Apariții editoriale (26) Cătălin Dupu, Ambasadorul
Informațiile bibliografice sunt următoarele:
Cătălin Dupu, Ambasadorul, Editura Cetate Deva, Deva, 2014, 122 p. Postfață de Marius Silveșan
Lucrarea Ambasadorul, care este un roman istoric, este cea de a 12 carte scrisă de Cătălin Dupu prin intermediul căreia autorul transpune în scris o poveste reală privind transportul de Biblii în România comunistă, acțiune care se continuă cu informații despre viața personajelor și după anul 1990.
În prefața cărții autorul scrie următoarele:
„Textul este necesar astăzi, ca și mâine, pentru a lăsa vie amintirea acelor credincioși din România și împrejurimi, care au fost gata, cu prețul închisorii sau chiar cel al morții, să ducă la propriu mesajul Bibliei, acolo unde era atât de puțin.
Trebuie precizat din start faptul că povestea nu are nimic exagerat, nimic adăugat doar de dragul unui efect; și pentru că generațiile de azi aleargă după senzații tari, în Ambasadorul avem mai mult decât atât – este credință adevărată.
Am avut ocazia să îi cunosc pe cei doi protagoniști ai cărții, Neculai și Dumitru, alături de soțiile lor (la unul dintre ei numele a fost schimbat în carte; așa s-a dorit.) M-a uimit la ei modestia, credința și dedicarea. Nu îi vorbeau de urât pe torționari, ci doar relatau faptele.
Când l-am întrebat pe Dumitru cum a reacționat în momentul în care a aflat cine a fost turnătorul, a zâmbit, mi-a povestit cele descrise în roman și a concluzionat: Asta a fost… Asta e viața…
Recomandăm cartea și acelora care țintesc numai spre adrenalină și doar aceea din fața computerului. A sosit clipa unei trăiri autentice, din toate punctele de vedere.
Câteva capitole din partea I am reușit să le transpun într-un film TV intitulat Cartea care a schimbat lumea. Interesul celor care l-au văzut pentru subiect, alături de alte semnale, m-au determinat să scriu aceste pagini. Textul a fost gata în mai puțin de șase luni în anul 2014, având doar câteva capitole, din prima parte, conturate din anul 2010. Între timp am publicat patru cărți.
Mulțumesc soției mele pentru timpul acordat să lucrez la această carte și prof. univ. dr. Otniel Ioan Bunaciu, actualul Președinte al Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România, pentru discuțiile avute pe marginea unor subiecte tratate în roman.
Pentru unii, martirii sunt acei creștini care în primele secole și-au dat viața pentru credința creștină. Dar mai sunt și alți martiri, fără poze, picturi și alte cele. Sunt acei oameni de lângă noi, care de Dragul Domnului Isus Hristos, înainte de 1989, au renunțat la faima lumii pentru Gloria Cerească, Veșnică, alături de Mântuitor…
Romanul motivează la trăire creștinească autentică, cu fapte bine conturate și mai puține vorbe; dintr-un singur motiv – este Chemarea Împărăției, să ducem împreună Mesajul Unic al Salvării din Crucea Domnului Isus.
Iar Biblia ne mai spune ceva:
Și tu poți fi un Ambasador…”
Pentru informații și comenzi scrieți la adresa birouapv@yahoo.com
Partajează asta:
Billy Graham despre răutatea umană, suferință și moarte
În anul 1998, când se apropia de vârsta de 80 de ani, Billy Graham a ținut o prelegere în Silicon Valley unde a vorbit despre trei subiecte sensibile ale existenței umane: răutatea umană, suferință și moarte. Este interesant de urmărit modul în care abordează aceste subiecte. Am remarcat și referirile pe care le face la diferiți omeni de știință, scriitori, oameni politici cu scopul de a fi relevant în discursul său.
Pe pagina celor de la TED se regăsesc următoarele informații:
„Vorbind in cadrul TED in 1998, Părintele Billy Graham se minunează de puterea tehnologiei de a îmbunătăți vieți si de a schimba lumea— dar spune ca sfârșitul răului, suferinței și morții vor veni doar după ce lumea îl acceptă pe Cristos. Este una dintre discuțiile legendare din cadrul arhivelor TED.”
Informațiile sunt preluate prin intermediul lui Ruben Ologeanu
Partajează asta:
Cum se pronunță numele lui Dumnezeu? „Yahweh” sau „Iehova”? Notă la Exod 6:2
Emanuel Contact discută despre istoricul numelui lui Dumnezeu si pronunția acestuia.
Am promis că revin cu o scurtă notă despre numele lui Dumnezeu.
În Exod 6:2 citim „Eu sunt Domnul”, adică în ebraică ’ănî YHWH.
E prima oară când Dumnezeu se prezintă astfel în această carte.
Cele patru litere pe care le-am transcris YHWH (Tetragramatonul sau Tetragrama) au fost scrise dintotdeauna fără vocalizare, ele fiind pronunțate prin convenție (qere perpetuum) „Adonai”.
Indicii despre această practică se întâlnesc în manuscrisele de la Qumran. De ex., în anumite versete din 1QIsaa în locul tetragramatonului pe care îl întâlnim în TM, găsim אדוני (3:17) și viceversa (7:14).
Postez mai jos textul ebraic din Is. 3:17 (1QIsaa), mai întâi transcris și apoi ca imagine din manuscris.
Secțiune din „Sulul cărții Isaia” (1QIsaa), expus la Muzeul Cărții din Ierusalim. Sursă: http://dss.collections.imj.org.il/isaiah#3:17
Câteva observații preliminare:
(1) Între cuvinte există spații. Manuscrisele ebraice se deosebesc de cele grecești (ale NT) prin faptul că au…
Vezi articolul original 420 de cuvinte mai mult
Partajează asta:
The Spirit and the Letter
În zilele de 2 și 3 decembrie 2014, la Facultatea de Teologie Baptistă, Universitatea din Bucuresti, s-a desfășurat Conferința The Spirit and the Letter (Duhul și Litera), eveniment ce l-a avut ca invitat special pe Profesorul Paul Fiddes de la Oxford.
Fotografiile de la acest eveniment le găsiți in albumul pe care l-am făcut pe pagina de Facebook Istorie Evanghelica. Aici aveți doar un colaj foto.
Partajează asta:
Costel Ghioancă: Am un „Respect” de la domnul președinte ales
Ieri am vizitat târgul de carte „Gaudeamus”. Ca în fiecare an, lumea se înghesuie pentru a lua act de noile apariții editoriale și, mai ales, pentru a se bucura de reducerile mult așteptate.
Foto: Mediafax, Andreea Alexandru
Foto: Marius Silveșan
Anul acesta, surpriza evenimentului a fost lansarea cărții autobiografice „Pas cu pas”, semnată de președintele ales Klaus Iohannis.
Am vrut să spun că mă aflu printre „norocoșii” care au obținut un autograf de la domnia sa, dar nu mă văd îndreptățit să folosesc termenul „noroc”. Nu pentru că nu aș fi obținut o carte cu autograf, ci pentru simplul motiv că toți cei care au stat, literalmente, ore în șir la coadă au primit un autograf.
Era ora 17.55. Domnul Iohannis se așează la o masă și începe să semneze. Presa a relatat că sute de oameni au stat la coadă. Au fost mai mult decât „sute”. Cei de la editura Curtea Veche au relatat că au vândut peste 3000 de cărți. Vă vine să credeți, sau nu, domnul președinte le-a semnat pe toate.
Foto: Marius Silveșan
Mă uit la ceas. Este trecut deja de ora 20.00. Merg din nou la „Curtea Veche” să văd ce se mai întâmplă. Domnul Iohannis tot acolo, tot zâmbind, iar coada se întindea încă și pe scările de la etaj. Eu obosisem. Am plecat acasa la copii. Domnul președinte a rămas pentru că știe ce înseamnă cuvântul „respect”. Și știe, nu doar din dicționar.
Ajung acasă după ora 21.00. Intru pe net. Domnul Iohannis tot la Gaudeamus și tot semnând cărți. Mi-am dat atunci seama că, de fapt, domnia sa nu împărțea autografe. Autografele le dai ca o vedetă celor „norocoși” și apoi pleci tacticos, lăsându-i pe cei mai mulți să spere că poate vor avea mai mult noroc data viitoare…
Când semnezi și ultima carte (din cele 3000), nu dai autografe, dai „respecte”. Respectul se demonstrează atunci când toți se numără printre norocoși.
Din acest exemplu putem învăța să fim plini de respect față de semenii noștri, să respectăm demnitatea umană și să-i iubim pe toți. Îmi doresc ca mai ales noi, cei ce ne numim creștini, să fim mai generoși când vine vorba de marea provocare întâlnită în urbea românească: „împărțirea respectelor!”
Partajează asta:
Ziua Reformei – 31 octombrie 2014
Martin Luther by Lucas Cranach the Elder, paint via wikipedia
Ziua Reformei se sărbătorește pe data de 31 Octombrie a fiecărui an în amintirea Reformei religioase inițiată de Martin Luther în anul 1517.
31 octombrie este sărbătoare națională în Slovenia (de vreme ce Reforma a contribuit profund la dezvoltarea ei culturală, deși slovenii sunt în principal romano-catolici) și în următoarele state germane: Brandenburg, Macklenburg-Pomerania Inferioară, Saxonia, Saxonia-Anhalt și Thuringia. Din 2008, este și sărbătoare națională în Chile.
În 31 Octombrie 1517, Martin Luther a afișat o propunere pe ușa bisericii în Wittenberg, Germania pentru a dezbate doctrina și practica indulgențelor. Această propunere este numită frecvent ca Cele 95 de Teze, pe care el le-a înfipt pe ușile bisericii castelului. Acest gest însă nu a fost un act de sfidare sau provocare cum se crede uneori. De vreme ce biserica din castel era expusă traficului principal din Wittenberg, ușa bisericii funcționa ca și afișier public și, în consecință, era locul pentru afișat anunțuri importante. De asemenea, Tezele erau scrise în Latină, limba folosită de biserică, și nu în limba națională. Chiar și așa, evenimentul a stîrnit controversă între Luther și cei de partea Papei în privința multor practici și doctrine. Cînd Luther și susținătorii lui au fost excomunicați în 1520, s-a format Lutheranismul. Aceasta avea să deschidă ulterior calea către formarea tradițiilor Reformate și Anabaptiste.
În cadrul Bisericii Lutherane, Ziua Reformei este considerată o sărbătoare mai neînsemnată, iar denumirea oficială este Festivalul Reformei. Pînă în secolul XX, cele mai multe biserici Lutherane sărbătoreau Ziua Reformei în 31 Octombrie, indiferent de ziua săptămînii în care se întîmpla să fie. Astăzi, cele mai multe biserici Lutherane au modificat data festivalului, astfel încît să fie în Duminica (numită Duminica Reformei) în sau înainte de 31 Octombrie și au mutat Ziua Tuturor Sfinților în Duminica din sau după 1 Noiembrie.
Culoarea liturgică a zilei este roșul, care reprezintă pe Duhul Sfînt și pe martirii Bisericii Creștine. Imnul lui Luther, Cetate tare-i Dumnezeu este cîntat în mod tradițional în această zi. În mod obișnuit, lutheranii stau în picioare în timpul imnului, în memoria folosirii imnului în războaiele religioase ale secolului al XVI-lea. De asemenea, este tradiție ca în unele școli Lutherane, copiii sa aibă scenete cu Ziua Reformei sau spectacole în care să joace scene din viața lui Martin Luther. Faptul că Ziua Reformei coincide cu Halloween ar putea să nu fie pură coincidență. Halloween, fiind ajunul Zilei Tuturor Sfinților, ar fi putut fi o zi excelentă pentru Luther ca să-și afișeze cele 95 de Teze împotriva indulgențelor, de vreme ce biserica din castel avea să fie deschisă în Ziua Tuturor Sfinților tocmai pentru ca oamenii să vadă o mare colecție de moaște. Vederea acestor moaște ar fi promis o micșorare a timpului petrecut în en purgatoriu similar cu cel al cumpărarii unei indulgențe. Luther a fost perspicace în alegerea zilei de 31 Octombrie pentru afișarea Tezelor sale.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_Reformei
În timp ce Luther era preocupat de modul în care Dumnezeu îl mântuie pe om se confruntă cu problema vânzării indulgențelor, „concept datând încă din secolul al XII-lea, când creștinii bogați au fost scutiți de penitențe pentru păcatele lor dacă acceptau să contribuie cu bani la Cruciade. (…)
Luther era pornit împotriva practicilor unui om pe nume Johann Tetzel, care avea responsabilitatea de a vinde cât mai multe indulgențe în numele prințului Albert de Brandenburg. Prințul, chiar dacă avea doar 23 de ani, a fost episcop de Magdeburg, episcop de Halberstadt și arhiepiscop de Mainz, toate acestea în același timp – o situație neobișnuită, pentru care a trebuit să plătească însemnate sume papei. A convenit cu papa ca o parte din veniturile provenite din vânzarea indulgențelor lui Tetzel să fie considerate “taxele episcopale” ale lui Albert.
Întreaga situaţie ţinea în mod clar de corupţie, de aceea Luther a hotărât că este timpul pentru o dezbatere academică în primul rând pe marginea întrebării dacă este înțelept să se vândă indulgențe. “Voi face o gaură în toba lui”, a spus el când a auzit de Tetzel și a alcătuit o listă de 95 de teze în care ataca indulgențele, teze pe care spera să le discute și cu alți academicieni. De Ziua Tuturor Sufletelor, în 1517, Luther a țintuit lista pe ușa bisericii castelului din Wittenberg care era folosită și ca un fel de avizier al comunității.”
Jonathan Hill, Istoria gândirii creştine, Editura Casa Cărţii, Oradea, 2007, pp. 187-188.
Citește și
Ziua Reformei la București (2011)
Partajează asta:
Impresii de la Târgul de carte Kilipirim – octombrie 2014
Miercuri seara am fost pe la Târgul de carte Kilipirim de unde mi-am cumpărat câteva cărți. Trei volume de la Humanitas pe care le-am găsit la reducere (10 RON volumul) și în lichidare de stoc, 3 volume de la Editura Aramis și 2 romane istorice de la un anticariat pentru Colecția romanul istoric din care cred ca nu-mi mai lipsesc decât câteva cărți, colecție publicată de Editura Univers în principal perioada comunistă. Nu am găsit decât câteva titluri publicate după anul 1989 în această colecție.
Ediția din aceasta toamna mi-a lăsat o impresie trista. Acest lucru se datorează în primul rând faptului ca l-au mutat de la Sala Dalles la Etajul 2 aripa Călărași a Magazinului Unirea, o locație pe care o consider nepotrivită pentru un asemenea eveniment. De asemenea, nu am găsit ce ma interesa. Majoritatea editurilor aveau la vânzare în principal beletristică. Am întrebat la standul Editurii Polirom dacă au o carte de asistență socială pe care am vrut să o cumpăr pentru bibliotecă, dar mi s-a spus ca nu mai aduc cărți de specialitate ca nu se vând. Mi s-a recomandat să caut titlul respectiv pe site-ul editurii și să trec pe la standul lor la Târgul de carte Gaudeamus care se va desfășura la mijlocul lunii noiembrie în București. Prin urmare, aștept ediția Gaudeamus din această toamnă și datorită faptului că anul trecut au fost editurii, precum ALL, care au avut reduceri consistente la cărțile pe care le comercializau.
Dintre cele câteva editurii prezente la această ediție a târgului de carte, Editura Herald avea cea mai bogată colecție de cărți privind teologia creștină. Cei care sunteți interesați de aceste titluri merită să ajungeți până la această ediție a Kilipirimului și să vi le cumpărați.
Partajează asta:
Rembrandt – omul unei singure cărți
Prelegerea susținută de Dănuț Mănăstireanu are loc sâmbătă dimineața, 1 noiembrie, ora 10.30, la Muzeul Literaturii Române Iași (Casa Pogor, în Copou).
Mai multe detalii despre eveniment găsiți aici: http://danutm.wordpress.com/2014/10/29/rembrandt-omul-unei-singure-carti/
Partajează asta:
Târgul Internaţional GAUDEAMUS – Carte de învăţătură 2014
Cel mai important eveniment cultural de tip expoziţional din România
Organizat de Radio România – singurul post de radio din lume care şi-a asumat acest rol – Târgul Internaţional GAUDEAMUS – Carte de Învăţătură este de foarte mulţi ani un reper, atât pentru specialiştii din branşă cât şi pentru publicul larg.
Cu grijă pregătit şi cu nerăbdare aşteptat, cel mai important şi mai longeviv eveniment expoziţional dedicat cărţii, din România, are un loc bine definit în calendarul cultural şi în conştiinţa publicului, dovadă stând cei peste 100.000 de vizitatori care îi trec pragul în fiecare an.
Târgul se desfăşoară anual în Pavilionul Central Romexpo, reunind, într-un spaţiu expoziţional de 14.000 mp, oferta a peste 400 de edituri româneşti şi străine, tipografii, instituţii de învăţământ, centre şi institute culturale, instituţii mass-media, agenţii de difuzare de carte, firme multimedia, agenţii literare, organizaţii non-guvernamentale cu profil cultural şi educaţional, asociaţii profesionale, librării, biblioteci etc.
Momentul de vârf al anului editorial şi cultural în România
În toamna fiecărui an, Târgul Internaţional GAUDEAMUS devine centrul pieţei editoriale şi al vieţii culturale din România. Deopotrivă expoziţie de carte şi cafenea literară, Târgul propune un maraton de peste 600 de evenimente culturale la fiecare ediţie, într-o atmosferă prietenoasă şi destinsă a întâlnirii cu lumea vie a culturii tipărite.
GAUDEAMUS – spaţiu al dialogului intercultural
Un adevărat incubator de idei şi proiecte culturale, Târgul îşi deschide anual porţile expozanţilor şi vizitatorilor din străinătate, oferind cadrul ideal de întâlnire între personalităţile străine invitate la Târg şi public, dar şi între specialiştii din industria cărţii, autori, editori, traducători, ilustratori de carte, agenţi şi critici literari.
Istorie Evanghelica 