Interviu cu Prof Dr Iosif Țon despre baptiștii din România
Un mini interviu realizat cu fratele Iosif Țon despre cum a cunoscut familia sa credința baptistă. Tatăl fratelui Iosif s-a botezat în comuna Mihalț.
Interviul a fost realizat în București, în luna noiembrie 2015, de către doi istorici, Marius Silveșan și Bogdan Emanuel Răduț
Comuna Mihalț este comuna natală a tatălui meu. Unchiul meu, Ioan Silveșan, fratele tatălui meu, a stat în gazdă la familia Țon la Aiud când a plecat din comuna natală la liceu. Cred că acest lucru s-a întâmplat pe la începutul anilor ’50. Unchiul meu are acum 81 de ani.
NB : Acest interviu nu abordează probleme teologice și nici nu discută despre decizii instituționale.
Partajează asta:
Profesor Dr IOAN BUNACIU (1925 – 2015)
Un mic filmuleț realizat din fotografii cu scopul de a reflecta pe scurt viața și activitatea pastorului și profesorului universitar Iona Bunaciu.
Montajul a fost realizat de către fratele Eugen Pavel din Biserica Creștină Baptistă „Providența” București și a fost prezentat, marți, 3 noiembrie 2015, cu prilejul serviciului de înmormântare al pastorului Ioan Bunaciu.
Partajează asta:
Pastorul Ioan Bunaciu a plecat la Domnul (1925-2015)
Ioan Bunaciu s-a născut la 7 ianuarie 1925 în Comuna Gurba, Județul Arad și a trecut în veșnicie la data de 31 octombrie 2015 la București.
În anul 1950 absolvă Seminarul Teologic Baptist din București, iar după aceea devine pastor la Biserica Baptistă Harul din Lugoj. De la Lugoj se mută la Biserica Baptistă Nr. 1 din Cluj pentru a putea urma în același timp Institutul Teologic Protestant din Cluj. În 1955 vine la București ca secretar la Seminarul Teologic Baptist din București și la scurt timp și profesor. În acest context se va muta de la Cluj la București și devine pastor al Bisericii Baptiste Providența. În perioada 1970-1988 a fost director al Seminarului Teologic Baptist din București, iar după Revoluția din decembrie 1989 în paralel cu activitatea didactică la Institutul Teologic Baptist din București a fost profesor universitar în cadrul Facultății de Teologie Baptistă a Universității din București și la Institutul Biblic Emanuel de la Oradea.
„A fost autor și co-autor a numeroase volume de istorie a baptiștilor din România precum și a câtorva comentarii biblice. A continuat să publice material cu caracter istoric și după 1989 în revista Creștinul azi, iar contribuția sa la istoria baptistă din România este de necontestat.
Ioan Bunaciu va fi înmormântat în București în Cimitirul Belu Evanghelic la o dată ce va fi comunicată ulterior.”
http://revistacrestinulazi.ro/2015/10/dr-ioan-bunaciu-a-plecat-la-domnul/
Mai jos reiau articolul scris cu ocazia zilei sale de naștere. Informațiile se bazează pe interviul pe care profesorul Ioan Bunaciu mi l-a acordat.
Ca unul care l-am cunoscut personal pot să spun că a fost un om al credinței, o persoană cu o memorie extraordinară, una care știa să se relaționeze cu oamenii și căruia nu-i plăcea să rămână dator nimănui.
Dumnezeu să-I mângâie pe cei rămași în urmă!
Ioan Bunaciu, pastor și profesor universitar, născut la 7 ianuarie 1925 în comuna Gurba județul Arad, serbează astăzi 90 de ani. Acesta este una dintre personalitățile baptiștilor din România, cu o contribuție deosebita în formarea personalului de cult, cu precădere a pastorilor, într-o perioadă în care educația teologică era restricționată și controlată de Stat prin Departamentul Cultelor. A absolvit Institutului de Științe Economice și Planificare (ISEP) în anul 1949. Între 1947-1950 frecventează Seminarul Teologic Baptist din București pe care îl va absolvi în anul 1950.
În 1956 a obținut licența în teologie la Institutul Teologic Reformat din Cluj (1951-1956), iar în 1974 doctoratul la același institut.
În ceea ce privește slujirea creștină, Ioan Bunaciu și-a început activitatea pe câmpul Evangheliei în anul 1950 ca pastor 
la Biserica Baptistă din Lugoj[1] (1950-1951)[2]. În iunie 1951 se căsătorește cu Otilia Turcu din Almaş, iar din toamna aceluiași an devine pastor al Bisericii Baptiste Mănăştur-Cluj (1951-1956), precum şi student al Institutului Teologic Protestant din Cluj. În anul 1953 devine secretar al Comunității baptiste din Cluj. Din anul 1955 este profesor la Seminarul Teologic Baptist din București, iar din 1957 pastor al Bisericii Baptiste Providența din București. A fost director al Seminarului Teologic Baptist din București (1970-1988), continuându-și slujirea în mediul academic[3] și după revoluție ca profesor universitar în cadrul Institutului Teologic Baptist din București, precum și în cadrul Facultății de Teologie Baptistă din Universitatea București până în anul 2010.
Despre activitatea academică și pastorală cei interesați pot găsi detalii și în ultima carte realizată de profesorul Ioan Bunaciu împreună cu mine, Pelerin spre patria cerească. Lucrarea se dorește a fi una biografică, dar fără să se limiteze la acest aspect. În introducerea cărții stau scrise următoarele:
Notă asupra ediției
Prin intermediul acestei cărți dorim să prezentăm activitatea academică și slujirea cultică a pastorului și profesorului Ioan Bunaciu. Documentele identificate în cadrul Arhivei Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității (ACNSAS) vin să completeze informațiile despre activitatea profesională a acestuia și să prezinte care au fost legăturile sale cu fosta Securitate.
În cadrul acestei lucrări se regăsește o autobiografie a profesorului Bunaciu intitulată Predicarea Evangheliei și tracasările Securității, în care acesta prezintă succint aspecte din activitatea sa pe parcursul perioadei comuniste și post comuniste, dar și un material despre Martiri noștri în perioada anilor ’40, care are referiri și la perioada comunistă.
O altă parte a acestei cărți se intitulează Propaganda ateistă în România anilor ’50 și tratează aspecte din activitatea Societății pentru Răspândirea Științei și Culturii, cunoscută și sub numele de SRSC răspunzând astfel solicitării celor interesați de acest subiect.
Materialul Ioan Bunaciu, un călător spre patria cerească împreună cu Interviu cu pastorul și profesorul Ioan Bunaciu, în care acesta vorbește despre viața și slujirea sa, despre personalitățile baptiștilor cu care a intrat în contact, le considerăm a fi instrumente utile celor care vor să înțeleagă viața bisericilor baptiste sub comunism.
În partea de final a acestei cărți se regăsește secțiunea Anexe, în care cititorii vor regăsi documente care să susțină afirmațiile referitoare la poziția pastorului și profesorului Ioan Bunaciu în raport cu autoritățile, precum și caracterizările unora dintre cei care l-au avut sub observație.
Acest demers istoric „conține analize și interpretări echilibrate alături de comparații cu fapte, situații si personaje din aceleași vremuri.”[4]
Ne dorim ca această carte să fie de folos celor care vor să cunoască adevărul.
[1] În anul 1950 acesta păstorea 153 de suflete. AUBCBR, 1949, dosar 92, vol. I, f. 37.
[2] Informația este confirmată și de Țunea Ioachim în cadrul articolului Țunea Ioachim, „Obținerea titlului de «Doctor în Teologie» de către pastorul Ioan Bunaciu”, în Îndrumătorul Creștin Baptist, anul XXX, nr. 3-4, p. 3.
[3] Pastorul și profesorul universitar Ioan Bunaciu a publicat mai multe cărți care acoperă domeniul teologiei, arheologiei biblice precum și al istoriei baptiștilor.
[4] Liviu Țăranu, „Studiu introductiv” în Avram Bunaciu: Biografie. Reflecții. Corespondență/ cuv. înainte: acad. Florin Constantiniu; postf.: prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu; îngrijitor ed., studiu introductiv, note și indice: Liviu Țăranu. – București: Editura Enciclopedică, 2011, p. 13.
Partajează asta:
Apariții editoriale (37) – Bogdan Emanuel Răduț, Reperele unui centenar. 100 de ani de istorie şi mărturie a creştinilor după Evanghelie în comuna Goicea, judeţul Dolj
Istoria se face pe bază de documente, iar această lucrare a lui Bogdan Emanuel Răduț vine să confirme acest lucru. Este o lucrare despre Biserica Creștină după Evanghelie din localitatea Goicea, județul Gorj care a împlinit anul acesta 100 de ani de la fondarea ei.
Datele de identificare bibliografică sunt următoarele: Bogdan Emanuel Răduţ, Reperele unui centenar. 100 de ani de istorie şi mărturie a creştinilor după Evanghelie în comuna Goicea, judeţul Dolj, Editura Sitech, Craiova, 2015, 54 p.
Pentru mai multe detalii și cuvântul înainte scris de Virgil Achihai accesați
https://emyradut.wordpress.com/2015/10/02/carti-autor-14-reperele-unui-centenar/
Partajează asta:
Necrolog pastor Cornel Cocariu (1978)
Îndrumătorul Creștin Baptist, Nr. 5-6/ 1978, p. 20
Partajează asta:
Marius Silveșan în dialog cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 4 Literatura religioasă în perioada comunistă
Partea a patra a dialogului cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean abordează problema literaturii religioase în comunism și dezvăluie detalii interesante despre implicarea acestuia în distribuția acestei literaturi în zona Făgetului. De asemenea, sunt informații despre ajutoarele materiale oferite credincioșilor, dar și despre tracasările Securității.
Urmăriți și celelalte părți ale dialogului
Marius Silveșan în dialog cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 2 Perioada Seminarului
Partajează asta:
Marius Silveșan în dialog cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 3 Realizări și dificultăți în activitatea pastorală
Partea a treia a dialogului cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean realizat la Făget în data de 13 iulie 2015 aduce în atenție realizări și dificultăți ale activității pastorale pe parcursul perioadei comuniste.
Vorbește aici și despre difuzarea filmului Viața Domnului Isus în perioada comunistă și distribuția de literatură religioasă.
Urmăriți și celelalte părți ale dialogului
Marius Silveșan în dialog cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 2 Perioada Seminarului
Partajează asta:
Apariții editoriale (34) – Vasile Bel, Teofil Mihoc – Ioan Bălănean. Un pastor cu viziune: 130 de ani de la naștere
Cu prilejul împlinirii anul acesta a 130 de ani de la nașterea pastorului Ioan Bălănean, Vasile Bel alături de Teofil Mihoc ne oferă o lucrare despre viața și activitatea acestuia. Autorii doresc „ca modelul dânsului (al lui Bălănean Ioan) de dăruire și pasiune, să fie un imbold pentru credincioși, să-L slujească din toată inima pe Dumnezeu.” (pp. 10-11).
Născut într-o familie de credincioși ortodocși la 11 septembrie 1885, Ioan Bălănean aude Cuvântul Domnului și este botezat la 31 iulie 1904 de fratele Ioan Țirban în localitatea Brebi. Va muri în luna martie 1964 la Jibou.
„Deși era recunoscut ca un predicator bun încă din anul 1910, fr. Bălănean a fost ordinat în anul 19173 ca pastor în cercul Sălaj, dar străbate meleagurile noastre străbune din zona Maramureșului, Baia Mare, Satu Mare, spre Oradea, Cluj, pe toată zona Someșului. A plecat ca un neînfricat față de vitregiile din acea vreme, a știut că are cu el un braț atotputernic, că are un scut ce-l apără, că se încrede în Dumnezeul atotputernic și biruitor. Actul ordinării a fost îndeplinit tot de către fratele Țirban. După botez se mută în Jibou, localitate mai centrală, care avea și gară, de unde se putea deplasa mult mai ușor în localitățile din zonă. Mutându-se în Jibou începe plantarea bisericii și în acest oraș.” (p. 14).
De menționat și un fapt deloc lipsit de importanță, acela că „S-a dăruit, trup și suflet, cu tot ce a avut în lucrarea de propovăduire a Evangheliei, în plantarea de noi biserici și în creșterea credincioșilor. A fost implicat în conducerea Comunității Baptiste Oradia-Mare fiind ales ca președinte al cercului Sălaj. Acest cerc cuprindea în 1939 peste 800 de membri botezați, iar cele mai mari biserici erau în localitățile: Cuceu, Brebi, Cehei, Jac, Pecei și Domnin.” (p. 16). După cum menționează autorii acestei lucrări biografice, Ioan Bălănean a slujit timp de 60 de ani „în județele Satu Mare, Maramureș și parte din Bihor și Cluj. A fost ales în comitetul de conducere al Comunității Bihor, Comunitate ce se întindea până la Sighet. A alergat mult, a botezat mult popor, îndeplinindu-și foarte bine slujba.” (p.17)
Ca un lucru inedit menționăm și faptul că Ioan Bălănean l-a botezat în anul 1946 pe pe Taloș Alexa (tatăl pastorului Vasile Alexandru Taloș n.n.), în 1946, în Jibou, iar mai târziu îl va încuraja să propovăduiască Evanghelia, fiind ordinat, în 1960, în funcția de diacon al bisericii din Jibou. Tot astfel, în 1969 (Taloș Alexa) este ales ca și pastor al bisericii din Zalău, Peceiu și în cercul de biserici de pe valea Agrijului, până în 1985.” (p. 17)
Iată pe scurt portretul unui pastor vizionar, al unui om cu o „viață pusă în slujba Domnului”, relatată de către doi pastori, Vasile Bel și Teofil Mihoc, din zona unde Ioan Bălănean a slujit. Vorbim de un om care și-a pus viața în mâna Domnului și a primit de la Acesta viziune și putere pentru lucrarea de vestire a Evangheliei în ciuda persecuțiilor și constrângerilor la care a trebuit să facă față.
Prin viața sa și acțiunile sale el constituie nu numai un model de slujire, ci și unul de credincioșie în urmarea lui Cristos.
Partajează asta:
Buni Cocar: Amintiri (8)
Partea a opta din amintirile păstorului Buni Cocar prezintă portretul „unui colos al credinței”, Cenușe Teodor.
Petrosani, 3 octombrie 1976
Despre fratele Cenuse Teodor am auzit multe istorii, majoritatea legate de pastorirea ce o facuse printre leprosii din Tichilesti. Stiam (si m-am cutremurat) ca dupa primul botez oficiat acolo se-nrosise apa din baptistier … M-a uimit faptul ca Cenuse ceruse sa mearga la leprosi direct de la Seminar!!!
Pentru Cenuse purtarea crucii nu era numai o doctrina ci un act pe care l-a trait, era singurul lucru vrednic de primit.
Fusese coleg de Seminar cu Alexa Popovici si impreuna au pus multe probleme dascalilor la orele de curs. Cand dascalii n-aveau prea multe de spus, Cenuse si Popovici dezbateau inainte, practic, si-au fost dascali unul celuilalt. Cenuse mi-a povestit ca se mai si contraziceau, ca se mai ridicau si in picioare cand argumentau, dar asa s-au slefuit amandoi …
Nu-mi-amintesc decat o singura predica a lui Cenuse. La Craciunul din ’75 a rostit un mesaj intitulat:…
Vezi articolul original 231 de cuvinte mai mult
Partajează asta:
iBelive.com: 11 Women Every Christian Should Know
We often hear stories of brave Christian men and women who reached millions for Jesus, but how often do those stories leave us discouraged and deflated? They seem so far removed from our present reality of spaghetti dinners and car pick-up lines.
We could do so much more Important Stuff if we didn’t have to also be a spouse, parent, neighbor, employee, churchgoer, and PTA member. Or so we think.
Our heroes of the faith may seem like saints who had it all together. But look more closely at the lives of these 11 Christian women who shaped history, and you’ll find that they were a lot more like you and me than we think.
1. Elizabeth Fry (1780-1845)
Elizabeth was a champion for prison reforms, advocating for more space, food, and clothing and launching an education program.
But hers was not an easy life: Elizabeth was also a wife, mother, and Quaker minister who battled bankruptcy and church stigmatization. She had plenty of reasons to give up, but she relentlessly pursued her life calling, earning her the nickname “angel of prisons” influencing prison reforms all over Europe.
2. Harriet Tubman (1820-1913)
To run away from a slave plantation is an act of bravery in itself. But Harriet did the unthinkable when she returned multiple times to lead 70 slaves to freedom and coordinate the escape of 50 more.
Besides her famous role as the “Moses” of Underground Railroad, served as nurse, scout, and spy in the Union Army during the Civil War. Though an unsung hero most of her life, Harriet stayed true to her mission, knowing that she answered to only one Master, and He would approve her work. That was all that mattered.
3. Catherine Booth (1829-1890)
Once a timid child, Catherine channeled her fears into reaching the outcast with the Good News of Jesus, one person at a time. A noble calling, but one she always juggled with the roles of wife, mother, and preacher.
She lavished love onto the unwanted, playing an instrumental part in the explosive growth of her husband’s ministry, the Salvation Army. And if you see a plethora of red kettles at Christmas, it’s a testimony to the power of giving God our fear and doing the next brave thing, just as Catherine did.
4. Fanny Crosby (1840-1915)
A child prodigy with an amazing memory and an ear for music, Fanny wrote more than 9,000 hymns in her lifetime, including the popular “Blessed Assurance” and “Tell Me the Story of Jesus.” She also memorized the Pentateuch and the four Gospels by the time she was ten.
Oh, and she was blind.
Fanny firmly believed that with God’s help she could overcome any obstacle, and that she did. Besides writing hymns, she worked as a teacher, writer, speaker, and mission volunteer. Her life demonstrates the simple truth that when we are weak, God is strong.
5. Amy Carmichael (1867-1951)
A single-minded woman, Amy set sail for Asia at age 26 and lived as a missionary to the Indians for the rest of her 83 years. Amy became Amma (“mother” in Tamil) to hundreds of children rescued from temple prostitution, loving them as the children she never had.
Yet despite the burgeoning growth of her ministry, Amy was real about her personal struggle with sin and her desire to love Jesus more. Through her vulnerable and challenging writing, Amy inspired many to pursue deeper relationships with Jesus, whether on the mission field or at home.
6. Corrie Ten Boom (1892-1983)
Corrie and her entire Dutch family was imprisoned for helping Jews escape the Nazi Holocaust during World War II. She was the only one of her family to survive the extermination camps.
Corrie carried with her deep hurt and unforgiveness, but upon meeting a Nazi officer who had been especially cruel, she extended forgiveness and experienced a fresh measure of God’s love. She spent the rest of her life sharing her family’s story, writing books, and founding rehabilitation homes for war victims and those who had collaborated with the Nazis, living the message of peace and forgiveness to her dying breath.
7. Mother Teresa (1910-1997)
Now known internationally as Mother Teresa, the little nun spent the first part of her life in relative obscurity and comfort. That all changed when, at 36, she heard Jesus’ call to follow Him into the slums.
Though overjoyed to serve the unlovables, Mother Teresa struggled with dark doubt and feeling estranged from God until she understood it as an opportunity to share in Christ’s sufferings. Suffer she did, and she lived out the rest of her life loving one person at a time, reaching millions of people with the love of Christ.
8. Madeleine L’Engle (1918-2007)
Misunderstood by many, Madeleine never liked being called a “Christian writer,” even though her writing had significant theological undertones. The truth is that she wrestled with issues of faith and theology, and she didn’t want to settle for pat answers.
Madeleine worked out the tension of living both with faith and with doubt through her writing, any many readers connected with her honest portrayals of suffering and hurt, as evidenced by her Newberry Medal-winning children’s book, A Wrinkle in Time. Madeleine proved that when we are brave enough to tell God all, He is big enough to handle it all.
9. Ruth Graham (1920-2007)
Ruth had always wanted to be a missionary to Tibet, but her plan met serious resistance when she fell in love with Billy Graham as a Wheaton College student. Though she embraced the life of an itinerant evangelist’s wife, she was plagued by loneliness and insecurity, feelings that pushed her deeper into the comforting arms of Jesus.
As her husband rose in popularity, Ruth quietly raised their five children and supported Billy behind the scenes. Ruth never did become a missionary in the traditional sense, but she touched millions through the ministries of her husband, children, and grandchildren. Hers was a worldwide ministry that was birthed from her faithful love and service to her family.
10. Elizabeth Elliott (1926-present)
Though martyrdom was a very real possibility, Elizabeth didn’t waver as her husband and four other missionaries flew away to tell a fierce Ecuadorian tribe about Jesus. When the men were speared to death, Elizabeth was left a widow with a 10-month-old infant in a foreign country.
Setting aside her grief, Elizabeth learned the tribe’s language and moved to their village to live out Christ’s message of love and forgiveness. Elizabeth worked first in Ecuador and later around the world to tell many that they are loved with an everlasting love, no matter what they’ve done.
11. Silvia Tarniceriu (1951-2013)
Behind the iron curtain of communism, Silvia led children’s Sunday School classes by day and smuggled Bibles into Romania by night. With an unassuming smile and her good-natured charm, Silvia deflected suspicion until she came face-to-face with the decision to deny her faith in Jesus Christ or face persecution. She chose Jesus.
Silvia was imprisoned in a labor camp under the Ceausescu regime, suffering systematic brainwashing and degrading labor, but fighting to stay true to her First Love. After her miraculous escape to the US, she traveled the world despite her debilitating illnesses and recurring cancers, encouraging men and women to live on fire for Jesus no matter what the cost.
These women faced the same struggles, fears, and doubts in their lives as we do, but they allowed God to use them right where they were for whatever He wanted. It was often messy, but it was always beautiful, because God’s fingerprints were all over their lives.
So whether we’re making pb&j sandwiches or sitting in a corner office, our lives can gain eternal impact when we pray these simple words prayed by Amy Carmichael and lived by all these women: “Do anything, Lord, that will fit me to serve You and help my beloveds.”
And He will answer. He always does.
http://www.ibelieve.com/faith/11-women-every-christian-should-know
