală între 1940-1941, dar a fost deportat în 1941 când s-au reîntors autoritățile românești.
Domnul Liviu Beriș a fost prezent la Școala de vară “Holocaustul din România între memorie și istorie”, care s-a desfășuarat la Surduc între 16-19 iulie 2018, unde și-a prezentat mărturia.
Partajează asta:
Profesor Dr IOAN BUNACIU 1925 – 2015
Un mic filmuleț realizat din fotografii cu scopul de a reflecta pe scurt viața și activitatea pastorului și profesorului universitar Ioan Bunaciu (n. 7 ianuarie 1925)
Montajul a fost realizat de către fratele Eugen Pavel din Biserica Creștină Baptistă „Providența” București și a fost prezentat, marți, 3 noiembrie 2015, cu prilejul serviciului de înmormântare al pastorului Ioan Bunaciu.
Partajează asta:
#România9 – ediţie dedicată Regelui Mihai I (@TVR1)
A doua parte a ediţie #România9, difuzată pe 5 decembrie la TVR1, în ziua în care Regele Mihai I a plecat dintre noi. Invitaţii: Ion Caramitru, director Teatrul Naţional Bucureşti, Dan Grigore, pianist, Vartan Arachelian, istoric, LIviu Mihaiu, Georgeta Filitti, istoric, Bogdan Șerban Iancu, realizator „Ora regelui”.
Partajează asta:
La odinea zilei (27 septembrie 2016) – Biblii aduse ilegal în România în vremea comunismului
Partajează asta:
Binecuvântată fii, închisoare – un film despre anchetarea și detenția scriitoarei Nicole Valéry-Grossu
„Binecuvântată fii, închisoare” este un film românesc realizat de regizorul Nicolae Mărgineanu în anul 2002, ecranizare a scrierii cu caracter autobiografic a scriitoarei Nicole Valéry-Grossu „Bénie sois-tu, prison”.
Nicole Valéry-Grossu (Nicoleta Valeria Bruteanu), nepoată dinspre mamă a lui Iuliu Maniu este soția lui Sergiu Grossu.
Acțiunea se petrece în România din jurul anului 1950, aflată sub influența stalinismului. 24 august 1949: Nicoleta, o tânără intelectuală, este arestată pentru simplul motiv că făcea parte dintr-un partid politic de opoziție și că era nepoata lui Iuliu Maniu. Este închisă în clădirea numită Malmaison. Aici este interogată și torturată până la extenuare, dar rezistă redescoperindu-și credința religioasă.
După trei luni, este transferată la penitenciarul de la Mislea, Prahova, unde se remarcă prin caracterul său ferm, apoi ajunge la Canalul Dunăre-Marea Neagră. După patru ani de detenție, este eliberată fără a fi niciodată judecată.
Titlul cărții a fost împrumutat de la scriitorul rus Aleksandr Soljenițîn (1918 – 2008), laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, în anul 1970, și el fost dizident anticomunist și deținut politic al Gulagului comunist: „Toți scriitorii care au vorbit despre închisoare fără să fi trecut prin ea s-au simțit obligați să-și arate simpatia față de deținuți și să blesteme închisoarea. Eu am stat acolo mult timp, acolo mi-am făurit sufletul și pot spune fără ocol: Binecuvântată fii, închisoare…, binecuvântat fie rolul pe care l-ai jucat în existența mea!” Aleksandr Soljenițîn
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Binecuv%C3%A2ntat%C4%83_fii,_%C3%AEnchisoare
Despre Sergiu Grossu aflăm că este licențiat în filosofie, filologie modernă și teologie, al Universității din București, iar ca tânăr licențiat acesta a refuzat să fie profesor în școlile comuniste, pentru a nu fi obligat să-i învețe pe copii materialismul dialectic impus de regimul comunist. Sergiu Grossu a activat clandestin în mișcarea religioasă ortodoxă „Oastea Domnului”, interzisă de regimul comunist.
În anul 1957, s-a căsătorit cu Nicoleta Valeria Bruteanu, nepoată dinspre mamă a lui Iuliu Maniu. În 1959 este arestat și condamnat pe motive politice, la 12 ani de detenție grea. În urma unui decret de grațiere, a fost eliberat din închisoare în 1962.
Împreună cu soția sa, se hotărăște să se refugieze în Occident și cei doi soți reușesc să se stabilească în Franța, în anul 1969.
În Franța s-a consacrat popularizării situației religioase a credincioșilor din România comunistă și din celelalte țări comuniste, denunțând comunismul ca fiinddușmanul lui Hristos în lume.
Începând cu anul 1971, a editat la Paris revista „Catacombes” (1971-1992), care avea drept subtitlu: mesager supraconfesional al „Bisericii Tăcerii”. Împreună cu soția sa Nicole Valéry-Grossu inițiază conferințe la radio (Radio Europa Liberă), precum și în numeroase orașe din Franța și Belgia, pentru a scoate la iveală, în rândul francezilor și belgienilor, adevărata soartă a credincioșilor din țările comuniste.
După 27 de ani de exil, Sergiu Grossu s-a întors pentru totdeauna la București, la 18 ianuarie 1996, cu sicriul soției sale, Nicoleta Valeria Grossu. La București, el a creat Fundația Foștilor Deținuți Politici „Nicoleta Valeria Grossu”, editura „Duh și adevăr”, și asociația „Centrul de Cultură creștină Nicoleta Valeria Grossu.”
În Chișinău, Sergiu Grossu a fondat Centrul Internațional de Cultură pentru Copii și Tineret „Sergiu Grossu” și a sponsorizat crearea Muzeului Memoriei Neamului, condus de fostul său coleg de clasă, Vadim Pirogan.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Sergiu_Grossu
Partajează asta:
TVR – Mari Români: Richard Wurmbrand
Partajează asta:
MARTURII RICHARD WURMBRAND
Partajează asta:
Mărturie Silvia Tărniceriu (07.10.2012)
Partajează asta:
Istorie baptistă – un blog cu informații despre evenimente trăite și auzite
Istoria baptiștilor trebuie cunoscută de tinerele generații, iar pastorul Vasile Bel și-a propus să facă acest lucru nu numai prin intermediul cărților, ci și prin acela al unui blog. În acest sens acesta a lansat de curând (3 martie 2016) blogul Istorie Baptistă disponibil la adresa http://istoriebaptistablogul.blogspot.ro/.
Motivația creării acestui blog este prezentată în postarea Scopul blogului unde editorul scrie următoarele: „Acest blog are rolul de a oferi informații despre evenimente trăite, auzite și comentate de cei din generația mea, de cei care s-au născut înainte de mine, cu câteva zeci de ani, dar cu care am avut ocazia să stau de vorbă”.
Sper ca prin intermediul acestui blog, pastorul Vasile Bel, o persoană interesată și pasionată de istorie, să scoată la lumină informații interesante care să ne ajute să ne înțelegem mai bine istoria.
Până astăzi, 8 martie 2016, pe blog sunt două postări interesante.
Familia Berbecar
În cadrul acestei postări sunt prezentate câteva fotografii ale familiei Berbecar obținute de la fata lui Vasile Berbecar, lider baptist.
Noul Testament 1863
Este vorba de Noul Testament tipărit la București prin Typographia Stephan Rassidescu în anul 1863 adus de către Anton Novak angajat de către Societatea Biblică Britanică.
Partajează asta:
Procesul comunismului: Copiii închiși de bolșevici pentru a fi reeducați au fost crescuți de ceilalți deținuți
În acest episod sunt relatate experiențele unor deținuți politici care au fost închiși când erau copii.
Foto: bewhere.ro
Vanghele D. Vanghele avea 16 ani când a fost arestat. Era elev la liceu și orfan de mamă. Ȋn ziua de 21 mai 1948, de Sf. Constantin și Elena, adolescentul a fost ridicat din clasă, în timpul unei ore de muzică, și dus în beciul siguranței din Tulcea. Pentru că nu simpatiza politica puterii și se înscrisese într-o organizație de tineret anticomunistă, la 18 decembrie 1948 el a fost acuzat de uneltire contra ordinii sociale și condamnat de Tribunalul Militar Constanța la trei ani de închisoare corecțională.
Sute de alți adolescenți au trecut prin același coșmar. Cu toții au fost trimiși să-și execute pedeapsa în penitenciarul Târgșor. Mărturia lui Vanghele D. Vanghele a rămas consemnată în documentele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România. (…)
Ȋnchiși în Fortul 13 Jilava
„Ȋn celula 5 bis – disciplinari politici am găsit generali ai mareșalului Antonescu, cum era generalul Stavrat – fostul Guvernator al Basarabiei, generalul Mociulski, generalul jandarmeriei Iliescu, precum și pe căpitanul Tîrlongeanu, colonelul de securitate Ghițulescu, profesorul universitar Mircea Vulcănescu, și un caz pitoresc, un țigan comunist – care susținea că a făcut opt ani de închisoare cu Gheorghe Gheorghiu – Dej și alții.
Comandantul închisorii era Maromet, care introdusese un regim de exterminare în această celulă, cu tinete în interior, fără aer, iar hrana inimaginabil de rea, așa că în scurt timp ajunsesem schelete.
Periodic, Maromet venea în celulă și, sub diverse pretexte, ne călca în picioare, ne arunca în coridor, și de acolo gardienii ne puneau ochelari negri, ne duceau în camere de tortură, unde ni se aplica bătaia cu biciul de nisip (saci de nisip) și cu alte «instrumente» iar, după o noapte, eram aruncați înapoi în celulă, ca niște cadavre.
Sfertul de pâine se cântărea între deținuți, cu excepția celor veniți din Târgșor, care vinerea țineau post negru și dădeau mâncarea și pâinea celor mai în vârstă; eu personal îi dădeam generalului Mociulski, care mă înlocuia când eram la rând să duc tineta afară, deoarece nu puteam să o ridic. (…)
Sursa: „Din documentele Rezistenței”, vol. 6, 1992 – Arhiva Asociației Foștilor Deținuți Politici din România
Partajează asta:
Marius Silveșan în dialog (12) cu pastorul Corneliu Ardelean despre implicarea baptiștilor români în acțiuni de protest social împotriva regimului comunist
În vara acestui an (2015) am avut privilegiul de a avea un dialog cu un om deosebit, domnul Corneliu Ardelean, actualmente pastorul Bethel Romanian Church din Vancouver, Canada. Am ajuns să discut cu pastorul Corneliu Ardelean plecând de la articolul despre Implicarea baptiștilor români în acțiuni de protest social împotriva regimul comunist publicat în Revista Creștinul Azi, Nr. 4/2013, pp. 9-10.
Discuția a pornit cu o prezentare generală, iar apoi ne-am axat pe contextul și acțiunile efective de implicare a domnului Corneliu Ardelean în acțiuni de protest social, în anii 80 ai secolului XX, împotriva regimului comunist.
În partea a doua a acestui material (de la minutul 20) continuăm discuția de la momentul în care pastorul Corneliu Ardelean a fost invitat la Miliție la întâlnirea cu maiorul Burlan.
Avem aici și portretul tatălui, precum și aspecte din perioada copilăriei, a școlii și persecuțiile și batjocura suferite datorită credinței.
Impactul colaborării cu organizații precum Navigatorii și Biblical Education by Extension (BEE).
Nelu Brisc, Levi Marian, Miheț Titus de la Zalău, frați alături de care timp de șase ani a studiat Scriptura. În acest context a ajuns pastor fără Seminar.
care era implicarea pastorului Levi Marian în sistemul celor de la BEE. Levi Marian fusese exmatriculat de la Facultatea de petrol sau Mine din Petroșani. Corneliu Ardelean face aici și portretul lui Levi Marian.
Relația cu pastorul Iosif Țon.
Este amintit impactul acțiunilor lui Liviu Olah
În partea a treia (de la minutul 40) continuăm discuția despre pastorul Iosif Țon. Învățătura lui Iosif Țon a avut o influență deosebită asupra modului cum s-a raportat regimului și autorităților.
De asemenea, l-am rugat pe interlocutorul meu să menționeze mai multe lucruri despre Liviu Olah.
Vorbește despre perioada studiilor intensive la Seminarul Teologic Baptist din București (1987-1989), de colegii pe care i-a avut atunci.
L-am rugat pe pastorul Corneliu Ardelean să vorbească și despre oamenii care i-au influențat viața. Pe lângă cei pe care deja i-a amintit sunt aduse în atenție nume precum Vasile Talpoș, profesor de homiletică, cel care l-a învățat cum să analizeze Biblia sistematic.
Vasile Taloș, un om de o demnitate deosebită.
Vorbește și despre vizita lui Billy Graham în România în 1985.
Revoluția din decembrie 1989
Perioada de libertate de după decembrie 1989.
Cum a ajuns în Canada la Vancouver și ce a făcut acolo se regăsește în partea de final a interviului, dialogului, pe care l-am avut cu dânsul în luna iulie 2015.
În final l-am rugat să transmită un gând pentru cei care ne urmăresc.
Partajează asta:
Înregistrare video cu șantierul Bisericii Betleem Hațeg (10.03.1988)
Am găsit astăzi pe Facebook o înregistrare video din 1988 cu șantierul Bisericii Baptiste Betleem Hațeg din 10 martie 1988. Mi-am adus aminte de șantierul de la Biserica Baptistă Nădejdea din 1993.
Ca urmare a activității desfășurate în șantier și a posibilităților oferite de libertatea religioasă după 1989 a ieșit un nou locaș de închinare.
Foto: hunedoaraevanghelica.wordpress.com
*
Am găsit și un scurt istoric al Bisericii realizat în anul 2010 pe site-ul Accent Media Deva. Citind acest scurt istoric veți vedea că primul păstor al baptiștilor din Hațeg a fost Cenușe Teodor, portretizat într-un mod fascinant de Buni Cocar (vezi detalii AICI, dar și AICI într-un articol semnat de profesorul Ioan Bunaciu). I-a urmat apoi pastorul Petru Dugulescu, care și-a adus un aport important la împlinirea visului credincioșilor din Hațeg de a avea un nou locaș de închinare.
Dorinţa de a avea o clădire noua si spaţioasă, au avut-o creştinii baptişti din Haţeg înca din 1960. Visul lor s-a infaptuit abia după 30 de ani mai precis intr-un Ajun de Crăciun de acum 20 ani când au fost terminate lucrările şi s-a putut inaugura în cadru festiv datorită schimbărilor ce au avut loc in regimul din România
Pregătirile şi aprobările proiectelor au fost înfăptuite cu foarte mare greutate in regimul comunist care era împotriva construrii de biserici indiferent de confesiunea religioasa. Reprezentanţii biserici au batut drumul de la Haţeg la Bucuresti de zezi de ori ajungând până la cele mai inalte foruri, departamentul cultelor, consiliul de ministri dar de foarte multe ori fără rezultate. Credincioşii nu au renunţat, s-au rugat, au postit şi Dumnezeu le-a dat izbânda.Primul pastor al credincioşilor baptişti din Haţeg Teodor Cenusa a cumpărat cu 60 de ani in urmă un teren pentru a se construi o biserică, s-a făcut un proiect de construcţie dar demersurile pentru obţinerea autorizaţiei s-au izbit de un zid puternic cu uşi inchise si ferecate. Dacă acest proiect nu a putut fi pus in aplicare, credincioşii in frunte cu tânărul pastor Petru Dugulescu au inceput alte demersuri, alte proiecte intr-o altă locaţie. Şi acest proiect a fost împedecat de regimul comunist însa pastoral Petru Dugulescu sprijinit de membrii biserici nu au renunţat. Pentru acest proiect au inceput demersurile de aprobare in mod ierarhic : Consiliul Local Haţeg, Consiliul Judeţean Hunedoara, Departamentul cultelor din Bucureşti, s-au înaintat nenumarare memorii către Marea Adunare Naţionale, Consiliul de Ministri, Comitetul Centrat al PCR şi chear personal preşedintelui RSR de atunci ( Nicolae Ceauşescu). Unul din raspunsurile acestor organe a fost acela că, dacă îl dau afară din biserica pe pastorul Dugulescu considerat un răzvratit al statului v-or primi aprobarea pentru construcţia biserici, biserica n-a acceptat aceste compromise.
După 12 ani de slujire la Haţeg intr-o biserica micută in anul 1986 a fost solicitat să slujească în biserica baptista “Betel” din Timişoara, Revoluţia din 1989 incepută la Timişoara îl face pe pastorul Dugulescu un erou al revoluţionarilor, având curajul sa se adreseze mulţimii din balconul Operei din Timişoara. Drept recunoştinţa pentru curajul lui, timişorenii l-au votat să-i reprezinte in Parlamentul României timp de 2 registraturi.
Punerea in aplicare a unui nou proiect de construire a biserici actuale din Haţeg a revenit tânărului pastor Mihai Sârbu care a trecut prin mari greutaţi pâna a reuşit să obţină toate avizele necesare construrii actualei biserici cu modificările impuse de regimul comunist. Salvarea a fost ca, in timp ce se derulau lucrările de constructie a bisericii, a căzut Guvernul Ceusescu in decembrie 89 şi au putut sa modifice proiectul care in prima faza nu avea faţadă deloc sau una mutilate cu peretii unei clădiri vechi. Acum după 20 de ani credincioşii baptişti din Haţeg au sarbatorit evenimentul in biserica construită cu mari sacrificii, munca, bani si rugaciune.
Actuali pastori ai bisericii Adrian Condrea si Emanuel Bojin au urat bun venit celor peste 400 membrii ai bisericii, oficialitatii invitate multumind primarului Orasului Hateg Nicolae Timis pentru ca a răspuns invitaţiei impreuna cu soţia de a fi prezenti la festivitate, deasemenea a mulţumit domnului Marius Constantinescu, primarul care a participat la inaugurarea biserici cu 20 de ani in urmă. Cei doi, actualul si fostul primar au rostit scurte alocuţiuni de mulţumire pentru invitaţia făcuta şi a felicitat credincioşii bisercii pentru stăruintele si eforturile lor in realizarea acestui minunat lacaş de cult.
Despre istoricul bisericii a vorbit pastorul Florin Dobos , deasemeni au avut mesaja pastorii Viorel Vitionescu, Cornel Ardelean, Resedea Petrica care au avut şi contrubuţii la construirea biserici. Festivitatea s-a bucurat de prezenţa unor veterani ai biserici care au ajuns la vârste venerabile, amintind de Ana Caila de 90 ani, Cristean Stefoni de 87 ani care a avut şi un cuvant de aducere aminte pentru eforturile depuse la construcţia bisericii fiind un participant al delegaţilor care a fost la Bucureşti pentru obţinerea aprobărilor necesare. Intre mesajele invitaţiilor, corul biserici precum si fanfara tinerilor dirijate de profesorul Florin Popa au prezentat cantece lăudându- L pe Dumnezeu si pe Fiul său Isus Christos.
Emoţionant a fost poezia recitată de Marta Neiconi o veterană a bisericii care a mişcat inimile celor prezenţi la festivitate. Cei prezenti la festivitate au vizionat pe un mare ecran fotografii realizate acum 20 de ani in timpul construcţiei precum si un filmuleţ documentar de 20 min tot cu evenimente din timpul construcţiei la care au fost prezenţi pastorii Petrica Dugulescu şi Mihai Sarbu şi prin viu grai au rostit rugăciuni şi cuvinte de îmbarbatare pentru cei care se aflau pe şantierul bisericii.
În incheiere au fost aduse mulţumiri Domnului pentru tot sprijinul acordat pe parcursul efectuării lucrărilor şi intreprinderilor care au prijinit prin diferite mijloace lucrările de construcţie: TCH Râul Mare Retezat, Atelierele Centrale, Cooperativa Mesteşugarească Retezatul, Fabrica de mobilă Nalaţ si altele.
A consemnat Aurel Anca,
Foto: Constantin Vulc
Vezi și site-ul bisericii: http://www.betleem.org/
Partajează asta:
Pastor Buni Cocar despre starea Bisericii Baptiste din Giulești (Nădejdea) în anii 80
Sursa foto: România Evanghelică
Cea de-a 6 parte a amintirilor pastorului Buni Cocar are informații intrresante și inedite referitoare la Biserica Baptistă din cartierul Giulești, București în anii 80 ai secolului XX. Buni Cocar, care tocmai venise pastor la Biserica Baptistă din Giulești (BCB Nădejdea), rememorează elemente legate de evanghelizări și botezuri la Giulești. De asemenea, sunt amintite încă câteva biserici baptiste din București. Prima este Biserică Baptistă Golgota (Basarab de la numele străzii, Bd. Basarab, actuală Șoseaua Titulescu). Cea de-a două este Biserica Baptistă Sfântă Treime cunoscută astăzi și ca Valori, dar menționată în text sub numele de Mihai Bravu deoarece atunci se află pe Șoseaua Mihai Bravu.
Iată mai jos pasajul care vorbește despre Biserica din Giulești:
Starea din București (Giulești) era totuși alta. Lucrare spirituala se făcea în oraș, se făcea la „Mihai-Bravu”, în „Titulescu”, la „Popa Rusu” și mai putin în Giulești. Mi-a trebuit un an întreg ca să adresez prima chemare la mântuire. Mi-a fost inima cât un purice, dar am făcut-o și Dumnezeu a fost bun cu noi. E drept că frații mai vechi din Adunare n-au fost de acord cu noul stil, dar zarurile au fost aruncate. Timp de 5 ani și jumătate am botezat în fiecare lună noi suflete, uneori aveam și câte 3 sau patru botezuri într-o lună.
https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2015/06/10/buni-cocar-amintiri-6/
Istorie Evanghelica 