Pastorul Corneliu Ardelean – Mesaj la Protestul din Vancouver, British Columbia, Canada
Pastorul Corneliu Ardelean, cu care am realizat un interviu în vara anului 2015 despre implicarea sa în acțiuni de protest împotriva regimului comunist din România în anii 80, continue să se implice în viața comunității evanghelice denunțând abuzurile. De această dată a participat la un protest în sprijinul familiei Bodnariu desfășurat la Vancouver, British Columbia, Canada.
agnus dei - english + romanian blog
Vezi articolul original 850 de cuvinte mai mult
Mihai Frățilă : Încremeniți în supremațiile noastre am uitat să-l arătăm lumii pe Isus răstignit

Încremeniți în supremațiile noastre am uitat să-l arătăm lumii pe Isus răstignit. Or a-l întâlni pe Isus și a trăi cu El știm bine că nu aduce neapărat cu sine elogii publice, dar cu siguranță provoacă schimbarea perspectivelor și putința de a fi consecvenți binelui și conștiinței sale. Numai așa vom reuși așa să ne protejăm identitatea interioară dacă o vom croi după simțămintele care au fost în Hristos Isus. Fără formalism și fără pretenția de a cere societății indiferente un respect pe care trebuie să-l știm cere mai întâi de la noi înșine.
Mihai Frățilă, episcop greco-catolic de București
(meditație ținută la Calvineum, București, 19 ianuarie 2016 – Octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor)
Sursă : e-communio.ro
POZE: Dezbatere – Cazul Bodnariu: DE LA EI LA NOI
Poze realizate de Alin Cristea la dezbaterea privind educația copiilor într-o societate seculară.
*
*
*
*
Chuck Colson: Biserica trebuie să-și depășească această concepție „noi nu facem politică”. Aceasta este o scuză. Trebuie să înțeleagă că a depune mărturie despre sanctitatea vieții, familia tradițională și libertatea religioasă nu este o chestiune politică – este una profund morală. Are de a face cu cine sîntem ca biserică și relația noastră cu contextul cultural.
Chuck Colson vorbește aici de implicarea în societate a bisericii și despre înțelegerea greșită a concepției privind relația cu statul. Colson face referire și la faptul că biserica trebuie să fie relevantă în contextul cultural actual. Acest lucru trebuie să se realizeze fără diminuarea conținutului Evangheliei.
The church needs to get over this business that “we can’t get involved in politics.” That’s an excuse. It needs to understand that bearing witness about the sanctity of life, the traditional family and religious liberty isn’t political – it’s profoundly moral. It’s about who we are as a church and our relationship to the rest of the culture.
http://www.christianpost.com/news/a-petition-of-christian-conscience-43433
Ruben Ologeanu :Doamna Alina Mungiu Pippidi și banii norvegienilor
Săptămâna trecută doamna Alina Mungiu Pippidi a scris un articol în care realiza o legătură între protestele pentru familia Bodnariu și manipularea Rusiei. Scopul era, în opinia doamnei Pippidi, acțiuni împotriva Occidentului. Printre răspunsurile pe care persoane din mediul evanghelic sau din afara acestuia l-au dat articolului menționat voi publica acum articolul lui Ruben Ologeanu.
Răspunsuri au mai oferit Emanuel Conțac și Ioan Brie, Viorel Iuga, dar și Dorin Dobrincu. Acesta din urmă într-un comentariu scurt și concis pe Facebook. Cu siguranță au mai fost și alte răspunsuri, dar pe cele menționate le-am citit integral și mi-au rămas în minte.
Un articol interesant despre acest subiect a scris și Teofil Stanciu din Oradea.
Articolul lui Ruben Ologeanu încearcă să atragă atenția asupra unor derapaje. În ceea ce privește derapajele din media românească am citit un articol interesant pe portalul celor de la Deutsche Welle în care Horațiu Pepine, autorul articolului, menționa că atunci când sunt probleme sau se dorește discreditarea unor acțiuni se face trimitere la Rusia. Se asociază acțiunea respectivă cu interesele Moscovei cu consecințe grave uneori la nivelul mentalului colectiv.
În dezbaterea publică românească, Rusia ocupă o poziție privilegiată. Lăsând la o parte analizele politice și strategice profesioniste (infime ca număr), presa e invadată de numeroase demascări ale propagandei rusești, care ar fi reușit să se infiltreze în cele mai ascunse cotloane ale vieții publice din România și Europa occidentală.
În ceea ce privește cazul Bodnariu trebuie precizat foarte clar că poziția exprimată de doamna Alina Mungiu Pippidi nu este conformă cu realitatea, evanghelicii din România sau diaspora sunt pro occidentali și nu pro ruși.
Iată mai jos articolul integral al lui Ruben Ologeanu publicat pe blocnotes.ro și preluat cu permisiunea autorului
Nu am pus la îndoială raționamentul și buna credință a doamnei Alina Mungiu Pippidi nici când a pus pe hârtie piesa Evangheliștii, nici săptămâna trecută când a înfierat cu dușmănie campaniile împotriva deciziei Barnevernet de a lua în mod abuziv copiii familiei Bodnariu și ai altor familii. Dar de data aceasta aserțiunile doamnei Alina Mungiu Pippidi au stârnit o stare de uluire rar întâlnită.
Doamna anterior menționată susține cu subiect și predicat că toate mitingurile acestea sunt organizate de Putin și au drept scop destabilizarea Occidentului. Cu alte cuvinte, miile de oameni din diferite părți ale țării și ale lumii sunt adunați sub comanda lui Putin pentru a deturna democrația Occidentală spre o societate totalitară. Argumentul suprem al doamnei Alina Mungiu Pippidi este faptul că lozincile „sunt printate color și într-o engleză impecabilă.” Ori, se știe, singurii vorbitori de engleză impecabilă și singurii deținători de imprimante color sunt, evident, rușii.
Este dreptul autoarei să lanseze ipoteze în stânga și în dreapta, dar când face acest lucru pe o platformă finanțată de organizația Vellenes Fellesorganisasjon din Norvegia, parcă ipotezele domniei sale nu mai sunt atât de credibile și nici de bună credință. Și nici ale lui Moise Guran când vine vorba despre cazul Bodnariu aflat în aceeași postură. Dar cel puțin cel din urmă nu este atât de vocal pe tema enunțată.
Ar mai fi și alte lucruri de zis, dar mă sună Putin.
Pentru prima oară în aproape trei luni Marius și Ruth Bodnariu s-au întâlnit cu fetele, o oră

ÎN SFÂRȘIT, PENTRU PRIMA OARĂ ÎN APROAPE TREI LUNI, MARIUS ȘI RUTH S-AU ÎNTÂLNIT CU FETELE, O ORĂ
Când au ajuns la locul de întâlnire, fetele au început să chiuie de bucurie, înainte să îi vadă pe părinți. Au alergat afară din biroul în care erau și au sărit pe părinți! Naomi a sărit de gâtul lui Marius, iar Eliana era mai să o dea jos din picioare pe Ruth.
Apoi, când Marius a îmbrățișat-o pe Eliana, aceasta a început să plângă. Naomi era tunsă băiețește. Au intrat cu toții în birou și au început să spună care mai de care tot felul de istorii. Vizita a fost supravegheată. Cand au trebuit să se despartă, Naomi nu voia să-i mai dea drumul lui Marius. Marius și Ruth au trebuit să le promită fetelor că se vor reîntâlni curând ca să ușureze despărțirea. La momentul respectiv nu știau, nici părinții și nici fetele că vor trebui să treacă două săptămâni până la urmatoarea întâlnire.
In memoriam Gligor Cristea (1897-1988)
Un portret al predicatorului Gligor Cristea realizat de nepotul lui, Alin Cristea. Veți găsi în acest articol aspecte interesante legate de viața unui om, perioadele de timp pe care acesta le-a trăit, dar și despre bisericile și oamenii pe care i-a păstorit.

În 7 februarie 1897, în satul Cristeşti, comuna Dealul Geoagiului, judeţul Alba, se năştea Cristea Gligor, al optulea copil (din 10) al soţilor Cristea Chifor (1853-1918) şi Verona (1852-1922).
A auzit Evanghelia în 1915. În 1917-18 a satisfăcut stagiul militar în primul război mondial, iar în 1919 a fost botezat.
A fost unul dintre pionierii credinței baptiste în România, fiind pastor la Alba Iulia, în anii ’20, în Dobrogea în anii ’30-’40 şi în Petrila (Valea Jiului), în anii ’50-’80.
1. Tata-mare
Dincolo de aceste informaţii răsare în memoria noastră o personalitate a cărei primă dimensiune rezultă din felul în care îl numeau nepoţii: tata-mare.
Nu era vorba doar de un bunic care ocupa cu prestanţa-i recunoscută locul întemeietorului (fără să ştim noi să-l denumim atunci astfel), ci, mai mult, era vorba de un tata-mare al întregii familii lărgite, primul dintre Cristeşti, cel dintîi în sfaturi şi fapte bune şi…
Vezi articolul original 1.571 de cuvinte mai mult
Numeri
Un comentariu util și interesant la cartea Numeri realizat de pastorul Daniel Brânzei.
Cartea Numeri, la care am ajuns acum, cuprinde încă o etapă în drumul împlinirii fiinţei naţionale evreieşti. Poporul format în Egipt şi căruia i s-a dat în pustie o Constituţie, este acum în drum spre vatra în care-şi va aşeza copiii. Dumnezeu îi conduce înainte ca să le dea Canaanul. Se vor lăsa ei conduşi de Dumnezeu în această ţară nouă şi prosperă, dar necunoscută şi potenţial pericuIoasă? Aceasta este întrebarea la care răspunde conţinutul cărții Numeri.
În mod prioritar, Vechiul Testament este cartea poporului evreu. Toate cărţile lui trebuiesc judecate prin prisma existenţei şi destinului acestui popor de excepţie. Cartea Genezei ne-a arătat coordonatele cosmice şi terestre în care a apărut acest neam. Capitolul 11 din cartea Genezei este pragul de debut al poporului Israel. Dumnezeu însuşi intervine în istorie şi-l cheamă pe Avram din cetatea păgînă Ur, aflată în Caldeea, la vărsarea Tigrului şi Eufratului în golful Persic…
Vezi articolul original 3.799 de cuvinte mai mult
Cristian Câmpeanu – Presa este liberă atunci când se confruntă cu abuzurile statului

Presa este liberă atunci când se confruntă cu abuzurile statului, nu când este în cârdășie cu statul social-democrat pentru a ascunde realitățile incomode.
Cristian Câmpeanu
http://inliniedreapta.net/jurnal/progresism-si-democratie-norvegiana/








Nu am pus la îndoială raționamentul și buna credință a doamnei Alina Mungiu Pippidi nici când a pus pe hârtie piesa Evangheliștii, nici săptămâna trecută când a înfierat cu dușmănie campaniile împotriva deciziei Barnevernet de a lua în mod abuziv copiii familiei Bodnariu și ai altor familii. Dar de data aceasta 









