Arhive categorie: Politică

Declarație a Patriarhiei Copte Catolice din Egipt


Text preluat de pe site-ul http://inliniedreapta.net

Declarație a Patriarhiei Copte Catolice semnată de patriarhul Ibrahim Isaac, Patriarh al copților Catolici și Președinte al Adunării Clerului Catolic din Egipt

Declaratia Bisericii Catolice din Egipt

Biserica catolică din Egipt urmărește cu durere și neliniște, însă întru speranță, suferințele îndurate de țara noastră ca urmare a actelor teroriste josnice care ucid persoanele, ard bisericile, școlile și toate instituțiile Statului. Din adâncul inimii, din dragoste pentru patria noastră și în solidaritate cu toți frații noștri egipteni, creștini și musulmani, ne străduim, în masura posibilităților și mijloacelor noastre, să intrăm în contact cu numeroase organizații prietene din lume, pentru a le lumina cu adevărat asupra situației actuale și dorim să insistăm asupra celor ce urmează:

– Sprijinul nostru ferm, lucid și liber cu privire la toate instituțiile tării și în mod special poliția egipteană și forțele armate care desfășoară întregul lor efort pentru protecția patriei .

– Apreciem comportamentul țărilor care se străduiesc în mod loial să înțeleagă caracterul specific al evenimentelor actuale și refuzăm în mod absolut și categoric orice tentativă de a interveni în afacerile interioare ale Egiptului sau de a influența deciziile lui suverane, oricare ar fi scopul sau pretextul.

– Suntem recunoscători în ce privește mass-media egiptene și străine care comunică știrile și evenimentele cu obiectivitate și integritate și condamnăm mass-media care propagă minciuni și falsifică adevărul în scopul de a induce în eroare opinia publică mondială.

– Suntem recunoscători în ce privește participarea cetățenească a nobililor musulmani care s-au menținut de partea noastră, în cea mai mare masură a posibilităților lor, pentru a apăra bisericile și instituțiile noastre.

– În sfârșit, interpelăm conștiința mondială și toți responsabilii țărilor, rugându-i să înțeleagă autentic și să acorde încrederea lor faptului că ceea ce se întâmplă în prezent în Egipt nu este o lupta politică între facțiuni rivale, ci este vorba despre o luptă a tuturor egiptenilor împotriva terorismului.

– În incheiere, prezentăm condoleanțele noastre tuturor familiilor și apropiaților victimelor, și cerem Domnului Dumnezeu vindecarea tuturor răniților.

Traiască Egiptul liber.

+ Ibrahim Isaac

Patriarhul din Alexandria al Copților Catolici
Presedinte al Adunarii Clerului Catolic din Egipt
Cairo, 18 august 2013

originalul

Avocatul Paul (Pavel) Bărbătei contestă la Tribunalul Alba Iulia amendarea unui grup de credincioși baptiști (1972)


Bărbătei Pavel - istorieevanghelica.ro

Despre implicarea lui Paul (Pavel) Bărbătei în apărarea credincioșilor evanghelici am mai scris în cadrul articolului AVOCATUL PAVEL BĂRBĂTEI ÎL APĂRĂ ÎN PROCES PE VASILE RĂSCOL.

Prezint acum un alt exemplu de implicare a lui în această bătălie pentru drepturile credincioșilor evanghelici bazat pe documentarea realizată de cei care au pregătit documentul Cultele neoprotestante și drepturile omului în România, document cunoscut sub numele de Scrisoarea celor 6 (Iosif Țon, Pavel Nicolescu, Aurelian Popescu, Constantin Caraman, Dr. Silviu Cioată, Radu Dumitrescu) citită la Radio Europa Liberă în seara zilei de 2 aprilie 1977. Despre dilemele pe care le aveam la începutul documentării asupra momentului 1977 puteți citi în articolul SCRISOARE DESCHISĂ A REPREZENTANȚILOR CULTELOR NEOPROTESTANTE DIN ROMÂNIA (1977) – UPDATE. Între timp lucrurile sau mai limpezit, dar au apărut altele mult mai importante. Despre Scrisoarea celor 6 voi scrie mai multe într-un articol separat.

Prezint mai jos un paragraf din Scrisoarea celor 6 care face referire la practica amendării credincioșilor evanghelici de către autoritățile comuniste.

„În anul 1972 în satul Măgherat, Jud. Alba, un grup de credincioși baptiști au fost amendați cu sume între 2-4 mii lei pentru că s-au adunat în casa unuia dintre ei pentru o oră de rugăciune. Cei amendați au contestat aceasta la Tribunalul din Alba Iulia. Avocatul lor, Paul Bărbătei – ales recent Secretar General al Cultului Baptist[1] – a explicat Tribunalului cu documente convingătoare că cei amendați sunt membri ai unui cult recunoscut de legile statului, și că a-i încadra în Decretul 153, art. 1, lit. d, ar însemna – prin implicație – că Tribunalul din Alba Iulia declară cultul baptist drept „o grupare de persoane care, prin comportarea lor exprimă o concepție de viață parazitară sau anarhică.” Judecătorul a înțeles implicația şi a amânat aplicarea sentinței cu două săptămâni, iar ulterior a refuzat să mai judece cazul. Însuși președintele Tribunalului a condus atunci următoarea ședință și el a decis că grupul acesta de baptiști trebuie încadrat în Decretul 153*


[1] Paul (+0

Pavel) Bărbătei avocat și pastor. Președinte al Comunității Baptiste Cluj (1950-?), a fost ales Secretar General al Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din Republica Socialistă România la congresul cultului baptist desfășurat la București în luna februarie 1977 și a deținut această funcție până la următorul congres care a avut loc la București în anul 1984, fiind înlocuit de către Vasile Talpoș (1984-1988).

* Este vorba de DECRETUL Nr. 153 din 24 martie 1970  pentru stabilirea şi sancționarea unor contravenții privind regulile de conviețuire socială, ordinea şi liniștea publică

Avocatul Pavel Bărbătei îl apără în proces pe Vasile Răscol


Bărbătei Pavel - istorieevanghelica.ro

Citind în această dimineață o biografie a pastorului baptist Pavel Bărbătei, regăsită în cadrul unui document din Arhiva Departamentului Cultelor, am descoperit lucruri interesante. Printre acestea se regăsește și paragraful de mai jos care vorbește de faptul că Pavel Bărbătei a fost avocatul lui Vasile Răscol în anii 70 ai secolului XX atunci când acestuia i s-a intentat proces.

Inspectorul de culte relatează următoarele:

„În cadrul unei discuții avute cu el, în octombrie 1975, mi-a relatat că el nu a vrut să apere pe Răscol în proces, dar că familia acestuia, făcând apel la el, la poziția lui de credincios baptist, l-a determinat în final să accepte. După câte se știe, în acest proces el a căutat să demonstreze carențele actualei Legii a presei, căreia, chipurile i-a căzut victimă Răscol.”

O caracterizare a pastorului Vasile Răscol, anterioară evenimentului de față, dată de Împuternicitul de raioane din cadrul Regiunii Suceava găsiți AICI

Colecționarul de fericire, colecționarul de vieți


  Cum „timpul înapoi nu se mai dă, viața
nu trebuie uitată ci împărtășită.”
Cătălin Dupu

 

Fiecare dintre noi suntem colecționari de fericire pentru că adunăm, strângem în inima noastră acele momente care ne aduc fericire, ne fac să fim mai buni, mai iubitori și mai atenți cu semenii. Prin antiteză, colecționarul de vieți face referire la un sistem, la un partid cum a fost cel comunist, care și-a propus nu să aducă fericirea în viața oamenilor, ci să îngenuncheze viețile acestora, să se pună pe sine mai presus de aceștia și să-și impună directivele prin intermediul unei dictaturi. Am făcut referire la aceste aspecte deoarece ele se regăsesc îngemănate sub titlul Cine știe ce aduc zorile?, numele ultimei cărți a lui Cătălin Dupu și totodată titlul povestirii cu care se deschide cartea. Întrebarea din titlu este una care merită mai multă atenție decât am fi tentați să-i acordăm la prima vedere. Noi nu știm ce pot aduce zorile, dar Creatorul lor știe. Am putea să parafrazăm titlul cărții și să întrebăm cine știe ce este viața?, cine știe ce aduce ziua de mâine în afară de Dumnezeu? Răspunsul este că nimeni, fapt relevat și de povestirile, schițele, nuvelele din care este compusă cartea, unele istorice iar altele autobiografice. Scopurile cărții sunt multiple, însă ceea ce atrage atenția din punct de vedere istoric este faptul că autorul aduce în atenția contemporanilor fapte, evenimente și personaje din trecut. Considerăm demersul său ca fiind unul binevenit și de folos pentru a cunoaște istoria, astfel ca atunci când aceasta se repetă, noi să nu mai repetăm greșelile trecutului. Să fim oameni înțelepți care știu să-și prețuiască valorile și trecutul, interesați de identitatea noastră, cetățeni care vor și pot să transmită un mesaj pozitiv societății în care trăiesc.

Cătălin Dupu, Cine stie ce aduc zorileCine știe ce aduc zorile? este o poveste istorică captivantă, care se desfășoară pe fondul celui de-al doilea război mondial și al alianței dintre Germania și România. Autorul reușește să capteze audiența prin realismul și totodată dramatismul operei. Citind povestioara ești transpus în birourile legației germane de la București, faci cunoștință cu oameni și locuri pe care altfel nu i-ai fi întâlnit, pe lângă care poate ai fi trecut nepăsător, referire la faptul că aceste personaje ne pot reprezenta chiar pe noi, viața lor să fie într-o anumită măsură și viața noastră. Unul din personajele care atrage atenția este „omul lui Dumnezeu”, preotul către dă dovadă de îndrăzneală și înțelepciune în acțiunea pe care o avea de îndeplinit, aceea de a aduce alinare sufletelor îndurerate, trupurilor vlăguite de tratamentul dur la care au fost supuse de către „lunganul”, gardianul închisorii. Cred că acesta este rolul nostru, al celor care cred într-un Creator, de a aduce speranță și alinare în viețile celor din jurul nostru prin ceea ce facem, prin comportament, prin vorbele noastre. Autorul nu forțează lucrurile, ci lasă povestea să decurgă normal cu tensiunile ei inerente. Viața se desfășoară pe mai multe planuri: în închisoare, în biroul comandantului, în oraș, în familia Liviei, dar peste toate veghează Bunul Dumnezeu. Un Dumnezeu care intervine în cursul istoriei, în desfășurarea ei așa cum vrea și când vrea. El este la cârma vieții oamenilor și la cârma istoriei, fapt care ne conduce către o îngemănare între istorie și credință.

O altă povestire istorică este Comanda dictatorului, care dezvăluie dorința președintelui României Socialiste, Nicolae Ceaușescu, de a cunoaște viitorul omenirii. A dorit să știe ce spune cartea Apocalipsa despre sfârșitul istoriei. Cu toate că nu știm ce a descoperit profesorul cu nume neamț despre ceea ce i-a comandat dictatorul să afle, este evident faptul că dictatorul nu a mai stat la conducerea țării decât un an. Mai mult decât atât, în decembrie 1989, după un proces sumar, Nicolae Ceaușescu, și soția sa, Elena Ceaușescu au fost împușcați. Faptul că s-a încrezut în sine, s-a crezut mai presus de divinitate, considerându-se el însuși o persoană care trebuia să aibă propriul cult i-a adus pierirea.

Societatea ideală, multilateral dezvoltată, ne este prezentată în schița Cândva la Casa Poporului, lucrare care descrie suferința, lacrimile, sacrificiul și prigonirile pe care le-au îndurat cei care au lucrat la acea construcție megalomanică. Povestea se construiește paralel cu dezvăluirea personajului principal, maistrul electronist Tudor Ilie, a familiei sale și a tovarășilor de lucru și de credință. Casa Republicii, denumită după Revoluția din decembrie 1989 Casa Poporului, s-a construit cu muncă non stop până la epuizare, cu lacrimi, cu amenințări și cu multe sacrificii de vieți omenești, a celor care s-au tot dus, „au murit și nu meritau.” (p. 36). Cu toate suferințele și privațiunile la care au fost supuși alături de ceilalți, pentru Tudor Ilie și ceilalți muncitori care au mai rămas în viață izbăvirea a venit mai repede decât aceștia se așteptau, prin Revoluția din decembrie 1989, „pentru că Domnul Dumnezeu nu ține cont de calendarul omului ci de Hăruitul Său Pan.” (p. 36)

În povestea Mașina de muzeu ne sunt relatate peripețiile prin care a trecut echipa care a filmat producția „Cartea care a schimbat lumea”, o continuare a filmului „La frontieră”, ambele regizate de către Cătălin Dupu. Filmul „La frontieră” vorbește despre transportul ilegal de Biblii în perioada comunistă. Sunt amintite în acest context persecuțiile îndurate de cei care s-au implicat în astfel de acțiuni în România comunistă. La frontieră, Cartea care a schimbat lumea, Acces interzis „sunt istorii adevărate care demonstrează că și la noi au trăit creștini adevărați care au îndurat ani de închisoare pentru Domnul.” (p. 41).

Așa cum aflăm din povestirea Piatra Neamțului „istoria este mult mai lungă și plină de învățăminte.” Cum „timpul înapoi nu se mai dă, viața nu trebuie uitată ci împărtășită.”

Faptul că viața nu trebuie uitată nu însemnă neapărat că În dragoste nu sunt necazuri. Cu toate acestea, „atâta timp cât suntem în viață fiecare dintre noi mai are o șansă la fericire.”

Prin intermediul Colecționarului de fericire „am realizat că viața noastră depinde de multe detalii pe care ni le stabilim noi: prieteni, locuri, alegeri, haine, atitudini” și mai mult decât atât am aflat că esența fericirii este „mai mult decât o filosofie, un țel, o stare”, aceasta este ADEVĂRUL.

Adevărul unei epoci nu de mult apuse este și subiectul nuvelei Dureri de seceră și ciocan unde ne este prezentată viața unei familii credincioase care deținea o mică fierărie, familie a cărei viață a fost distrusă prin două mari lovituri. Prima a fost colectivizarea, iar a doua a venit ca urmare a celei dintâi, însă după mai mulți ani în care familia se stabilise la Iași, iar Nea Ion se angajase ca fierar la Atelierele CFR Nicolina, când după ani de muncă și trudă și după promisiuni deșarte își vede năruită speranța de a ajunge șef de secție la fierărie ca urmare a avansării unei persoane mult mai tinere fără pregătirea profesională necesară. Prin intermediul acestei nuvele autorul scoate în evidență propaganda comunistă, punând în antiteză minciuna unei societăți născută prin distrugerea multor vieți și realitatea vieții sub comunism. Ne este relevată aici diferența dintre discurs și realitate, aspecte care pot fi observate dacă urmărim cu atenție evoluția acestei familii de țărani, credincioasă și recunoscătoare Creatorului, familie care este nevoită să plece de la sat la oraș datorită colectivizării. Ajunsă în orașul Iași această familie încearcă să se integreze în societatea comunistă, o societate care se construia sub ochii lor, însă și aici se va lovi tot de tovarășii care au luat locul domnilor, de comuniștii care după ce i-au luat pământul i-au luat și viața. Putem spune, parafrazând titlul povestirii anterioare, că Partidul Comunist a devenit un colecționar de vieți.

Pentru credincioșii evanghelici din România persecuțiile religioase declanșate la mijlocul secolului XX de Partidul Comunist nu erau o noutate pentru că aceștia se confruntaseră cu ele încă din secolul XIX. Un caz aparte în fenomenologia persecuției religioase este relevat de autor prin intermediul povestirii Locația nu vă aparține. Plecând de la cazuri reale acesta ne prezintă lupta unei biserici evanghelice pentru păstrarea, iar apoi recuperarea lăcașului de cult. Rechiziționarea acesteia s-a realizat prin Decretul lege din 29 decembrie 1942, completat în 1943 printr-o prevedere legislativă care avea următorul cuprins: „Asociaţiunile religioase sectante, care au existat în România la 29 Dec. 1942, şi acele care au fost autorizate ulterior sau sunt simulate sub forme personale juridice, fără scop lucrativ sau altele, sunt şi rămân desființate de drept.”

Acest scurt istoric transpus în scris sub formă de povestire face referire la faptul că aceasta a fost situația bisericilor evanghelice până la 31 august 1944 când „legea din 42 a fost abrogată.” În ceea ce privește lăcașul bisericii la care face referire povestirea, aflăm că recuperarea acestuia de către credincioși nu a fost un demers facil. „A fost un proces greu și abia în [19]46 biserica s-a reunit iar, acolo unde pentru patru ani s-au vândut lacuri și vopseluri.” Sfârșitul acestei relatări este unul care ne arată credincioșia lui Dumnezeu, atrăgând totodată atenția asupra faptului că El va judeca toate lucrurile și că fiecare din noi vom da socoteală de acțiunile noastre. „Ceea ce nu au înțeles niciodată autoritățile, puse acolo pe scaune doar pentru o vreme, este faptul că în necaz și persecuție cei care au aceeași credință creștină nu pier, nu disperă, ci se întăresc și cresc. Este puterea lui Dumnezeu asupra lor …” (p. 73)

            Fiecare dintre noi să rămânem credincioși lui Dumnezeu și să ne rugăm ca atunci când trecem prin situații limită El să nea dea puterea de a rămâne de partea ADEVĂRULUI.

Lege controversată. Repari casa, plăteşti impozit mai mare pe ea


Foto: romanialibera.ro

Foto: romanialibera.ro

Un articol de de DORU CIREASA pentru http://www.romanialibera.ro

Persoanele care şi-au ”renovat major” clădirile în care locuiesc vor plăti impozite locale majorate.

Prevederea nu va încuraja în niciun caz românii să îşi consolideze clădirile şi a fost iniţiată de Comisia Economică a Senatului condusă de senatorul liberal Lucian Iliescu. Acesta nu a răspuns ieri la telefon pentru a explica iniţiativa comisiei pe care o conduce.

Amendamentul Comisiei senatoriale a apare în legea de adoptare a OUG 63/2012, privind reabilitarea termică a locuinţelor.

”În cazul clădirii la care au fost executate lucrări de renovare majoră, din punct de vedere fiscal, anul terminării se actualizează, astfel că acesta se consideră ca fiind cel în care a fost efectuată recepţia la terminarea lucrărilor.

Renovarea majoră reprezintă acţiunea complexă care cuprinde obligatoriu lucrări de intervenţie la structura de rezistenţă a clădirii, pentru asigurarea cerinţei fundamentale de rezistenţă mecanică şi stabilitate, prin acţiuni de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, precum şi, după caz, alte lucrări de intervenţie pentru menţinerea, pe întreaga durată de exploatare a clădirii, a celorlalte cerinţe fundamentale aplicabile construcţiilor, conform legii, vizând, în principal, creşterea performanţei energetice şi a calităţii arhitectural-ambientale şi funcţionale a clădirii.

Anul terminării se actualizează în condiţiile în care, la terminarea lucrărilor de renovare majoră, valoarea clădirii creşte cu cel puţin 25% faţă de valoarea acesteia la data începerii executării lucrărilor”, prevede legea.

Ceea ce în UE se încurajează, în România se taxează

Prevederea nu este însă prea clară. Cât de ample trebuie să fie lucrările de intervenţie astfel încât acestea să poată fi considerate o renovare majoră? Cum se poate concluziona că lucrările de renovare au crescu cu cel puţin un sfert valoarea de vânzare a clădirii?

Măsura este neinspirată din mai multe puncte de vedere. Prevederea nu va încuraja în niciun caz renovarea substanţială şi consolidarea seismică a clădirilor, în condiţiile în care există sute de imobile cu bulină roşie care se vor prăbuşi în mod sigur la următorul cutremur puternic. Ea nu ajută în niciun fel la repararea caselor vechi cu aspect părăsit şi cu faţade distruse, dealtfel reuşite arhitectonic, ee constituie majoritatea fondului imobiliar din zonele centrale ale multor oraşe.

Multe ţări nu numai că nu impozitează suplimentar astfel de lucrări de renovare, ci, dimpotrivă le încurajează acordând facilităţi fiscale, sub formă de deduceri. Italia acordă o deducere din impozitul datorat pe venit egală cu 36% din costurile renovării şi d până la 48.000 de euro.

Taxa pe reabilitare, reconfirmată

Legea 238 consfinţeşte şi taxa pe reabilitarea termică introdusă în toamna anului trecut prin OUG 63/2012. Astfel, dacă până la apariţia Ordonanţei de Urgenţă o primărie putea prelua la bugetul acesteia cota de 20% din valoarea lucrărilor de reabilitare termică ce revenea asociaţiei de proprietari, acum primăria este obligată să recupereze banii în cel mult zece ani, fie din fondul de reparaţie  al asociaţiei de locatari, fie printr-o taxă de reabilitare al cărei cuantum este stabilit de către Consiliul Local sau General al Municipiului Bucureşti. Taxa se aplică şi în cazul în care din fondurile  de reparaţii ale asocciaţiei de locatari nu se poate acoperi cota ce revine acesteia pentru lucrări de reabilitare termică finanţate parţial din fonduri UE. In această ultimă situaţie se asigură din fonduri UE şi alocaţii bugetare 60% din necesar, restul urmând să fie dat de primărie împreună cu asociaţia de locatari. Contribuţia asociaţiei în cazul utilizării fondurilor UE nu poate fi mai mică de 10%, iar cea a primăriilor mai mare de 30%.

Mărturie Silvia Tărniceriu (partea 1-4)


Dincolo de bariere 8.1 – Mărturie Silvia Tărniceriu (partea 1)

În partea I, Silvia vorbește despre copilăria ei, despre percepția creștinilor evanghelici (numiți pocăiți) în societatea comunistă cu referire la școală. La școală li se spunea că Dumnezeu este un mit, ceva ireal.

Dincolo de bariere 8.2 – Mărturie Silvia Tărniceriu (partea 2)

Dincolo de bariere 8.3 – Mărturie Silvia Tărniceriu (partea 3)

Dincolo de bariere 8.4 – Mărturie Silvia Tărniceriu (partea 4)

Recomandări

MĂRTURIE SILVIA TĂRNICERIU (07.10.2012) – O VIAȚĂ DE SLUJIRE ÎN 30 DE MINUTE

Duminică, 7 octombrie 2012, cu prilejul deschiderii festive a anului universitar 2012-2013 a Institutului Teologic Baptist la Biserica Creștină Baptistă Golgota din București, am avut prilejul și onoarea să ascult o mărturie extraordinară a unui om care a umblat și umblă alături de Dumnezeu. […]

Cu acel prilej am realizat și o fotografie împreună.

Marius Silveșan și Silvia Tărniceriu (7.10.2012)

Pentru a înțelege mai bine umblarea sa cu Dumnezeu vă invit să vizionați înregistrarea video. Sunt 27 de minute, însă aceste minute înglobează în ele o viață de slujire și misiune.

 

Nicolae Steinhardt – Trei soluții pentru a iesi dintr-o situatie-limită, dintr-un univers concentraționar


Am găsit acest pasaj din Jurnalul fericirii scris de Nicolae Steinhardt și fiindcă mi-a atras atenția soluțiile propuse de el, modul de gândire, m-am gândit că ar fi util să le împărtășesc și cititorilor mei.

TREI SOLUTII

Testament politic

   Pentru a iesi dintr-un univers concentrationar – si nu e neaparat nevoie sa fie un lagar, o temnita ori o alta forma de incarcerare; teoria se aplica oricarui tip de produs al totalitarismului – exista solutia (mistica) a credinței. Despre aceasta nu va fi vorba in cele ce urmează, ea fiind consecința harului prin esența selectiv.

Solutia intai: a lui Soljenitîn

   In Primul cerc, Alexandru Isaievici o mentioneaza scurt, revenind asupra-i in volumul I al Arhipelagului Gulag.

   Ea consta, pentru oricine paseste peste pragul Securitatii sau altui organ de ancheta, in a-si spune cu hotarare: in clipa aceasta chiar mor. Ii este permis a-si vorbi consolandu-se: pacat de tineretele ori vai de batranetele mele, de nevasta mea, de copiii mei, de mine, de talentul ori de bunurile ori puterea mea, de iubita mea, de vinurile pe care n-am sa le mai beau, de cartile pe care n-am sa le mai citesc, de plimbarile pe care n-am sa le mai fac, de muzica pe care n-am sa o mai ascult etc. etc. etc. Dar ceva e sigur si ireparabil: de-acum incolo sunt un om mort.

   Daca asa gandeste, nesovaitor, insul e salvat. Nu I se mai poate face nimic. Nu mai are cu ce fi amenintat, santajat, amagit, imbrobodit. De vreme ce se considera mort, nimic nu-l mai sperie, imbrobodi, atrage, atata. Nu mai poate fi amorsat. Nu mai are – fiindca nu mai spera, fiindca a iesti din lume – dupa ce jindui, ce pastra sau redobandi, pe ce isi vinde sufletul, linistea, onoarea. Nu mai exista moneta in care sa-i poata fi achitat pretul tradarii.

   Se cere insa, fireste, ca hotararea  sa fie ferma, definitiva. Te declari decedat, primesti a te invoi cu mortii, desfiintezi orice speranta. Te poti regreta, ca doamna d’Houdetot, poti regreta, insa aceasta sinucidere morala si prin anticipatie nu da gres. Riscul unei cedari, al consimtirii la denunt, al unei recunoasteri fanteziste a pierit cu desavarsire.

Solutia a doua: a lui Alexandru Zinoviev

   Este cea gasita de unul din personajele cartii Inaltimile gaunoase. Personajul e un om tanar, prezentat sub porecla alegorica Zurbagiul. Solutia sta in totala neadaptare in sistem. Zurbagiul nu are domiciliu stabil, nu are cate in regula, nu e in campul muncii; e un vagabond, e un parazit, e un coate goale si o haimana. Traieste de azi pe maine, din ce i se da, din ce pica, din te miri ce. E imbracat in zdrente. Munceste pe apucate, uneori, cand si daca i se iveste prilejul. Isi petrece mai toata vremea in puscarii ori lagare de munca, doarme pe unde apuca. Hoinareste. Pentru nimic in lume nu intra in sistem, nici macar in cea mai neinsemnata, mai pacatoasa, mai neangajanta slujba. Nici macar pazitor la porci nu se baga, neurmand pilda eroului unei nuvele a lui Arthur Schnitzler: acela, obsedat de frica de raspundere, sfarseste porcar. NU, Zurbagiul s-a proiectat (in stil existentialist) odata pentru totdeauna caine de pripas, capra raioasa, calugar budist cersetor, smintit, nebun pentru (intru) libertate.

   Un asemenea om, aflat la marginea societatii, e si el imun: nici asupra lui nu au de unde exercita presiuni, nu au ce-i lua, nu au ce-i oferi. Il pot oricand inchide, hartui, dispretui, batjocori: dar le scapa. Odata pentru totdeauna a consimtit a-si trai propria viata conform exemplului si modelului unui perpetuu azil de noapte. Din saracie, neincredere, neseriozitate si-a facut un crez; se aseamana unui animal salbatec, unei fiare jigarite, unui talhar la drumul mare. E Ferrante Palla al lui Stendhal. E Zacharias Lichter al lui Matei Calinescu. E un iurodivii laic, un drumet neplictisit (iar Wotan coborand pe acest pamant ce nume poarta? Der Wanderer), un jidov ratacitor.

   Si-i slobod la gura, vorbeste de istov, da glas celor mai primejdioase anecdote, nu stie ce-i respectul, toate le ia de sus, spune ce-i trece prin minte, rosteste adevaruri pe care ceilalti nu-si pot ingadui se le sopteasca. E copilul din povestea regelui gol, a lui Andersen. E bufonul regelui Lear. E lupul din fabula – si ea indrazneata – a lui La Fontaine: habar nu are de zgarda.

   E liber, liber, liber.

Solutia a treia: a lui Winston Churchill
si Vladimir Bukovsky

   Ea se rezuma: in prezenta tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, urgiilor, napastelor, primejdiilor nu numai ca nu te dai batut, ci dimpotriva scoti din ele pofta nebuna de a trai si de a lupta.

   In martie 1939, Churchill ii spune Marthei Bibescu: „Va fi razboi. Praf si pulbere se va alege din imperiul britanic. Moartea ne pandeste pe toti. Iar eu simt ca intineresc cu douazeci de ani„.

   Cu cat iti merge mai rau, cu cat greutatile mai imense, cu cat esti mai lovit, mai impresurat ori mai supus atacurilor, cu cat nu mai intrevezi vreo nadejde probabilistica si rationala, cu cat cenusiul, intunerecul si vascosul se intensifica, se puhavesc si se incolacesc mai inextricabil, cu cat pericolul te sfrunteaza mai direct, cu atat esti mai dornic de lupta si cunosti un simtamant (crescand) de inexplicabila si covarsitoare euforie.

   Esti asaltat din toata partile, cu forte infinit mai tari ca ale tale: lupti. Te infrang: le sfidezi. Esti pierdut: ataci. (Asa vorbea Churchill in 1940). Razi, iti ascuti dintii si cutitul, intineresti. Te furnica fericirea, nespusa fericire de a lovi si tu, fie chiar infinit mai putin. Nu numai ca nu deznadajduiesti, ca nu te declari invins si rapus, dar si gusti din plin bucuria rezistentei, a impotrivirii si incerci o senzatie de navalnica, dementa voiosie.

   Solutia aceasta, fireste, presupune o tarie de caracter exceptionala, o conceptie militara a vietii, o formidabila indarjire morala a trupului, o vointa de otel innobilat si o sanatate spirituala adamantina. E probabil ca presupune si un duh sportiv: sa-ti placa batalia in sine – incaierarea – mai mult decat succesul.

   E si ea salutara si absoluta, deoarece e bazata pe un paradox: pe masura ce ei te lovesc si-ti fac mai mult rau si-ti impun suferinte din ce in ce mai nedrepte si te incoltesc in locuri mai fara iesire, tu te veselesti mai tare, tu te intaresti, tu intineresti!

   Cu solutia Churchill se identifica si solutia Vladimir Bukovsky. Bukovsky povesteste ca atunci cand a primit prima convocare la sediul KGB n-a putut inchide un ochi toata noaptea. Firesc lucru, isi va spune cititorul cartii sale de amintiri, cum nu se poate mai firesc; nesiguranta, frica, emotia. Dar Bukovsky urmeaza: n-am putut dormi de nerabdare. Abia asteptam sa se faca ziua, sa fiu in fata lor, sa le spun tot ce cred eu despre ei si sa intru in ei ca un tanc. Fericire mai mare nu-mi puteam inchipui.

   Iata de ce n-a dormit: nu de teama, de ingrijorare, de emotie. Ci de nerabdarea de a le striga adevarul de la obraz  si de a intra in ei ca un tanc!

   Cuvinte mai extraordinare nu cred sa se fi pronuntat ori scris vreodata in lume. Si ma intreb – nu pretind ca e asa cum spun eu, nu, catusi de putin, ma intreb doar, nu pot sa nu ma intreb – daca nu cumva universul acesta, cu toate roiurile lui de galaxii cuprinzand fiecare mii ori milioane de galaxii fiecare cu miliarde de sori si cel putin cateva miliarde de planete in jurul acestor sori, daca nu cumva toate spatiile, distantele si sferele acestea masurate in ani-lumina, parseci si catralioane de mii de mile, toata viermuirea aceasta de materie. Astri, comete, sateliti, pulsari, quasari, gauri negre, pulberi cosmice, meteori, mai stiu eu ce, toate relele, toti eonii, toate timpurile si toate cuantumurile spatio-temporale si toate astrofizicile newtoniene ori relativiste au luat fiinta si exista numai pentru ca sa fi putut fi exprimate aceste cuvinte ale lui Bukovski.

Concluzie

   Tustrele solutii sunt certe si fara gres.

   Altele pentru a iesi dintr-o situatie-limita, dintr-un univers concentrationar, din mrejele unui proces kafkian, dintr-un joc de tip domino, labirint sau camera de ancheta, din teama si panica, din orice cursa de soareci, din orice cosmar fenomenal nu stiu sa existe. Numai acestea trei. Insa oricare din ele e buna, suficienta si izbavitoare.

   Luati aminte: Soljenitsyn, Zinoviev, Churchill, Bukovsky. Moartea consimtita, asumata, anticipata, provocata; nepasarea si obraznicia; vitejia insotita de o veselie turbata. Liberi sunteti sa alegeti. Dar se cuvine sa va dati seama ca – lumeste, omeneste vorbind – alta cale de a infrunta cercul de fier – care-i in buna parte si de creta (vezi Starea de asediu a lui Camus: temeiul dictaturii e o fantasma: frica) – e foarte indoielnic sa gasiti.

   Veti protesta poate, poate, considerand ca solutiile subinteleg o forma de viata echivalenta cu moartea, ori mai rea ca moartea ori implicand riscul mortii fizice in orice clipa. Asta asa este. Va mirati? Pentru ca nu l-ati citi pe Igor Safarievici, pentru ca inca nu ati aflat ca totalitarismul nu e atat inchegarea unei teorii economice, biologice ori sociale cat mai ales manifestarea unei atractii pentru moarte. Iar secretul celor ce nu se pot incadra in haul totalitar e simplu: ei iubesc viata, nu moartea.

   Moartea, insa, cine, Singur, a invins-o? Cel ce cu moartea o a calcat.

Nicolae Niculescu*

* E inutil, credem, a explica ratiunea adoptarii acestui pseudonim. Reamintim ca textul fusese destinat unei circulatii mai mult sau mai putin restranse. E, de asemenea, inutil a insista asupra legaturii intrinseci dintre cele doua testamente ale lui N. Steinhardt. Cuvantul era pentru el doar o expresie a faptei.

http://www.nistea.com/solutii.html

Vorbe care contează – A scrie adevărul este o datorie


Este datoria oricărui om onest sa scrie adevărul

Anton Antonov-Ovseenko

Vladimir Tismăneanu, Imperiul terorii: În Memoriam Anton Antonov-Ovseenko

În original „Aproape orb și extrem de fragil, și-a consacrat toată energia colecționarii și publicării de documente despre ororile Gulagului. Cuvintele sale răsuna ca un memento, un îndemn răscolitor la neuitare: “Este datoria oricărui om onest să scrie adevărul despre Stalin”.

 

Organizarea și funcționarea Secretariatului de Stat pentru Culte (HG nr. 44/2013)


Secretariatul de Stat pentru Culte (logo)

In M. Of. nr. 95 din 15 februarie 2013 a fost publicata Hotararea Guvernului nr. 44/2013 privind organizarea si functionarea Secretariatului de Stat pentru Culte.

Din cuprins:
ART. 1
(1) Secretariatul de Stat pentru Culte se organizeaza si functioneaza ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului si in coordonarea prim-ministrului, prin Cancelaria Primului-Ministru, finantat integral de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.
(2) Secretariatul de Stat pentru Culte elaboreaza si asigura aplicarea strategiei si politicilor in domeniul vietii religioase.
(3) Secretariatul de Stat pentru Culte are sediul in municipiul Bucuresti, str. Nicolae Filipescu nr. 40, sectorul 2.
ART. 2
In activitatea sa, Secretariatul de Stat pentru Culte asigura respectarea si promovarea drepturilor si libertatilor fundamentale, consacrate de Constitutia Romaniei, republicata, si de Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor, precum si de tratatele si conventiile internationale la care Romania este parte, in ceea ce priveste libertatea constiintei si a credintelor religioase, si se conduce dupa principiul fundamental conform caruia cultele recunoscute de lege sunt libere, autonome si egale in fata autoritatilor statului.
ART. 3
Secretariatul de Stat pentru Culte are ca obiectiv general dezvoltarea parteneriatului dintre autoritatile administratiei publice centrale si locale si cultele recunoscute de lege, in domeniul social, cultural si educational, prin promovarea in beneficiul intregii societati a relatiei de respect si cooperare intre cultele recunoscute de lege.
ART. 4
(1) Secretariatul de Stat pentru Culte are urmatoarele atributii:
1. asigura relatiile statului cu toate cultele si asociatiile religioase din Romania;
2. sprijina toate cultele si asociatiile religioase, potrivit statutelor de organizare si functionare ale acestora, in vederea participarii lor la viata sociala si spirituala a tarii, urmareste ca in relatiile dintre culte si asociatii religioase sa fie excluse orice forme, mijloace si actiuni de invrajbire religioasa;
3. participa la solutionarea amiabila a conflictelor dintre culte si dintre culte si asociatii religioase;
4. monitorizeaza aplicarea actelor normative interne si internationale referitoare la respectarea libertatii religioase;
5. asigura legatura dintre cultele recunoscute de lege si ministere, celelalte organe ale administratiei publice centrale si locale, in vederea respectarii libertatii si autonomiei cultelor, a prevenirii si inlaturarii oricaror abuzuri, prin aplicarea legii; sprijina autoritatile administratiei publice locale pentru rezolvarea problemelor specifice care apar in raporturile lor cu cultele si asociatiile religioase si totodata acorda asistenta cultelor si asociatiilor religioase, la solicitarea acestora, in solutionarea problemelor pe care acestea le supun autoritatilor administratiei publice locale;
6. analizeaza cererile de infiintare de noi culte, intocmeste documentatiile cerute de lege si face propuneri Guvernului in vederea recunoasterii acestora;
7. acorda aviz consultativ in vederea obtinerii calitatii de asociatie religioasa;
8. propune Guvernului recunoasterea statutului de utilitate publica pentru organizatii neguvernamentale cu activitate in domeniul vietii religioase, cu respectarea normelor legale;
9. elibereaza avizul necesar acordarii vizei de lunga sedere pentru activitati religioase sau prelungirii dreptului de sedere temporara pentru activitati religioase strainilor care urmeaza sa desfasoare sau desfasoara astfel de activitati pe teritoriul Romaniei;
10. tine evidenta si efectueaza plata contributiilor la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate pentru personalul monahal al cultelor recunoscute de lege, care nu realizeaza venituri din munca, pensie sau alte surse;
11. colaboreaza cu sistemul educational si ia act de planurile de invatamant si programele analitice pentru predarea religiei, elaborate de cultele recunoscute de lege;
12. sprijina cultele recunoscute in organizarea si desfasurarea activitatilor de asistenta religioasa si sociala in armata, penitenciare, spitale, in camine de batrani, case de copii si in alte institutii, precum si in familii care se confrunta cu nevoi speciale;
13. sprijina cultele recunoscute in activitatea de evidenta, pastrare, conservare, restaurare si punere in valoare a bunurilor culturale mobile si imobile, aflate in proprietatea sau in folosinta cultelor, in conditiile legii;
14. ia act de alegerea sau numirea persoanelor care urmeaza sa ocupe functii de conducere, precum si a personalului clerical si laic din cadrul cultelor recunoscute de lege, inclusiv din invatamantul teologic neintegrat in invatamantul public, in vederea alocarii sprijinului financiar de la bugetul de stat pentru salarizarea personalului cultelor, potrivit legii;
15. tine evidenta unitatilor de cult ale cultelor recunoscute care solicita sprijin pentru salarizarea personalului clerical;
16. initiaza actiuni de relatii externe cu institutii de stat similare din alte tari si organizatii internationale neguvernamentale care se ocupa de garantarea si respectarea libertatii religioase, precum si a celorlalte drepturi fundamentale ale omului si participa la manifestarile organizate de acestea;
17. elaboreaza studii si sinteze documentare referitoare la viata religioasa din Romania, precum si despre activitatea cultelor si organizatiilor religioase din alte tari; organizeaza dezbateri, cu participarea specialistilor romani si straini, privind teoria si practica laica si ecleziastica in acest domeniu;
18. gestioneaza resursele financiare publice alocate pentru completarea fondurilor necesare salarizarii personalului clerical si neclerical, potrivit legii;
19. acorda sprijin financiar, in conditiile legii, pentru:
a) construirea, in conditiile aprobarii documentatiilor tehnico-economice potrivit reglementarilor in vigoare, precum si repararea lacasurilor de cult care apartin cultelor recunoscute de lege;
b) restaurarea si conservarea lacasurilor de cult care sunt monumente istorice si care apartin cultelor recunoscute de lege;
c) restaurarea si conservarea bunurilor din patrimoniul cultural national mobil ale cultelor recunoscute de lege;
d) completarea fondurilor proprii necesare intretinerii si functionarii unitatilor de cult cu venituri mici sau fara venituri;
e) amenajarea si intretinerea muzeelor detinute ori pe care le administreaza unitatile de cult;
f) achizitionarea de imobile necesare desfasurarii activitatilor unitatilor de cult si de asistenta sociala si medicala sustinute de acestea;
g) sprijinirea activitatilor de asistenta sociala si medicala organizate de cultele recunoscute de lege in spitale, centre de plasament, camine pentru batrani si alte forme de asistenta;
h) sustinerea unor actiuni cu caracter intern si international realizate de cultele recunoscute de lege;
i) construirea, amenajarea si repararea cladirilor avand destinatia de asezaminte de asistenta sociala si medicala ale unitatilor de cult;
j) construirea si repararea sediilor administrative ale eparhiilor sau ale centrelor de cult;
k) construirea si repararea sediilor unitatilor de invatamant teologic, proprietate a cultelor recunoscute de lege;
20. controleaza modul de utilizare a fondurilor primite de catre culte de la bugetul de stat, potrivit destinatiei stabilite si cu respectarea prevederilor legale;
21. sprijina cultele, la cerere, in organizarea evidentei contabile, statistice, in concordanta cu legislatia de specialitate, asigurand colaborarea acestora cu institutiile de sinteza.
(2) Secretariatul de Stat pentru Culte indeplineste si alte atributii prevazute de lege, precum si insarcinari date de prim-ministru.
ART. 5
Secretariatul de Stat pentru Culte elaboreaza proiecte de acte normative din domeniul vietii religioase si avizeaza proiecte de acte normative elaborate de ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si locale, cu implicatii in viata cultelor si asociatiilor religioase.
ART. 6
(1) Conducerea Secretariatului de Stat pentru Culte se exercita de catre un secretar de stat numit prin decizie a prim-ministrului.
(2) Secretarul de stat are calitatea de ordonator tertiar de credite.
(3) Secretarul de stat conduce intreaga activitate a Secretariatului de Stat pentru Culte si il reprezinta in raporturile cu celelalte ministere, alte autoritati publice si organizatii, precum si cu persoane fizice si juridice din tara si din strainatate.
(4) In exercitarea atributiilor sale secretarul de stat emite ordine, avize si instructiuni.
ART. 7
Personalul necesar desfasurarii activitatii Secretariatului de Stat pentru Culte este alcatuit din functionari publici si personal contractual, care sunt numiti, respectiv angajati, cu respectarea dispozitiilor legale, in limita numarului maxim de posturi prevazut la art. 10 alin. (1).
ART. 8
Finantarea activitatii Secretariatului de Stat pentru Culte se asigura de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.
ART. 9
Preluarea patrimoniului aferent atributiilor in domeniul cultelor se face printr-un protocol de predare-preluare, incheiat intre Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Culturii si Secretariatul de Stat pentru Culte, in termen de 15 zile de la data intrarii in vigoare a prezentei hotarari.
ART. 10
(1) Numarul maxim de posturi pentru aparatul propriu este de 33, exclusiv demnitarul si cabinetul acestuia.
(2) Structura organizatorica a Secretariatului de Stat pentru Culte este prevazuta in anexa care face parte integranta din prezenta hotarare.
(3) Statul de functii, structura organizatorica detaliata si regulamentul de organizare si functionare propriu se aproba prin ordin al secretarului de stat.
ART. 11
Incadrarea personalului in numarul maxim de posturi si in noua structura organizatorica se face cu respectarea regimului juridic aplicabil fiecarei categorii de personal, prin ordin al secretarului de stat, in termen de 45 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei hotarari.
ART. 12
La data intrarii in vigoare a prezentei hotarari se abroga Hotararea Guvernului nr. 22/2010 privind organizarea si functionarea Secretariatului de Stat pentru Culte, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 17 din 11 ianuarie 2010, cu modificarile si completarile ulterioare.

http://www.curierulfiscal.ro/2013/02/19/organizarea-si-functionarea-secretariatului-de-stat-pentru-culte/

9 Things You Should Know About Martin Luther King, Jr.


Martin Luther King, Jr. Day is a United States federal holiday marking the birthday of Rev. Dr. Martin Luther King, Jr. It is observed on the third Monday of January each year, which is around the time of King’s birthday, January 15. Here are 9 things you should know about MLK:

1. The campaign for a federal holiday in King’s honor began soon after his assassination in 1968, but Martin Luther

Martin Luther King (thegospelcoalition.org - 4.07.2013) King, Jr. Day did not become a U.S federal holiday until Ronald Reagan begrudgingly signed the holiday into law in 1983. (Reagan was concerned that a paid holiday for federal employees would be too expensive.) Only two other persons have U.S. national holidays honoring them: George Washington and Christopher Columbus.

2. King’s literary and rhetorical masterpiece was his 1963 open letter „The Negro Is Your Brother,” better known as the „Letter From Birmingham Jail.” The letter, written while King was being held for a protest in the city, was a response to a statement made by eight white Alabama clergymen titled „A Call for Unity.” An editor at the New York Times Magazine, Harvey Shapiro, asked King to write his letter for publication in the Magazine, though the Times chose not to publish it.

3. While much of King’s philosophy of nonviolence was derived from Christian—especially Anabaptist—sources, a significant influence was the work of Indian leader Mohandas „Mahatma” Gandhi. While in seminary King’s gave a presentation he prepared for a class entitled „Christian Theology for Today,” in which he included Gandhi as one of a number of figures he identified as „individuals who greatly reveal the working of the Spirit of God.”

4. In 1964, King became the second African American—and the third black man—to win the Nobel Peace Prize.

5. In his autobiography, King says that in 1960 he voted for John F. Kennedy and that if the president had lived he likely would have made an exception to his non-endorsement policy for a second Kennedy term. But it was JFK’s brother, Attorney General Robert F. Kennedy, who issued a written directive authorizing the FBI to wiretap King and other leaders of the Southern Christian Leadership Conference. The FBI agents investigated him for possible communist ties, recorded his extramarital affairs and reported on them to government officials, and mailed King a threatening anonymous letter that he interpreted as an attempt to make him commit suicide. While King was in jailed in Birmingham, JFK’s wife, Jacqueline Kennedy, even called Coretta Scott King to express her concern—neither of them realizing the phone was being tapped.

6. King held unorthodox views on theology, which he expressed during his time at Crozer Theological Seminary. In a paper he wrote for a systematic theology class he cast skeptical aspersions on the doctrines of divine Sonship, the Virgin Birth („. . . the evidence for the tenability of this doctrine is too shallow to convince any objective thinker”), and the Resurrection („. . . the external evidence for the authenticity of this doctrine is found wanting”). In the conclusion of another paper he writes,

Others doctrines such as a supernatural plan of salvation, the Trinity, the substitutionary theory of the atonement, and the second coming of Christ are all quite prominent in fundamentalist thinking. Such are the views of the fundamentalist and they reveal that he is opposed to theological adaptation to social and cultural change. He sees a progressive scientific age as a retrogressive spiritual age. Amid change all around he is willing to preserve certain ancient ideas even though they are contrary to science.

7. A decade before he was assassinated, King was nearly stabbed to death in Harlem when a mentally ill African-American woman who believed he was conspiring against her with communists, stabbed him in the chest with a letter opener. He underwent emergency surgery, and remained hospitalized for several weeks but made a full recovery. The doctor who performed the operation said, „Had Dr. King sneezed or coughed the weapon would have penetrated the aorta. . . . He was just a sneeze away from death”

8. On April 4, 1968, King was assassinated by the #277 man on the FBI’s Most Wanted Fugitives list. In 1967, James Earl Ray escaped from the Missouri State Penitentiary by hiding in a truck transporting bread from the prison bakery. After being convicted for the murder of King Ray was sentenced to 99 years in Brushy Mountain State Penitentiary. In 1977, Ray became the #351 on the FBI’s Most Wanted Fugitives list after he and six other convicts escaped from the prison. He was recaptured three days later and given another year in prison, bringing his sentence to 100 years.

9. King delivered his „I Have a Dream Speech” at the March on Washington on August 28, 1963.

Articole cu subiect asemănător

9 THINGS YOU SHOULD KNOW ABOUT INDEPENDENCE DAY AND THE DECLARATION OF INDEPENDENCE