Arhive categorie: Cultură

O istorie cronologică a baptiștilor din România (1856-2015)


Prin intermediul acestei cronologii doresc să realizez o incursiune în istoria baptiștilor din România.

Materialul este în curs de actualizare, astfel încât orice sugestii sunt binevenite.

1856 – prima biserică baptistă recunoscută de autorități este Biserica Baptistă germană din București (Popa Rusu)

1875 – la Salonta se înființează prima biserică baptistă din Transilvania

1877-1878 – Războiul ruso-turc cunoscut în România sub numele de Războiul de independență.

1878 – Prin Tratatul de la Berlin sunt prevăzute și libertăți religioase

1910 – Miron Cristea, la momentul respectiv Episcop de Caransebeș, face o plângere împotriva pastorului baptist Ignea Istvan din Lalasint pentru prozelitism și botezarea unor credincioși ortodocși și catolici fără respectarea legislației în vigoare”

1912 – Formarea primei biserici baptiste românești în București pe strada Apele Minerale Nr. 14-16 (Cf. Aurel Mateescu, „Prima biserică baptistă română în București: origine și dezvoltare)

1914 – Se declanșează Primul Război Mondial (1914-1918)

1916 – România intră în Primul Război Mondial de partea Antantei (Rusia, Franța, Marea Britanie, Italia, Japonia)

1918 – la sfârșitul Primului Război Mondial se formează România mare, fapt care îi aduce împreună pe credincioșii baptiști din Vechiul Regat (Țara Românească și Moldova), Bucovina, Basarabia, Transilvania)

1919 – se înființează Uniunea Comunităților Creștine Baptiste Române  ca organ reprezentativ pentru baptiștii din toate teritoriile românești. Hotărârea înființării a fost luată în cadrul unei adunări ad-hoc care s-a ținut la Buteni, județul Arad între 8-10 iunie 1919. (Marius Silveșan, Bisericile creștine Baptiste din România 1948-1965, pp. 94-95 http://revistacrestinulazi.ro/2016/11/20-noiembrie-160-de-ani-de-marturie-baptista-in-romania/)

1919 decembrie   – Apare Farul Mântuirii, revista Uniunii Comunităților Baptiste din România. Își încetează apariția în martie 1932 (https://romaniaevanghelica.wordpress.com/cronica-evanghelica/)

1920 –  primul congres al Uniunii Comunităților Baptiste Române a avut loc în localitatea Buteni, județul Arad. În cadrul acestui Congres s-a adoptat Statutul Organic al Uniunii Comunităților Române din România Mare, care avea 14 capitole și 63 de articole. (Alexa Popovici, Istoria baptiștilor din România, vol. II). În statutul de organizare al Uniunii apare prevederea, care se păstrează și astăzi conform căreia copii membrii ai bisericilor baptiste erau numiți aparținători.

1920 – În cadrul lucrărilor Congresului Uniunii Comunităților Baptiste Române, Constantin Adorian a fost reconfirmat în funcția de președinte al Uniunii Baptiste (1919-1925)

1920 – Congresul Alianței Mondiale Baptiste s-a ținut la Londra (delegat din partea Uniunii Baptiste din România a fost pastorul Constantin Adorian)

1921 – Se înființează Seminarul Teologic Baptist cu rolul de a pregăti pe cei care erau/ urmau să se implice în activitatea de vestire a Evangheliei. Acesta își va începe cursurile la Buteni, județul Arad, în toamna acelui an pentru ca după câteva luni să se mute la Arad, iar la scurt timp, în decembrie 1921 la București.

1921 – Ioan Socaciu este primul director al Seminarului Teologic Baptist, iar după mutarea la București funcția va fi preluată de Constantin Adorian (1882-1954), unul din pionierii credinței baptiste din România.

1923 – Congresul Alianței Mondiale Baptiste s-a ținut la Stockholm (delegat din partea Uniunii Baptiste din România a fost pastorul Constantin Adorian)

1925 – În localitatea Buteni, județul Arad se ține primul congres al tineretului baptist din România. Se înființează Uniunea Tineretului Creștin Baptist din România

1925 – Pastorul Popa Ioan devine președinte al Uniunii Baptiste (1925-1931).

1927 – va fi formulată prima Mărturisire de Credință a baptiștilor din țara noastră.

1927 februarie – J.H. Rushbrooke a avut întâlniri la București, pentru susținerea drepturilor confesionale, cu Mitilineu, ministrul de externe, Octavian Goga, ministrul de interne, Vasile Goldiș, ministrul Cultelor, generalul Alexandru Averescu, președintele Consiliului de Miniștri. (https://romaniaevanghelica.wordpress.com/cronica-evanghelica/)

1928 februarie – J.H. Rushbrooke s-a întâlnit la București cu Nicolae Titulescu, ministru de externe, care l-a asigurat că va folosi toată influența sa în Consiliul de Miniștri pentru ca drepturile confesionale recunoscute baptiștilor în Transilvania să fie înscrise în Legea Cultelor. (https://romaniaevanghelica.wordpress.com/cronica-evanghelica/)

1934 – Congresul Alianței Mondiale Baptiste s-a ținut la Berlin (delegat din partea Uniunii Baptiste din România a fost pastorul Constantin Adorian).

1940 – Constantin Adorian, directorul Seminarului Teologic Baptist de la București (1940-1942).

1944 octombrie – decret regal semnat de Regele Mihai I privind recunoașterea statutului de cult religios pentru baptiștii din România.

1946 – Seminarul Teologic Baptist se redeschide la Buteni, iar apoi se mută la București.

1946 noiembrie – alegeri fraudate de Partidul comunist

1947 30 decembrie – abdicarea forțată a Regelui Mihai I

1947 30 decembrie – România devine republică populară după modelul democrațiilor populare din Europa de Est. România devine Republica Populară Română (30 decembrie 1947 – 1965)

1948 – o nouă Constituție. Se recunoșteau formal drepturi și libertăți religioase

1948 – Legea pentru regimul general al cultelor religioase (Decretul Nr. 177/4 august 1948)

1948 – Este desființată Biserica Greco Catolică

1951 – este publicat volumul Legea și statutele cultelor din Republica Populară Română în cadrul căruia erau publicate și statutele cultelor adventist, baptist, creștin după Evanghelie și adventist de ziua a – 7-a alături de cel al Federației Reprezentative a Cultelor Evanghelice din România. Statutele celor patru culte evanghelice sau neoprotestante cum mai sunt cunoscute alături de cel al Federației nu au mai fost publicate și în Monitorul Oficial ca în cazul celorlalte culte religioase.

1951 – Congresul Cultului Creștin Baptist din R.P.R.

1953 – Reglementări privitoare la formațiile artistice (fanfare)

1954 – Reglementarea serviciilor religioase. Erau permise doar două servicii religioase pe săptămână. Unul, duminica dimineața până în ora 14, iar cel de-al doilea sâmbătă seara după ora 18. Se mai puteau ține servicii religioase extraordinare și servicii religioase cu prilejul sărbătorilor religioase importante. (Pentru mai multe detalii vezi Marius Silveșan, Bisericile Creștine Baptiste din România: între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012, pp. 151-152)

1955 – Congresul Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din R.P.R. O nouă conducere: Vicaș Teodor – președinte, Constantin Bălgrădean – secretar general

1955/1956 Statistică privind situația numerică a elevilor și profesorilor la Seminarul Teologic Baptist din București în acest an școlar : 12 profesori, 96 elevi, 26 absolvenți

1957 – Ministerul Cultelor se transformă în Departamentul Cultelor, instituție care va fi reorganizată pe parcursul anilor.

1957 – Alexa Popovici devine directorul Seminarului Teologic Baptist din București până în luna martie 1965. Vezi mai multe detalii la anul 1965.

1958 – Sunt interzise „deplasările de credincioși din alte localități”

1958 – Este scos din Regulamentul Seminarului Teologic Baptist stagiul de practică pentru elevii acestei instituții pe care aveau obligativitatea să-l efectueze între anii III și IV de studii. În funcție de acest stagiu de practică elevii Seminarului erau admiși în anul IV

1958 – Ieșirea lui Iosif Țon din orice activitate desfășurată în cadrul Cultului Baptist

1959 Demiteri și retrogradări profesionale pe criterii religioase în regiunile Oradea și Timișoara

1959 Exmatricularea unor studenți de la Cluj pe motive religioase. Plenara Uniunii Asociațiilor Studenților din România (UASR) la Institutul Politehnic cu Victor Babeș (?)

1959 – Activități în folos obștesc efectuate de seminariștii (elevii) de la Seminarul Teologic Baptist din București

1959 – Biserica Ortodoxă Română (B.O.R.) consideră că Cultul Creștin Baptist ca fiind o sectă

1960 – Este modificat Codul Penal prin Decretul Lege Nr. 212 publicat în Buletinul Oficial Nr. 8 din 17 iunie 1960. Art. 1, pct. 44 prevedea faptul că urmau a fi pedepsiți penal cei care oficiau acte de cult fără aprobări legale.

1960 – Congresul III al Partidului Muncitoresc Român (P.M.R.)

1961 – Ministerul Cultelor impune arondarea bisericilor prin adresa 813. Conform acestei prevederi bisericile mai mici urmau să se închidă, sau să fie arondate unor biserici mai mari. Această reglementare a afectat în principal bisericile baptiste din mediul rural și pe păstorii acestora. Afectați au fost și credincioșii care nu mai aveau dreptul la a avea o biserică în localitatea lor trebuiau să meargă mai mulți kilometrii (în unele cazuri zeci) până la cea mai apropiată biserică baptistă) (https://romaniaevanghelica.wordpress.com/cronica-evanghelica/)

1963 – Congresul Alianței Mondiale Baptiste de la Beirut

1963 – Vizita reprezentanților Uniunii Baptiste din U.R.S.S. în România

1964 – Situația cultelor neoprotestante este analizată de B.O.R. care le consideră pe acestea secte.

1965 – Se manifestă curentul „de trezire” în cadrul Cultului Creștin Baptist

1965 – Statistică oficială a Uniunii Comunităților Creștine Baptiste

1965 – Alexa Popovici este demis din funcția de profesor și director al Seminarului Teologic Baptist din București pe motiv că ar fi trimis o scrisoare de Crăciun fără aprobarea Departamentului Cultelor și a conducerii cultului.

1965 – Alexa Popovici este demis și din funcția de păstor oferindu-i-se ulterior postul de arhivar la Uniune.

1965 martie – Moare Gheorghe Gheorghiu-Dej (1901-1965) liderul comunist al României din 1948 până la moartea sa și Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române în perioada 21 martie 1961 – 18 martie 1965. Conducerea Partidului este preluată de Nicolae Ceaușescu.

1965 iulie – Congresul IV P.M.R. devine Congresul IX al P.C.R.

1965 – o nouă Constituție care prelua prevederile din cele anterioare (1948, 1952)

Art. 17. Cetățenii Republicii Socialiste Romania, fără deosebire de naționalitate, rasă, sex sau religie, sunt egali în drepturi în toate domeniile vieții economice, politice, juridice, sociale și culturale.

Statul garantează egalitatea în drepturi a cetățenilor. Nici o îngrădire a acestor drepturi si nici o deosebire in exercitarea lor pe temeiul naționalității, rasei, sexului sau religiei nu sunt îngăduite.

Orice manifestare având ca scop stabilirea unor asemenea îngrădiri, propaganda naționalist-șovină, ațâțarea urii de rasa sau naționale, sunt pedepsite prin lege.

Art. 30. Libertatea conștiinței este garantată tuturor cetățenilor Republicii Socialiste Romania.

Oricine este liber sa împărtășească sau nu o credință religioasă. Libertatea exercitării cultului religios este garantata. Cultele religioase se organizează și funcționează liber. Modul de organizare si funcționare a cultelor religioase este reglementat prin lege.

Școala este despărțită de biserică. Nici o confesiune, congregație sau comunitate religioasă nu poate deschide sau întreține alte instituții de învățământ decât școli speciale pentru pregătirea personalului de cult.

În cadrul acestei constituții este menționat pentru prima dată în cadrul unui act legislativ constituțional faptul că școala este despărțită de biserică.

1965 – Congres al Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din România, Cultul Creștin Baptist

1965 – R.P.R. devine R.S.R.

1965 – Richard Wurmbrand, pastor luteran, după paisprezece ani de detenție (executați între 1948-1956 și, respectiv,1959-1964) este eliberat, iar în 1965 părăsește țara împreună cu familia, fiind răscumpărat de o organizație creștină norvegiană, cu 10.000$.. În 1966, se stabilește în Statele Unite, unde înființează misiunea creștină Vocea martirilor, organizație care luptă împotriva persecuțiilor îndreptate asupra creștinilor de pe toate continentele.

Ajunge în atenția Comisiei pentru Securitate Interioară a Senatului american, unde face cunoscute atrocitățile la care sunt supuși creștinii din țările comuniste. Privit cu îndoială de senatori, Wurmbrand se vede obligat să apeleze la argumentul cel mai puternic și anume: cicatricile de pe trupul său. În consecință, pastorul Wurmbrand își îndepărtează cămașa lăsând să se vadă optsprezece răni produse de tortură. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Richard_Wurmbrand)

Anii 60 – Iosif Țon face studii la Regent’s Prak College, Oxford. În urma întâlnirii cu Wurmbrand acesta revalorizează credința creștină. Are loc o transformare în viața lui ce îl determină să se întoarcă în România și să se implice în acţiuni de rezistență. Cât timp era la Oxford a existat un schimb epistolar cu pastorul Ioan Bunaciu.

1969 – Absolvă Seminarul Teologic Baptist din București promoția Vasile Talpoș, Vasile Taloș care vor deveni figuri proeminente ale baptiștilor din România în anii următori.

1969 – Seminarul Teologic Baptist se închide timp de un an datorită neaprobării înscrierii de noi studenți.

1970 – Ioan Bunaciu devine director al Seminarului Teologic Baptist din București

1970 – Ioan Bunaciu are mai multe intervenții la Departamentul Cultelor și la Avram Bunaciu, Președintele Comisiei Constituționale a R.S.R. în vederea redeschiderii Seminarului.

1970 – este reorganizat Departamentul Cultelor

1970 – DECRET Nr. 153 din 24 martie 1970
pentru stabilirea si sanctionarea unor contraventii privind regulile de convietuire sociala, ordinea si linistea publica. ACT EMIS DE: CONSILIUL DE STAT AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA
ACT PUBLICAT IN: BULETINUL OFICIAL NR. 33 din 13 aprilie 1970.

Art. 1 litera d) iniţierea sau constituirea unor grupuri de persoane care, prin comportarea lor, exprimă o concepţie de viaţă parazitară sau anarhică, contrară regulilor elementare de bună-cuviinţă, străină principiilor de convieţuire socialistă, precum şi sprijinirea sub orice formă a unor astfel de grupuri sau aderarea la acestea. (http://lege5.ro/Gratuit/gu4tgojx/decretul-nr-153-1970-pentru-stabilirea-si-sanctionarea-unor-contraventii-privind-regulile-de-convietuire-sociala-ordinea-si-linistea-publica – dec 2016)

Prevederile decretului au fost folosite împotriva credincioșilor și pastorilor evanghelici; el pedepsea vagabondarea, parazitismul, etc…Multi frați au fost sancționați: deplasări de coruri, colinzi, etc.

Pastori nerecunoscuți….

1972 – Congresul XXVII al Cultului Creștin Baptist din România. Pastorul Cornel Mara este ales președinte al Cultului, iar avocatul Paul (Pavel) Bărbătei secretar general.

1973 – Memoriul celor 50 – inițiat de pastorul Vasile Taloș și semnat de 50 de pastori baptiști. Memoriul formula trei revendicări majore pentru bisericile baptiste. (https://romaniaevanghelica.wordpress.com/cronica-evanghelica/)

1974 (?) Ioan Bunaciu obține doctoratul în teologie la Institutul Teologic Protestant din Cluj.

1975 – Helsinki. Conferința CSCE privind drepturile omului. Tratatul final este semnat și de România

1977 – Memoriul „Cultele neoprotestante și drepturile omului în România” – a fost semnat de 6 evanghelici: pastorii Iosif Țon și Pavel Nicolescu, învățătorul Radu Dumitrescu, inginerul Aurelian Popescu, de la baptiști, predicatorul penticostal Constantin Caraman și dr. Silviu Cioată de la creștini după Evanghelie. (https://romaniaevanghelica.wordpress.com/cronica-evanghelica/)

1978 – Se înființează ALRC (Comitetul Creștin Român pentru Apărarea Libertății Religioase și de Conștiință). Pastorul baptist Pavel Nicolescu devine purtătorul de cuvânt al acestei organizații.

1984 – Congresul XXVIII al Cultului Creștin Baptist din România. Pastorul Mihai Hușanu este ales în funcția de președinte, iar pastorul Vasile Talpoș în cea de secretar general pentru un mandat de patru ani (1984-1988)

1984 – Pastorul Vasile Talpoș este ales vicepreședinte al Federației Baptiste Europene (1984-1986)

1985 – Vizita evanghelistului american Billy Graham în România

1986 – Pastorul Vasile Talpoș este ales în funcția de Președinte al Federației Baptiste Europene.

1987 – Prin acțiunile pastorilor Vasile Talpoș și Mihai Hușanu baptiștii reușesc să primească acordul pentru a tipări la București Biblia, traducere Dumitru Cornilescu. Tipărirea se va realiza la Tipografia Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. (https://istorieevanghelica.ro/2012/08/03/fotografii-cu-biblia-baptista-de-la-bucuresti-1987/)

1988 – Congresul XXIX al Cultului Creștin Baptist din România. Pastorul Traian Grec este ales în funcția de președinte al Cultului, iar pastorul Ioan Rîncu în cea de secretar general.

1988 – Vasile Talpoș devine director al Seminarului Teologic Baptist din București (1988-2011)

1988 – Încetează mandatul de președinte al Federației Baptiste Europene al pastorului Vasile Talpoș și devine Past President (1988-1990) funcție care se va desființa odată cu terminarea mandatului acestuia în anul 1990 conform mărturiei pastorului Talpoș.

1989 decembrie – memoriu de protest al delegaților la Congresul Cultului Creștin Baptist adresat președintelui R.S.R., domnul Nicolae Ceaușescu. Memoriul a fost inițiat de pastorul Vasile Taloș.

1989 – Revoluția din Decembrie 1989

1990 – Seminarul Teologic Baptist din București se transformă în institut teologic de grad universitar.

1990 – se înființează Alianța Evanghelică din România, iar pastorul Paul Negruț devine președintele acesteia. Conducerea este rotativă pentru un mandat de patru ani între cultele evanghelice (Baptist, Penticostal, Creștin după Evanghelie)

1991 – Congresul XXX al Cultului Creștin Baptist din România. Pastorul Vasile Taloș devine președinte al cultului baptist (1991-1995, 1995-1999), Nicolae Gheorghiță secretar general iar Iosif Ștefănuți secretar general adjunct.

1991 – Se înființează Facultatea de Teologie Baptistă (dublă specializare) în cadrul Universității din București

1991 – Se înființează la Oradea Institutul Biblic Emanuel transformat ulterior în Universitatea Emanuel

1995 – Congresul XXXI al Cultului Creștin Baptist. Pastorul Vasile Taloș obține cel de-al doilea mandat de președinte al Cultului Creștin Baptist din România.

1999 – Congresul XXXII al Cultului Creștin Baptist. Pastorul Paul Negruț devine președinte al cultului baptist (1999-2003, 2003-2007)

2003 – Congresul XXXIII al Cultului Creștin Baptist din România

2007 – Congresul XXXIV al Cultului Creștin Baptist din România. Pastorul Otniel Ioan Bunaciu devine președinte al cultului baptist (2007-2011, 2011-2015)

2011 – Congresul XXXV al Cultului Creștin Baptist din România. Pastorul Otniel Bunaciu obține al doilea mandat de președinte al Cultului Creștin Baptist din România.

2011 – Daniel Mariș devine rector al Institutului Teologic Baptist din București (2011-2015, 2015-2019)

2015 – Congresul XXXVI al Cultului Creștin Baptist din România. Pastorul Viorel Iuga devine președinte al cultului baptist (2015-2019) și președintele Alianței Evanghelice din România (2015-2019) (http://revistacrestinulazi.ro/2015/05/congresul-cultului-crestin-baptist-din-romania-28-mai/)

 

 

Costel Ghioancă: Isaia 7.1-16, Semnul nașterii lui Emanuel


Mihail Neamțu: În ultimii ani, sub privirile uimite ale Occidentului, armatele ISIS au distrus cu sălbăticie nu doar vieți omenești, ci și un imens patrimoniu al umanității


Când un copil te întreabă despre Moș Crăciun, îți vine în minte povestea Magilor care i-au adus pruncului Iisus aur, smirnă și tămâie. De fapt, mai toate darurile Europei își au obârșia în Răsărit. Credința, dar și rațiunea. (…)

În ultimii ani, sub privirile uimite ale Occidentului, armatele ISIS au distrus cu sălbăticie nu doar vieți omenești, ci și un imens patrimoniu al umanității. Barack Obama va rămâne în istorie ca un președinte american ignorant și nepăsător, care n-a făcut nimic pentru a salva civilizația de atacul barbarilor.

https://www.facebook.com/georgemneamtu

John Bunyan, Cum să te rogi după voia lui Dumnezeu


Într-o vreme când un lucru atât de special precum rugăciunea, este transformat într-o batjocură la adresa creștinismului și a lui Dumnezeu, a cunoaște ce este, în esență, rugăciunea și cum ar trebui să ne rugăm lui Dumnezeu după voia Lui sunt lucruri absolut vitale pentru o viață de credință autentică, scripturală.

Scrisă în perioada când se afla în închisoarea Bedford, cartea „Cum să te rogi după voia lui Dumnezeu” este, într-un fel, strigătul de protest al lui Bunyan împotriva formalismului și a lipsei de autenticitate în rugăciune. Întemnițat tocmai pentru opoziția lui deschisă față de formele religioase și cărțile de rugăciuni impuse credincioșilor, Bunyan ne învață, cu acuratețe scripturală, ce este rugăciunea și cum trebuie să ne rugăm înaintea lui Dumnezeu într-un mod biblic.

Concentrat pe îndemnurile și trăirile inimii, Bunyan scria: „Rugăciunea care este caracterizată doar prin niște cuvinte, chiar dacă ar fi numeroase, este o rugăciune săracă. Un om care se roagă cu adevărat nu va fi niciodată capabil, după ce și-a rostit rugăciunea, să exprime cu gura sau în scris dorințele de nedescris, simțămintele, dragostea și tânjirea care au fost îndreptate către Dumnezeu în acea rugăciune.”

–-
John Bunyan (1628-1688) a fost un predicator și scriitor baptist, foarte cunoscut cititorilor pentru capodopera sa, Călătoria Creștinului, cea mai citită carte din toate timpurile, după Biblie. John Bunyan a fost adesea persecutat atât de autoritățile civile, cât și de cele religioase, pentru vederile și scrierile sale non-conformiste, dar profund biblice.

Preț: GRATUIT
Format: electronic, Acrobat Reader PDF, E-PUB, MOBI.
Nr. pag: 112
Descărcați cartea de pe www.coresi.org

Maxima zilei – 4 decembrie 2016


Dumnezeu nu vrea cuvinte, El vrea laude.

(Lăudați-L pentru ispărăvile Lui cele mari.
Psalmul 150:2)

Juan Carlos Ortiz, Ucenicia: îndrumător pentru creșterea spirituală a credincioșilor, Editura Casa Cărții, Oradea, 2014, p. 78.

David Lavric, Odihna Sufletească


București, 5 decembrie 2016:  Prof. Paul Fiddes at the 4-th International conference on Ecclesiology and Ethnography of the Center for Faith and Culture


For more details see Facebook page Centrul de Cercetare pentru Credință și Cultură – Facultatea de Teologie Baptistă, Universitatea din București

La mulți ani, Otniel Bunaciu (01.12.2016)


Otniel Bunaciu la BCB Filadelfia București (15.09.2013)Otniel Bunaciu este decanul Facultății de Teologie Baptistă din cadrul Universității București, profesor universitar în cadrul Universității din București, Institutul Teologic Baptist din București, dar și în cadrul altor instituții de învățământ superior din străinătate. Din anul 1991 este pastor al Bisericii Creștine Baptiste „Providența” din București. Între anii 2007–2015 a fost președintele Cultului Creștin Baptist – Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România, iar în prezent este vicepreședinte cu misiunea. În perioada 2013-2015 a fost președintele Federației Baptiste Europene, mandat pe care l-a preluat la sfârșitul lunii septembrie 2013 în cadrul Consiliului Federației Baptiste Europene ținut la Bratislava și l-a predat în septembrie 2015 către Asatur Nahapetyan din Armenia. O transpunere istorică a implicării profesorului și pastorului Otniel Bunaciu în mediul academic și religios ar fi „sine ira et studio”.

Otniel Bunaciu, Nelu Brie, Daniel Mariș (octb 2016)

Otniel Bunaciu, Nelu Brie, Daniel Mariș (octb 2016)

Pentru mai multe detalii despre alegerea în funcția de președinte al Federației Baptiste Europene a pastorului Otniel Bunaciu și o comparație cu alegerea pastorului Vasile Talpoș în aceeași funcție în anul 1987 a se vedea articolul PASTORUL OTNIEL BUNACIU VA PRELUA FUNCȚIA DE PREȘEDINTE AL FEDERAȚIEI BAPTISTE EUROPENE.

Fotografie din timpul lucrărilor Consiliului Federației Baptiste Europene desfășurat în septembrie 2013 la Bratislava, preluată de pe site-ul Revistei Creștinul Azi

Otniel Bunaciu este căsătorit cu Camelia Bunaciu și au împreună un băiat, David.

*

Prelegerea Prof. univ. dr. Otniel Bunaciu la Simpozionul “Bisericile Baptiste din România în perioada regimului Antonescu”

La amvonul Biserici Creștine Baptiste Providența

În aprilie 2013, cu prilejul lansării cărții Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență 1948-1965 alături de  Conf. Univ. Dr. Daniel Mariș, Prof. Univ. Dr. Ecaterina Lung, Dr. Marius Silveșan.

Daniel Mariș, Ecaterina Lung, Otniel Bunaciu, Marius Silveșan

 

Iubirea de țară nu se declamă, nu se afișează ostentativ, ci se trăiește în fiecare zi


Drapelul României (ro.wikipedia.org)

Un text care se potrivește foarte bine cu semnificația zilei de astăzi, 1 decembrie de ziua națională a României, când iubirea de patrie este declamată și afișată, dar de cele mai multe ori nu este și trăită.

Iubirea de țară nu se declamă, nu se afișează ostentativ, ci se trăiește în fiecare zi. Nu războiul e calea de asanare a răului în lume, ci pacea cu Dumnezeu sădită în inimă. El, Domnul, face să răsară soarele și peste cei răi și peste cei buni. Trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.
Dragomir Bojan, Cântecul sirenelor, p. 29.

La mulți ani, Dănuț Mănăstireanu !


 

Imagini pentru dănuț mănăstireanu

Foto: .criticatac.ro

În anul 2014 Alin Cristea a scris următoarele despre Dănuț Mănăstireanu

Îl consider a fi unul dintre cei mai buni cunoscători ai spaţiului confesional neo-protestant din România. […] Nu ştiu ca altcineva să fi avut în România un aşa impact (pe termen lung) în mediul evanghelic după 1989 (poate doar Iosif Ţon) precum Dănuţ Mănăstireanu, mai ales prin capacitatea sa relaţională, prin standardele sale înalte şi prin încurajarea diferitelor proiecte individuale şi colective. În mod deosebit, ţin să subliniez că este un om al dialogului, te simţi respectat în dialog cu el şi dacă nu e de acord cu tine sau ştie că ai căzut în slăbiciunea ipocriziei.

https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2014/11/30/la-multi-ani-danut-manastireanu-30-11-2014/

*

L-am cunoscut pe Dănuț în vara anului 2009 la Iași cu prilejul unui worksohop de istorie orală pe istoria evanghelicilor din România. Ne-am reîntâlnit în toamna aceluiași an, tot la Iași, la o conferință științifică organizată de Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași. Ne-am mai revăzut apoi cu prilejul unor evenimente științifice.

În anul 2012 a scris câteva rânduri  despre cercetarea mea privind istoria Bisericilor Baptiste din România pe parcursul perioadei comuniste. Gândurile de mai jos au fost publicate în Marius Silveșan, Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012.

Istoriografia dedicată confesiunilor evanghelice se află abia la începuturile constituirii ei ca domeniu academic de cercetare. Tocmai de aceea, apariția lucrării domnului Marius Silveșan dedicată raporturilor dintre stat și bisericile baptiste din România în perioada comunistă răspunde unei necesități reale. Rigoarea cu care abordează autorul această temă delicată, sine ira et studio, se constituie într-un exemplu demn de urmat de cei care vor încerca în viitor să deznoade ițele complicate ale problematicii confesionale din România. Cei care sunt la curent cu dezbaterile aprinse care au avut loc în ultimii ani între evanghelici pe tema colaboraționismului în perioada comunistă știu bine că aceasta rigoare și detașare față de un subiect extrem de fierbinte, și cu consecințe încă vizibile în comunitățile evanghelice, nu poate fi privit ca fiind ceva de la sine înțeles.

Evanghelicii, dintre care baptiștii sunt cei mai vechi (au apărut la începutul secolului al XVI-lea, odată cu Reforma magisterială) au început să câștige adepți pe teritoriul României la mijlocul secolului al XIX-lea și au avut în cea mai mare parte a istoriei lor pe aceste meleaguri relații tensionate cu autoritățile de stat și cu biserica majoritară. Persecuțiile, atât în perioada dinainte de Cel de Al Doilea Război Mondial, cât și în perioada comunistă, au condus la reacții diverse din partea liderilor acestor comunități.

Pornind de la convingerea că autoritățile de stat sunt date de Dumnezeu, unii dintre liderii baptiști, în încercarea lor de a păstra pe cât posibil bruma de libertate acordată de noul regim, au avut o atitudine mai reconciliantă, uneori chiar prea obedientă, față de autoritățile comuniste. Aceste atitudini, așa cum arată autorul lucrării, au făcut nu de puține ori victime în rândul credincioșilor mai puțin înclinați spre asemenea atitudini împăciuitoare. În acest timp, alții, cu înclinații mai radicale, au considerat aceste pertractări cu regimul comunist ateu drept un compromis inacceptabil și au luat atitudine împotriva lor. Diferențele ideologice și tactice dintre cele două grupuri au rămas nerezolvate pe tot parcursul perioadei comuniste și continuă să nutrească până astăzi suspiciuni și relații tensionate între adepții lor.

În aceste condiții, lucrări științifice precum aceea a domnului Silveșan pot juca nu numai un rol de informare și clarificare cu privire la contextul delicat și complex în care au fost silite să funcționeze comunitățile evanghelice românești până în 1989, ci și unul de stimulare a reconcilierii între diferitele grupări și poziții din cadrul acestor comunități. Aceasta le-ar permite ca, învățând din greșelile și eroismele trecutului, să se poată concentra asupra elaborării unui proiect absolut necesar pentru o implicare activă a comunităților evanghelice în construirea unui viitor democratic și prosper în România postcomunistă.

Considerăm, deci, ca binevenită și extrem de folositoare această cercetare istorică și sperăm că exemplul ei va fi urmat și de alți tineri cercetători ai istoriei evanghelicilor din România.

PhD. Dănuț Mănăstireanu,
Teologo