Argumente pro si contra parteneriat stat-biserica.
„Biserica va avea monopol asupra serviciilor sociale finantate de la stat”. „Parteneriatul stat-Biserica aduce este un proiect pe care statul ar trebui sa-si permita sa cheltuiasca”. „Relatia Biserica-autoritati are un iz electoral”. Acestea sunt doar cateva dintre reactiile pe care le-a generat adoptarea de catre deputati a proiectului Legii privind parteneriatul dintre stat si culte in domeniul serviciilor sociale. Initiata de 90 de democrat-liberali, legea a trecut, marti, de Parlament si mai asteapta doar promulgarea presedintelui pentru a fi pusa in aplicare.
Prin acest proiect, bisericile recunoscute din Romania vor putea realiza orfelinate, aziluri de batrani sau orice alte programe sociale, cu finantare asigurata de maxim 80% de la bugetul public si 20% din partea cultelor, donatii sau sponsorizari. Proiectul prevede ca unitatile de cult pot sa ingrijeasca copii aflati in dificultate, adulti cu dizabilitati, batrani fara venituri sau cu venituri mici si familii sarace. Potrivit proiectului, din fonduri publice, vor fi finantate aceste programe initiate de culte religioase pentru dezvoltarea si derularea de servicii sociale si actiuni caritabile, precum si pentru formarea si instruirea corpurilor de voluntari care activeaza in domeniul asistentei sociale.
- Raluca Turcan: Statul trebuie sa isi permita un astfel de proiect. Pericolul politizarii este minim
Contactata de HotNews.ro, Raluca Turcan – cea care a propus legea – a declarat ca proiectele trebuie sa treaca prin filtrul Consiliilor judetene si al Consiliilor locale, care sunt „variate ca influenta politica”. „Pericolul politizarii acestui proiect este diminuat, pentru ca filtrele sunt atat profesionale, cat si transparente. Bineinteles ca orice proiect derulat in lume, atata timp cat este derulat de oameni, poate sa aiba o componenta subiectiva sau politica, in cazul in care acele persoane sunt oameni politici”, a continuat initiatoarea legii.
Intrebata daca statul isi permite finantarea acestor proiecte (in contextul in care Guvernul le-a recomandat initiatorilor sa tina cont de „presiunile si riscurile determinate de evolutia economica interna si externa”), Raluca Turcan a precizat ca „statul trebuie sa isi permita”. „Statul este foarte avantajat pe termen lung, pentru ca daca aceasta componenta alternativa a statului functioneaza bine, treptat, asa cum discutam chiar cu unii presedinti de consilii judetene, o parte din serviciile de asistenta sociala de stat pot sa fie transferate la unitatile de cult”, a explicat aceasta.
In ce priveste sumele care vor fi suportate de stat si cine va da bani pentru cheltuielile cu personalul si cheltuielile curente pe care le implica ridicarea unui astfel de centru, Turcan sustine ca, „prin lege, nu sunt lucruri batute in cuie prin care sa spun ca Biserica pune la dispozitie incaperea, cheltuielile le plateste autoritatea locala sau Biserica. Proiectele sunt variate”.
Democrat-liberalul a precizat ca proiectul, „fiind gandit sub forma unuia national, se face prin finantare pe proiect national si bugetare in bugetul de stat”. Practic, in momentul in care se stabileste bugetul, se previzioneaza o suma de bani alocata pentru acest proiect. „Nu pot eu sa fac (o estimare a sumelor pe care le va scoate un astfel de centru de la bugetul de stat, n.red.). In primul rand, sumele variaza”.
- Ludovic Orban: Toate Bisericile vor fi in dependenta directa fata de Guvern, care nu uita potentialul electoral al Bisericii
Deputatul liberal Ludovic Orban a votat impotriva acestui proiect de lege si este unul dintre putinii parlamentari care au argumentat aceasta decizie. Liberalul a declarat pentru HotNews.ro ca, prin aceasta lege, „Biserica este pusa in subordinea puterii politice”. „Statul n-are bani sa achite obligatiile legale in domeniul serviciilor sociale si acum vrea sa isi si extinda aria de acoperire”, avertizeaza Orban, care precizeaza ca „fondurile vor fi alocate de la centru, prin decizii ale Guvernului, iar activitatea sociala a Bisericii va fi conditionata”.
Apoi, „prin aceasta decizie, se creeaza o discriminare intre organizatiile care tin de Biserica si cele care nu tin de Biserica”, sustine Orban. Potrivit acestuia, un alt argument impotriva proiectului este legat de faptul ca „se creeaza si o discriminare intre beneficiari, pentru ca nu exista niciun criteriu de alocare a fondurilor”.
Pe de alta parte, „Biserica este cea mai credibila institutie pentru a atrage fonduri in domeniul serviciilor sociale. Asa, Biserica nu mai are niciun interes sa creeze singura mecanismele de fundraising, de voluntariat sau tot ce tine de serviciile sociale, pentru ca de acum inainte ele vor fi platite de la stat”. Liberalul a revenit la dependenta pe care o creeaza proiectul de lege intre Biserica si autoritatile statului, precizand ca politicienii au astfel in vedere „potentialul electoral al Bisericii”.
„Proiectul pune toate Bisericile in dependenta directa fata de Guvern, atat in ceea ce priveste intierea proiectelor, cat si in ceea ce priveste derularea acestora. O buna bucata de vreme, autoritatile locale au avut in gestiune serviciile sociale, acum se face din nou o recentralizare a serviciilor sociale„, a precizat acesta.
- Radu Preda, teolog: Metodele indirecte de ajutorare ar fi scos cu totul din joc ipoteza momelii electorale
De cealalta parte, Radu Preda, doctor in teologie, lector la Facultatea de Teologie Ortodoxa a Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj, a explicat pentru HotNews.ro ca „cel putin principiul acestui proiect este bun si european”. „A recunoaste subsidiar ca activitatea cultelor religioase este benefica nu este un demers gresit„, a declarat Radu Preda, precizand ca parteneriate de acest gen functioneaza si in alte state. Numai ca, in cele mai multe tari, „cultele au fonduri proprii”.
„Prin incasarea directa, tot prin ajutorul statului desigur, a unui procent anume din impozitul pe venit, cultele au propriul lor buget si colaboreaza in termenii: cat ai tu si cat imi dai tu, ca rest? Ori, la noi, cultele nu au un buget fix, ceea ce cumva complica situatia. Dar principiul este cel clasic al subsidiaritatii, care este si la baza politicii europene. Faci ce poti tu, si daca nu mai poti te ajutam noi, sigur cu conditia ca proiectul sa fie de interes”, a explicat acesta.
Ideea acestei legi este „sa scoatem din zona improvizata care se schimba la fiecare ciclu electoral ajutorul pe care statul il da partii religioase in diversele proiecte„, a precizat Preda, adaugand: „mi-as dori foarte mult sa nu mai proiectam in termeni de troc raportul dintre stat si Biserica. (…) Si s-a vazut pana acum. Nimeni nu a castigat in mod real „mituind” Bisericile sau cultele religioase. Sa nu fim naivi si sa credem ca lumea e naiva. Statistic vorbind, sociologic, nu cred ca se poate demonstra cu pertinenta ca cineva ar fi castigat sau ar fi pierdut alegerile in functie de cum s-a pus bine sau rau cu un cult religios„.
„Ceea ce mie mi-ar conveni mult mai mult si atunci asta chiar nu ar mai putea fi momeala electorala, mi-ar placea sa fie mai mult metode indirecte de ajutorare, de pilda facilitati fiscale, adica intarirea acestei laturi indirecte pe care o prevede de altfel si Legea Cultelor din 2006, a punctat teologul.
In ceea ce priveste carentele acestui proiect de lege, Radu Preda sustine ca lipsesc datele tehnice si ca proiectul „concretizeaza partial ceea ce si Legea Cultelor spune”. „Dar as fi vrut-o ceva mai tehnic si mai precisa in ceea ce priveste identificarea surselor de finantare. De altfel, sa nu uitam ca este o lege care nu a avut avizul Guvernului, asta e interesant, si nici avizul Comisiei Juridice, tocmai pentru ca nu s-au identificat in mod transparent si univoc sursele de finantare. Ceea ce ar zice Comisia Juridica a Camerei Deputatilor, sub semnatura lui Daniel Buda, ca ar contrazice Constitutia. Ceea ce este adevarat, adica nu poti emite acte legislative care produc efecte financiare fara sa indici sau sa identifici in mod clar care este sursa lor de finantare. S-ar fi putut face mai tehnic”, sustine Preda.
Acesta a adaugat ca si traseul urmat de proiect in Parlament este unul interesant. „Anul trecut, Comisia Juridica renuntase la ea, pentru ca si-a dat seama ca dubleaza in mare parte prevederile Legii cultelor, pentru ca acum sa reapara. Tinand cont de ambuteiajul de texte care asteapta sa intre in plen, este totusi o performanta”.
- Asociatia Secular-Umanista din Romania: Aceasta lege poate deschide calea unor ingerinte politice
Asociatia Secular-Umanista din Romania (ASUR) face apel la presedintele Traian Basescu sa nu promulge aceasta lege. Contactat de HotNews.ro, Alexandru Toma Patrascu, unul dintre membrii fondatori ai asociatiei, a declarat ca „este o lege nociva pentru ca introduce o discriminare marcanta intre cultele religioase si celelalte ONG-uri care ofera servicii sociale”.
„Aceasta lege nu isi are rostul”, deoarece exista reglementari in domeniu care prevad ca serviciile publice de asistenta sociala pot incheia conventii de parteneriat cu oricare alt furnizor de servicii sociale, inclusiv cultele religioase. „Acum, cultele devin mai egale decat ceilalti egali. Si atunci te intrebi: se va respecta principiul echidistantei statului fata de ceilalti actori din piata, din moment ce cultele beneficiaza de o lege speciala?„.
„Ne este frica ca nu cumva aceasta lege sa deschida calea unor ingerinte politice, pentru ca stim cum banii pentru primarii se dau pe culoarea politica a primarului sau a consiliului. Acesti bani care urmeaza a fi folositi de cultele religioase sunt dati de Ministerul Muncii, care minister va avea intotdeauna o coloratura politica. Ne intrebam care este rostul acestei legi, in prag de alegeri„, a declarat Alexandru Toma Patrascu.
Potrivit asociatiei, „presedintele este in acest moment singura stavila in calea intrarii in vigoare a legii si reiteram apelul facut anterior la nepromulgarea ei„.
- Institutul pentru Politici Publice despre „Monopolul Bisericii asupra serviciilor sociale finantate de la stat”
Un apel catre presedinte a fost lansat si de Institutul pentru Politici Publice. Intr-o scrisoare deschisa adresata liderului de la Cotroceni, Institutul pentru Politici Publice (IPP), impreuna cu Fundatia Alpha Transilvana, Fundatia „Estuar”, Fundatia Pentru Voi, Reteaua Romanian Harm Reduction Network (RHRH), Asociatia „Alaturi de Voi” si Federatia Organizatia Nationala a Persoanelor cu Handicap din Romania au solicitat ca actul normativ sa fie retransmis Parlamentului spre re-examinare.
Organizatiile semnatare sustin ca „legea este in contradictie flagranta cu principiul competitiei libere in furnizarea de servicii sociale, instituind practic un al doilea monopol, dupa cel al Statului, al unitatilor de cult, asupra furnizarii de servicii de asistenta sociala finantate in proportie de 80% din bugetul de stat”.
In al doilea rand, legea incalca prevederile Conventiilor internationale la care Romania este semnatara (Conventia cu privire la Drepturile Copilului, Conventia Natiunilor Unite privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilitati) in ceea ce priveste angajarea finantarii din bani publici pentru procesul de institutionalizare a persoanelor aflate in situatii vulnerabile, se arata in scrisoarea deschisa.
- Biserica Catolica aloca cei mai multi bani pentru programe sociale in Romania
Revista „Forbes Romania” a realizat in 2010 Topul Filantropilor din Romania. Potrivit acesteia, Biserica Catolica, prin Fundatia Caritas, a alocat in 2009 cele mai multe fonduri din Romania pentru programe de binefacere, in tara noastra. Mai exact, Caritas ocupa locul intai in functie de bugetul alocat programelor sociale derulate in anul 2009, cu un buget de 12,97 milioane de euro, transmite Adevarul.
Toate organizatiile Caritas din Romania deruleaza parteneriate cu autoritatile locale. Ele furnizeaza servicii copiilor din mediile defavorizate, persoanelor cu nevoi speciale, batranilor, familiilor numeroase si cu venituri mici. Potrivit sursei citate, in Bucuresti, 90% din beneficiarii Caritas sunt ortodocsi.
Biserica Ortodoxa, prin intermediul Patriarhiei Romane, ocupa locul al doilea in Topul Filantropilor din Romania. In 2009, Patriarhia Romana a derulat proiecte in valoare totala de 10,6 milioane de euro. In cadrul acestor proiecte au fost infiintate centre pentru copii, pentru batrani, cantine si brutarii sociale, centre medico-sociale si policlinici.
- Traseul proiectului legislativ in Parlament
Proiectul de lege a fost adoptat cu 254 de voturi „pentru”, sapte „impotriva” si cinci abtineri. Programul va fi finantat in proportie de 80% de la bugetul public si 20% de biserica, donatii sau sponsorizari. Legea a fost propusa de deputatul PDL Raluca Turcan si initiata de aproximativ 90 de parlamentari PDL.
Proiectul prevede ca „activitatile desfasurate in cadrul programelor si proiectelor finantate potrivit prezentei legi sunt supuse controlului Curtii de Conturi”. Totusi, in raspunsul trimis la acest proiect in 2010, Guvernul preciza ca nu sustine adoptarea proiectului in forma prezentata. Executivul le recomanda initiatorilor sa tina cont de „presiunile si riscurile determinate de evolutia economica interna si externa” atunci cand propun adoptarea „oricaror masuri ce presupun angajarea de cheltuieli suplimentare de la bugetul de stat”.
Proiectul a fost inregistrat in Parlament pentru dezbatere in 30.04.2009 la Senat si a primit aviz favorabil de la Comisia pentru drepturile omului, culte si minoritati, Comisia pentru munca, familie si protectie sociala si Comisia pentru administratie publica, organizarea teritoriului si protectia mediului. Lipseste insa avizul Comisiei pentru Buget-Finante. In Senat, proiectul a fost votat de 40 de senatori si s-a inregistrat doar 1 vot impotriva. (Vezi aici traseul legii in Parlament)
- Ce prevede proiectul
Presedintele Comisiei pentru cultura, arte, mijloace de informare in masa, deputatul Raluca Turcan, a precizat ca, prin implicarea Bisericii, initiativa „ofera o solutie complementara de suport social, in conditiile in care este cunoscut deficitul de resurse la bugetul de stat, mai ales pe fondul crizei economice”. „Autoritatile administratiilor locale vor deveni parteneri la proiecte prin punerea la dispozitie a terenurilor, cladirilor si a unor sume de bani necesare derularii actiunilor finantate”, precizeaza Turcan.
Aceasta a explicat ca proiectul se deruleaza sub forma unui program national prin care „unitatile de cult identifica nevoia sociala, care poate sa plece de la copiii necajiti, copiii cu parinti plecati la munca in strainatate, pana la varstnici sau persoane cu dizabilitati. Dupa ce se creioneaza un proiect, acestea sunt trimise la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si in urma evaluarii criteriilor de eligibilitate in acest proiect e facuta selectia”.
Potrivit legii, autoritatea contractanta este autoritatea administratiei publice locale (consiliul judetean, consiliul local, consiliul general al mun. Bucuresti sau consiliul local al sectoarelor mun. Bucuresti) care organizeaza selectia publica in vederea finantarii din fonduri publice a programelor si proiectelor inaintate de solicitantii eligibili.
Solicitantul este un cult sau o unitate de cult, asociatia sau fundatia infiintata de acesta, precum si asocierea dintre aceste persoane juridice in vederea depunerii unei propuneri de proiect in cadrul selectiei publice de proiecte.
Obiectivele acestor programe sociale sunt infiintarea, organizarea si acordarea de servicii sociale destinate unor categorii de persoane vulnerabile. Pentru a solicita finantare, cultele trebuie sa detina un raport de oportunitate acordat de catre autoritatea administratiei publice locale pe a carei raza teritoriala se deruleaza programele initiate.
Finantarea programelor se realizeaza prin programe multianuale de interes national, aprobate prin hotarari ale Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii. Fondurile destinate finantarii programelor se asigura de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii. Pentru acordarea finantarii de la bugetul de stat a proiectelor selectate, cultele au obligatia de a asigura cofinantarea acestora in cuantum de cel putin 20% din totalul sumei aprobate.
In termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a legii, Ministerul Muncii este obligat sa elaboreze norme metodologice de aplicare a acesteia si le va supune spre aprobare prin hotarare a Guvernului.
- Raluca Turcan: Nu cred ca Biserica trebuie sa intervina doar in constructia de icoane, clopotnite, cladiri
Intr-un interviu acordat septembrie anul trecut HotNews.ro, Raluca Turcan a declarat ca „Biserica poate sa vina cu niste centre de zi, pentru educatie. (…) Eu nu cred ca Biserica trebuie sa intervina doar in constructia de icoane, clopotnite, cladiri. (…) Misiunea sociala, interventia directa in societate, accentul pus pe caritate trebuie mult mai bine sprijinit in Romania”.
- Teodor Baconschi: Parteneriatul stat-biserica inseamna ca statul sa delege catre biserica tot ce inseamna orfelinate, un anumit tip de invatamant
Amintim ca despre parteneriatul stat-biserica a vorbit si ministrul de Externe, Theodor Baconschi. Intr-un interviu acordat HotNews.ro, acesta declara in octombrie anul trecut ca „un partid popular are misiunea de a incheia un parteneriat stat-biserica pentru ca amandoua lucreaza cu propriile instrumente si in propriul registru pentru binele comun. (…) Cunoscand foarte bine Biserica Ortodoxa Romana si ierarhia ei, eu stiu ca n-are sens sa le cer sprijin politic partizan. Asta ar denatura misiunea bisericii. Dar cred ca pentru binele comun putem lucra in foarte multe domenii sociale, putem sa ne inspiram reciproc optiunile si mai cred ca un asemenea parteneriat stat-biserica este totusi necesar”.
Intrebat ce inseamna parteneriatul stat-biserica, Baconschi a declarat ca „statul sa delege legislativ si prin infrastructura catre biserica o parte din asistenta sociala. De pilda, tot ce inseamna orfelinate, tot ce inseamna un anumit tip de invatamant”.
Marius Cruceru despre secularizare si problemele contemporane ale baptistilor
Baptiștii români în contextul noilor tensiuni între religios și secular – tendințe, provocări, soluții reprezinta comunicare lui Marius Cruceru, decanul Facultății de Teologie Baptista din cadrul Universității Emanuel din Oradea și vicepreședinte al Comunității Baptiste Oradea, susținută în data de 5 martie 2011 în cadrul Simpozionului International Secularizarea și Europa contemporana. Particularități Europei centrale și de Sud – Est pe care l-am anunțat aici și am prezentat programul aici. Acest material reprezinta ultimele 15 minute ale comunicării. Vor mai urma încă doua materiale filmate referitor la aceasta comunicare în care Marius Cruceru răspunde întrebărilor despre cum vede rezolvată problema autorității în cultul baptist, precum și care este in opinia sa cea mai potrivită formulă administrativă în cadrul Uniunii baptiste. În cadrul comunicării, Marius Cruceru identifică lipsa de autoritate a organismelor executive ale cultului baptist că fiind o problemă actuală a baptiștilor. Mai sunt abordate aspecte legate de rolul creștinului în societate precum și de aspectul misionar.
Inaugurez prin intermediul acestei postări o serie de articole în care voi prezenta câteva impresii de la simpozion, probabil un rezumat al comunicării mele și fotografii.
Înregistrarea video a fost retrasa de site la cererea lui Marius Cruceru. Am luat în considerare cererea sa ținând cont de faptul că materialul este parte a unei comunicări pe care autorul o va publica sub forma unui articol în cadrul volumului cu comunicările simpozionului.
Biserica si politica
Rolul Bisericii in politica ar trebui sa fie:
- Mai mare 19%
- Mai mic 11%
- Nici un rol 64%
- NS/NR 6%
Cat de des mergeti la Biserica?
- Foarte des – in fiecare duminica si de sarbatori 13%
- Destul de des 27%
- Rar 50%
- Deloc 9%
- NS/NR 1%
Nota privind parametrii cercetarii citate:
Volumul esantionului: 1.500 indivizi de 18 ani si peste. Tipul esantionului: multi-stratificat, probabilist. Reprezentativitate: eroare maximă tolerată de ± 2,6%, la o probabilititate de 95%. Chestionarele au fost aplicate face to face, la domiciliul subiectilor. Metoda de selectie a gospodăriilor: random route. Perioada de teren a anchetei: 12-18 ianuarie 2011
Un nou partid: plan subspecificat, identitate eluziva from Contributors by Dragos Paul Aligica (24.02.2011)
BOR și atitudinea fata de societatea civila via Contributors
by Marius Vasileanu
Conform unui sondaj IMAS dat publicităţii săptămâna trecută (în „Adevărul”) în ultimii doi ani a scăzut atât încrederea populaţiei în Biserică, cât şi în Armată. De la 89,3% încredere în ianuarie 2009, Biserica a ajuns la 81,9% în ianuarie 2011 (încrederea în Armată a scăzut cam în aceeaşi proporţie). La o scădere de peste 7% în doar trei ani, în mod evident lucrurile nu sunt deloc liniştitoare. Dincolo de faptul că perioadele de criză slăbesc în general încrederea în instituţii – ceea ce s-a şi petrecut, o arată dramatic întregul sondaj -, măcar la nivel de imagine, şi Armata, şi Biserica Ortodoxă Română (BOR), majoritară, au comis greşeli.
În ceea ce priveşte BOR, greşelile sunt atât de natură tactică, cât şi strategică. Dar lucrul cel mai îngrijorător pare a fi corupţia. În pofida faptului că, spre cinstea sa, Patriarhul Daniel a adus un nou stil, iar posturile de preot se pare că nu se mai iau pe şpagă în acelaşi procent ca pe vremea Patriarhului Teoctist, în ceea ce priveşte marea corupţie, cea din rândul ierarhilor, chestiunea rămâne neclară. Atâta vreme cât domnul care pretinde a păstori credincioşii din Constanţa nu va fi domolit sau trimis la onorabila statură iniţială, cea de simplu călugăr, lucrurile nu se vor astâmpăra. Iar personajul, în pofida nenumăratelor dovezi evidente din ultimii ani, a fost, inexplicabil, ”acoperit” de confraţii săi din Sf. Sinod (să precizăm că BOR este condusă de Sf. Sinod, iar nu de PF Patriarh). Poate fiindcă nu este chiar singur, ci doar cel mai mediatizat întru nevrednicii.
Dar şi tarifele nesimţite & ambigue, neafişate şi, de cele mai multe ori, nefiscalizate, care sunt cerute de unii preoţi pentru ceremoniile religioase au rolul lor în scăderea simpatiei românilor.
Zilele trecute a avut loc o şedinţă de bilanţ pe anul 2010 a Adunării Naţionale Bisericeşti. Ar fi păcat de Dumnezeu să nu subliniem consistenţa acţiunilor sociale existente deja în BOR, determinarea cu care fiecare episcopie a încercat să ajutoreze nevoiaşii, copii amărâţi, bătrânii nemângâiaţi, bolnavii săraci, sinistraţii etc. Problema este că la aceste bilanţuri anuale – care seamănă izbitor cu şedinţele PCR de odinioară, îmi mărturisea un participant direct, întrucât nu auzi decât nesfârşite laude – nu se rosteşte nici o vorbuliţă autocritică despre cazurile de corupţie din BOR ori despre alte forme, smintitoare, de derivă. Şi nici despre măsurile luate de organismele de control şi de decizie ale BOR (care, pe alocuri, chiar îşi fac treaba).
O altă problemă gravă este tupeul cu care clerul şi ierarhii, în primul rând, au ştiut a stoarce bani de la stat taman în perioadă de criză. Dacă aceşti bani mergeau exclusiv în restaurarea monumentelor istorice era de înţeles. Banii au mers însă pe construcţii noi – case parohiale, biserici şi, desigur, Catedrala Neamului (pentru care iniţial ierarhii s-au lăudat ba că nu vor lua nici un ban de la stat, ba că au făcut credit bancar). Sumele nu sunt din cale-afară de mari comparativ cu costul unei autostrăzi, se apără oficialii BOR, dar faptul că aceste sume intră în buzunarul Bisericii în momente atât de grele pentru cei mai mulţi dintre noi nu lasă indiferent pe nimeni. În pofida celorlalte acţiuni sociale, de toată lauda, de altfel, sărăcia românilor este prea mare, un ”post” financiar al BOR raportat la ”meniul” bugetului de stat, pentru care toţi am avut de pătimit, ar fi fost de dorit.
Cu siguranţă, cauzele scăderii încrederii în Biserică sunt numeroase şi mai complexe, iar BOR nu poate fi acuzată integral, există şi alte culte cu probleme asemănătoare. Dar mai există o mare problemă: gestionarea comunicarii instituţiei numite BOR.
Imaginea publică a unei instituţii se construieşte greu, iar relaţiile cu presa sunt determinante. Centrul de presă Basilica înseamnă, într-adevăr, o revoluţie pentru construcţia unei imagini pozitive a BOR. Dar niciodată nu s-a discutat deschis, pe şleau, nici la Trinitas TV, nici în Ziarul Lumina ce e de făcut cu preoţii afemeiaţi sau alcoolici, de pildă, pornind de la cazurile concrete apărute în presa laică, nici despre problemele din justiţie ale arhiepiscopului numit (tot de clerici) Şpagoveanu etc.
Odată cu instalarea la Bucureşti a PF Daniel, Patriarhia a difuzat constant comunicate către presa laică. Multe dintre acestea au fost replici la atacurile neprincipiale ale unor urechişti sau răuvoitori. Problema este că aceste comunicate au fost şi sunt încă prea adesea arogante şi mult prea mânioase, nu se disting cu nimic de replicile vreunui partid politic de mâna a treia. Iar asta se petrece fiindcă comunicarea Patriarhiei are – o spun profesioniştii – o proastă strategie. Este greşit amplasată în context. Dacă presupunem că un ziarist este şi parte a Bisericii, ştiindu-se duritatea tradiţională existentă între un îndrumător (duhovnic) şi ucenic, lucrurile ar fi cât de cât rezonabile. Problema este că trăim în plină (post)modernitate şi, exceptând binecunoscutele trompete din presa laică abonate la coliva cu care-i miluiesc câţiva ierarhi, presa din România este liberă. Cu toate consecinţele de rigoare. Nu discutăm acum gradul de libertate acordat de moguli sau de alte cercuri văzute şi nevăzute. Astfel, unii ziarişti sunt credincioşi sinceri (atâta cât înţelege fiecare credinţa), alţii sunt doar toleranţi, unii sunt ignoranţi, alţii de-a dreptul ostili. Comunicatele mânioase şi inflamate ale Patriarhiei se adresează însă pauşal, cădelniţând ironii en-gros la adresa ziariştilor incomozi de parcă aceştia ar fi elevi de seminar teologic sau ţârcovnici numai buni de trimis la exersat mătănii. Tonul instituţional părintesc şi totodată imperial al Bisericii lipseşte cu desăvârşire din comunicatele Patriarhiei. Inadecvarea aceasta aduce un plus de antipatie în media laică şi, implicit, un deficit proporţional de imagine al BOR.
…Fragmente din gândurile de mai sus au apărut în rubrica subsemnatului din săptămânalul „Timpul” . Nu credeam însă să primesc aproape instantaneu două exemple care să reconfirme cele scrise:
(1) Ca urmare a dezvăluirilor făcute în presa centrală cu privire la maicile care s-au trezit cântând „Sfântă tinereţe legionară” la o mănăstire din Neamţ, Patriarhia BOR a dat un comunicat în care porneşte – de unde credeţi? – de la acuzarea unuia dintre ziariştii care au scris despre subiect! Pentru un specialist în comunicare însăşi titlul arţăgos al comunicatului „Patriarhia Română nu este instituţie de stat” spune totul – dezvăluind nervozitatea celor care au produs materialul. Altfel se aşază faţă de subiect comunicatul Mitropoliei din Iaşi: verticalizează discuţia şi aminteşte elocvent de spiritul evanghelic, chiar dacă admonestează fără echivoc clericii aflaţi în culpă.
De altfel, comunicatul venit de la Iaşi are titlul „Misiunea creştinilor este mărturisirea, în iubire, a lui Hristos”. Parcă sună ceva mai bine, în spirit creştin – pronunţându-se ferm, dar cu inteligenţă duhovnicească într-o problemă deloc facilă, cea legată de extremismul ortodox, încă rezidual pe alocuri. Iată de ce propunem ierarhilor să procedeze la un schimb de funcţionari: cei care au produs comunicatul Mitropoliei din Iaşi să fie transferaţi la Patriarhia din Bucureşti şi invers…
(2) Colega noastră Mirela Corlăţan („Evenimentul zilei”) a primit, miercuri, o ”replică” de la acelaşi Birou de Presă al Patriarhiei BOR, o alcătuire plină de insinuări şi mizerii demnă de revista „România Mare”: (ziarista) „trădează, de fapt, pentru cine lucrează şi, mai ales, ce urmăreşte” etc. Chiar adevărat să fie, şi tot nu faci astfel de afirmaţii în numele unei instituţii publice, cu atât mai puţin de la înălţimea sacră a Bisericii!
Personal, nu sunt un fan al performanţelor colegei noastre în materie de analize pe teme creştine, însă simt nevoia să mă solidarizez cu excelenta jurnalistă de investigaţii Mirela Corlăţan în faţa autosuficienţei şi a bădărăniei emanate de o instituţie care se pretinde divino-umană. Dar, întrucât am aflat că există oameni competenţi în comunicare care pregătesc deja o carte mai amplă de studii pe această temă a „profesionalismului” comunicatelor Patriarhie BOR, mă opresc aici.Atunci când BOR va avea o altă strategie decât cea a unei cetăţi asediate, lucrurile s-ar putea îmbuna. Un proverb arab spune astfel: singura cetate care nu poate fi asediată este o cetate fără de ziduri. Şi, Slavă Domnului, zidurile Bisericii nu sunt vizibile – ceea ce ar putea atrage exprimări publice (fie şi prin comunicatele de presă) elegante, atractive intelectual şi spiritual, impregnate de fermitate patristică, dar zâmbitoare.
Adică, indiferent de păcatele destinatarului, replici generoase întru Hristos. Problema este că prin comportamentul lumesc, prin foamea de construcţii de cărămidă, prin atitudine, unii clerici par să fi uitat de zidirea cea de Sus.
De ce scade încrederea în Biserică? from Contributors by Marius Vasileanu (25.02.2011)
Simbolurile religioase, din nou în pericol
Un proiect de lege propus de Ministerul Educaţiei albanez i-ar putea obliga pe tineri să nu mai afişeze simbolurile religioase în cadrul şcolii, precum crucea şi hijabul. După cei cincizeci de ani de deşertificare spirituală, timp în care religia a fost interzisă sub orice manifestare a sa, Albania se află din nou în pericolul de a atenta la propria sa memorie religioasă, recuperată firav după 1992, citim într-un articol publicat astăzi în Ziarul Lumina.
Pentru prima dată, creştinii şi musulmanii sunt puşi acum în postura de a-şi apăra împreună credinţa. În comunism, preoţii au lipsit cu desăvârşire, fiind închişi sau, în unele cazuri, executaţi, iar bisericile, distruse sau transformate în cazemate şi magazii. Oamenii se rugau în gând şi pe ascuns şi tot pe furiş înroşeau ouăle de Paşti, se rugau sau îşi făceau semnul crucii. Instaurarea democraţiei în 1992 a prins Albania doar cu 20 de preoţi ortodocşi care puteau exercita ritualul bisericesc, restul căzând pradă martiriului anticomunist. România însăşi a fost cea care şi-a ajutat sora mai mică din Balcani, construind prima biserică nouă ortodoxă, la Korcea, şi şcolind primii preoţi.
Acum, noul proiect de lege a educaţiei susţine învăţământul laic, independent faţă de confesiunile religioase. Dacă va fi adoptată, legea va interzice purtarea de simboluri religioase în licee, inclusiv a crucii şi a vălului musulman (hijabul). În sens mai general, susţin iniţiatorii actului normativ, această măsură vizează eliminarea oricărei îndoctrinări ideologice sau religioase din şcoli, inclusiv organizarea de partide politice sau activităţi religioase în rândul personalului din şcoli. Afişarea simbolurilor va fi interzisă, se spune, cu excepţia şcolilor în care se predau subiecte religioase. Desigur, atât comunitatea musulmană din Albania, cât şi Biserica Ortodoxă sunt împotriva acestei măsuri.
Este în joc libertatea religiei, au declarat reprezentanţii a peste 70 de moschei din ţară la o conferinţă de presă organizată recent la Tirana, acuzând că legea propusă este discriminatorie. Biserica Ortodoxă a emis un comunicat separat în care declară că articolul 36 – clauza care interzice simbolurile religioase – este o încălcare a constituţiei, precum şi a convenţiilor şi rezoluţiilor internaţionale, recunoscute şi ratificate de statul albanez.
Sursa: Catholica.ro (23.02.2011)
Fidela tipărită: jumătăţi de adevăr, erori, nepricepere şi amatorism via Vaismar
Despre traducerea „Fidela” am scris şi voi mai scrie. Nu fiindcă sunt cusurgiul de serviciu, ci fiindcă discrepanţa dintre prefaţa ediţiei tipărite şi realitatea dintre coperţile versiunii mi se pare inacceptabilă. Textul miroase a dezinformare şi a impostură.
Nu e în sine o problemă că cineva şi-a propus să traducă KJV în româneşte! Problema e când traduci KJV în româneşte şi pretinzi că faci o traducere după Textus Receptus!
Dacă traducătorii ar fi luat una dintre ediţiile lui Erasmus, Robert Estienne, Theodore Beza ori Elzevir (toate în tradiţia „Textus Receptus”) şi s-ar fi apucat să o traducă în româneşte, fără intermediar, n-aş fi avut nicio problemă. Dar din păcate nu asta au făcut, de aceea trebuie să fie confruntaţi cu adevărul şi să dea detalii despre metoda de lucru. Mai ales în cazul traducerii Bibliei scopul nu scuză mijloacele.Read more about Fidela tipărită
Via Vaismar
UE condamnă actele teroriste anticreştine
Miniştrii de externe ai Consiliului Uniunii Europene au dat o declaraţie prin care condamnă atacurile teroriste îndreptate împotriva creştinilor şi a altor grupuri religioase. Declaraţia, publicată luni, după încheierea reunirii consiliului pentru afacerile externe, la Bruxelles, afirmă “angajamentul puternic al Uniunii Europene pentru promovarea şi protejarea libertăţii religioase, a oricărei credinţe, fără discriminare”. Consiliul îşi exprimă “profunda îngrijorare vizavi de creşterea numărului de acte de intoleranţă şi discriminare religioasă, arătate de recentele violenţe şi acte teroriste din diferite ţări, ce i-au vizat pe creştini şi locurile lor de cult, pe musulmani şi pe alte comunităţi religioase”.
De asemenea se oferă “condoleanţe şi solidaritate ţărilor şi victimelor acestor acte”. “Libertatea de religie sau de credinţă este un drept uman universal ce trebuie protejat pretutindeni şi pentru oricine”, se mai spune în declaraţie. “Toate persoanele aparţinând comunităţilor şi minorităţilor religioase trebuie să îşi poată practica religia şi cultul în mod liber, individual sau comunitar, fără teama de intoleranţă şi de atacuri.” Consiliul cheamă comunitatea internaţională “să îşi consolideze răspunsul colectiv faţă de toţi aceia care doresc să folosească religia ca instrument de divizare, de alimentare a extremismului şi violenţei”. Şi se cere înaltului reprezentant, Catherine Ashton, să “informeze despre măsurile luate şi despre propunerile concrete pentru întărirea acţiunii Uniunii Europene în acest sens”.
Sursa: Catholica.ro (23.02.2011)Observatie persoanală: UE condamnă actele anticreștine dar nu susține creștinismul. Prin măsurile adoptate de către instituțiile europene se promovează mai degrabă umanismul înțeles ca un concept prin intermediul căruia omul devine centrul universului în detrimentul lui Dumnezeu. Ar fi interesant de văzut ce poziție va adopta UE față de Legea educației din Albania care vizează scoaterea simbolurilor religioase în afara școlii. Personal, nu sunt adeptul simbolurilor religioase însă eu văd în astfel de acțiuni o încercare de laicizare a spațiului public cu consecințe grave asupra libertății religioase.
Problema anticomunismului românesc
Problema anticomunismului românesc mi se pare a fi aceea că – în două decenii – n-a reuşit să marcheze clar distincţia dintre comunism şi capitalism. Şi nu doar ideologic, ci şi în concretul existenţei. Recent, d-l Ion Vianu a publicat un text – remarcabil de lucid – despre motivele (şi consecinţele) eşecului anticomunismului în spaţiul […]![]()
Via Academia Nae


Un proiect de lege propus de Ministerul Educaţiei albanez i-ar putea obliga pe tineri să nu mai afişeze simbolurile religioase în cadrul şcolii, precum crucea şi hijabul. După cei cincizeci de ani de deşertificare spirituală, timp în care religia a fost interzisă sub orice manifestare a sa, Albania se află din nou în pericolul de a atenta la propria sa memorie religioasă, recuperată firav după 1992, citim într-un articol publicat astăzi în Ziarul Lumina.










