Credinciosii nu trebuie socotiti oameni buni
Într-unul din documentele Direcțiunii Generale a Securității Poporului Timișoara (DGSP) din noiembrie 1949 am găsit următoarea formulare:
„O greutate de care se izbește munca în acest domeniu (referire la domeniul informativ) constă în faptul că lucrează în acest resort și tov. care ei înșiși nu au lichidat propriile lor prejudecăți religioase. Chiar dacă nu se ajunge la descoperirea tov în cauză / la D.R.S.P. Cluj, tov. de la S.J.S.P. Făgăraș – citat de Slt. Lărăoanu de la D.R.S.P. Brașov – etc. / nu luptă cu destulă hotărâre, (împotriva religiei și a convingerilor religioase), socotind că credincioșii sunt oameni buni”
ACNSAS, fond Documentar 1945-1950
Consider că din punct de vedere al cercetătorului și al celui care caută să înțeleagă regimul comunist, această formulare este relevantă datorită presupoziției de la care se pleacă în document. Aceea că toți credincioșii sunt răi, fapt care explică și modul de relaționare a instituției Securității cu Biserica. Cu toate acestea existau și persoane, după cum se amintește și în text care aveau o altă gândire decât cea a regimul ateist, gândire care se urmărea a fi impusă cadrelor din aparatul de partid și de stat precum și oamenilor simplii la nivelul societății.
Knox, John (1505-1572)
Four hundred years after the birth of the reformer John Calvin, Geneva, Switzerland seeks to honor her famous theologian by holding a competition for a monument to recognize the reformers. As a result, John Knox, another reformer, will be honored. Seventy-two entries are considered from around the world. The winning design is submitted by the Swiss architects Charles Dubois, Alphonse Laverrière, Eugène Monod, and Jean Taillens.
Two French sculptors execute the work at the University of Geneva, founded centuries before by Calvin. Beside Knox’s figure the artists engrave words frequently attributed to him: “Un homme avec Dieu est toujours dans la majorite”—A man with God is always in the majority.
John Knox appears on the wall because he was a prominent Calvinist, the reformer of Scotland, and founder of its Presbyterian church.
Knox first came to notice as a companion of the martyred reformer, George Wishart, who was burned at the stake by Scotland’s corrupt Cardinal Beaton. In revenge, some Scots nobles murdered Beaton. These men pressured Knox to become their chaplain. When the murderers were captured, Knox was captured too, and was enslaved in the French galleys. He almost died during his stint at the oar, but survived to study with Calvin in Geneva and to pastor Scottish exiles.
Later he served in the Church of England and eventually returned to Scotland, where he preached vehemently against the corrupt religious and political establishment. Often it seemed he stood alone, and fickle public opinion was by turns for him and against him.
His stern and unyielding nature and often harsh words did not create an endearing image. Nonetheless, this champion of reformed Christianity triumphed over all opposition and left an indelible stamp on the church of his native land. Words more appropriate than those on the Swiss monument can hardly have been chosen.
—Dan Graves
Dig a Little Deeper
- “A man with God is always in the majority. John Knox.”New York Timeshttp://query.nytimes.com/gst/fullpage.html?res=9B0DE7DB133FF936A15753C1A961948260 .
- Andrews, Robert. Concise Columbia Dictionary of Quotations. Columbia University Press, 1989.
- Boreham, F. W. “John Knox’s Text” in Life Verses, vol 1. Grand Rapids, Michigan: Kregel, 1995.
- Federer, William Joseph. America’s God and Country; Encyclopedia of Quotations. Amerisearch, Inc. 1996. p. 356.
- “John Knox” and “David Beaton” in The Catholic Encyclopedia. New York: Robert Appleton, 1914.
- “John Knox, the Reformer of Scotland.” http://www.prca.org/books/portraits/knox2.htm
- Knox, John. The History of the Reformation of Religion within the Realm of Scotland; edited for popular use by C. J. Guthrie. London: A. and C. Black, 1905.
- MacGregor, Geddes. The thundering Scot; a portrait of John Knox. Philadelphia, Westminster Press, 1957.
- “Reformation Wall.” Wikipedia. http://en.wikipedia.org/wiki/Reformation_Wall
- Reid, William Stanford. Trumpeter of God; a biography of John Knox. New York, Scribner, 1974.
- Scots Confession; A. D. 1560 – John Knox. http://www.creeds.net/Scots/scots.htm.
- Whitley, Elizabeth. Plain Mr. Knox. London: Skeffington, 1960.
O nouă lege în Ungaria – doar 14 biserici recunoscute oficial
Parlamentul din Ungaria a votat legea recunoașterii bisericilor în urma căreia mai sunt recunoscute oficial doar 14 biserici din cele peste 100 funcționale. Legea a fost deja criticată de organizațiile internaționale pentru apărarea libertății religioase.
Lege a trecut săptămâna aceasta prin parlamentul de la Budapesta cu 254 de voturi pentru și 43 împotrivă. Prin lege au fost recunoscute 14 biserici și comunități religioase, în timp ce alte denominațiuni vor trebui să obțină un vot parlamentar cu o majoritate de două treimi pentru a fi recunoscute ca biserici sau comunități religioase. Între bisericile recunoscute se numără: bisericile catolică, reformată, luterană, ortodoxă, comunitatea iudaică, bisericile baptistă, adventistă, penticostală, unitariană. Peste jumătate din populația Ungariei se declară de religie romano-catolică.
Conform noii legi, pentru ca o adunare de credincioși să se constituie într-o biserică este nevoie să își declare credința și activitățile religioase și să prezinte dovada a 20 de ani de activitate și funcționare conform structurii și regulamentelor interioare. Chiar înaintea votului final a mai fost depus un amendament conform căruia nu mai este necesar numărul minim de membri de 1000 de persoane.
Limitarea de 20 de ani implică faptul că bisericile care au funcționat în vremea comunismului trec testul, în timp ce bisericile formate după căderea dictaturii comuniste nu reușesc acest lucru. Printre comunitățile religioase rămase în afara recunoașterii legii sunt creștinii metodiști, budiștii sau musulmanii. Reprezentanții acestor comunități și-au exprimat uimirea față de noua lege și au declarat că vor depunde cereri pentru recunoaștere.
Liderul Bisericii Metodiste din Ungaria Istvan Csernak a declarat pentru agenția MTI că organizația pe care o conduce, și care are de fapt o vechime de 100 de ani, a primit ca pe un șoc știrea. Metodiștii au anunțat că vor depune cerere pentru reanalizarea situației lor și au spus că au deja sprijinul ministerului de justiție. O altă biserică de-listată este cea a Nazarinenilor. În Ungaria aceștia au înființat prima biserică în 1999 și au 87 de membri și alți 60 de participanți. Liderul comunității islamice Zoltan Bolek a afirmat că a primit cu dezamăgire știrea. Și islamiștii au sprijinul guvernului pentru a face o cerere în vederea obținerii statutului de biserică. De asemenea liderul budist Zsolt Balog a declarat că organizația sa este complet compatibilă cu cerințele și că va face un demers pentru recunoașterea drepturilor.
Opoziția socialistă a numit ziua de luni „o zi de jale în istoria bisericii” afirmând că votul nu s-a ridicat la înălțimea standardelor de conștiință și libertate religioasă. Reprezentanți ai organizațiilor pentru libertate religioasă și experți în domeniu au denunțat legea ca fiind discriminatorie pe criterii de mărime și semnificație istorică. Legea votată „va reprezenta un serios pas înapoi în libertatea religioasă din Ungaria”, a comunicat Institute on Religion & Public Policy. „Încercările de „reglementare” a religiei sunt pur și simplu incompatibile cu o societate liberă și democratică” a spus Dwayne Leslie, secretarul general al International Religious Liberty Association. „Grupările de credincioși mai mici sau mai noi, care nu aparțin tradiției religioase dominante, rămân fără un statut legal și fără o „voce” prin care să protesteze față de tratamentul la care sunt supuse”, a declarat John Graz, secretarul general al International Religious Liberty Organization. „S-a demonstrat iar și iar, în multe locuri, că încercările de a reglementa religia duc aproape invariabil la dicriminare.”
Cea mai recentă lege de recunoaștere a bisericilor din Ungaria a fost dată în 1990. Actuala legea va intra în vigoare la 1 ianuarie 2012. Dincolo de critici, ea este apreciată însă pentru că face curățenie între organizațiile care pretind că sunt biserici și sunt doar paravane pentru afaceri sau pentru scutiri de taxe. Legea va recunoaște doar bisericile care au activitate religioasă efectivă și nu cele care desfășoară activități de management, lobby, servicii psihologice sau parapsihologice, medicale sau de altă natură nereligioasă.
Baptistii – O identitate in devenire

Volumul de fata, al Prof. Univ. Dr. Otniel Ioan Bunaciu, Președintele Cultului Creștin Baptist din România și Decanul Facultății de Teologie Baptistă din București, Universitatea din București, reprezinta o colectie de mai multe lucrări prezentate cu diferite ocazii in Romania si in strainatate. Identitatea baptistilor nu este usor de definit deoarece exista o diversitate care rezulta din convingerile teologice ale baptistilor. Desi exista puncte comune, contextul local ofera atat o nuanta specifica, dar si o evoluție aparte de-a lungul timpului.
Pentru baptisti problema identitatii intr-o lume moderna ramane o preocupare permanenta. Asa cum afirma reformatorul Calvin, Biserica este reformata si in continua nevoie de reforma.
http://www.editurauniversitara.ro/carte/baptistii–o-identitate-in-devenire–i1000
Cartea prezintă, pe parcursul celor 14 capitole elemente specifice ale identității baptiste din România. De exemplu, autorul pledează pentru afirmarea principiilor și a identității baptiste într-un mod lipsit de echivoc și ambiguitate.
Consider că trebuie şi se pot face paşi înainte spre îmbunătăţirea relaţiilor interconfesionale, dar nu prin renunţarea la identitate, ci prin afirmarea acelor aspecte care creează sentimentul de comfort şi continuitate în care putem să acceptăm persoana care se închină aceluiaşi Dumnezeu, dar într-un mod specific confesiunii sale. Neafirmarea propriilor convingeri, atitudine atât de la modă astăzi, nu poate să ducă decât la o necunoaştere a propriilor rădăcini şi implicit la o criză de identitate. Folosirea ambiguităţii în exprimare cu scopul de a împăca toate părţile nu este nici ea satisfăcătoare deoarece ridică o seamă de întrebări cu privire la propria identitate pe care le lasă în final neadresate.
http://teologeanu.wordpress.com/2011/07/15/baptistii-o-identitate-in-devenire/
Religia este importantă pentru 7 din 10 locuitori ai lumii
Şapte din 10 oameni din lume declară că sunt adepţii unei religii şi mulţi dintre aceştia afirmă că religia joacă un rol major în viaţa lor. Numărul celor ce afirmă importanţa religiei la nivel personal este mai mare în ţările cu populaţie majoritar musulmană decât în cele cu populaţie majoritar creştină.

Organizaţia Ipsos MORI a realizat un sondaj la care au participat 18.473 de persoane adulte din 24 de ţări ale lumii.
Sondajul a arătat că, în ţările cu populaţie majoritar musulmană, 94% dintre cei care sunt adepţi ai unei religii recunosc faptul că aceasta are un loc special în viaţa lor. Procentul este semnificativ mai mic în ţările cu populaţie majoritar creştină: 66%. Musulmanii sunt mult mai înclinaţi să creadă că religia lor este singura cale spre mântuire, eliberare sau Paradis, comparativ cu creştinii.
„Sondajul este un bun memento pentru mulţi vest europeni despre cât de mult contează religia – şi pentru faptul că este o forţă a binelui – în mare parte a lumii”, a declarat Ben Page, şef executiv la Ipsos MORI.
Aproape jumătate (48%) dintre respondenţii din cele 24 de ţări sunt de acord că religia asigură valorile comune şi bazele etice de care au nevoie diversele societăţi ale lumii pentru a se dezvolta în secolul al XXI-lea. Totuşi, procentele diferă în privinţa acestei opinii. Cei mai rezervaţi sunt suedezii, doar 19% dintre aceştia considerând că religia este utilă şi necesară pentru dezvoltarea societăţii. La polul opus se situează locuitorii Arabiei Saudite, 92% dintre respondenţii din această ţară considerând că dezvoltarea lumii depinde de valorile religioase.
Procente de peste 50% în favoarea importanţei religiei pentru înflorirea societăţii umane s-au înregistrat în Mexic (51%), Rusia (59%), Coreea de Sud (62%), SUA (65%), Africa de Sud (67%), Brazilia (67%), India (69%) şi Indonezia (91%).
O treime dintre persoanele care au aderat la o anumită religie sau credinţă spun că religia este factorul care le motivează să facă acte de caritate, oferind timpul sau banii lor pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie. În schimb, pentru 52% dintre respondenţi religia nu este neapărat o forţă motivatoare a actelor de caritate.
„Acest sondaj arată cât de mult contează religia şi că nicio analiză a lumii contemporane, politică sau socială, nu este completă fără înţelegerea relaţiei dintre credinţă şi globalizare. (…) Dialogul şi acţiunile interreligioase sunt mai mult decât un subiect interesant, dar minor, periferic, sunt însăşi esenţa, elementul central pentru crearea unei armonii şi coeziuni sociale mai mare”, a declarat fostul premier britanic Tony Blair.
(Foto: worriedlebanese.wordpress.com)
În Germania există 30 de biserici de autostradă
Pe drumul spre biserică nu e nicio limită de viteză. Nu e o metaforă, e realitatea pe care o cunosc şoferii germani care participă la slujbele unui lăcaş de cult special: Biserica de pe Autostradă.
Biserica sf Christopher este doar una dintre cele 30 de biserici de autostradă recunoscute oficial pe teritoriul Germaniei. Deşi cele mai multe astfel de biserici sunt protestante sau catolice, ele primesc credincioşi de toate credinţele.
„Avem nevoie de pauză pentru corpurile noastre, de oprire pentru maşinile noastre, dar pentru suflet nu avem nicio odihnă pentru sufletele noastre,” a declarat Guenther Lehner, reprezentant al Bruderhilfe Academy, organizaţia care ajută la coordonarea bisericilor de autostradă din Germania.
Odihna pentru suflet pare să fie elementul cheie care îi atrage pe credincioşi la aceste biserici. O confirmă şi medicul Juerg, un medic oprit în biserică pentru o rugăciune scurtă. El a explicat pentru BBC că „viaţa este prea rapidă,” şi că doreşte „să simtă liniştea din nou”, de aceea se opreşte la biserica de pe autostradă.
Creştinismul între martiraj şi vedetism (1)
Creștinismul contemporan este diferit de ceea ce a însemnat creştinismul primar, datorită multor modificări suferite de-a lungul celor aproape două milenii de istorie. Din ce a fost în ceea ce a ajuns nu este greu de realizat.
Creștinismul a apărut iniţial ca o „sectă” în sânul iudaismului. Gamaliel asocia lucrarea apostolilor de vestire a Domnului Isus cu alte tentative de scindare din trecut (Faptele Apostolilor 5:34-39). Apoi s-a dezvoltat şi răspândit ajungând în zilele noastre una din cele mai mari religii ale lumii. Dar în timpul acesta a trecut prin multe persecuţii şi mulţi credincioşi au suferit moarte de martir.
Simpozionul Internaţional de la Făgăraş-Sâmbăta de Sus – „Condamnarea comunismului – între justiție și istorie”
- Colonel (r) Alexandru MAZILU (Fundaţia Culturală „Negru Vodă”, Făgăraş) – Acţiuni militare organizate şi desfăşurate de Securitate pentru Anihilarea rezistenţei armate a grupării „Ogoranu” în Ţara Făgăraşului
- Ioan CIUPEA, Florentin OLTEANU (Memorialul Rezistenţei Anticomuniste Ţara Făgăraşului) – Elita intelectuală făgărăşană în anii instalării regimului comunist
- Dr. Mariana S. ŢĂRANU (Academia de Transporturi, Informatică şi Telecomunicaţii, Republica Moldova) – Activitatea organizaţiei antisovietice „Maidahonda” din Basarabia (1940-1941)
- Prof. col. Horaţiu MĂNDĂŞESCU (Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” Bucureşti) – Practici de anchetă şi tortură folosite de organele judiciare represive în perioada comunismului
- Cercet. Alina URS (Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România) – Rezistenţa din munţi şi agentura informativă (1952-1953)
- Conf. univ. dr. Sorin LAVRIC (Facultatea de Filozofie, Universitatea Bucureşti) – Partizanii din Bucovina: Vasile Motrescu şi Gavril Vatamaniuc
15.00 – 17.00 Comunicări
- Prof. univ. dr. Ion S. ZAINEA (Facultatea de Istorie, Geografie şi Relaţii Internaţionale, Universitatea din Oradea) – Creaţia literară ca formă de rezistenţă. Cazuri semnalate de cenzură (1966-1971)
- Cercet. Dumitru LĂCĂTUŞU (Institutul Român de Istorie Recentă; Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc) – Generalul Gheorghe Avramescu
Calauza ateistului
INDEX 1-20
Călăuza ateistului, Editura Politică, București, 1961, 720 pag. (traducere din limba rusă, Moscova, 1961)
20 februarie 2010
21 februarie 2010
22 februarie 2010
23 februarie 2010
24 februarie 2010
25 februarie 2010
26 februarie 2010
27 februarie 2010
28 februarie 2010
1 martie 2010
2 martie 2010
3 martie 2010
4 martie 2010
5 martie 2010
6 martie 2010
7 martie 2010
8 martie 2010
9 martie 2010
10 martie 2010
11 martie 2010














