”Noi și Biserica” de I.L. Caragiale via Pro(-)scris
Cred că acest text al lui Caragiale se potrivește foarte bine cu ceea ce scrie Dyo în articolul Şi baptiştii proorocesc … Atenţie maximă! din care am preluat și eu un pasaj aici. Dionis Bodiu consideră că oamenii s-au jucat cu imaginea lor despre Dumnezeu și nu L-au cunoscut cu adevărat motiv pentru care vorba lui Caragiale ,,Sufletele noastre nu mai au nevoie de mîngîiere; inimile noastre nu mai au nevoie de tărie, fiindcă sunt de piatră”
”Noi și Biserica” de I.L. Caragiale from Pro(-)scris by Liviu (28.12.2010)
„Noi nu ne mai închinăm, fiindcă nu mai credem. Sufletele noastre nu mai au nevoie de mîngîiere; inimile noastre nu mai au nevoie de tărie, fiindcă sînt de piatră, şi din piatra aceasta scăpărăm scînteile liberei-cugetări, noi românii foşti ortodocşi, cari sîntem mai deştepţi, mai luminaţi, mai mîndri, mai puternici decît toate neamurile lumii. (…) Închine-se nerozii. Filozofia noastră se pune mai presus de nevoile închinăciunii. Clopotele – zgomot! Icoanele – fleacuri! Credinţa – moft! Închiză-se bisericile, surpă-se zidurile lor! Părinţii noştri cari le-au zidit erau nişte barbari, nişte primitivi, fără nici o cultură serioasă; ei nu aveau spiritual de examen. Noi sîntem oameni moderni. Măture-se dărîmăturile bisericilor, ca să se deschidă locuri largi, pieţe vaste, pe cari, după cerinţele progresului, să se zidească oteluri măreţe şi cluburi politice, teatre de varietăţi şi burse de comerţ! Şi nu care cumva să-ndrăznească a ridica glasul cineva! În cazul cel mai bun pentru dînsul, ar fi un om ridicul. E destul că biserica e tolerată.
Un slujitor al altarului cînd stetea sub loviturile unei cumplite prigoniri, unei năpăstuiri strigătoare la cer, izgonit şi maltratat ca odinioară Sf. Ignaţius al Constantinopolului, mi-a spus cu adînc amar – Nu le e frică, fiule, de bătaia lui Dumnezeu? – Nu, părinte, i-am răspuns; nu e frică nimănui de bătaia cui nu crede că este. Ai uitat că ai a face cu o lume care nu crede în Dumnezeu? cu o lume căreia nu i-a fost frică să prefacă în puşcării locaşurile sfinte, închinate credinţei străbune, unde zac osăminte de măreţi voievozi? Se va schimba lumea noastră românească? Va mai vrea Dumnezeu s-o reîntoarcă la dînsul? Dumnezeu ştie.“
Partajează asta:
Mesia s-a născut
De vestea minunată,
Mesia, Cristosul Sfânt
Iată că se arată!
Ca un Prunc umil pe paie,
Sta Stăpânul Cerului,
În casă n-avea odaie
Şi omul i-a dat ieslea Lui!
Mesia astăzi s-a născut,
Cântau îngerii de sus,
Păstorii ‘ndată au fugit
Să-L vadă pe Pruncul Isus!
Ei primii s-au închinat
Înaintea Domnului,
Vestea bună au primit
Mergând la ieslea Lui!
O stea pe cer strălucitoare
Vestea sublim naşterea Sa,
Magii-au venit din depărtare
Pentru Majestatea Sa!
Şi aceştia-au întrebat
De pruncul de curând născut,
Irod atunci s-a mâniat
Şi-un ordin sinistru a făcut!
Dar magii L-au găsit pe Prunc,
Cu daruri s-au închinat,
Slăvindu-L pe Domnul Sfânt
Cu bucurie spre casă-au plecat!
Astăzi iar este Crăciun,
Naşterea Domnului Divin,
Colinde spre cer răsun
Pământul de bucurie-i plin!
Ne amintim şi-L adorăm
Pe Domnul Isus Cristos,
Cu bucurie ne-nchinăm
Celui ce-a venit aici jos!
Afară ninge liniştit
Cu stele din cer căzând,
În Adunare împlinit
Cu Domnul stau lăudând!
Biserica e-n sărbătoare,
Naşterea Lui ne-a sfinţit,
Domnul să se bucure
Şi tuturor Crăciun fericit!
Mesia s-a născut vesruri de Bogdan Emanuel Răduţ
Partajează asta:
Crăciun binecuvântat!
Blogul Istorie evanghelică mulțumește colaboratorilor și cititorilor săi și le dorește tuturor un Crăciun binecuvântat alături de Mântuitorul lumii, Isus Hristos!
Partajează asta:
Istoria religiilor-apariție și răspândire
Am găsit o hartă interesantă care arată momentul apariției principalelor religii de pe glob și răspândirea acestora.
Sursa: Pro(-)scris
Partajează asta:
Declarații și reacții în mediul evanghelic față de cazul Iosif Țon-Străjerii (VI)
Revista ”blogurilor evanghelice” despre cazul Iosif Țon a ajuns la numărul VI unde sunt prezente și câteva postări mai vechi legate de subiectul în discuție.
Care este credinţa lui Iosif Ţon astăzi? from La Răstâlmaciu’ by Dyo. Posted on 181decembrie 2010
S-a tot spus despre Iosif Ţon că nu este stabil în ceea ce crede. Unii l-au auzit pretinzând că este arminian; alţii spun că a trecut şi printr-o perioadă calvinistă. S-a apropiat şi de theosis la un moment dat. A fost considerat unul dintre baptiştii de frunte ai ţării. Acum se numeşte baptist carismatic. E greu să mai ţinem pasul cu el. (…)
Iosif Țon e pe Wiki! Unde sunt ceilalţi? from Pasarea Phoenix Remixed & co by pasareaphoenixremixed. Posted on 18 decembrie 2010
Iosif Țon (n. 30 septembrie 1934, Gârbovița, județul Alba) este un pastor baptist din România.
După plecarea din România, a predicat mulți ani la Radio Europa Liberă, în fiecare duminică între orele 14-15 în cadrul unui program religios transmis în perioada comunistă.
După 1990 Iosif Țon a pus bazele și a asigurat funcționarea Institutului Biblic Est-European, Institutului Biblic din Oradea (astăzi Universitatea Creștină Emanuel), a postului de radio Vocea Evangheliei și al Editurii Cartea Creștină din Oradea. (…)
Puritanii și carismaticii from Trezire Spirituală by Andrei Croitoru. Posted on 18 decembrie 2010
Ne pot ajuta puritanii în dezbaterea legată de cesația unor daruri ale Duhului Sfânt? Deși ei nu au avut tangență cu astfel de mișcări indirect ne putem folosi de gândirea lor pentru atrage câteva concluzii.
J.I. Packer în cartea „A Quest for Godliness” afirmă că John Owen nicăieri nu susține o astfel de negație ca cea a cesaționismului precum nici un text biblic nu face acest lucru în mod direct.
Nu agreez cu poziția, unor mișcări carismatice, în ce privește manifestarea darurilor miraculoase chiar dacă sunt de acord cu valabilitatea darurilor supranaturale dar nici nu cochetez cu cesaționismul atunci când doresc restricționarea unor manifestări.
Sunt 4 principii pe care Packer crede că puritanii le-ar fi folosit pentru judecarea mișcărilor carismatice sau neo-penticostale: (…)
Cum poate sa vina Duhul Sfant peste tine, daca El este deja in tine? from Laurentiu Balcan – visez, ca sa n-adorm… by Laurențiu Balcan. Posted on 18 decembrie 2010
” O alta maladie a teologiei harismatice- și aceasta foarte molipsitoare- consta în credința ca Dumnezeu vorbește și astăzi prin proroci, adică ofera revelație noua. Nu este greu sa demonstram ca o astfel de pretenție este total lipsita de fundament scriptural. Iosif Ton a ajuns și el bântuit de năluca revelațiilor noi, extrem de ispititoare.” Daniel Chiu
Domnul Daniel Chiu se afla într-o confuzie evidenta când vine vorba de lucrarea profetica, chiar dacă dumnealui ii considera pe harismatici “iliterati în ale Scripturii“. Afirmațiile pe care le face, care lovesc direct în mișcarea penticostala și carismatica, sunt în mod intenționat lansate pentru a denatura percepția cititorilor cu privire la manifestarile profetice. Ma indoiesc ca domnul Daniel Chiu nu ar sti ca prorocia, in perceptie penticostala cel putin – si am aici in vedere marturisirea de credinta penticostala, nu practicile abuzive ale unor falsi proroci – nu aduce revelatie noua, cum sugereaza dumnealui, ci este o vorbire supranaturala pentru “zidire, sfatuire si mangaiere”. Faptul ca Dumnezeu vorbeste si astazi prin proroci nu inseamna ca prorocii aduc o revelatie nouă. (…)
Beni Fărăgău şi Iosif Ţon, faţă în faţă cu duhurile necurate from Frică şi cutremur by Dyo. Posted on 18 decembrie 2010
Cred că cei mai mulţi dintre voi sunteţi familiarizaţi cu “noua” teologie a lui Iosif Ţon cu privire la relaţia dintre duhurile rele şi credincios, aşa cum o înţelege acesta din parabola cu duhurile rele din Matei 12:43-45 şi Luca 11:24-26. Dacă nu, puteţi citi argumentaţia lui AICI.
Deşi Iosif Ţon a fost aspru sancţionat pentru felul în care înţelege aceste lucruri astăzi, nu am găsit încă nişte răspunsuri baptiste pertinente, oferite “la cald”, în această chestiune specifică. În aceste condiţii, după ce am citit şi eu pasajele în context – şi aici trebuie subliniată încadrarea magistrală oferită de Matei acestor cuvinte – m-am apropiat de un alt nume important al baptismului românesc şi, orice s-ar spune, mult mai puţin controversat: Beni Fărăgău. În studiul său pe Evanghelia lui Matei, scos de Fundaţia Istoria Binecuvântării în 2001, începând cu pagina 340 avem prezentată o abordare acestui pasaj, strâns legată de contextul său, aşa cum Beni ne-a obişnuit deja în fiecare din lucrările sale.
Iosif Ţon este acum baptist carismatic, Beni este încă baptist “normal”. Haideţi să vedem dacă acest lucru contează atunci când cei doi se aporpie de un text atât de carismatic cum este Matei 12:43-45.
Sunt liber, deci nedumerit (1) from Frică şi cutremur by Dyo. Posted on 19 decembrie 2010
Iosif Ţon spune în Clarificări (2): “Domnul Isus ne spune că duhului rău nu-i place să locuiască altundeva decât într-un trup omenesc.”
Întrebare: Dacă este aşa, atunci îi este de folos acelui duh ca trupul pe care îl stăpâneşte să trăiască cât mai mult. Cum se explică, în acest caz, faptul că atâtea boli incurabile sunt atribuite duhurilor rele? Chiar atît de proaste sunt, să-şi demoleze propriile lor locuinţe?(…)
Istoria evanghelică necosmetizată (7) from România Evanghelică by Alin Cristea. Posted on 19 decembrie 2010
Dănuț Mănăstireanu: “Iosif Țon are bunul simț (și curajul) de a declara în mod deschis (cel puțin din când în când) ceea ce crede, ceea ce aproape nimeni nu îndrăznește să facă între evanghelicii români (…) ”
Liniştea Domnului în anchetă din “şi lucruri bune” (P) from Marius Cruceru by Marius David
Partajează asta:
Secularizarea şi Europa contemporană – particularităţile Europei Centrale şi de Est
Europa s-a construit pe sinteza dintre filosofia elenistă, dreptul roman şi culturile locale specifice populaţiilor europene, prin aderarea acestora la mesajul universal al creştinismului.
De-a lungul istoriei găsim această sinteză în Imperiul Bizantin şi la formaţiunile formate după căderea lumii eleniste şi romane astfel încât, de-a lungul secolelor, valorile creştine au format mentalitatea europenilor: Evanghelia ne învaţă iubirea, caritatea, solidaritatea, respectul faţă de om, fundamentele familiei şi nevoia de formare a spiritelor libere care gândesc şi muncesc pentru propria mântuire şi a celorlalţi. Respectul pentru om şi pentru libertatea sa a inspirat lupta pentru drepturile omului, iar acestea au permis afirmarea unui spaţiu public neutru care permite convieţuirea indivizilor cu credinţe şi religii diferite.
Astăzi, câteva trăsături fundamentale ale Uniunii Europene aparţin moştenirii creştine:
a) drepturile fundamentale ale omului;
b) conştiinţa rădăcinilor creştine ale patrimoniului spiritual al popoarelor europene;
c) reglementarea raporturilor dintre Biserică şi Stat, încredinţate dreptului naţional al fiecărui stat în cadrul principiului libertăţii religioase.
Globalizarea pune în discuţie validitatea acestor principii, iar Europei îi aduce o provocare specifică, rediscutarea legăturii dintre specificul şi universalismul identităţii europene.
Pentru a aprofunda aceste subiecte din perspectiva filosofiei, istoriei sau teologiei, vă invităm să participaţi la lucrările simpozionului
Secularizarea şi Europa contemporană – particularităţile Europei Centrale şi de Est –
care va avea loc la Oradea, în 4 şi 5 martie 2011, la sediul Departamentului Facultăţii de Teologie Greco-Catolică, str. Parcul Traian nr. 20.
Vă rugăm să confirmaţi participarea D-vstră şi titlul comunicării până la data de 20 decembrie 2010, la adresa de poştă electronică gctoradea@gct.ubbcluj.ro
sursa dr. Ionuţ Popescu via Marius Cruceru
Partajează asta:
6 mega-tendințe și provocări în creștinismul contemporan
Barna Group a dat publicității rezultatele unui studiu cu privire la mega-tendințele din lumea creștină. Studiul desfășurat în SUA pe parcursul anului 2010 a dezvăluit 6 mega-tendințe care reprezintă tot atâtea provocări sau oportunități pentru creștinismul contemporan.
1. Biserica Creștină devine tot mai puțin educată teologic
Marile adevăruri creștine, cunoscute, asumate, promovate de generațiile anterioare, sunt acum adevărate taine pentru mulți americani, în special tineri. Sărbătoarea Paștelui e recunoscută ca o sărbătoare religioasă, însă doar o minoritate o asociază cu învierea lui Iisus Christos. A crescut numărul celor care cred că Duhul Sfânt este un simbol și nu o persoană și a scăzut numărul celor care consideră credința un element pivotal al vieții. Riscul este ca în următoarea decadă lumea religioasă să fie un mozaic al diversității și lipsei de coeziune. Cunoașterea Scripturii a devenit imperativă pentru creștinul contemporan.2. Creștinii se izolează de lumea în care trăiesc
În ciuda dezvoltării tehnologice, creștinii sunt din ce în ce mai izolați față de necreștini. Ei devin tot mai concentrați pe problemele interne, și tot mai puțin orientați spre misiunea externă. Mai puțin de o treime plănuiesc să invite pe cineva la biserică de Paște sau de Crăciun. Tinerii nu mai sunt la fel de dispuși ca în trecut să discute cu prietenii lor despre religie. Copiii născuți în familii creștine sunt mai puțin atrași de biserică pentru că în căminele lor nu se prea vorbește despre credință. Riscul este ca, în contextul în care ateismul și pluralismul câștigă teren, o discuție despre credința creștină să fie o raritate. Biserica e provocată să-și deprindă membrii să discute relevant despre credința lor.
3. Oamenii sunt mai puțin interesați de principii spirituale și mai mult de soluții pragmatice
Pentru tineri prioritățile sunt educația, cariera, prieteniile, călătoriile. Și credința are locul ei, dar undeva în rândul din spate și nu pare a fi nici obstacol, nici ajutor în împlinirea vieții. Lumea vitezei lasă tot mai puțin timp pentru reflecții. Meditația se îndreaptă mai mult către presiunile economice sau relaționale, nu spre viața spirituală. Nu mai este timp pentru meditație, tăcere, singurătate, simplitate Riscul este acela al compartimentării vieții, în care spiritualitatea și credința devin superficiale și nu prea au de-a face cu organizarea și succesul vieții. Provocarea pentru biserică este să demonstreze potențialul credinței în trăirea unei vieți împlinite.4. Interesul pentru acțiuni sociale a crescut în biserici
Implicarea membrilor bisericii în acțiuni sociale a cunoscut o explozie. Accentul contemporan pe dreptate și filantropie a atins coarda sensibilă a multor creștini. Riscul este acela al unei biserici implicată social pe baza unui sentiment civic, a unei responsabilități cetățenești, fără principiul misiunii creștine și fără o ilustrare a principiilor Evangheliei. Biserica are oportunitatea de a câștiga încrederea oamenilor printr-o slujire cu adevărat dezinteresată, în care membrii ei să se implice cu bucurie și pasiune autentice. În plus, Biserica e provocată să ofere nu pe lângă suportul material, sprijinul moral și spiritual oriunde este nevoie.5. Ideea de toleranță cucerește biserica
Lipsa cunoașterii informației biblice și a încrederii în deținerea unor adevăruri a făcut ca membrii bisericii să se teamă să ia poziții ferme în confruntarea cu anumite dileme. De teama de a nu fi catalogat ca intolerant, legalist sau judecător, creștinul a devenit tolerant în fața unui val de comportamente și filosofii dubioase. Practic, creștinul se teme să fie dogmatic, iar noua „dragoste creștină” înseamnă evitarea conflictului și a confruntării. Riscul este acela de a accepta ideea de relativism în toate, fără valori morale absolute conform Scripturii. Creștinul trebuie să găsească echilibrul între cunoașterea și rostirea autentică, nedisimulată a adevărului și punerea acestuia în practică prin dragoste față de cel de lângă el.6. Influența bisericii în cultura masei și a individului este insesizabilă
Deși creștinismul a avut un cuvânt și o influență puternică în trecut, în construcția societății actuale din ce în ce mai puțini oameni pot identifica un aport specific al bisericii în zilele noastre. Dimpotrivă, cu ajutorul presei, mult mai ușor se pot identifica relele produse de biserică și reprezentanții ei în societate. Riscul este ca biserica să devină o instituție moartă, cu o imagine negativă, dincolo de ziduri inaccesibile. Provocarea pentru creștini este aceea a roadelor, a comportamentului care să vorbească de la sine. O viață creștină autentică este molipsitoare și nu va rămâne neobservată.Cercetarea Barna a evaluat rezultatele a 5000 de interviuri realizate în primele 11 luni ale anului 2010. Au fost chestionați adulți și tineri de peste 18 ani.
Partajează asta:
Creştinii din ţările europene au fost supuşi, în ultimii 5 ani, unei intoleranţe tot mai accentuate
Creştinii din ţările europene au fost supuşi, în ultimii 5 ani, unei intoleranţe tot mai accentuate şi unor discriminări care îi vizează atât ca grup, cât şi ca indivizi.
Organizaţia Observatory on Intolerance and Discrimination Against Christians in Europe a publicat un raport de 40 de pagini despre intoleranţa şi discriminările la care sunt supuşi creştinii în ţările europene.
Documentul intitulat Shadow Report acoperă perioada anilor 2005-2010. Raportul prezintă diverse cazuri de discriminare cu scopul de a creiona un tablou cât mai complet al formelor de discriminare împotriva creştinilor.
Mai mulţi activişti pro-viaţă, care desfăşurau activităţi paşnice în faţa unei clinici pentru avorturi din Viena, au fost agresaţi în septembrie a.c. Un preot catolic, în vârstă de 78 de ani, a fost bătut şi abandonat în stare gravă, în Fulda (Germania), în iunie a.c. În aceeaşi lună, episcopul Luigi Padovese a fost asasinat în Turcia. O biserică romano-catolică, din Viena, a fost incendiată în februarie a.c. Jandarmeria Naţională Franceză a prezentat, în octombrie a.c., un raport din care reiese că, în ultimii 5 ani, cele mai multe acte de profanare au vizat cimitirele şi locurile de închinare ale creştinilor.
Elzabieta Radziszewska, ministru polonez al egalităţii, a fost exclusă în acest an din juriul UE pentru acordarea premiilor pentru jurnalism (cu tema „Împreună împotriva discriminării”), după ce s-a exprimat împotriva angajării homosexualilor ca profesori în şcoli. Un post creştin de televiziune, din Spania, a fost amendat de autorităţi cu 100.000 de euro, în iulie 2010, pentru că a difuzat o serie de clipuri în favoarea familiei şi opuse stilului de viaţă homosexual.
Asociația Umanistă Britanică a lansat, în octombrie a.c., un atac împotriva Grădinii Zoologice Arca lui Noe, pentru că aceasta promovează ideea că lumea a fost creată de Dumnezeu. Dale McAlpine, un predicator din Marea Britanie, a fost arestat, în mai a.c., pentru că a predicat pe stradă că homosexualitatea este un păcat.
Sunt doar câteva dintre cazurile menţionate în Shadow Report. Raportul prezintă numeroase alte cazuri din anii 2005-2010.
„Nu pot decât să îmi exprim preocuparea pentru marginalizarea sporită a religiei, şi în special a creştinismului, întâlnită în anumite locuri, chiar şi la popoare care accentuează foarte mult toleranţa. (…) Acestea sunt semne îngrijorătoare cu privire la eşecul de a recunoaşte nu numai drepturile credincioşilor la libertate de conştiinţă şi libertate a religiei, dar şi cu privire la rolul legitim al religiei în spaţiul public„, a declarat Papa Benedict al XVI-lea, în timpul recentei vizite în Marea Britanie.
„Ceea ce se întâmplă în Europa Occidentală nu este persecuţie, ci o marginalizare a credinţei prin care se urmăreşte prezentarea ei strict ca o problemă de conştiinţă personală”, a declarat Lord Carey, fost Arhiepiscop de Canterbury.
Autorii raportului recomandă autorităţilor guvernamentale europene:
– Să asigure libertatea credinţei şi religiei, libertatea de expresie, libertatea de adunare şi dreptul la obiecţii pe motive de conştiinţă.
– Să se reţină de la interferenţe şi să modifice legislaţiile care îi discriminează pe creştini.
– Să recunoască şi să condamne discriminarea împotriva creştinilor şi să le asigure creştinilor dreptul de a participa deplin la viaţa publică.
– Să monitorizeze cu atenţie fenomenul tot mai accentuat al intoleranţei împotriva creştinilor şi să ia măsuri potrivite ca răspuns la acesta.
– Să adune informaţii cu scopul specific de a monitoriza intoleranța şi discriminarea creştinilor.
Observatory on Intolerance and Discrimination Against Christians este o organizaţie neguvernamentală din Austria, care deţine un site unde semnalează cazurile de discriminare a creştinilor din ţările europene.
Partajează asta:
05 Decembrie 2010 – ziua sanctităţii vieţii
“…dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga și va cauta Fata Mea, si se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, ii voi ierta păcatul, și-i voi tămădui țara.” 2 Cronici 7:14
Iubiți frați în Hristos,
Dorim ca și anul acesta în duminica din 5 Decembrie 2010, când sărbătorim Ziua Sanctității Vieții, sa va alăturați misiunii M.A.M.I./IOCHEBED și tuturor celor ce lupta pentru viata, și împreună sa venim înaintea lui Dumnezeu cu post și rugăciune pentru poporul nostru.
Decembrie este luna în care ne amintim de nașterea Mântuitorului nostru Isus Hristos, ca venind în lumea noastră în chip de copilaș plăpând și nevinovat. Ma îngrozesc la gândul: din punct de vedere omenesc, ce șanse ar fi avut Mântuitorul lumii sa se nască în zilele noastre și în țara noastră unde 75% din sarcini sunt avortate (3 din 4 femei însărcinate aleg sa avorteze).
La 26 Decembrie se împlinesc 21 de ani de la legalizarea avortului în România. În toți acești ani aproximativ 18 milioane de copii au fost măcelăriți în pântecele mamei lor și aruncați la cosul de gunoi. Nenorocirea mare este ca milioanele de copii avortați au milioane de părinti afectați și împovărați.
Avortul poate aduce cu el: amărăciune, abuz, autopedepsise, adicții la alcool, la droguri, la mâncare, la sex, la pornografie; coșmaruri, depresie, frica, furie, gânduri de sinucidere, indiferenta, izolare, îngrijorare, insomnie, lipsa de pace, de liniște, de dragoste; minciuna, neînțelegere, neliniște, nepăsare, nesiguranță, necredință, separare de Dumnezeu, de partener, de cei din jur; tulburare, viclenie, vinovăție…și lista ar putea continua.
România se considera o țară creștină, și totuși cine fac aceste milioane de avorturi în țara noastră…???
Statisticile ne spun ca aproape ca nu mai exista familie care sa nu fie afectata direct sau indirect de avort.
Toți am păcătuit și suntem lipsiți de Slava lui Dumnezeu. Haideți sa mijlocim și sa cerem ca Dumnezeu sa se îndure, sa ierte păcatele poporului roman și sa tămăduiască țara noastră al cărei pământ este îmbibat cu sângele nevinovat al milioanelor de copii avortați.
Acum, în secolul vitezei, când suntem tot mai în criza de timp și când programele bisericilor noastre sunt tot mai aglomerate, haideți sa dedicam măcar 10 sau 15 minute în care sa venim ca biserica înaintea lui Dumnezeu și sa spunem ca și Daniel:“Doamne, noua ni se cuvine sa ni se umple fata de rușine, da, noua, împăraților noștrii, căpeteniilor noastre, și părinților noștri, pentru că am păcătuit împotriva Ta! La Domnul, Dumnezeul nostru însă este indurarea și iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit!” Daniel 9:8-9
Dacă hotărați ca biserica, sau individual, sa va alăturați misiunii M.A.M.I. în data de 5 Decembrie 2010, va rugam sa ne anunțați printr-un e-mail pe adresa: mercyMAMI@aol.com saumami2002@comcast.net sau iochebedsv@fidel.ro ca să știm ca nu suntem singuri, ca sunteți alături de noi și mai mult, ca va pasa.
Va mulțumesc în Numele Domnului Isus și al bordului misiunii M.A.M.I. pentru suport.
Împreună în slujba lui Hristos pentru viata,
Lucia Petrila – director executiv M.A.M.I/IOCHEBED
Gabriela Antonesi – consilier Centrul Iochebed Suceava
Mihaela Pintilei – asistent social consilier Centrul Iochebed Suceava
Articol preluat de Suceava Evanghelică
