Arhive categorie: Meditația zilei

Meditatia zilei – 23 Martie 2012 PLANIFICARE FINANCIARĂ


„Du-te la furnică, leneşule; … îşi pregăteşte hrana vara, şi strânge de ale mâncării în timpul secerişului”
(Proverbe 6:6-8)

Anii în care ai un venit sunt limitaţi, aşa că nu-i irosi. Mişcă-te cât mai poţi! Unii creştini cred că orice referire la bani este un lucru carnal; în consecinţă, ei ajung să fie ademeniţi de planifi­carea proastă şi spiritualitate nechibzuită. Acum bătrâneţea şi venitul pierdut i-a lăsat cu vrafuri de facturi pe care nu le pot plăti şi copii care nu pot avea grijă de ei singuri, cu atât mai puţin de părinţii lor bătrâni. Sărăcia este o închisoare tăcută care nu are nevoie de ziduri şi de lanţuri; ea ne închide acolo fără a mai avea opţiuni şi speranţă. Dar nu trebuie să ajungi acolo dacă îţi faci planuri înţelepte şi te ţii de ele. Biblia ne învaţă despre planificare financiară; ni se spune: „Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi” (Proverbe 13:22). Nu lăsa pe nimeni să te convingă că Dumnezeu se supără dacă ai bani. Nu e aşa; El se supără când banii îţi posedă sufletul! Dumnezeu face planuri şi El poartă de grijă şi se aşteaptă să fii şi tu ca El (1 Timotei 5:8). Dumnezeu îţi va binecuvânta planurile; dacă ai planuri pe care El să le binecuvânteze. Ai tu pla­nuri? O boală sau un accident îţi pot lua tot ce ai. O rană pe termen lung îţi poate schimba viaţa pe care o ai acum. Dacă ultimii câţiva ani ne-au învăţat ceva, iată care este lecţia: locurile de muncă se pierd şi firmele se închid; acţiunile scad şi băncile dau faliment. Asta nu înseamnă că trebuie să eviţi planificarea, investiţia sau munca. Nu, ci înseamnă că după ce ai făcut tot ce cere înţelepciunea, nu te încrede în altceva decât în Dumnezeu! El îţi poartă de grijă, El este protec­torul tău şi dătătorul fiecărei idei care îţi aduce venit şi pe care o vei avea vreodată.

www.misiune.ro

Meditatia zilei – 22 Martie 2012 MÂNIA CARE PERSISTĂ


„Nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău”
(Psalmul 37:8)

În 1994 reporterul Christofor Bums de la Associated Press scrie într-un articol intitulat Resturile letale ale războiului îi ameninţă pe europeni: „Bombele celui de-al doilea Război mon­dial încă ucid Europa. Ele ies la iveală şi uneori explodează; pe şantiere, în năvoadele pescarilor sau pe plajă, la cincizeci de ani după ce armele au fost reduse la tăcere. Sute de tone de explozive sunt recuperate anual numai în Franţa. Treisprezece bombe au explodat în Franţa în 1993, omorând 12 persoane şi rănind 11. „Mi-am pierdut doi dintre colegi” a spus Yvon Bouvet care conduce o echipă din regiunea din Champagne-Ardennes care detonează explozibile atât din primul cât şi din al doilea Război mondial. Bombele neexplodate devin mai periculoase cu tim­pul. Datorită coroziunii din interior, armele devin mai instabile şi detonatorul poate fi expus”:

Ce este adevărat despre bombele rămase este adevărat şi despre mânia ce persistă: ea explodează când te aştepţi mai puţin. Mânia nu este un lucru de care să te mândreşti, este un lucru pentru care să te rogi deoarece: îi răneşte pe cei apropiaţi; te face să pierzi respectul în ochii celorlalţi; închide uşi de oportunităţi; te aşează pe un teren periculos faţă de Dumnezeu. Stai o clipă şi citeşte ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre mânia care persistă: „Lasă mânia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău” (Psalmul 37:8). ” Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz, şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi” (Proverbe 16:32). „înţelepciunea face pe om răbdător, şi este o cin­ste pentru el să uite greşelile.” (Proverbe 19:11).

www.misiune.ro

Meditatia zilei – 14 februarie 2012 ESTI RODITOR? (1)


„Înmulţiţi-vă” (Geneza 1:28)

Când Dumnezeu l-a creat pe om, El i-a spus: „…înmulţiţi’1 (Geneza 1:28). Domnul Isus preia aceeaşi temă: „Eu v-am ales pe voi … să aduceţi roadă, şi roadă voastră să rămână” (Ioan 15:16). Cuvântul „a rămâne” înseamnă că trebuie să te concentrezi asupra caracterului, a răs¬plăţii veşnice şi a zidirii împărăţiei lui Dumnezeu, şi nu asupra agendei tale. Domnul Isus a mai spus: „Pe orice mlădiţă, care este în Mine şi n-aduce roadă, El o taie” (loan 15:2). Poate întrebi: Înseamnă că îmi pierd mântuirea?” Nu, El se referea la „mlădiţele din Mine”, dovedind că poţi fi credincios şi să nu aduci rod. Cuvântul din greacă „a tăia” este airo, care înseamnă „a ridica”.

Mlădiţele noi au tendinţa de a se îndrepta spre pământ. Dar acolo ele nu pot aduce rod. Când vine ploaia, ele se umplu de noroi, de apă, se îmbolnăvesc şi devin neroditoare. Deci vierul le aruncă? Nu, ele sunt prea valoroase să le arunce. El merge prin vie cu o găleată cu apă căutând mlădiţele căzute, ridicându-le din noroi şi spălându-le. Adu-ţi aminte de cuvintele: „Acum voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus” (Ioan 15:3). Odată spălate, el le ridică, le înfăşoară în jurul spalierului, le leagă bine şi curând ele vor aduce rod. Aşadar cuvântul pentru tine astăzi este următorul: fie că ai căzut în noroi sau trăieşti sub potenţialul tău, Dumnezeu nu te va arunca. El te va ridica, te va spăla şi te va ajuta să înfloreşti din nou.

www.misiune.ro

Meditatia zilei – 25 ianuarie 2012 LUPTĂ-TE PENTRU FAMILIA TA


A pus copilului numele l-Cabod!

(1 Samuel 4:21)

Marele preot Eli a trăit să-şi vadă cei doi fii ucişi în luptă, Chivotul Legământului capturat de fi­listeni şi pe nora lui dând naştere unui fiu pe care l-a numit l-Cabod, care înseamnă „nu mai este slavă”. Putem învăţa o lecţie din asta. Astăzi, diavolul încearcă să ia chivotul – influenţa lui Dumnezeu – din casele noastre. Prin mas-media şi presiunea anturajului, forţele întunericului încearcă să captureze minţile copiilor noştri expunându-i la valori greşite. Mamelor, taţilor, ce scrie pe casele voastre? „Nu mai este slavă” sau „cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului” (Iosua-24:15)? Noi suntem în război, dar mulţi dintre noi nu au fost la război! Dacă vrem să luptăm „lupta-cea bună” pentru copiii noştri şi împreună cu ei, trebuie să ne unim forţele.

Copiii nu sunt deranjaţi să urmeze pe cineva care le arată prin exemplul personal cum se face şi lucrează împreună cu ei. Ana, vecina lui Eli, a fost un astfel de părinte. După ce ani de zile s-a purtat ca un copil, ea a făcut o juruinţă lui Dumnezeu: „dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui” (1 Samuel 1:11). Dumnezeu a răspuns rugăciunii ei, dându-i-l pe Samuel, care a devenit unul din cei mai mari profeţi ai lui Israel. Mai târziu, Dumnezeu i-a dăruit Anei şi alţi copii „a născut trei fii şi două fiice” (1 Samuel 2:21). Şi asta pentru că El ştia că poate împlini cea mai mare dorinţă a Anei şi că asta nu o va face egoistă. El ştia că ea este mai preocupată de slava şi folosul Lui decât de al ei. Părinţilor, poate Dumnezeu să vadă în voi astfel de oameni ?

www.misiune.ro

Meditatia zilei – 19 ianuarie 2012 NU-TI PIERDE NĂDEJDEA


Sir Ernest Shackleton at Ocean Camp, Weddell S...

Ernest Shackleton. Image via Wikipedia

„Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea”

În 1914, Ernest Shackleton a încercat prima dată să traverseze Antarctica. Dar vasul său, Nădejdea, s-a blocat în gheaţă şi a fost zdrobit. Shackleton şi echipajul lui format din 27 de mem­bri au eşuat la 1200 de mile de civilizaţie, plutind în derivă printre banchizele de gheaţă cu doar trei bărci de salvare şubrede, câteva corturi şi provizii limitate. În cele din urmă, au ajuns la o mică insulă şi au aşteptat până când Shackleton cu o mână de oameni s-au dus cu una din băr­cile de salvare 800 de mile prin marea tumultuoasă până la o balenieră. Shackleton s-a întors cu un vas de salvare şi tot echipajului a supravieţuit celor 18 luni de chinuri.

Cum a reuşit să păstreze vie speranţa tuturor? Mai întâi le-a modelat optimismul. Shackleton, care descria opti­mismul ca „adevăratul curaj moral”, a crezut mereu că el împreună cu echipajul său vor supravieţui şi a împrăştiat optimismul în cei din jurul său. În al doilea rând, el le-a alimentat sen­timentul semnificaţiei, l-a menţinut pe fiecare în alertă cerându-le părerile şi dându-le sarcini care i-a făcut să se simtă parte a soluţiei. în al treilea rând, i-a încurajat.

A folosit umorul şi a promo­vat o atmosferă relaxantă. Shackleton a recunoscut că sub presiune extremă, capacitatea de a destinde starea de spirit neutralizează teama şi îi ajută pe oameni să se concentreze, să-şi refacă energiile şi să învingă obstacolele înfricoşătoare. Nu este interesant că unul din cele câteva obiecte pe care Shackleton le-a recuperat din vasul scufundat a fost banjoul (un instrument muzical) unui membru al echipajului? A făcut lucrul acesta pentru ca grupul să poată avea muzică. Shackleton a fost un exemplu semnificativ al omului capabil să păstreze speranţa vie. Dacă ştii pe cineva aflat în mijlocul unei grele încercări, cuvintele tale pline de bunătate şi dragoste, încre­derea ta în acea persoană şi abilitatea ta de a-i uşura povara pot să-i păstreze speranţa vie.

www.misiune.ro

Meditatia zilei – 17 ianuarie 2012 DUMNEZEU SI BANII (2)


„Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău”

(Proverbe 3:9)

Pentru a trăi după principiile lui Dumnezeu şi pentru a fi binecuvântat financiar, trebuie să nu uiţi trei lucruri. Primul, nu uita că Dumnezeu are totul. Poate contul din bancă este pe numele tău, dar nu-ţi fă idei greşite: „Totul vine de la Tine, şi din mâna Ta primim ce-Ţi aducem” (1 Cronici 29:14). Adevărul este că tu eşti executorul testamentului lui Dumnezeu. Deci, când El îţi zice să dăruieşti o anumită sumă, nu spune: „mă mai gândesc şi Te anunţ”. Şi nu încerca să te târguieşti, căci la sfârşitul fiecărei fapte de ascultare te aşteaptă o binecuvântare. „De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării” (Isaia 1:19).

Al doilea lucru, nu uita că Dumnezeu este sursa. Nu ai nimic fără ca Dumnezeu să-ţi fi dat: „orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor” (Iacov 1:17). Este bine să te bucuri de banii tăi, să-i investeşti şi să-i împărţi atâta vreme cât te încrezi numai în „Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele” (1 Timotei

Al treilea lucru, nu uita că orice decizie de a dărui este o decizie spirituală. Carnetul tău de cecuri reflectă priorităţile tale. Ce spune al tău? Când vine vorba de dărnicie, creştinii din Macedonia au făcut-o cum trebuie: „au dat de bună voie, după puterea lor, şi chiar peste pute­rile lor … s-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului, şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu” (2 Corinteni 8:3-5). Când îi dai lui Dumnezeu inima ta, nu ţi se va părea greu să-l dăruieşti orice altceva.

www.misiune.ro

Meditatia zilei – 16 ianuarie 2012 DUMNEZEU SI BANII (1)


„Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră”

(Matei 6:21) 

Biblia spune: „Isus … Se uita cum arunca norodul bani în vistierie” Marcu 12:41). încearcă să răspunzi la următoarea întrebare în mod cinstit: „S-ar schimba dărnicia mea dacă Domnul Isus ar ţine coşul şi s-ar uita cât pun?” De fapt, El chiar asta face. De fiecare dacă când Dumnezeu îţi cere să dăruieşti, El se uită la ascultarea ta, la consecvenţa ta şi la generozitatea sau lipsa ei. El nu te măsoară după cât dăruieşti, ci după cât ai şi după cât ţii pentru tine. De aceea Domnul Isus a spus: „unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră”.

Pentru că orice lucru de pe pământ este sortit pieirii în afară de împărăţia lui Dumnezeu, care va fi „fără sfârşit” (Isaia 9:7), nu este greu să-ţi dai seama unde trebuie să.investeşti, nu? Totuşi, care dintre noi nu a fost mai entuziasmat la gândul unei case de vis aici pe pământ, decât la gân­dul unei case veşnice în cer? De aceea, Domnul Isus continuă să ne provoace referitor la pri­orităţile şi valorile noastre. Ai observat câţi oameni se îngrămădesc să dăruiască pentru lucrarea lui Dumnezeu în preajma plecării lor de pe pământ? Poate pentru că avem o perspectivă mai bună din carul funebru! „Strângeţi-vă comori în cer” (Matei 6:20). Ceea ce ne spune de fapt Domnul Isus este că „nu poţi lua nimic cu tine, dar le poţi trimite dinainte”. Slavă Domnului pen­tru toţi cei care-I dăruiesc prin testament, dar nu crezi că ar fi mai înţelept „să dăruieşti cât timp trăieşti” şi să experimentezi dubla binecuvântare de a-ţi investi banii în împărăţia lui Dumnezeu cât timp te mai poţi bucura de lucrul acesta? Concluzie: dacă vrei să ştii ce este cu adevărat important pentru tine, analizează ce faci cu banii.

www.misiune.ro

Meditatia zilei – 11 ianuarie DE CE NE PĂRĂSESC OAMENII (1)


„Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui”

(Proverbe 18:24)

Ţi se pare greu să-ţi păstrezi prietena? Există un motiv! Oamenii ne părăsesc atunci când nu se simt preţuiţi. George şi Mary Lou îşi sărbătoreau a cincizecea aniversare. Un reporter l-a între­bat pe George: „Care este reţeta voastră pentru o căsnicie fericită durabilă?” George i-a explicat că după nuntă, socrul lui i-a dat un pachet. Înăuntru se afla un ceas de aur pe care George încă îl folosea. I l-a arătat reporterului. Pe suprafaţa ceasului unde se puteau vedea douăsprezece momente din zi, erau scrise cuvintele: „Spune-i ceva frumos lui Mary Lou”. 

Cu toţii avem nevoie de acest ceas! In cartea sa „Blink „, Malcolm Gladwell scrie despre un expert în relaţii conjugale care putea prezice succesul potenţial al căsniciei, unui cuplu, pe baza interacţiunii celor doi. La ce se uita el şi ce îi indica că relaţia era sortită eşecului? Dispreţul! Dacă unul îl trata pe celălalt cu dispreţ, relaţia era de obicei un rateu. Nesinceritatea şi flatarea nu funcţionează. Ca o persoană să se simtă preţuită, ea trebuie să ştie că o preţuieşti în mod autentic. Pentru a se simţi respectată, trebuie să ştie că o preţuieşti cu adevărat. Când nu îi preţuim pe oameni, începem să-i tratăm ca pe nişte obiecte, nu ca pe oameni. Deci care este soluţia? Concentrează-ţi atenţia pe calităţile lor şi în cele din urmă ei îţi vor acorda dreptul de a-i ajuta în domeniile cu care se luptă. Prea mulţi dintre noi ne pricepem să găsim valoarea unui obiect sau a unei afa­ceri. Trebuie să ne dezvoltăm aceeaşi gândire când este vorba de zidirea relaţiilor.

Meditatia zilei – 8 ianuarie 2012 CITESTE BIBLIA!


Cuvântul Tău este o lumină pe cărarea mea”
(Psalmul 119:105)

Când sunt întrebaţi: „Ce carte v-a influenţat cel mai tare viaţa?”, majoritatea oamenilor spun că Biblia. Totuşi, sub 14% dintre noi o citim în fiecare zi. Cum aşa? Iată câteva din cele mai obişnuite scuze.

1) „Nu am timp”. Chiar aşa? Multe din cărţile Bibliei pot fi citite între 10 şi 45 de minute, altele în mai puţin de 20 de minute. Dacă citeşti un capitol pe zi din cartea Proverbe o poţi termina în-tr-o lună, iar epistola lui Iacov în 5 zile.

2) „Nu ştiu de unde să încep”. Dacă ţi se pare copleşitor să începi cu Geneza şi să citeşti treptat, împarte-o în porţiuni mici. Alege o evanghelie şi citeşte viaţa lui Hristos. Dar trebuie să începi!

3) „Nu este interesantă”. Îţi plac povestirile de dragoste? Citeşte cartea Rut. Cauţi aventură? Încearcă Judecători sau Faptele Apostolilor. Îţi place poezia? Citeşte Cântarea Cântărilor a lui Solomon. De la istorie la cum să facem asta…, totul este în Scriptură.

4) „Nu e suficient că merg în fiecare săptămână la biserică?” Billy Graham spune: „Biblia este harta rutieră a vieţii, iar când pastorul accentuează care este cea mai bună cale pe care să o alegi, înveţi că navighezi prin întorsăturile şi încurcăturile vieţii”.

5) „Mă face să mă simt stingherit”. Când nu ştii ce spune de fapt Cuvântul lui Dumnezeu, este uşor să-l identifici cu expe­rienţe negative şi cu ipocrizia pe care ai observat-o, şi apoi să arunci totul deoparte. Fără îndoială, Biblia te confruntă cu adevăruri grele: „Cuvântul lui Dumnezeu … judecă simţirile şi gândurile inimii” (Evrei 4:12). Îţi face o cercetare pe de-a-ntregul. Dar vei descoperi cine eşti, ce eşti chemat să faci şi primeşti putere pentru aceasta!

www.misiune.ro

Meditatia zilei – 7 Ianuarie 2012 NU ESTE CALE DE ÎNTOARCERE


„Doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească”
(Evrei 11:16)
 

Avraam nu ştia unde-L va duce Dumnezeu; el ştia numai că nu poate rămâne unde este. Încearcă să le explici asta prietenilor! În loc să-L ia pe Dumnezeu la întrebări, citim că: „Prin credinţă Avraam … a plecat fără să ştie unde se duce” (Evrei 11:8). Nu s-a gândit nici măcar o dată să se întoarcă înapoi acasă când a dat de greu. Avraam ştia că pentru el, Dumnezeu nu este acolo. Iefta este menţionat în Scriptură pentru victoria spectaculoasă asupra Amoniţilor şi pentru un jurământ care pe care I l-a făcut lui Dumnezeu înainte de luptă, un jurământ pe care a refuzat să-l încalce: „Am făcut o juruinţă Domnului, şi n-o pot întoarce” (Judecători 11:35):

Israel a rămas în pustie pentru că s-a tot gândit la Egipt. De fiecare dată când Dumnezeu a spus: „Mergeţi în Canaan”, ei au spus: „Dar în Egipt aveam…”. Unii dintre noi nu se pot bucura de viaţa de creştin pentru că se gândesc cât de bine se distrau în lume. Asemenea lui Israel, noi ne gândim la usturoiul şi prazul din Egipt în timp ce suntem blocaţi în pustia cu mană. Dacă gândeşti aşa, te învârti în cerc! Ţi se pare ademenitor să te întorci, dar Dumnezeu nu mai este acolo; El este în viitorul tău. Aşa că citiţi cu atenţie aceste cuvinte: „Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea. Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate” (Evrei 11:15-16). Când umbli cu Dumnezeu, nu mai este cale de întoarcere!

www.misiune.ro

Meditatia zilei – 6 Ianuarie 2012 CERE-I LUI DUMNEZEU ÎNTELEPCIUNE


„Vă voi da o gură şi o înţelepciune” 

Dumnezeu nu ne dă reguli şi legi la tot pasul; în schimb El ne oferă călăuzire şi principii şi ne lasă să luăm decizii. Asta pentru că El este glorificat atunci când alegem să îl consultăm, să ne încredem în El şi să-L ascultăm. Iacov scrie: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă” (lacov 1:5). Nu ai început să trăieşti până când nu ai învăţat să te bazezi pe înţelepciunea lui Dumnezeu. Cu înţelepciunea lui Dumnezeu vine şi o remarcabilă absenţă a fricii. Nu mai suntem intimidaţi de circumstanţele sau opiniile celor din jur. Poate piezi un loc de muncă sau poate nu eşti promovat, dar nimeni nu ne face să ne pierdem echilibrul. Poate ajungem într-o vale neaşteptată sau ne avântăm spre cul­mea succesului, dar ne vom descurca bine în oricare din situaţii. Asta pentru că înţelepciunea lui Dumnezeu ne dă echilibru, înţelepciune şi stabilitate. Nici una dintre acestea nu este o trăsă­tură naturală. Nu le obţinem doar pentru că suntem creştini. Nu, le obţinem pentru că le cerem, înţelepciunea lui Dumnezeu ne dă al şaselea simţ necesar în situaţiile derutante şi putere pentru a merge înainte cu încredere în ciuda întrebărilor fără răspuns. Ai nevoie de înţelepciune astăzi? Petrece timp cu cel care a spus: „vă voi da o gură şi o înţelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri” (Luca 21:15). Când îl faci pe Isus Domnul vieţii tale, ţi se dă acces la înţelepciunea lui Dumnezeu. Cu Fiul lui Dumnezeu vine şi înţelepciunea lui Dumnezeu. E parte din ofertă.

www.misiune.ro

Meditatia zilei – 5 ianuarie 2012 CUM SĂ-TI ÎMBUNĂTĂTESTI CĂSNICIA


„Dragostea nu va pieri niciodată”

(I Corinteni 13:8)

Iată cinci idei prin care să aduci un suflu proaspăt căsniciei tale.

1. Mai întâi, reînnoieşte-ţi anga­jamentele. Frecusurile sunt normale într-o căsnicie. La ce te poţi aştepta de la doi oameni imper­fecţi? Hotărăşte-te: „îmi voi recuceri partenerul”. Începe cu un act de voinţă, nu cu un sentiment în stomac. „Da, voi face ce trebuie să fac pentru cel mai mare bine al partenerului meu”. Este greu când numai unul din parteneri îşi ia un angajament. Dar când o faci, ajungi din nou pe calea Domnului, iar El este liber din nou să lucreze în partenerul tău. Orice căsnicie va merge când cei doi spun: ‘.’Doamne, spune-ne ce să facem”. Dumnezeu poate face o schimbare în căsnicia ta, dar este nevoie de muncă. Sentimentele vor reveni, dar sentimentele nu pot fi factorul determi­nant al deciziei tale.

2. În al doilea rând, daţi-vă întâlniri din nou. Nimănui nu-i place să fie pus în­tr-un tipar, aşa că adoptă atitudinea: „Voi continua să-l curtez şi să-l câştig din nou”.

3. În al treilea rând, renunţă la ceva pentru partenerul tău. Trimiţi un semnal bun când spui: „Da, ştiu că mi-am planificat să fac lucrul acesta, dar prefer să fiu cu tine”.

4. În al patrulea rând, ia aminte la lucrurile mărunte. Lucrurile mărunte se uită prea uşor, cum ar fi să faci complimente soţiei sau să-i cumperi o felicitare şi să-i spui „Te iubesc”. Sau surprinde-ţi soţul purtând rochia lui prefe­rată şi gătindu-i ceva special.

5. În ultimul rând, accentuează lucrurile pozitive. Oricine poate fi cri­tic. Nu mai scormoni să găseşti ceva rău pentru că, lucrurile care nu sunt perfecte la partenerul tău nu se epuizează niciodată. Încearcă să te uiţi cu băgare de seamă la lucrurile bune, spune-i ce ai descoperit şi aşteaptă să vezi ce se întâmplă!

www.misiune.ro

Meditatia zilei – 4 ianuarie 2012 VIATA PRIN CREDINTĂ


„Toţi aceştia … au fost lăudaţi pentru credinţa lor”
(Evrei 1139)

De multe ori se face referire la Evrei capitolul 11 ca la „eroii credinţei”. Sunt pomenite două categorii. Prima categorie „au scăpat de ascuţişul săbiei” (Evrei 11:34). A doua categorie „au murit ucişi de sabie” (Evrei 11:37). Tuturor ne-ar plăcea să facem parte din prima categorie, dar Biblia spune că ambele grupuri „au fost lăudate pentru credinţa lor” (Evrei 11:39). Mesajul parafrazează acest verset: „în credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite: ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe” (Evrei 11:13). Credinţa lor i-a ţinut focalizaţi pe ţintă!

Uneori credinţa este un instrument al schimbării; alteori este un mijloc de supravieţuire. Este ceea ce ne dă tenacitatea de a ne încrede în Dumnezeu, când voia Lui pare că se bate cap în cap cu voia noastră. Deseori, credinţa este perfecţionată mai mult atunci când lucrurile nu se schimbă decât atunci când lucrurile se schimbă. Nu îţi trebuie credinţă pentru ce poţi vedea sau pentru ce ai obţinut deja; ai nevoie de credinţă când viaţa nu are nici un sens, când nu poţi expli­ca de ce mor copiii de cancer sau de ce ţi-ai pierdut locul de muncă, de ce căsnicia nu merge, de ce prosperă cei răi, de ce suferă cei neprihăniţi sau de ce cei buni nu primesc mângâiere. Noi credem că există un singur rezultat bun – cel pe care ni-l dorim. Nu, noi trebuie să ne încredem în caracterul şi în planul lui Dumnezeu, în ceea ce este şi face El. Trebuie să-L vedem la lucru în orice situaţie ne apare în cale. Şi chiar dacă nu putem, trebuie să ne încredem în El ştiind că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce Iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8:28) Ai înţeles? Totul!

Meditatia zilei – 25 DECEMBRIE 2011 O ISTORISIRE NEMAIPOMENITĂ. NU-I ASA?


 „l-au adus daruri” (Matei 2:11) –

Din povestirea de la Naşterea Domnului aflăm că:

1) Dumnezeu va folosi oameni pe care nu-i cunoşti pentru a te binecuvânta. Magii nu erau nişte iudei sau creştini devotaţi, ci nişte privitori în stele persani. Nu fii selectiv! Deschide-ţi inima şi-L vei vedea venind şi apropiindu-se de tine prin cei mai interesanţi oameni.

2) Dumnezeu se va îngriji de ziua de mâine, Iosif şi Maria au fost nevoiţi să plece de acasă şi să meargă în Egipt. Din ce aveau să trăiască? Aur, smirnă şi tămâie; daruri pe care numai cei bogaţi le pot face. Când eşti în voia lui Dumnezeu, El se va îngriji de tine. O poate face prin locul tău de muncă sau prin generozitatea altora, dar o va face. Nu trebuie să stai treaz toată noaptea şi să te îngrijorezi despre cum o vei scoate la capăt. Psalmistul a spus: „Am fost tânăr, şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea” (Psalmul 37:25).

3) Dumnezeu nu va ţine seama de sistem şi îţi va da ajutorul de care ai nevoie. „Steaua pe care o văzuseră în răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul”. În istoria sistemului solar nu a mai existat ceva asemănător. Dumnezeu a mutat o stea aşa cum noi mutăm un pion pe tabla de şah, şi aceasta pentru că El „face toate după sfa­tul voiei Sale” (Efeseni 1:11). Textul spune aşa: „Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fata la pământ, şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile, şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă”. O istorisire nemaipomenită, nu-i aşa?

www.misiune.ro

Meditatia zilei – 24 DECEMBRIE 2011 INTEGRITATEA


„Fă-mi dreptate Doamne, după neprihănirea şi nevinovăţia mea!” (Psalmul 7:8) –

 

Chuck Swindoll povesteşte despre un om care a cumpărat un pui la rotisor pentru el şi priete­na lui. Din neatenţie, vânzătorul i-a dat încasările lui de pe o zi de muncă; o grămadă de bani în loc de un pui la rotisor. Swindoll scrie: „După ce au mers cu maşina la locul de picnic, au găsit mai mult decât un pui – peste 800 de dolari! Dar el era o persoană neobişnuită. A pus repede banii înapoi în pungă. S-au urcat în maşină şi au făcut cale întoarsă. Deja managerul era înne­bunit. Domnul a coborât din maşină, a intrat în magazin şi a devenit un erou instantaneu. „Aş dori să vă spun că am venit să cumpăr nişte pui pentru cină şi am găsit aceşti bani în pungă” a spus el. Ei bine, managerul a fost extrem de entuziasmat. El a spus: „O să vă public poza în ziarul local. Sunteţi unul dintre cei mai cinstiţi oameni de care am auzit vreodată”. La care omul a răspuns numaidecât: „Vedeţi dumneavoastră, femeia cu care sunt… ea, of, este soţia altcuiva”. Pavel scrie: „Staţi gata, deci, având mijlocul încins cu adevărul” (Efeseni 6:14). El se referea la centura de piele pe care o purtau soldaţii romani în jurul taliei pentru a le proteja rinichii şi pen­tru a atârna arme precum pumnale şi săbii. Centura ţinea laolaltă şi restul tunicii soldatului ca să nu se desfacă şi să-l încurce. Când vine vorba de armura noastră spirituală, integritatea te pro­tejează şi ţine totul laolaltă. Dacă nu ai integritate atât în lucrurile mari cât şi în lucrurile mărunte, vei pierde bătălia. Fără integritate, totul se destramă.

www.misiune.ro

Meditatia zilei – 23 DECEMBRIE 2011 TE CALIFICI?


„Domnul nu se uită la ce se uită omul” (1 Samuel 16:7)

Cei mai mari oameni ai Bibliei s-au considerat nedemni. Moise I-a spus lui Dumnezeu că nu este un vorbitor bun. Ghedeon I-a spus lui Dumnezeu că nu are mediul familial corespunzător. Ieremia I-a spus lui Dumnezeu că se simte neputincios ca un copil. Pavel s-a descris ca cel mai mare păcătos şi cel mai neînsemnat dintre apostoli. Dar părerea lui Dumnezeu a fost alta!

Ne-am hotărât să mai redăm odată istoria unui comis voiajor, proaspăt angajat, care a trimis conducerii primul său raport de vânzări, deoarece adevărul ei este nepreţuit. Când au citit rapor­tul, conducerea a rămas uimită. Noul comis voiajor a scris: „Am vâdut un costum pe care nimeni nu l-a cumperat niciodată de la noi şi le-am vâdut multe produse. Acuma mă duc la Chicawgo”. Înainte să fie dat afară, au primit un al doilea raport. „Am ajus la Chicawgo şi am vâdut un milion”. Temându-se să-l dea afară şi fiind îngrijorat dacă nu o face, managerul de vânzări a lăsat pro­blema în mâinile preşedintelui companiei. În următoarea dimineaţă, departamentul de vânzări a fost uimit să citească un memoriu scris de preşedinte şi afişat pe panou împreună cu cele două rapoarte ale vânzătorului. Scria aşa: „Am încercat prea mult timp să scriem corect în loc să încer­căm să vindem. Să avem grijă de vânzări. Toată lumea să citească aceste două scrisori ale lui Gooch, care este un om de nădejde în firma noastră şi fiecare să meargă şi să facă ce a făcut el”. Diplomele şi titlurile sunt bune, dar echipat cu intuiţie, iniţiativă, plus ajutorul lui Dumnezeu, te califici!

www.misiune.ro

Meditatia zilei – 22 DECEMBRIE 2011 EXPERIENŢE CU DUMNEZEU



 „Nu ne ardea inima in noi, când ne vorbea pe drum…?” (Luca 24:32)

Telefoane mobile, laptopuri şi agende electronice, toate ne pot subjuga. „Mă poate întrerupe Dumnezeu? Poate El să-mi atragă atenţia spre o catastrofă?” Unele dintre experienţele tale cu Dumnezeu se petrec atunci când eşti preocupat de altceva. Aşa că roagă-te să fii suficient de sen­sibil pentru a-ţi da seama că este Dumnezeu şi mai bine răspunde-l Lui decât presiunilor din jurul tău. Dacă te-ai hotărât să-ţi respecţi propria agendă şi nu pe a lui Dumnezeu, nu te mira când intri într-un zid şi ajungi să te întrebi: „Ce nu a fost bine?” Răspunsul este că nu ţi-ai făcut timp pentru Dumnezeu!

Uită-te la Maria şi Marta când Domnul Isus a venit în vizită la ele în Betania. Marta s-a con­centrat asupra gătitului pentru El; Maria însă a sorbit fiecare cuvânt pe care El îl rostea. Ambele sunt necesare, dar când trebuie să aleagă între cele două, Domnul o va alege întotdeauna pe cea care stă la picioarele Lui în adorare şi învaţă de la El. Ascultă ce au spus cei doi care s-au întâl­nit cu Hristos pe drumul spre Emaus după înviere, deşi nu L-au recunoscut: „Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum?” (Luca 24:32). Dumnezeu îţi poate da o soluţie sau o strategie „pe drum” care va rezolva problema care te aşteaptă la serviciu. El te poate relaxa aşa încât să poţi trece cu brio printr-un examen la şcoală. El te poate călăuzi cu privire la viitor în timp ce te ocupi de treburile zilnice ale casei. Tot ce-ţi cere este să fii sensibil la vocea Lui, să fii disponibil pentru El şi să-I răspunzi.

www.misiune.ro

Meditatia zilei – 21 DECEMBRIE 2011 ÎNCHISOAREA EMOŢIONALĂ



„Ierihonul era închis şi întărit” (losua 6:1)

Biblia spune: „Ierihonul era închis şi întărit… Nimeni nu ieşea din el şi nimeni nu intra în el” (losua 6:1). Ai auzit vreodată de sindromul Ierihonului? El apare când eşti într-o închisoare emoţională. Ţi-e teamă să ieşi afară sau să laşi pe cineva înăuntru. Ai construit un zid ca să nu mai fi rănit din nou. Ai grijă, căci acel zid te poate ţine prizonier pe tine şi pe oricine altcineva din viaţa ta. Te poţi căsători în Ierihon, poţi rosti jurăminte, poţi purta o rochie de mireasă, poţi primi o verighetă, poţi merge în luna de miere şi totuşi zidurile să fie ridicate. Poate vei crede: „Dacă mă părăseşte, sunt pregătită. Am un cont în bancă de care nu i-am spus nimic. Am un plan de rezervă în caz că nu merge”. Domnul Isus a spus: „omul… se va lipi de nevastă-sa” (Matei 19:5). Dar cum se poate alipi de tine dacă nu se poate ajunge la tine din cauza zidului amărăciunii, fricii şi a lipsei de încredere? „Dragostea este îndelung răbdătoare… acopere totul… Dragostea nu va pieri niciodată” (1 Corinteni 13:4-8). Dragostea nu funcţionează când trăieşti după filozofia „Caută ce e mai bun, dar aşteaptă-te la ce e mai rău”. E timpul pentru o schimbare! Trebuie să alungi fantomele trecutului dacă vrei să mai ai speranţa unui viitor real, împreună. Iertarea atunci când ai fost rănit profund, este unul din cele mai dificile lucruri pe care va trebui să le faci vreodată, dar trebuie să ierţi şi să continui să ierţi până când resentimentul nu te mai controlează. „Petru s-a apropiat de El, şi l-a zis: „Doamne de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şapte­zeci de ori câte şapte” (Matei 18:21-22). Încetează să-ţi mai aduci aminte de trecut şi dă-i-l Domnului. El este cel care distruge zidul, restabileşte comunicarea, zideşte încrederea, vindecă inimile şi relaţiile frânte. Dacă îi dai voie, El te va ajuta să trăieşti şi să iubeşti din nou.

www.misiune.ro

Meditatia zilei – 24 octombrie 2011 IOSIF


„Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit” (Matei 1:19) 

Autoarea Barbara Glanz povesteşte despre un om de afaceri de succes care şi-a adus aminte de profesoara lui de literatură din clasa a opta. I-a scris o scrisoare şi a primit următorul răspuns: „Nu vei ştii niciodată cât de mult a însemnat scrisoarea ta. Am 83 de ani şi locuiesc singură. Prietenii mei şi familia mea s-au prăpădit. Am fost profesoară timp de 50 de ani şi scrisoarea ta a fost primul mulţumesc pe care l-am primit vreodată de la un elev. Uneori mă jntreb ce am făcut cu viaţa mea. Voi citi şi voi reciti scrisoarea ta până în ziua în care voi muri”. În mod ironic ea a fost profesoara despre care elevii au vorbit cel mai mult la întâlnirile clasei, dar nimeni nu i-a spus niciodată acest lucru.

Pavel nu a făcut nici un compromis legat de adevăr, dar latura sa sensibilă transpare şi ea în scrierile sale. Cunoscându-ne nevoia de apreciere, el îşi începe epistolele cu cuvinte precum: „vă pomenesc neîncetat în rugăciunile mele” (Romani 1:9). „De aceea şi eu, de când am auzit despre credinţa în Domnul Isus care este în voi, şi despre dragostea voastră pentru toţi sfinţi, nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi” (Efeseni 1:15-16). „Mulţămesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi… pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie, din cea dintâi zi până acum. Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos” (Filipeni 1:3-6). „Ne lăudăm cu voi în Bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile pe care le sufe­riţi” (2 Tesaloniceni 1:3-4).

În lumea noastră ocupată, orientată spre sine, trebuie să ne aducem aminte de cei care au adus o schimbare în vieţile noastre, iar când ne aducem aminte de ei să ne rugăm pentru ei şi să găsim o modalitate de a le spune „mulţumesc”.

Meditatia zilei – 18 octombrie 2011 „PRINCIPIILE LUI IOSIF”


„Dumnezeu m-a făcut să uit” (Geneza 41:51) 

Iosif avea 30 de ani când a devenit guvernatorul Egiptului. Când a fost vândut rob în Egiptavea 17 ani. Deşi timp de 13 ani s-a confruntat cu suferinţa şi confuzia, şi-a păstrat caracterul şi dedi­carea faţă de Dumnezeu şi a lăsat ca încercările să-l facă triumfător. Deci nu se poate să te dai bătut, să faci lucrurile de mântuială sau să stai şi să nu faci nimic.

Iosif nu a uitat pur şi simplu ce s-a întâmplat. Oricine îţi spune: „Uită” nu trăieşte în lumea reală. Deşi fapta este consumată, Dumnezeu o poate folosi pentru a-ţi îmbogăţi viaţa. Dumnezeu i-a dat lui Iosif doi fii: el i-a numit Manase, care înseamnă „Dumnezeu m-a făcut să uit” şi Efraim, care înseamnă „Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara întristării mele”. Dumnezeu i-a dat lui Iosif noi relaţii care să le înlocuiască pe cele vechi. Un motiv pentru care vechile relaţii te pot distruge este că nu le-ai înlocuit cu altele noi. Ai în anturajul tău persoane care îţi provoacă amintiri neplăcute? Dumnezeu l-a ajutat pe Iosif să uite suferinţa îndurată. El avea încă amintirea, dar a prosperat în pofida ei. Când vorbeşti cu Dumnezeu, promisiunea care stă înaintea ta este mereu mai mare decât durerea din spatele tău. Dar iată câteva din principiile lui Iosif după care trebuie să trăieşti:

1) Nu încerca să ignori sau să te prefaci că nu s-a întâmplat niciodată. Dumnezeu îţi va da harul să te confrunţi cu situaţia, nu să o negi.

2) Crede că Dumnezeu se poate „revanşa faţă de tine” în ceea ce priveşte timpul, relaţiile şi oportunităţile pierdute: „vă voi răsplăti astfel anii pe care i-au mâncat lăcustele” (loel 2:25).

3) Fă o listă cu oamenii care ţi-au greşit, iartă-i şi încredinţează-i lui Dumnezeu în rugăciune: „iertaţi-vă unul pe altul” (Coloseni 3:13).

4) Spune-i lui Dumnezeu că eşti gata să o iei de la început. Şi începe astăzi!

Meditatia zilei – 16 octombrie 2011. FII GATA


„Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse” (Luca 12:35) –

Dumnezeu poate mişca lucrurile atât de repede încât într-o zi ai impresia că iadul s-a dezlănţuit în viaţa ta, iar în altă zi că stai în locurile cereşti. Şi în ambele situaţii „Dumnezeu este Acela care lucrează în voi” (Filipeni 2:13). Biblia foloseşte cuvinte precum „numaidecât”, „imediat” şi „deodată” pentru a ne aduce aminte că atunci când Dumnezeu se mişcă şi noi trebuie să fim gata să ne mişcăm. El nu ne anunţă cu surle şi trâmbiţe, aşa că trebuie să fii pregătit, mai ales pentru ceva ce ai aşteptat de mult timp. Poate te afli numai la o clipă distanţă de răspunsul pe care îl cauţi. De atât are nevoie Dumnezeu pentru a schimba lucrurile; de o clipă! Nu lăsa descurajarea să-ţi clatine credinţa sau amânarea să-ţi fure oportunităţile.

Referindu-se la a doua Sa venire, Domnul Isus a spus: „cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare să-şi ia Lucrurile din casă” (Matei 24:17). Trebuie să te hotărăşti dacă vei accepta ceea ce a pregătit pentru tine acum şi să mergi înainte sau să te întorci acasă pentru că lucrul tău neter­minat te poate face să pierzi ce are Dumnezeu mai bun. Şi la fel se întâmplă dacă îi aştepţi pe ceilalţi. Un om paralizat şi-a ratat vindecarea timp de 38 de ani pentru că a aşteptat ca alţii să acţioneze. El i-a spus lui Isus: „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa” (loan 5:7). Ani de zile a stat deoparte aşteptând o posibilă soluţie, dar alţii l-au făcut să o rateze. Nimic nu este mai important decât ce spune şi ce face Dumnezeu în viaţa ta chiar acum; nu ce se întâmplă în casa ta, nu faptele şi părerile altora. Ceea ce contează este să fii gata.

Meditatia zilei – 15 octombrie 2011. LUCREAZĂ LA OMUL LĂUNTRIC (3)


„Omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi” (2 Corinteni 4:16)

Fii mulţumitor pentru omul tău din afară. Fă pace cu el. Bucură-te de tăria lui. Acceptă-i li­mitările. Lasă-I să lucreze. Bucură-te când este promovat. Dar nu uita, el se trece. Omul tău lăun­tric, pe de altă parte, este capabil să primească o glorie de neimaginat. “Prea iubiţilor, acum sun­tem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când se va arăta El, vom fi ca El; pentru că îl vom vedea aşa cum este” (1 loan 3:2-3). Fă cele mai mari investiţii în lucrurile care durează.

Avem cântar, oglindă şi metru ca să urmărim dezvoltarea omului din afară. Dar cum putem urmări bunăstarea părţii din noi care durează? Aceasta poate fi diferită pentru fiecare dintre noi, dar şi în acest domeniu există câteva oglinzi, balanţe şi rulete care ne vor ajuta să fim pregătiţi:

a) Autoanaliza şi mărturisirea;

b) Prietenii care te iubesc suficient ca să-ţi spună adevărul;

c) Timp să fii singur şi să-L asculţi pe Dumnezeu;

d) Timp petrecut în Scriptură şi înnoirea minţii;

e) Examinarea calendarului şi a cărţii de credit;

f) întrebările precum: “Cât de uşor sunt descura­jat mai nou?” şi “Cât de uşor mă enervez comparativ cu ultimele şase luni?”

g) Atenţia faţă de gândurile tale. Spre ce este atrasă mintea ta? Invidia, învinovăţirea, spiritul de judecată sau pofta îţi fură viaţa şi bucuria? E timpul să devii serios şi să lucreazi la omul tău lăuntric!

Meditatia zilei – 14 octombrie 2011 DACĂ ESTI DISPUS SĂ PLĂTEŞTI PREŢUL


“Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe care-i iubesc” (Apocalipsa 3:19)

Adresându-se bisericii din vremea de pe urmă, Domnul Isus a spus: “Pentru că zici: “Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic” şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, deci, şi pocăieşte-te!” (Apocalipsa 3:17-19).

Sunt cuvinte foarte tari! De ce ne-ar spune Hristos aşa ceva? Deoarece:

a) În loc să-L credem pe Dumnezeu pentru ce a făcut în Noul Testament, noi spunem că Dumnezeu nu mai face minuni;

b) Am tolerat dezbinarea în numele loialităţii faţă de o denominaţie;

c) Am propovăduit că Hristos înseamnă să nu faci cutare şi cutare lucru. Drept consecinţă, ne-am pierdut bucuria deoarece intimitatea cu Hristos nu se atinge prin chin;

d) Mulţi dintre liderii noştri au încetat să mai modeleze ucenici slujitori uitînd că Isus a spălat picioarele ucenicilor şt a mers călare pe un măgăruş;

e) În loc să folosim binecuvântarea financiară pentru a-i atrage pe oameni la Hristos şi pentru a avea grijă de săraci, strângem şi ne preocupăm doar de propriile noastre fiinţe;

f) Ne supărăm când cineva foloseşte metode contemporane pentru a evangheliza generaţia tânără. În loc să angajăm cultura, noi ne ascundem de ea;

g) În loc să “lucrăm până va veni El”, noi pierdem vremea. Citim romane de acţiune când ar trebui să ne rugăm pentru cei ce se află pe punctul de a fi martirizaţi. De ce nu putem avea şi noi o credinţă ca a lor? Putem, dacă sun­tem dispuşi să plătim preţul.

http://www.misiune.ro/resurse-crestine/meditatii-crestine/14-octombrie-daca-esti-dispus-sa-platesti-pretul.html

Meditatia zilei – 13 octombrie 2011 LUCREAZĂ LA OMUL LĂUNTRIC(1)


„Omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi” (2 Corinteni 4:16)

Pavel scrie: „chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi” (2 Corinteni 4:16). Există un om din afară; trupul tău, reputaţia ta şi persoana ta. Şi există un om lăuntric; caracterul tău, duhul şi sufletul tău. Omul din afară poate fi constrâns de alţii sau de împrejurări; omul dinăuntru este totdeauna liber să aleagă. Omul din afară este vremel­nic; omul dinăuntru este veşnic. Că-ţi place sau nu, omul din afară „se trece”. De la vârsta de 25 de ani, oasele încep să piardă calciu şi devin fragile, pielea începe să-şi piardă elasticitatea şi se zbârceşte, iar urmele anilor încep să se înmulţească. Dacă ai peste treizeci de ani, pierzi mii de celule din creier în fiecare zi.

Greutatea începe să se mute de la extremităţile corpului spre cen­tru. Şi fiecare persoană trecută de treizeci de ani poate să-ţi spună asta. Ei te iubesc, dar sincer, abia aşteaptă să ajungi şi tu acolo. Te poţi opune, dar nu vei câştiga. Poţi cheltui timp şi bani pe omul din afară: poţi să faci exerciţii, să te înfometezi, să-ţi injectezi Botox, să-ţi întinzi pielea, să-i faci lifting, liposucţie, poţi să te bronzezi şi să te îmbraci de la o renumită casă de modă, dar adevărul este că „toate au fost făcute din ţărână, şi toate se întorc în ţărână” (Ecclesiastul 3:20). Dar iată ce contează: nu vei înceta niciodată să exişti. Sufletul tău, omul lăuntric, se află în pro­cesul de a deveni ceva ce este fie incredibil de bun, fie inimaginabil de rău. Acel ceva este prin­cipalul lucru pe care îl vede Dumnezeu când se uită la tine. Asta contează cel mai mult pentru El. Aşa că lucrează la omul dinăuntru!

Meditatia zilei – 12 octombrie 2011 FÂNTÂNILE CARE NU TIN APA


„Căci poporal Meu … şi-au săpat puţuri ” care nu ţin apă” (leremia 2:13)

Simţi că lipseşte ceva în viaţa ta? Alergi dintr-un loc în altul şi de la o persoană la alta încercând să găseşti acel ceva? Până nu-L pui pe Dumnezeu în centrul vieţii tale, vei săpa mereu „puţuri… care nu ţin apă”.

Cu toţii ne dorim să fim iubiţi şi să avem succes, şi astfel căutăm un simţ al împlinirii în slujba noastră sau în alţii. Dar prin faptul că aşteptăm ca o persoană sau o filă de cec să facă ceea ce numai Dumnezeu poate, continuăm să fim dezamăgiţi. „Blestemat să fie omul … care se spri-jineşte pe un muritor căci este ca un nenorocit în pustie, şi nu vede venind fericirea; locuieşte … într-un pământ sărat şi fără locuitori. Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul,… Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-şi întinde rădăcinile spre râu;… în anul secetei, nu se teme, şi nu încetează să aducă roadă” (leremia 17:5-8). împlinirea nu vine când eşti înconjurat de persoanele potrivite sau când ai mai mulţi bani, prestigiu şi realizări. O casă mare nu te va împli­ni; doar vei avea mai mult de curăţat. Cea mai recentă maşină nu te va împlini; vei ajunge să ai cheltuieli mai mari. O promovare nu te va împlini; vei avea parte de mai mult stres şi vei munci mai mult. Da, vei face mai mulţi bani, dar după ce-ţi plăteşti taxele şi după ce îţi cumperi lucrurile de care ai nevoie pentru a-ţi păstra imaginea, te vei întoarce de unde ai plecat. La sfârşitul unei vieţi petrecute în „goană după vânt” (Ecclesiastul2:ll), Solomon a spus: „Să ascultăm, deci, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui” (Ecclesiastul 12:13). Cel pe care îi cauţi astăzi a fost cu tine în tot acest timp şi este gata să te întâlnească în nevoile tale. Trebuie doar să-L inviţi înăuntru!

Meditatia zilei – 11 octombrie 2011 FII PLIN DE PASIUNE


„Am zidit zidul” (Neemia 4:6) 

Neemia a reclădit zidurile Ierusalimului în mai puţin de două luni. Cum a reuşit? Prin pasiune! A renunţat la o slujbă bună şi a lucrat plin de pasiune. „Am zidit zidul… şi poporul lucra cu inimă” (Neemia 4:6). Dar mai întâi citim: „Ei mi-au răspuns:”… zidurile Ierusalimului sunt dărâmate, şi porţile sunt arse de foc.” Când am auzit aceste lucruri, am şezut jos şi am plâns” (Neemia 1:3-4). Să remarcăm:

1) Pasiunea este primul pas spre a realiza ceva. Dorinţa ta, nu coeficientul de inteligenţă sau ADN-ul tău, îţi hotărăşte destinul. Cu cât îţi doreşti mai mult, cu atât mai mare este potenţialul tău.

2) Pasiunea va mări puterea voinţei. Doar când îţi doreşti ceva suficient de mult vei plăti preţul pentru a-l avea. Dumnezeu dispreţuieşte atitudinea lipsită de entuziasm: „O, dacă ai fi rece sau în clocot!” (Apocalipsa 3:15). O persoană nehotărâtă nu ajunge nicăieri, „este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale” (Iacov 1:8).

3) Pasiunea te va schimba. Când dorinţele tale sunt în armonie cu voinţa lui Dumnezeu şi le urmezi cu pasiune, vei deveni o persoană mai eficientă.

4) Pasiunea va face ca imposibilul să devină posibil. Fereşte-te de „experţi”. Uneori ceea ce ei prezintă drept înţelepciune este doar o orbire. În 1895, Lord Kelvin, preşedintele Societăţii Regale din Anglia, a spus: „Maşinile zburătoare mai grele ca aerul nu sunt posibile”. În 1905, preşedin­tele Graver Cleveland a spus: „Femeile sensibile şi responsabile nu îşi doresc să voteze”. În 1923 câştigătorul premiului Nobel pentru fizică, Robert Millikan a spus: „Nu există nici o probabilitate ca omul să poată desface atomul”. Domnul Isus a spus: „toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu” (Marcu 10:27). Când devii plin de pasiune pentru scopurile lui Dumnezeu, El îţi va arăta ce este posibil.

Meditatia zilei -10 octombrie 2011 „VENIŢI DE VEDEŢI”


„S-au dus şi au văzut şi au rămas la El” (loan 1:39) 

Lui Ioan şi Andrei nu le-a fost suficient să-l asculte pe Ioan Botezătorul. Mulţi dintre noi ne-am fi mulţumit să stăm în preajma celui mai celebru evanghelist al poporului. Putea oare să existe un învăţător mai bun? Da. Când Ioan şi Andrei L-au întâlnit pe Domnul Isus, Cel despre care vorbea Ioan Botezătorul, ei l-au lăsat pe Ioan şi L-au urmat pe El. Să observăm întrebarea lor: „unde locuieşti?” „Veniţi de vedeţi” le-a zis El. S-au dus şi au văzut unde locuia şi… au rămas la El” (Ioan 1:38-39). Ei doreau să-L cunoască pe Isus şi să afle care sunt lucrurile de care-I pasă, care sunt lucrurile care fac ca inima Lui să ardă şi sufletul să-l fie plin de durere şi apoi să se uite la faţa Lui şi să-l urmeze paşii. Ei doreau să afle dacă El poate fi cine spunea Ioan că este; şi dacă este Acela, ce caută El pe pământ? La o asemenea întrebare nu se poate răspunde vorbind cu alţii, tre­buie să petreci timp cu „Omul” însuşi. Răspunsul lui Isus către ucenici şi către tine este „veniţi de vedeţi”. Ce să vedem?

1) Cum îşi foloseşte El puterea. Nici măcar o dată Domnul Isus nu şi-a folosit puterea pentru a-i impresiona pe alţii sau pentru a Se îmbogăţi în vreun fel.

2) Cum se raportează El la oameni. El nu i-a văzut ca pe unii care îl deranjează, care îl irită sau care sunt obstacole în calea Lui spre împlinire personală. Nu. „Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele” (Matei 9:36).

3) Care îi sunt priorităţile, „oamenii se strângeau cu grămada, ca să-L asculte… Iar El se ducea în locuri pustii, şi Se ruga” (Luca 5:15-16). Ştia El ceva ce noi nu ştim? Nici un angajament nu este mai greu de respectat sau mai important, decât să petreci timp în rugăciune în fiecare zi.

Meditatia zilei – 8 octombrie 2011 NU SCĂPA BILA


„Cine nu are aceste lucruri, este orb” (2 Petru 1:9) 

Brian Dyson, fost vice-preşedinte al companiei Coca-Cola, şi-a prezentat discursul de început la Georgia Tech în 1996. El a spus: „Imaginează-ţi viaţa ca pe un joc în care trebuie să jonglezi cu cinci bile în aer. Denumeşte-le cum vrei: muncă, familie, sănătate, prieteni şi spirit. Vei înţelege curând că munca este o bilă de cauciuc. Dacă o scapi, va sări înapoi. Dar celelalte patru bile, familia, sănătatea, prietenii şi spiritul sunt din sticlă. Dacă o scapi pe una din ele, ea se va strica, se va crăpa, va fi afectată şi chiar va fi distrusă. Nu va mai fi niciodată la fel. Trebuie să înţelegi lucrul acesta şi să lupţi pentru echilibru în viaţa ta”.

Mulţii dintre cei pe care îi admirăm nu sunt echilibraţi; ei pot construi mari biserici şi companii, dar nu pot construi relaţii strânse. Solomon a scris: „m-au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseţii mele n-am păzit-o” (Cântarea Cântărilor 1:6). Pastorii care îi învaţă pe alţii importanţa clădirii unor relaţii de familie puternice, cresc uneori copii care devin nemulţumiţi pentru că nu au avut parte de timpul şi atenţia tatălui şi li s-a spus: „Trebuie să facem aceste sacrificii pentru Dumnezeu şi pentru lucrare”. In ce domenii din viaţa ta nu există echilibru? În încercarea de a nu scăpa bila prestaţiei tale publice, ai grijă să nu scapi bila vieţii tale personale; care contează cel mai mult. Biblia subliniază un lucru: „să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni… cine nu are aceste lucruri, este orb” (2 Petru 1:5-9).

Meditatia zilei – 8 octombrie 2011 CUM SĂ-TI ÎNVINGI TEAMA DE OAMENI (2)


„Nu te teme de ei” (leremia 1:8) 

Un alt tip de sub-personalitate care contribuie la teama noastră de oameni se numeşte „criti­cul”. Este acea parte a omului care judecă în mod constant propriul lui comportament, care îl compară în mod nefavorabil cu ceilalţi, îi scoate în evidenţă slăbiciunile şi-i aduce aminte de eşecuri. Expresiile sale favorite faţă de sine însuşi sunt „Eşti prost; nu eşti în stare să faci un lucru cum trebuie? Uită-te la cutare cât este de capabil. Tu de ce nu poţi fii la fel?” În timp ce „tipul care şe îngrijorează” suferă de anxietate, „criticul” suferă de stimă de sine scăzută. Care este soluţia? Învaţă să înlocuieşti expresiile critice cu „Ei sunt ceea ce i-a făcut Dumnezeu „să fie; eu sunt ceea ce m-a făcut Dumnezeu şi mă accept ca fiind creaţia Lui unică. Fac greşeli, dar eu nu sunt o greşeală. Prin harul lui Dumnezeu, mă străduiesc să mă fac persoana iubită şi capabilă aşa cum m-a făcut Dumnezeu”.

„Victima” este un alt tip de sub-personalitate care stă la baza temerii noastre. Este acea parte din noi care se simte neajutorată sau deznădăjduită, care crede că suntem deplasaţi şi nedemni, care vede obstacole insurmontabile în drum şi deplânge modul în care stau lucrurile. Expresiile sale preferate faţă de sine includ: „Nu pot… este inutil. Nu voi reuşi niciodată. De ce să mai încerc măcar?” Înlocuieşte acest discurs de victimă cu „Nu trebuie să fiu perfect acum. Sunt o făptură nouă în Hristos şi cresc puţin câte puţin în fiecare zi. Aleg să văd paharul pe jumătate plin şi nu pe jumătate gol. Dacă Dumnezeu spune că pot, aleg să cred că pot; şi aşa va fi la timpul Său şi în felul Său”. Confruntă-ţi temerile. Fă ceea ce ţi-a fost teamă să faci. Promisiunea lui Dumnezeu „… Eu sunt cu tine” (leremia 1:19) a fost tot ce a avut nevoie Ieremia şi este tot ce ai nevoie şi tu.

Meditatia zilei – 7 octombrie 2011CUM SĂ-TI ÎNVINGI TEAMA DE OAMENI (I)


„Nu te teme de ei” (leremia 1:8)



Eviţi tu unele activităţi şi relaţii sociale datorită nesiguranţei? Dacă este aşa, înseamnă că suferi de „socio-fobie”, de teama de a nu stânjeni, de a fi jenat sau a fi evaluat negativ. Unii dintre noi experimentează chiar atacuri de panică care ne imobilizează în aşa măsură încât nu mai funcţionăm. Totuşi, prin faptul că evităm aceste situaţii şi nu ne confruntăm cu ele lăsăm ca teama să ne controleze. Dimensiunea fricii noastre depinde de ce ne spunem nouă înşine când o simţim. Şi ceea ce ne spunem nouă înşine este în mare măsură o funcţie a ceea ce psihologii numesc „tipul de sub-personalitate”. Iată câteva tipuri comune de sub-personalitate şi câteva moduri în care le putem gestiona:

„Cel ce se îngrijorează”. Cei ce se îngrijorează anticipează ce este mai rău, creează imagini exagerate ale unei potenţiale tragedii şi sunt mereu hiper-vigilenţi faţă de orice semn de necaz, oricât de mic. Expresia lor preferată când vorbesc cu ei înşişi este: „Dar dacă…?” învaţă să înlocuieşti această expresie cu „Şi ce dacă…? Prin harul lui Dumnezeu voi învăţa să mă descurc. Pot să mă tem, dar totuşi să acţionez. Nu-mi place, dar pot suporta până trece. Mă voi obişnui cu asta prin exerciţiu şi cu ajutorul lui Dumnezeu”. Când s-a instalat teama lui Ieremia şi a vrut să fugă de datoria de a vorbi în public, Dumnezeu i-a spus: „te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite, şi vei spune tot ce-ţi voi porunci. Nu te teme de ei; căci Eu sunt cu tine ca să te.scap” (leremia 1:7-8). În loc să fugi de o situaţie, alege să o confrunţi prin credinţă; şi vei vedea cum Dumnezeu te va ajuta să scapi!
%d blogeri au apreciat: