Întâlnirea reprezentanților bisericilor evanghelice din sectorul 6 cu primarul Rareș Mănescu
Astăzi, 8 septembrie 2015, reprezentanți ai unor biserici evanghelice din sectorul 6 s-au întâlnit cu primarul sectorului 6, domnul Rareș Mănescu. Alături de acesta la întâlnire au mai participat domnul senator Ben-Oni Ardelean, Secretarul Comisiei de Politică Externă a Senatului României și domnul deputat Răzvan-Horia Mironescu, Vicepreședinte al Comisiei pentru Industrii și Servicii a Camerei Deputaților. Întâlnirea a avut loc la Centrul de zi „Clubul seniorilor” din sectorul 6 situat pe Calea Plevnei.

Dintre reprezentanții bisericilor evanghelice care au participat la această întâlnire menționez: Ovidiu Rusnac, Cătălin Vasile, Marius Silveșan, Florin Ianovici, Ștefan Ivan, Florin Stoica, Costel Ghioancă, Ștefan Cornu, Eliezer Măceșaru, Daniel Alexandrescu.
Scopul acestei întâlniri a fost aceea de cunoaștere reciprocă, „dialog și împărtășirea experiențelor fiecărei parți” cu scopul de a dezvolta servicii sociale moderne și performante pentru membrii comunității. În cadrul acestei întâlniri au fost prezentate și unele din programele socio-educative derulate de către Primărie pentru cetățenii Sectorului 6.

Prezentarea proiectelor Primăriei Sectorului 6

De asemenea, prin această întâlnire, Primăria a dorit ca bisericile din sector să devină parteneri ai acțiunilor sale în interesul cetățenilor.

Printre proiectele care au fost prezentate menționez SocialXchange, un magazinul social deschis de Primăria sectorului 6 în Calea Crângași nr. 3, unde, pe baza muncii prestate, primești produse.
Vezi AICI un articol în care este prezentat cazul unei persoane care lucrează la magazinul social al Primăriei Sectorului 6 . Acest proiect este în derulare și a fost apreciat chiar și la Bruxelles.
Un alt proiect al Primăriei despre care s-a discutat în cadrul acestei întâlniri a fost Banca de alimente.
După această întâlnire, participanților li s-a prezentat Centrul de zi „Clubul seniorilor” și activitățile care se desfășoară în cadrul acestuia.

Picturi realizate de membrii Clubului


Prezentarea activităților din cadrul Clubului seniorilor
Biserica Adonai – o biserică care proclamă domnia nelimitată a lui Hristos
Proclamarea domniei nelimitate a lui Hristos este motoul Bisericii Creștine Baptiste Adonai din București, dar și un obiectiv de atins.
Tocmai de aceea, ziua de duminică, 6 septembrie 2015, a fost un deosebită, atât prin reunirea și închinarea împreună a credincioșilor acestei bisericii, cât și prin faptul că s-a inaugurat noul loc de închinare.
Anunțul despre inaugurarea noului loc de închinare a fost publicat AICI.
Cum se puteau realiza aceste lucruri altfel decât printr-un serviciu religios spre slava lui Dumnezeu.
Serviciul a fost deschis de către Costel Ghioancă, pastorul Bisericii Adonai, care a menționat, plecând de la Psalmul 118, că aceasta este ziua pe care Domnul a făcut-o. Este un nou început pentru noi, cei din Biserica Adonai, a spus acesta.
În cadrul mesajului acesta a menționat faptul că acolo unde este prezent Domnul este un loc sfânt.
A urmat un moment de închinare prin cântare ca mijloc de adorare a lui Dumnezeu.

Pastorul Elisei Pecheanu a transmis celor prezenți un mesaj despre Dovezile harului divin.
Acesta ne-a îndemnat să prețuim harul lui Dumnezeu, iar prin intermediul mesajului său, bazat pe un text din cartea Faptele Apostolilor capitolul 5, ne-a vorbit despre:
1. Ocrotirea lui Dumnezeu (v.21). Prin expresia „Mâna Domnului era cu ei” a dorit să evidențieze prezența și ocrotirea lui Dumnezeu de care au parte cei credincioși. Acesta a fost și un îndemn la credincioșie față de Dumnezeu.
2. A început să se audă, să se afle vestea că s-a deschis o nouă biserică în antichitate. Așa cum s-a auzit în vechime, așa s-a auzit și astăzi despre Biserica Adonai. S-a auzit vestea bună despre ei și este de dorit ca și pe mai departe să se audă lucruri bune.
3. Creșterea bisericii este o dovadă a harului divin. Acesta a fost cel de-al treilea punct al mesajului păstorului Elisei Pecheanu.
4. Adunările bisericii este o altă dovadă a harului divin. Pentru mine, a menționat pastorul Elisei Pecheanu, termenul adunare are o conotație sfântă pentru că face trimitere la prezența Domnului, arată că aici avem parte de prezența Lui.
5. Numele pe care ucenicii l-au primit în Antiohia, cel de creștin a fost ultimul punct al mesajului păstorului Elisei Pecheanu. El a amintit semnificația numelui de creștin(i), acela de urmași ai lui Hristos, iar noi suntem chemați să fim astăzi uceni, urmași ai Lui.
Costel Ghioancă a avut un mesaj bazat pe textul din Ioan 3:16 : „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe singurul său Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. ”
Bazându-se pe acest text, pastorul Costel Ghioancă a vorbit de dragostea lui Dumnezeu și de faptul că oamenii sunt flămânzi după dragostea Lui. Înainte de a avea dragoste unii față de alții trebuie să înțelegem dragostea lui Dumnezeu. Trebuie să înțelegem că dragostea lui Dumnezeu este mare.
Dacă este ceva care își dorește pentru Biserica Adonai, a menționat pastorul Costel Ghioancă, este ca aceasta să fie un loc unde oamenii să se întâlnească cu Dumnezeu. În continuarea mesajului său acesta a vorbit despre faptul că adevărata dragoste oferă, este sacrificială. Exemplul ne-a fost oferit de însuși Dumnezeu, care a dat pe singurul sau Fiu pentru noi. Acum două mii de ani Domnul Isus Hristos a murit pe cruce din dragoste pentru noi. Astăzi noi suntem chemați la viață veșnică așa cum este ea prezentată în Ioan 17:3. Prin urmare, viața veșnică este o cunoaștere. Este o relație de cunoaștere asemeni celei din familie. Biblia precizează clar faptul că Hristos este singura noastră șansă de a fi salvați. Fără Isus Hristos nu este salvare (Ioan 14:6).
Biserica Adonai nu vă salva pe nimeni, Isus Hristos salvează. În Biserica Adonai se predică Evanghelia, o Evanghelie care își propune să-l prezinte pe Hristos.
A urmat un moment de închinare cu toată biserica, iar versurile de mai jos au rămas în mintea celor credincioși ca un îndemn la trăire sfântă.
„Condu pașii mei să numai rătăcesc
Condu pașii mei să pot să te urmez”
Biserica Adonai se întâlnește la închinare în Complexul Itaoui Center, Etaj 4, zona Piața Crângași, în fiecare duminică dimineața de la 10.30 la 12.30.
Maxima zilei – 6 septembrie 2015
Oamenii sunt flămânzi după dragostea lui Dumnezeu.
Costel Ghioancă
Biserica Creștină Baptistă „Adonai” București – Inaugurarea noului loc de închinare
Duminică, 6 septembrie 2015, începând cu ora 10 Biserica Creștină Baptistă Adonai din București vă invită să fiți parte la bucuria inaugurării noului loc de închinare. Situat în cartierul Crângași, în Clădirea Itaoui Center, la 10 minute de stația de metrou Piața Crângași, acest nou loc de închinare vine în întâmpinarea nevoilor Bisericii Adonai. La acest eveniment vor participa o serie de oaspeți din țară și străinătate, invitați alături de ei fiind toți aceia care doresc să asculte Evanghelia.
Vezi AICI un interviu cu pastorul Bisericii Adonai, Costel Ghioancă, în acesta vorbește despre ce înseamnă Biserica Adonai și care sunt obiectivele acesteia.

Marius Silveșan în dialog (9) cu pastorul Costel Ghioancă
Seria dialogurilor continuă cu un nou invitat, domnul Costel Ghioancă, pastorul Bisericii Creștine Baptiste Adonai din București.
Subiectele abordate vizează chemarea la slujire pe care a primit-o din partea lui Dumnezeu, nevoia de modele, dar și lucrarea din Biserica Creștină Baptistă „Adonai” din București.
Discutăm nu numai despre o slujire pastorală, ci și despre una la nivel academic prin intermediul cărților pe care invitatul meu le-a scris. Amintesc aici Retorică și predicare. Interferențe și diferențe, o carte pe care o recomand tuturor celor interesați de subiect.
Invitatul răspunde la următoarele întrebări: De ce a ales să se implice în București? De ce era nevoie de un astfel de proiect? Care sunt obiectivele pe care și le-a fixat?
Costel Ghioancă: Apel pentru dreptul de a nu vedea atrocităţile teroriste
Dragi creştini (şi necreştini),
Cred că este deja un fapt uşor de observat că întreaga mass-media este infectată – pe lângă alte bo
li mai vechi ale ei – de noua modă în materie de senzaţional şi sete de sânge: difuzarea abuzivă, şi dincolo de orice limită a decenţei, a multor execuţii şi atrocităţi comise de grupările teroriste din lumea întreagă.
Nu mai poţi intra pe un site de ştiri şi nici măcar pe ”extensia virtuală a societății noastre” (așa-numitul FB), fără a fi copleșit de imagini macabre, care rămân pe retina chiar și a celui mai vânjos bărbat. Cum să tot dăm like-uri și share-uri la asemenea imagini?
Ce se află în spatele unor asemenea mecanisme sociale?
- Cred că pentru o mare parte dintre utilizatorii IT, click-urile care promovează asemenea imagini înfiorătoare nu sunt altceva decât inerția consumatorului virtual robotizat, cel de tip zombi. Filtrul rațiunii sale este demult scos din uz și tot ceea ce mai contează este să-și facă norma zilnică de ”like-uri”, așteptând resemnat ziua următoare, când o va lua de la capăt…
- O a doua categorie sunt curioșii cronici, cei ce nu se pot abține până când psihicul lor nu este lovit de unda de șoc. Este ca un fel de drog pentru unii. Da, toți suntem curioși din fire și mai scăpăm câte un click și atunci când nu ar trebui să o facem, dar unii nu pot trăi dacă nu află despre orice accident, scandal și crimă, cu cât mai sângeroase, cu atât mai bine – a (nu) se vedea știrile de la ora 5!
- În fine, o altă categorie de oameni este formată din cei cu bun simț. Oameni sinceri și sensibili la ceea ce se întâmplă în lume la ora actuală. O mare parte dintre ei sunt creștini, și prin promovarea acestor grozăvii mediatizate ei cred, de fapt, că fac un lucru bun: vor sensibiliza opinia publică, vor pune în mișcare resorturile ONG-urilor, îi vor determina pe creștini să se roage pentru cei persecutați, îi vor trezi pe guvernanții noștri etc.
De ce nu este bine să (mai) promovăm asemenea imagini șocante?
Cred că este timpul să ne oprim. Măcar unii dintre noi, cei ce înțeleg ce vreau să spun. Fac un apel sincer pentru dreptul de a nu vedea atrocitățile teroriste. Sintetizez doar câteva argumente:
- Imaginile cu execuțiile în direct nu ”scapă” în spațiul media, în mod accidental. Ele sunt deversate intenționat în lumea întreagă. Chiar filmările care se fac sunt profesionale, din mai multe unghiuri etc. Este foarte clar că scopul acestor filmulețe și imagini nu este de a-i determina pe creștini să se roage, ci acela de a semăna panica în lumea întreagă. Teroriștii își promovează acțiunile, ferocitatea și logistica de care dispun pe banii și pe lipsa de vigilenţă a unora dintre noi.
- Nu faceți confuzia că este vorba despre informare. Mass-media nu mai este de multă vreme un mijloc de informare, ci adesea este, fie o sursă de sub-informare, fie de dezinformare. Mass-media este o instituție de consum. Ea vinde un produs pe care oamenii îl cumpără. Punct. Dacă nu ar exista ”cerere”, nici ei nu ar mai promova ”oferta” teroriștilor. Aș face o apreciere – știu că unii nu veți rezona cu mine – și aș spune că mediatizarea acțiunilor teroriste nu va duce la limitarea persecuțiilor și atrocităților comise de ei, ci se va întâmpla exact invers: vor oferi în continuare ”material” de propagandă, faptele lor vor crește în număr și duritate.
- Este adevărat că unii creștini au fost sensibilizați prin ceea ce au văzut și se roagă mai mult pentru biserica persecutată, decât au făcut-o înainte. Întreb, totuși, oare de așa ceva avem nevoie pentru sensibilizarea bisericii lui Hristos? Nu mai credem în puterea Cuvântului lui Dumnezeu? Sunt cu totul de acord să umplem internetul de versete biblice care tratează problema suferinței, a martirajului, a atitudinilor pe care creștinii trebuie să le aibă, a perspectivei eterne unice în creștinism. De ce nu facem așa? Fraților, nu putem să ne lăsăm cu totul cuceriți de imagine! În Cuvântul lui Dumnezeu este putere și oamenii pot fi sensibilizați mai mult decât prin orice altceva. Altminteri, poate vom ajunge și la biserică să punem colaje de imagini și filme și vom trage predica pe dreapta. Dar, de două mii de ani se tot predică, fiindcă avem încredere că prin Cuvântul lui Dumnezeu inimile pot fi străpunse.
- Bărbaților, nu uitați că avem neveste și copii. Eu nu spun că nu ar trebui să plângem cu cei ce suferă din cauza persecuțiilor, că nu ar trebui să ne rugăm pentru ei, dar înseamnă asta că trebuie să abdicăm de la responsabilitatea pe care o avem față de familiile noastre? Nu suntem noi datori să purtăm de grijă, în primul rând, celor din casa noastră? Să ne lăsăm nevestele și copii pradă unor asemenea imagini groaznice? Acesta este modul în care îi ocrotim și îi îngrijim? Desigur, întrebările sunt retorice.
Nu mai aduc alte argumente, deși aș putea să o fac, dar repet: să ne oprim. Vă rog pe toți cei care înțelegeți mesajul transmis în acest articol să vă uniți împreună cu mine și să spunem „Nu!” mediatizării acțiunilor teroriste. Nu vrem să rămânem indiferenți, dar să avem o abordare biblică, bazată pe încrederea în Dumnezeu și în Cuvântul Său.
Vă mărturisesc faptul că iau foarte în serios posibilitatea de a-mi închide contul de FB. Sau, cel puțin să ”regândesc” lista de prieteni. Sper ca mesajul acesta să îi sensibilizeze măcar pe unii dintre voi, chiar dacă eu nu am apelat la imagini, ci la cuvinte…
Cu dragoste în Hristos Domnul,
Pastor Costel Ghioancă
http://bisericaadonai.ro/apel-pentru-dreptul-de-a-nu-vedea-atrocitatile-teroriste/
Speranța TV – Costel Ghioancă, Principii de etică în cartea Iona
Luni, 26 ianuarie 2015, Pastorul Costel Ghioancă a fost invitatul emisiunii „Trăiește înțelept” realizată de Cristina Işvan. Emisiunea a fost transmisă în direct de Radio Vocea Speranței și Speranța TV și a avut ca temă „Principii de etică în cartea Iona”
Emisiunea în format audio poate fi ascultată apăsând play pe butonul de mai jos.
*
Pentru a urmării înregistrarea video realizată de Speranța TV dați click pe imaginea de mai jos
Costel Ghioancă, „Je suis Charlie” și întrebarea „A lovi, sau a nu lovi?”
Masacrul tulburător petrecut ieri la sediul redacției jurnalistice Charlie Hebdo a îngrozit întreaga planetă și a stârnit opinia publică. Aș face câteva scurte observații legate de acest eveniment trist, plecând de la o întrebare pe care o găsești, din când în când, prin anumite cărți: Cum ar arăta lumea, dacă într-o zi, peste tot pământul, s-ar anula orice fel de lege și justiție omenească, fiecare având dreptul să facă tot ce dorește, fără a fi tras la răspundere?
Cel mai probabil, o astfel de „libertate” ar deschide o cutie a Pandorei, plină de lăcomie, ură, violență și tot felul de spurcăciuni. O fiară hidoasă care s-ar grăbi să înroșească planeta noastră, deja rănită, ar fi „Bestia răzbunării”, sau „a reglării conturilor”.
„Răzbunare, dulce răzbunare…” este gândul transformat în tortură, care-i neliniștește și le tulbură somnul multor oameni. De nu s-ar teme de vreun fel de justiție (omenească sau divină), cei cu gâtul însetat de răzbunare, ar ridica mâna împotriva multora pe care nu-i mai consideră semeni ai lor, aidoma strămoșului lor, Cain, inventatorul mentalității că semenii (frații) nu trebuie să mai fie sub „paza”, ci sub pizma noastră.
Așadar, evenimentul cumplit exprimat prin sloganul „Je suis Charlie”, aduce în actualitate mult dezbătuta întrebare: „A lovi , sau a nu lovi”? Răspunsul potrivit îl oferă Domnul Isus Hristos, Mântuitorul nostru: „Cei ce erau cu Isus, au văzut ce avea să se întâmple şi au zis:“Doamne, să lovim cu sabia?” Şi unul din ei a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. Dar Isus a luat cuvântul şi a zis: “Lăsaţi-i! Până aici!” Şi S-a atins de urechea omului aceluia şi l-a vindecat.” (Luca 22:49-51)
Așa procedează Domnul Isus, răspunde la lovitură prin vindecare. Este specialitatea Lui. Așa a făcut la Golgota: primind cea mai mare lovitură (mânia lui Dumnezeu cauzată de păcatele noastre), Isus oferă cea mai mare vindecare (viață veșnică pentru toți cei ce cred în El).
Așa au procedat toți urmașii adevărați ai Domnului Isus (nu lupii îmbrăcați în blană de oaie), toți cei ce au zăcut în închisorile comuniste, fiind loviți fără milă de călăii lor împietriți de ură. Au răspuns la lovituri prin priviri pline de iubire, prin iertare, prin a săruta mâna care le-a umplut trupul de durere. Și nu de puține ori s-a produs minunea: răspunsul creștinilor la lovituri a produs vindecarea. Călăii au găsit mântuirea și s-au transformat – precum Saul din Tars – din prigonitori în prigoniți.
Cred că „Je suis Charile” ar trebui să ne amintească încă odată de iubirea nemăsurată a Domnului Isus Hristos și de unicitatea vieților acelora care sunt urmașii Săi. Cred că cei ce sunt creștini, în adevăratul sens al cuvântului, nu ar găsi deloc dulce gustul răzbunării, chiar dacă într-o zi toate legile ar fi suspendate. Ei ar face precum Stăpânul lor: ar iubi!
Pastor Costel Ghioancă
http://bisericaadonai.ro























