Vasile Bel – Lupta credinţei. Istoria credinței baptiste în județul Maramureș.
Cartea păstorului baptist Vasile Bel, din Rohia (Maramureş) – Editura Astra-Dej, 2010, 86 pag. – vine să completeze lacunele şi golurile privind istoria credinţei baptiste în judeţul Maramureş. De aceea, salut cu mare entuziasm şi bucurie apariţia acestui volum muncit şi apărut cu sacrificiu şi dăruire din partea autorului.
Am o mare bucurie să primesc cartea din partea autorului şi să pot spune câteva cuvinte despre ea, făcânz uz şi de calitatea istoric şi oarecare privire obiectivă.
Citind cartea fratelui îmi vin în minte îndemnurile date de autorul epistolei către Evrei pentru noi: „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa!”(Evrei 13:7). Cu acest îndemn vă recomand lectura acestei cărţi, cu îndemnul de a vedea credinţa unor înaintaşi, pionieri, oameni dedicaţi care au luptat şi-au suferit pentru adevăr.
Volumul, nu foarte mare, este o prezentare a apariţiei credinţei baptiste în zona oraşului Târgu Lăpuş din jud. Maramureş, după cum spuneam şi reiese şi din subtitlu. Autorul prezintă evenimentele şi din perspectiva unuia care a participat la ele, care le-a trăit, care le-a simţit, care a vibrat odată cu ele. Păstorul Bel spune în introducere: „Este concepută în acest fel pentru a fi mai uşor de lecturat. Nu este o lucrare ştiinţifică ci conţine relatări adevărate despre oameni simpli şi fapte trăite pe aceste meleaguri străbune. Unele fapte sunt cunoscute de mine, altele mi le-au povestit cei ce le-au trăit şi urmaşii acestora, în unele cazuri.” Prefaţa cărţii este semnată de Prep.Drd. Costel Ghioancă de la Institutul Teologic Baptist din Bucureşti, care spune, după lecturarea cărţii, că: „Autorul, pastorul Vasile Bel, se distanțează de stilul clasic, rece și adesea plictisitor de relatare a unor date istorice (motiv pentru care mulți oameni au o reticiență față de istorie) și recurge la un stil vioi, dinamic și atractiv presărat uneori cu intervenții și lămuriri care au scopul de a clarifica cele spuse. „
Mulțumesc lui Emanuel Răduț pentru această semnalare
Partajează asta:
Statul şi Biserica în România Comunistă (1948-1965) update
Statul și Biserica în România Comunistă reprezintă proiectul lui Bogdan Emanuel Răduț de analiză a impactului pe care comunismul l-a avut asupra Bisericii. Prezentarea acestui proiect materializat prin cartea de față îl găsiți în postarea anterioară apăsând aici precum și pe site-ul autorului al cărui link îl găsiți la sfârșitul acestui articol. După ce am publicat o succintă prezentare a cărții aflată încă sub tipar la momentul respectiv am plăcerea să anunț apariția cărții lui Bogdan Emanuel Răduț, Statul și Biserica în România comunistă (1948-1965) -între demnitate și compromis-, Editura Sitech, Craiova, 2010
Mai multe informații la Bogdan Emanuel Răduț.
Lectură plăcută!
Partajează asta:
Necesitatea înfiinţării unei comisii care să analizeze impactul pe care comunismul l-a avut asupra formării şi dezvoltării Cultului Penticostal
Comunismul a afectat nu numai viața politică ci și cea socială și religioasă a românilor. Timp de peste patru decenii, comunismul ca și religie politică și-a propus înlocuirea lui Dumnezeu cu sine însuși. În anii 50 Stalin era tătucul nostru, cel căruia trebuia să-i dăm slavă și cinstire. După ce acesta a murit , comuniști au condamnat comportamentul și acțiunile sale. Mitul invincibilității acestuia s-a spulberat. Treptat a apărut o destindere în plan politic care s-a reflectat într-o anumită măsură și în plan religios. Curând însă în România avea să se construiască un alt mit, cel al lui Ceaușescu. La rândul să și acesta solicita să fie slăvit și cinstit, adorat de milioane de oameni așa cum creștinii îl adoră pe Dumnezeu. În 1989, dintr-o dată acest dumnezeu care părea la rândul lui invincibil a căzut. A venit o perioadă de libertate politică și religioasă dar și de reconsiderare a trecutului. Timp de 20 de ani am avut timp să reconstruim ceea ce ni s-a dărâmat în perioada comunistă și să revalorizăm relația cu Dumnezeu. Să ne verificăm fiecare din noi și să vedem dacă suntem pe calea veșniciei, dacă nu să ne întoarcem de unde am căzut și să mergem în direcția corectă. Această verificare, autoanaliză este necesară în toate compartimentele societății și cu atât mai necesară în Biserică, instituția căreia românii îi acordă o încredere sporită. Tocmai de aceea Adunarea Generală a Comunității Regionale Constanța a emis o rezoluție prin care cere înființarea unei comisii la nivelul cultului care să analizeze în mod obiectiv ,,impactul comunismului asupra formării și dezvoltării Cultului Penticostal”.
REZOLUȚIE
Adunarea Generală a Comunităţii Regionale Penticostale Constanţa, întrunită în data de 4 septembrie 2010 la Galaţi, a adoptat următoarea rezoluţie:
Având în vedere faptul că în urmă cu 4 ani CRPC a adresat Congresului Cultului Penticostal o rezoluţie care nu a primit niciun fel de răspuns până în prezent, ne adresăm astăzi din nou Congresului Cultului Penticostal care va avea loc la Bistriţa în 9 noiembrie 2010.
Suntem în punctul în care realităţile istorice făcute publice ne silesc să fim oneşti cu privire la trecutul mişcării penticostale din România în perioada comunistă. Chemăm aşadar Cultul Penticostal din România să analizeze şi să voteze următoarele propuneri:
- Înfiinţarea unei comisii la nivelul cultului care să analizeze impactul pe care comunismul l-a avut asupra formării şi dezvoltării Cultului Penticostal.
- Asumarea trecutului printr-o declaraţie publică, urmată de o pocăinţă publică. Considerăm că declararea unui post la nivel naţional ar fi cea mai bună reacţie imediată faţă de trecutul împovărător.
- Înfiinţarea unei comisii care să analizeze fiecare caz de colaborare cu Securitatea comunistă. Toţi pastorii din Cultul Penticostal să fie obligaţi să depună la această comisie o declaraţie notarială pe proprie răspundere că nu au avut angajament cu Securitatea, nu au dat informaţii la Securitate şi să îşi dea acordul pentru a fi verificaţi la CNSAS, iar rezultatele verificării să fie comunicate acestei comisii. Cei care refuză să facă astfel să îşi piardă dreptul de a sluji în bisericile penticostale.
- Reconsiderarea, în lumina Bibliei, a relaţiilor cu Statul şi implicarea în politică.
- Pentru a face posibilă reformarea instituției Cultului Penticostal și pentru crearea unui mediu sănătos în implementarea acestor măsuri, este necesară limitarea imediată a numărului de mandate în conducerea executivă a Cultului Penticostal la maxim două mandate succesive. Totodată, propunem ca fiecare dintre candidații desemnați la funcțiile executive la nivel central să prezinte în data alegerilor viziunea pe care o are pentru Cultul Penticostal.
Adoptată în Adunarea Generală a Comunităţii Regionale Penticostale Constanţa, la 4 septembrie 2010, în Galați.
Partajează asta:
Raportul CNSAS 2009: Peste 560 de acțiuni în instanță privind foști ofițeri și colaboratori ai Securității
de Victor Cozmei
Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii a initiat peste 560 de noi actiuni in instanta privind fosti ofiteri si colaboratori ai Securitatii, un numar dublu fata de anul precedent, se arata in raportul de activitate pe 2009. Printre persoanele trimise in instanta se regasesc ambasadorul roman in Tunisia, doi parlamentari PSD (amandoi au pierdut procesul cu CNSAS), numerosi magistrati, procurori, judecatori, precum si peste 70 de alesi locali. Pana in prezent, din cele 563 de litigii initiate de catre Consiliu, 311 au primit o sentinta judecatoreasca, 16 irevocabile, au precizat pentru HotNews.ro oficiali ai CNSAS.
Anul 2009 a fost unul prolific pentru CNSAS. Consiliul a initiat 563 de litigii pentru constatarea calitatii de ofiter sau colaborator al Securitatii, aproape dublu fata de 2008 cand au fost initiate 292 de litigii.
Potrivit biroului de presa al CNSAS, pana in prezent au fost solutionate prin sentinta judecatoreasca 311 litigii, 16 prin decizii irevocabile. Consiliul a avut castig de cauza in 263 de procese.
Numarul este aproape dublu fata de 2008 cand CNSAS a initiat 292 de litigii din care, pana la finalul anului precedent, 164 au primit o sentinta judecatoreasca, dupa cum se arata in raport.
Tot in raport se mentioneaza ca CNSAS a acordat prioritate verificarilor din oficiu, in special candidatilor la alegerile generale si la alegerile euro-parlamentare din 2008, numarul celor verificati din oficiu a crescut in 2009 cu 47,58% – de la 5.132 de persoane verificate in 2008 la 7.574 de persoane verificate in 2009.
Dintre cele 7.574 de persoane verificate din oficiu in anul 2009, 1.326 reprezinta candidati sau persoane care ocupa in prezent functii parlamentare in urma alegerilor din 2008.
In 2009 au fost verificate de Consiliu 184 de persoane care au candidat la alegerile euro-parlamentare din 2008, 151 de persoane care au candidat la alegerile locale din 2008, 13 persoane care au candidat la alegerile prezidentiale din 2009, precum si alte 5.900 de persoane care detin functii sau demnitati publice verificate din oficiu.
Anul acesta, pana in prezent, CNSAS a initiat 287 de actiuni in constatare, 88 pentru colaboratori si 199 pentru lucratori.
„Nu putem decit saluta activitatea CNSAS care converge cu scopurile Institutiei noastre: aducerea la cunostinta opiniei publice a actelor de violenta, a abuzurilor si a crimelor savarsite din comanda directa a Partidului Comunist Roman, a modului de operare a fostei Securitati, precum si a mecanismelor sistemului represiv din Romania in perioada 1945-1989. Intensificarea activitatii CNSAS face parte din procesul de democratizare a accesului la memorie – un element indispensabil pentru orice societate libera, vindecata de trauma totalitarismului„, a declarat pentru HotNews.ro, Mihail Neamtu, director stiintific in cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER)
documentePartajează asta:
Poziția Bisericilor Române Penticostale din SUA şi Canada față de colaborarea personalului de cult cu fosta Securitate
Acest comunicat este o reacție la dezvăluirile realizate de către Vasilică Croitor prin intermediul cărții Răscumpărarea memoriei. Consider faptul că acest comunicat este unul obiectiv iar propunerile sale pot fi luate ca exemplu de către toate cultele religioase din România.
Stimaţi participanţi la cea de a 42-a Convenţie a Bisericilor Române Penticostale din Statele Unite şi Canada, fraţi şi surori în Domnul Isus,
Transmitem următorul Comunicat din partea Consiliului Pastoral al Conventiei, format din semnatarii: Teodor Luca, Ioan Filip, Florian Mudura si Ionel Popa de la Assemblies of God; Lazăr Gog, Florin Cîmpean, Moise Gaode, Ioan Buia si Vasile Floare de la Church of God; Cornel Avram, Cristian Ionescu, Ioan Prunean, Pavel Pop, Simion Timbuc si Petru Lascău de la Uniunea Penticostală Română:
În urma dezvăluirii unor informatii cu privire la istoria miscării penticostale din România în perioada comunismului, toti păstorii care fac parte din această Conventie sunt chemati să semneze următoarea Declaraţie:
CONVENTIA BISERICILOR PENTICOSTALE ROMÂNE DIN SUA SI CANADA 3-5 SEPTEMBRIE, 2010
Atlanta, Georgia
DECLARATIESubsemnatul ___________________________________, declar în fata lui Dumnezeu si constient de consecintele pe care această declaratie le va avea asupra reputatiei mele de slujitor al Evangheliei si a eternitătii mele, că
– Nu am semnat niciodată un document de angajare la colaborare cu securitatea comunistă; (initiale _____)
– Nu am participat niciodată la întruniri prin care în mod deliberat să îmi aduc aportul la actiuni dirijate de securitatea comunistă prin care interesele bisericii erau subminate; (initiale _____)
– Nu am vândut niciodată un frate de credintă sau o persoană prin declaratii scrise, înregistrate sau verbale către securitatea comunistă. (initiale _____)De asemenea, mă angajez că voi descuraja si împiedica afirmarea si slujirea în sfera mea de autoritate a acelor persoane care sunt si vor fi dovedite ca fiind colaboratori ai securitătii comuniste. (initiale _____) Pentru ca declaratia mea să poată fi validată în mod independent, autorizez Consiliul Pastoral al Conventiei să obtină de la CNSAS confirmarea că nu figurez ca fost colaborator în arhivele acestei institutii. (initiale _____)
SEMNĂTURA DATA
Partajează asta:
Arhimandritul Ghiuș ,,Cunosc o singură întristare – aceea de a nu fi sfânt”
Părintele Benedict Ghiuș
Sursa: Creștin Ortodox.ro
Arhimandritul Ghiuș este un alt personaj al cărui portret este creionat de către Richard Wurmbrand în paginile cărții De la suferință la biruință. După arestare, ,,face ani grei de temniță și este eliberat în 1964, când au fost eliberați toți deținuții politici. După eliberare slujește la Catedrala Patriarhală până în 1974, când se pensionează și se retrage la Cernica.” Sursa: Creștin Ortodox.ro
Deși nu a fost evanghelic ca și confesiune, Wurmbrand îl descrie ca pe o persoană care trăia mesajul creștin.
Îmi aduc aminte de arhimandritul Ghiuș cu care am stat la închisoarea Jilava de lângă București. Întreaga închisoare era sub pământ. Deasupra celulelor subterane pășteau vitele.
Eu eram atunci în al optulea an al pedepsei mele, mă obișnuisem cu toate. Dar într-o zi a fost adus un grup de noi arestați, toți preoți ortodocși. Din când în când gardienii strigau: Toți preoții afară pe coridor! și îi băteau.
M-am așeza lângă preotul Ghiuș, pe care îl cunoscusem pe când eram amândoi liberi. Intenția mea era de a-l mângâia. Ești trist?, l-am întrebat. M-a privit frumos și mi-a răspuns: Cunosc o singură întristare – aceea de anu fi sfânt.
Richard Wurmbrand, De la suferință la biruință, pp.15-16
Partajează asta:
Wurmbrand despre Nicolae Moldoveanu
În cartea De la suferință la biruință apărută în limba română la Editura Stephanus în anul 1994(varianta pe care am citit-o), Wurmbrand rememorează o serie de întâmplări și fapte din perioada anilor petrecuți în România înainte de exilarea sa forțată petrecută în decembrie 1965. În acest context prezintă publicului românesc o serie de personalități ale vieții de credință de toate confesiunile care au rămas statornici pe cale chiar și atunci când au avut parte de anchete, arestări, bătăi și alte modalități de tortură cu scopul de a-i denunța pe cei aflați în libertate și pentru a se dezice de credința lor. Vom începe cu Nicolae Moldoveanu.
Din 1938 a făcut parte din Oastea Domnului (care a fost desființată de Biserica Ortodoxă în 1948).
Deoarece mișcarea și-a continuat activitatea, Nicolae Moldoveanu a fost arestat în 1959 și condamnat la 12 ani de închisoare, din care a executat 5 ani.
Compozitor a cca. 7.000 de cântece religioase, pe versuri de Traian Dorz, Costache Ioanid, Ion Marini, Nicolae Moldoveanu.Sursa: Lucrători români.ro
Față de fostul lui coleg de celulă din închisoarea Gherla, Richard Wurmbrand are următoarele cuvinte de apreciere:
Prima persoană, pe care am văzut-o, [la revenirea în România în anul 1990] a fost colegul meu de celulă Nicolae Moldoveanu, din Oastea Domnului, asemănătoare cu ,,Armata Mântuirii” în Apus, dar fără uniforme și fanfare. Fusesem împreună în închisoarea Gherla. Regimul era foarte aspru. Din când în când, gardienii strigau: Toată lumea culcat! Era iarnă. Nu aveam flanele, ce să mai vorbim de paltoane. Pe jos era beton rece, nu erau nici măcar paie, pentru căldură, prizonierii înjurau brutalitatea gardienilor. Moldoveanu nu proceda la fel. El credea că a lăuda pe Dumnezeu este mai bine decât să înjuri pe comuniști. Cu un zâmbet minunat pe buzele sale, el spunea: Să nu uităm unde ne aflăm. Hai să-ți cânt cântecul pe care tocmai l-am compus cât am stat culcat la pământ. Era un imn plin de bucurie, nădejde și laudă, care se cântă în numeroase țări.
Richard Wurmbrand, De la suferință la biruință, Editura Stephanus, București, 1994, p.15
Partajează asta:
Statul şi Biserica în România Comunistă (1948-1965)
Cartea domnului Bogdan Emanuel Răduţ – Statul şi Biserica în România Comunistă (1948-1965)– reprezintă o încercare reuşită – după aprecierea mea – de abordare a unui subiect foarte special: clerul din România comunistă şi relaţiile lui cu autorităţile de partid şi de stat. Ineditul lucrării rezultă nu atât din descrierea subiectului ca atare ci, mai degrabă, din felul în care este prezentată această descriere.
Lucrarea începe printr-un interesant excurs istoric, aparent departe de subiectul acesteia dar extrem de necesar pentru înţelegerea dinamicii fenomenului. Abordarea propusă de autor însoţeşte unul sau altul dintre aspecte în toată evoluţia lor, cu trimiteri interesante la statutul cultelor din România încă înainte de război, inclusiv cel formal, conferit prin legi şi decrete. Este interesantă, în această privinţă, paralela şi comparaţia între legislaţia cultică în perioada interbelică şi cea asumată în timpul regimului comunist.
Apoi, autorul prezintă sinteze dezvoltate despre rolul fiecărui cult important pentru progresul spiritual al comunităţilor, atitudinea enoriaşilor, dificultăţile şi pericolele la care se expuneau atunci când îşi promovau opţiunile şi credinţa. În lucrare sunt câteva exemple care subliniază solidaritatea dintre credincioşi şi ierarhii bisericilor sau cultelor în faţa riscurilor comune sau pericolelor propagandei laice.
Ideea unui studiu critic al surselor este, la fel, foarte utilă pentru că asigură o „punere în temă” a cititorului cu eforturile altor autori care şi-au dedicat studiile acestei problematici; reţine atenţia interesul autorului pentru contribuţiile cercetătorilor tineri şi foarte tineri care şi-au fundamentat studiile pe documente din arhive păstrate la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor fostei Securităţi. Lucrările de memorialistică sunt frecvent invocate iar din rândul acestora nu lipsesc cele publicate prin grija pastorului Richard Wurmbrand sau Jurnalul fericirii al părintelui Nicolae Steinhardt.
Sunt, de asemenea, interesante trimiterile autorului la lucrările de sinteză ale istoricilor consacraţi care au tratat aspecte complexe ale istoriei contemporane a României, în special perioada de inceput a regimului comunist şi impactul acestuia asupra ansamblului mutaţiilor impuse de acesta în conştiinţa, spiritualitatea şi mentalitatea comunităţilor de români.
Cu multă grijă, cu pioşenie şi căldură se îndreaptă autorul către problematica suferinţelor îndurate de clerul diferitelor biserici şi culte – recunoscute sau nerecunoscute de către statul comunist; cititorul poate să lectureze liste întregi cu nume de ierarhi judecaţi pentru fapte închipuite şi întemniţaţi pentru foarte mulţi ani.
În concluzie, se poate aprecia că autorul a realizat o lucrare interesantă, documentată şi scrisă într-un stil ales, care satisface, deopotrivă, nevoia de cunoaştere a oricărui cititor interesat de istoria şi represiunea din timpul regimului comunist , dar oferă şi plăcerea unei lecturi agreabile, care îndeamnă la meditaţie şi la preţuire pentru jertfa părinţilor noştri spirituali.
Lector univ. dr. Alexandru Oşca (Universitatea din Craiova)
Mai multe detalii găsiți pe blogul lui Bogdan Emanuel Răduț
Considerăm acest demers istoriografic binevenit pentru înțelegerea raporturilor dintre statul comunist și Biserică. ca instituție. Interesant în acest context este faptul că deși ideologia comunistă era una atee, comuniști doreau înlocuirea moralei și eticii creștine cu morala și etica comunistă. Această caracteristică alături de pretenția ideologică a comunismului de a construi o lume mai bună, îl definesc ca fiind o religie politică.
Îl felicităm pe domnul Bogdan Emanuel Răduț pentru această lucrare care sperăm va fi complectată și cu alte studii și cărți despre relația Biserică-Stat.
Partajează asta:
Rascumpararea memoriei- un proiect despre curaj și înfrangere în mass media romanească.
Cartea Răscumpărarea memoriei a fost lansată oficial marți 7 septembrie 2010 la sediul Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. Cu ocazia acestui eveniment au participat și reprezentanți ai mass mediei românești, care au prezentat evenimentul prin evidențierea faptului că reprezentanții cultelor din România nu a au fost imuni la fenomenul colaboraționist.
Evenimentul zilei, publică sub semnătura ziaristei Mirela Corlățan, articolul Penticostalii își arată frații colaboratori. În cadrul acestui după cum denotă și titlul accentul cade pe fenomenul colaboraționist evidențiindu-se faptul că ,,toți cei care au fost la conducerea cultului de la autorizarea sa în 1948 până în 1994 au fost, fără excepție, colaboratori ai Securității”. Președinții Cultului Penticostal la care se referă articolul au fost următorii: Gheorghe Baradin 1945-1950 1951-1962, Pavel Bochian 1962-1987, 1987-1990, Emil Bulgăr 1990-1994. Metodele prin care Securitatea impunea oameni fideli în posturile chei în cadrul cultelor au fost diverse. Aceasta s-a folosit în principal de oferirea unor favoruri sau de șantaj. Spre deosebire de Cultul Baptist care pe parcursul perioadei comuniste a avut mai mulți președinți și căruia în anumite limite, strict controlate i s-a permis totuși organizarea de alegeri, în cadrul Cultului Penticostal acest lucru nu a fost posibil. De remarcat și faptul că articolul menționat a generat peste 70 de comentarii. De remarcat și faptul că unii utilizatori își asumă o identitate falsă, cum este cazul celui care scrie sub numele lui Dănuț Mănăstireanu.
9 septembrie, 09:35. Dănuț ManastireanuIn spatele cărții sunt mai multe persoane care au pus la cale de multa vreme discreditarea personajului Pop Nicky și detronarea lui din funcția de pastor. Croitoru este doar o unealta prin care adevărații autori morali din America stau bine mersi și râd în barba. Mai pot dormi oare liniștiți noaptea, Croitoru și toți trădătorii ăștia ?
Falsul este sesizat de către Alexandra Baciu care scrie următoarele:
9 septembrie, 10:16. Alexandra BaciuAcest comentariu nu este scris de Dl. Danut Manastireanu. Încetați cu acest tip de manifestare tipic comunist, nu faceți decât să demonstrați incapacitatea de adaptare într-o societate liberă
Am menționat faptul că este un fals deoarece îl cunosc personal pe Dănuț Mănăstireanu și știu că nu se pretează la astfel de acțiuni. Fiind un om cu coloană verticală și prieten cu pastorul Vasilică Croitor, i-ar fi spus acestuia observațiile sale și le-ar fi menționat pe blogul său asumându-și pe deplin identitatea poziției. Un alt argument care demonstrează o neconcordanță între cele afirmate în comentariul respectiv și Dănuț Mănăstireanu este acela că blogul Persona, ,,un blog cu integritate” după cum îl numește autorul a popularizat proiectul Răscumpărarea memoriei, împărtășind totodată opiniile autorului. Trecând peste acest incident este de remarcat faptul că acest proiect a generat o dezbatere în rândul cititorilor ziarului Evenimentul Zilei. Sperăm ca acesta să nu fie singular.
Remarcăm și faptul că blogosfera evanghelică a mediatizat la rândul său acest proiect așa cum arată google.
Radio România Actualități a realizat un reportaj audio unde se vorbește de faptul că ,,lideri marcanți ai Cultului penticostal au colaborat cu Securitatea” concluzie care se desprinde din cartea pastorului penticostal Vasilică Croitor. In cadrul acestui reportaj se regăsesc și interviuri cu autorul cărții Răscumpărarea memoriei. Istoria Cultului penticostal în perioada comunistă, pastorul Vasilică Croitor, cu John Tipei rectorul Institutului Teologic Penticostal din București care a prefațat cartea, precum și cu istoricul Cristian Vasile de la Institutul de istorie Nicolae Iorga acre s-a ocupat la rândul său de relațiile stat biserică în România comunistă cu precădere în cadrul Bisericii Greco Catolice. Concluziile care se desprind din acest proiect fac referire la faptul că demersul pastorului Vasilică Croitor este un exemplu de abordare a problemelor colaboraționiste, fiind de dorit ca și alte culte să-și clarifice trecutul.
Partajează asta:
Răscumpărarea memoriei, o invitație deschisă
Istorie Evanghelica 