„Va trebui sa nationalizam Seminarul Baptist din Bucuresti”
Image via Wikipedia
Cine a crezut că naționalizarea este o invenție comunistă va fi uimit să constate că astfel de acțiuni erau preconizate și în perioada de aur a democrației românești. Cu toate acestea, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în perioada de democrație socialistă, naționalizarea la care face referire documentul viza trecerea Seminarului Teologic Baptist din administrarea Foreign Mission Board of the Southern Baptist Convention în administrarea baptiștilor români (Comunitatea Baptistă București, respectiv Uniunea Comunităților Baptiste din România).
Astfel, în cadrul unui Referat din anul 1927 privind regimul asociațiilor baptiste se analizează pe parcursul a 7 pagini situația confesiunii baptiste care solicita să fie recunoscută cu statutul de cult religios și se plângea autorităților prin intermediul Alianței Mondiale Baptiste de persecuțiile la care credincioșii baptiști erau supuși. Contextul politic era cel al dezbaterilor din societatea românească despre legea cultelor care avea să fie promulgată în anul 1928 și avea ca și cadru legislativ pentru discuțiile despre libertatea religioasă prevederile Constituției Române din anul 1923.
Partea cea mai interesantă a referatului este cuprinsă la secțiunea „Concluzie” unde se punea printre altele și problema interzicerii exercițiului public al cultului baptist. Cum vorbim de un stat de drept „a opri cu desăvârșire exercițiul cultului baptist este cu neputință. Constituția garantează deplina libertate cultelor al căror exercițiu nu aduce atingere ordinii publice, bunelor moravuri și legilor de organizare ale Statului” iar doctrina baptiștilor, continuă documentul „nu cuprinde nimic primejdios din acest punct de vedere.” Cu toate acestea, există și un aspect care deranja, practica religioasă a cultului. Pentru rezolvarea acesteia, practica religioasă „trebuie reglementată precis și supravegheată de aproape.”
De asemenea, „o deosebită atenție va trebui să se dea pregătirii predicatorilor și Statul va trebui să intervină impunând organizațiilor baptiste aplicarea în slujba de predicator numai a persoanelor care au anumită pregătire, al cărui minim trebuie fixat de noi.”
„În scopul acesta va trebui să naționalizăm Seminarul Baptist din București, impunând trecerea lui în mâinile organizației române baptiste sau închiderea lui. Trebuie fixate de noi condițiile de admitere în seminar, studiile de seminar, condițiile de admitere a profesorilor și trebuie să facem ca predicatorii să se aleagă numai dintre absolvenții lui.”
Care era temerea autorităților?
Iată și răspunsul: „Străinii pot să se ocupe de concetățenii lor așezați temporar la noi, dar nu putem lăsa educația sufletească a cetățenilor noștri în grija străinilor.”
Partajează asta:
Baptismul e o religie a convingerilor
„Baptismul e o religie a devotamentului și a convingerilor față de Isus Hristos”
Memoriu al Uniunii Baptiste prin care aceasta protesta față de situația baptiștilor din România
București, 15 noiembrie 1938 (AE F71 V24 F85)
Partajează asta:
Bisericile din Cuba intră în era post-Fidel Castro
Relațiile dintre bisericile din Cuba și statul ateist se dezgheață în era post-Fidel Castro. Cel mai bun exemplu este fratele fostului lider, care recunoaște nevoia binecuvântării bisericii.
La finalul lunii mai, timp de o săptămână, s-a desfășurat vizita unei delegații a Consiliului Mondial al Bisericilor în Cuba. Vizita a fost ocazionată de aniversarea a 70 de ani de activitate ai Consiliului Bisericilor din Cuba. Statul cubanez este oficial unul ateist, din anul 1959, însă în ultimii ani relațiile între guvern și reprezentanții religiei s-au dezghețat, afirmă secretarul general al CMB, Rev. Olav Fyske Tveit în cadrul unui interviu oferit ENInews.
Raul Castro, actualul președinte și fratele fostului lider cubanez Fidel, a participat la serviciul de închinare organizat cu ocazia vizitei reprezentanților CMB la catedrala episcopală (foto). „Avem nevoie de binecuvântările voastre mai mult decât oricând”, ar fi spus Raul Castro, citat de Tveit.
Bisericile din Cuba caută moduri prin care „să dea mărturie creștină cu integritate”, într-o societate controlată de stat, fără libertate de exprimare, afirmă Tveit. Astfel ele se implică în viața socială și în educație, în promovarea acțiunilor de protecție a mediului. Două capitole speciale sunt negocierile cu autoritățile cubaneze pentru eliberarea prizonierilor politici sau negocierile cu SUA pentru drepturi ale unor prizonieri cubanezi aflați în închisori americane.
Cuba are o populație de 11,4 milioane de locuitori și aproximativ 70% sunt catolici, alături de care trăiesc ortodocși, luterani, reformați, neo-protestanți sau alte religii cu rădăcini africane.
Partajează asta:
Programul colocviului „Martiriul în Antichitatea creştină şi în secolul XX”. Sâmbătă 4 iunie 2011
Sâmbătă 4 iunie
A treia secțiune de comunicări (9.00-13.30)
Moderator Cristian Bădiliță
Orele 9.00-9.30
Didier Rance
Persecuții împotriva creștinilor în lumea de azi
Articole similare:
Colocviul „Martiriul în Antichitatea creştină şi în secolul XX”.
Programul colocviului „Martiriul în Antichitatea creştină şi în secolul XX”. Vineri 3 iunie 2011
Partajează asta:
Colocviul „Martiriul în Antichitatea creştină şi în secolul XX”.
În perioada 2-5 iunie 2011, Fundaţia Academia Civică în colaborare cu Asociaţia Culturală Oglindanet şi cu sprijinul Institutului Cultural Român din Chişinău organizează colocviul „Martiriul în Antichitatea creştină şi în secolul XX”. Lucrările propriu-zise se vor desfăşura în Sala de conferinţe a Memorialului Sighet (pentru detalii: http://www.memorialsighet.ro/).
Colocviul îşi propune să precizeze noţiunea de „martiriu” în spaţiul şi istoria religiei creştine, în contextul persecuţiilor totalitare, traversând literatura primelor secole (Ciprian, Origen, Actele martirilor, etc.) şi recompunând o panoramă, cât se poate de amplă, a martiriului în secolul XX, cu accent pe totalitarismul comunist. Mai multe confesiuni/tradiţii creştine moderne vor face obiectul cercetărilor noastre (ortodoxă, catolică, greco-catolică, baptistă, penticostală). Invitat special va fi Didier Rance, director al institutului Aide à l’Eglise en Détresse şi autor al unui număr impresionant de volume dedicate martirilor creştini din secolul XX.
Organizatorii:
Ana Blandiana (Academia Civică)
Romulus Rusan (Academia Civică)
Cristian Bădiliţă (Oglindanet)
Articole similare:
Partajează asta:
Propaganda ateistă în România anilor ’50 Studiu de caz: Societatea pentru Răspândirea Științei și Culturii (S.R.S.C.)
Impunerea modelului politic sovietic în România după cel de-al doilea război mondial va avea ca și consecințe inițierea unei campanii antireligioase și ateiste cu scopul de a lupta împotriva religiei și a formei sale instituționalizate, Biserica. Vorbim în acest caz de o redefinire a raporturilor dintre Stat și Biserică, în contextul în care marxismul, ca și leninismul de altfel, definite ca sisteme ideologice, au declarat război religiei și au ,,înlocuit învățătura Bisericilor cu o filozofie de stat atee.” (René Rémond, Religie și secularizare în Europa. Secularizarea în secolele al XIX-lea și XX 1780-2000, Polirom, Iași, 2003, p. 177). Politică religioasă a Partidului Muncitoresc Român, devenit în 1965 Partidul Comunist Român se baza pe scrierile lui Lenin, Engels și Marx. Acesta din urmă declara că religia și Biserica sunt instrumente ale statului asupritor, ale orânduirii bazate pe exploatare. (Karl Marx, Friedrich Engels, Despre religie, Editura Politică, București, 1960, p. 134).
Cunoscută ca și activitatea de educare științifică și de combatere a misticismului și obscurantismului din conștiința maselor, propaganda ateistă realizată prin intermediul Societății pentru Răspândirea Științei și Culturii (S.R.S.C.), înființată prin Decretul 652/1949 ca persoană juridică de utilitate publică era coordonată de către Secția Propagandă și Agitație a C.C. al P.M.R. (P.C.R.).
Plecând de la aspectele menționate, prin intermediul acestui studiu de caz, comunicarea își propune prezentarea obiectivelor S.R.S.C., organizarea administrativă, activitatea acesteia, răspunsul celor care erau supuși acțiunii de propagandă precum și rezultatele campanie ateiste dusă de către regim prin intermediul instituției menționate. Pentru înțelegerea resorturilor intime ale propagandei antireligioase și a relației dintre istorie și propagandă, comunicarea face apel la documente semnificative și în marea lor majoritate inedite sau foarte puțin cercetate, identificate la Arhivele Naționale Istorice Centrale Fond C.C. al P.C.R. precum și la Open Society Archive care deține un volum considerabil din Arhiva postului de Radio Europa Liberă.
Materialul reprezintă rezumatul comunicării cu același nume susținută, joi 5 mai 2011 în cadrul Sesiunii Naționale de Comunicări Științifice ”Istorie și Propagandă”
Articole similare
Sesiunea Nationala de Comunicari Stiintifice a Facultatii de Istorie Bucuresti
Programul Sesiunii Nationale de Comunicari Stiintifice ”Istorie si propaganda”
Partajează asta:
Interviu cu Peter Rong în Terra Magazin
L-am cunoscut prin 2001 la capela Facultății de Teologie Baptistă din București. Predica adesea în serile de joi. L-am admirat pentru pasiunea cu care proclama adevărul Evangheliei, dar şi pentru limba română pe care o vorbea atât de bine pentru un sudanez. I-am aflat apoi povestea. Venirea în România. Condamnarea la moarte. Experiența detenției. Eliberarea. Studiile şi slujirea. O poveste de viaţă impresionantă. Dar dincolo de asta se ascunde un om de mare caracter, mereu cu zâmbetul pe buze, punctual, gata oricând să ajute.
Prin 2002, în urma implicării studenților evanghelici din organizația „Speranță pentru Mileniul 3”, unele dintre persoanele care locuiau în Centrul de Cazare şi Proceduri pentru Solicitanţii de Azil din București s-au arătat deschise să cunoască mai mult despre creștinism. Așa a luat ființă Biserica „Spiritual Revival” (str. Luduș, nr. 4, sector 1, București) al cărei pastor este și în prezent Peter Rong.
Numărul din luna mai al revistei Terra Magazin este dedicat (aproape în întregime) Africii, iar la paginile 24-25 veți putea citi interviul realizat cu Peter Rong și afla câteva amănunte interesante despre viața obișnuită a unui tânăr din Sudan, din timpul războiului civil care a dus la divizarea celui mai mare stat african. O parte a interviului se găsește și online AICI.
Sursa: http://emsal.wordpress.com/
Partajează asta:
Biserica strămoșească și asociațiile religioase baptiste, adventiste și CDE în Basarabia – 1941
Un exemplu de (ne)respectare a libertății religioase.
Autoritățile române, după eliberarea Basarabiei de sub stăpânirea sovietică în vara anului 1941, prin Ministerul Instrucţiei, Educaţiei, Cultelor şi Artelor, Subsecretariatul de Stat al Cultelor şi Artelor, Direcţiunea Cultelor, se adresau preefecţilor din judeţe pentru ca aceştia să susţină biserica strămoşească în condiţiile în care erau primite ,,reclamaţiuni din întreaga ţară că membri asociaţiilor religioase baptiste, adventiste de ziua a 7-a şi creştini după Evanghelie desvoltă o intensă propagandă printre creştinii ortodoxi. Ministerul socoteşte că nu mai poate îngădui o operă de prozelitism, în aceste vremuri când fiii Neamului îşi varsă sângele pentru apărarea credinţei strămoşeşti”, mai ales că după retragerea bolşevicilor din Basarabia zeci de biserici fuseseră pângărite.
Sursa: Prof. Ştefan Plugaru, Huşi, ,,Fondul Mitropoliei Basarabiei de la Arhiva Naţională a Republicii Moldova – posibilitatea reconstituirii trecutului unei eparhii romanești”, în Revista AGERO Stuttgart
Partajează asta:
Freedom House: Libertatea in declin, la nivel global
România este una dintre ţările lumii unde oamenii se bucură de libertate şi drepturi civile, conform raportului prezentat, ieri, de organizaţia Freedom House. Totuşi, anul 2010 a fost al cincilea an consecutiv în care libertatea a înregistrat un declin, la nivel global.
Numărul ţărilor considerate „libere” în 2010, de autorii raportului, se ridică la 87. Altfel spus, 43% din populaţia lumii este considerată „liberă”. „Libertatea parţială” caracterizează 60 de state ale lumii, adică 22% din populaţia globală.
Calificativul „lipsite de libertate” a fost acordat pentru 47 dintre ţările lumii. Acestora le corespunde o populaţie de 2.434.250.000 de locuitori ai planetei. Este important de reţinut că aproximativ jumătate din acest număr sunt persoane care trăiesc într-o singură ţară: China.
Şapte dintre cele 47 de state în care cetăţenii sunt lipsiţi de drepturi politice şi libertăţi civile au primit cel mai mic punctaj: Coreea de Nord, Turkmenistan, Uzbekistan, Libia, Sudan, Burma şi Guineea Ecuatorială.
România este considerată o ţară liberă, în timp ce vecinii din Moldova sunt consideraţi parţial liberi. Pentru România, nivelul de respectare a drepturilor politice şi a libertăţilor civile a fost evaluat la 2, pe o scară cu 7 grade, unde nivelul 1 reprezintă cel mai înalt grad de libertate, iar 7 este gradul cel mai redus de respectare a drepturilor şi libertăţilor.
Raportul menţionează câteva trenduri actuale:
Violenţa şi crima organizată se afirmă ca inamici ai democraţiei. În Guatemala, la sfârşitul anului trecut a fost instituită stare de asediu într-o anumită regiune a ţării, din cauza creşterii infracţionalităţii. Un val de criminalitate greu de controlat confruntă şi autorităţile din Mexic.
Asigurarea libertăţii reprezintă o problemă majoră în ţările cu populaţie majoritar musulmană. Cele mai multe dintre aceste ţări nu au făcut progrese în direcţia asigurării libertăţilor civile. Se detaşează Indonezia, unde procesul democratic a fost accelerat.
Criza economică a adus provocări noi ţărilor din Europa Centrală. Fostele state comuniste, în ciuda influenţei UE, dau semne de regres în domeniul asigurării şi respectării libertăţii. Autorii raportului dau ca exemple Letonia şi Ungaria.
China continuă încălcarea drepturilor omului, sub diferite pretexte. Dacă în 2008, Jocurile Olimpice de la Beijing şi, în 2009, aniversarea a 60 de ani a Partidului Comunist au fost motivele invocate pentru acţiuni represive, în 2010, a fost invocată aşa-zisa ostilitate creată în jurul acordării Premiului Nobel pentru Pace disidentului chinez Liu Xiaobo.
Persistă problemele imigranţilor. Franţa s-a detaşat, în 2010, prin scandalul expulzării rromilor proveniţi din sud-estul Europei, precum şi prin atitudini discriminatorii faţă de imigranţii din Africa şi Orientul Mijlociu. Totuşi, cu probleme similare au fost confruntaţi şi cei care au imigrat în Statele Unite, ţări vest-europene, state al Americii de Sud etc.
Raportul Freedom in the World 2011 menţionează o serie de aspecte pozitive. În primul rând, este menţionat faptul că instituţiile democratice nu au înregistrat, în lume, un regres major, în condiţiile în care lumea este confruntată cu o criză economică puternică. De asemenea, în ciuda crizei economice, rezistenţa democratică s-a menţinut în statele autoritare.
