Apariții editoriale (21) Marius Silveșan, Bogdan Emanuel Răduț – CULTELE NEOPROTESTANTE ŞI DREPTURILE OMULUI. Un strigăt la Radio Europa Liberă (aprilie 1977)
După o muncă susținută, editarea unor documente, coroborarea lor cu informații memorialistice și cu cele oferite de alte surse sunt bucuros să anunț finalizarea unui nou proiect privind istoria evanghelicilor în comunism la care un aport considerabil l-a avut prietenul și colaboratorul meu, istoricul Bogdan Emanuel Răduț.
Prin intermediul acestei cărți, noi, autorii am dorit să aducem în atenția celor interesați un document valoros pentru înțelegerea mișcării de rezistență religioasă din perioada comunistă, împreună cu implicațiile pe care l-a avut această acțiune. Tema centrală a cărții o reprezintă acțiunea de protest inițiată de 6 creștini evanghelici români cunoscută în mod popular sub denumirea de Scrisoarea celor 6. Documentul protest, cum a fost considerată această scrisoare, purta numele de Cultele neoprotestante și drepturile omului în România. Semnată de Iosif Țon, Pavel Nicolescu, Aurel Popescu, Silviu Cioată, Constantin Caraman, Radu Dumitrescu, memoriul de protest a fost difuzat la Radio Europa Liberă în data de 2 aprilie 1977. Prin intermediul acestui document autorii atrăgeau atenția asupra faptului că în ciuda unor aparențe în România încă exista persecuție religioasă.
Lucrarea noastră se bazează pe documente de arhivă inedite identificate în arhive din România și străinătate, precum și pe mărturiile unora dintre participanți.
Cultele neoprotestante și drepturile omului: un strigăt la Radio Europa Liberă (aprilie 1977) a apărut la Editura Risoprint din Cluj-Napoca, are 136 de pagini. Prefața lucrării este scrisă de către Iosif Țon.
Despre această acțiune de protest am mai scris în cadrul următoarelor postări:
CRISTI ȚEPEȘ ȘI DORIN DOBRINCU DESPRE MOMENTUL APRILIE 1977
SCRISOARE DESCHISĂ A REPREZENTANȚILOR CULTELOR NEOPROTESTANTE DIN ROMÂNIA (1977) – UPDATE
Partajează asta:
Biblioteca digitală cu Manuscrisele de la Marea Moartă a fost actualizată și îmbogățită
Ziarul Evenimentul Zilei în ediția electronică prezintă noi informații despre biblioteca digitală cu Manuscrisle e de la Maraea Moartă disponibilă celor interesați de aceste documente. Noutatea contă în faptul că biblioteca digitală a fost îmbogățită cu noi fotografii de înaltă rezoluție, precum și cu informații în limbile germană și rusă.
Autoritatea israeliană pentru antichităţi a lansat o nouă versiune a Bibliotecii digitale a Manuscriselor de la Marea Moartă, ce include informaţii mai detaliate şi o arhivă cu 10.000 de fotografii de înaltă rezoluţie, relatează marţi agenţia EFE, preluată de Agerpres.
semneletimpului.ro
Noua ediţie digitală permite doritorilor să analizeze în detaliu o mare diversitate de manuscrise comentate, precum Cartea Exodului, scrisă în paleo-ebraică, Cărţile lui Samuel sau Manuscrisul Templului.
Unul dintre elementele de noutate îl reprezintă cele 10.000 de imagini multispectrale, obţinute prin metode care permit o mai bună conservare a documentelor.
În plus, site-ul are un motor de căutare mai performant şi mai precis, descrieri suplimentare a manuscriselor şi un acces mai uşor la reţelele de socializare.
Prima ediţie a Bibliotecii digitale a Manuscriselor de la Marea Moartă a fost lansată cu un an în urmă şi de atunci a avut peste o jumătate de milion de accesări din lumea întreagă, iar în fiecare lună s-au înregistrat circa 25.000 de noi utilizatori.
Biblioteca digitală a Manuscriselor de la Marea Moartă conţine în principal imagini de înaltă rezoluţie cu sutele de manuscrise, plus comentarii, explicaţii istorice şi alte documente în limbile ebraică, arabă şi engleză, iar de acum şi în germană şi rusă.
Partajează asta:
Nicolae Geantă, Religii și vârste în România. (O analiză sociologică)
Religii și vârste în România reprezintă titlul a două articole scrise de Nicolae Geantă prin intermediul cărora acesta analizează structura vârstelor populației religioase din România pe baza datelor recensământului din anul 2012. Analiza sa urmărește să prezinte comparativ diferitele grupe de vârstă din cadrul confesiunilor religioase din România, evidențiind totodată și modul în care se prezintă confesiunile evanghelice, cunoscute și sub numele de neoprotestante.
Recensământ (rascumparareamemoriei.wordpress.com)
Prezint mai jos două pasaje semnificative din studiul domnului Nicolae Geantă, licențiat în geografie.
Religii și vârste în România (1)
În urma analizei structurii vârstelor populației religioase din România, constatăm că la recensământul oficial de la finalul anului 2012, cel mai mare procent de tinerii îl dețin penticostalii – 29,9 %, urmați de creștinii după Evanghelie 21,9 % și musulmani 21,2 %. Raportat la media pe țară (care este de 15,9% pentru tinerii sub 15 ani), dintre celelalte culte religioase numai baptiștii trec puțin peste prag (cu 16,2%), în timp ce tudoriștii (biserica evanghelică română) sunt la egalitate cu țara (15,9%). Restul confesiunilor au o pondere inferioară. De exemplu adventiștii dețin 15,8 % tineri sub 15 ani, catolicii 15,2 %, ortodocșii înregistrează 14,7 %, reformații 13,4 %, unitarienii 13,1 %, iar luteranii 11,1 %. Cel mai mic procent de tineri îl dețin mozaicii 5,5%. Pe altă parte martorii lui Iehova au numai 11,1 % tineri, ceea ce demonstrează că dinamica lor pozitivă de creștere în ultimii 10 ani are suport prozelitismul. Îngrijorător este faptul că în rândul persoanelor ce s-au declarat fără religie 23,4 % sunt tineri sub 15 ani (care au cel puțin 8 ani de religie în școală!!!). Totuși, numai 3,5 % din categoria acestei vârste s-au declarat atei!Articolul complet poate fi citit AICI
Religii și vârste în România (2)
continuare de AICI
În ceea ce privește vârstele medii, cea mai mică etate o dețin penticostalii (31,7 ani), urmați de musulmani (35,4 ani) și creștinii după Evanghelie (37,5 ani). De fapt cele trei confesiuni sunt singurele din România care au vârstă medie mai mică decât etalonul național (40,6 ani). Cele mai ridicate vărste medii le înregistrează persoanele de religie mozaică (58,6 ani), urmate de armeni (48,3 ani), augustani și lutherani (47,6 respectiv 47,3 ani) ori greco-catolicii (46,9 ani). Vârste apropiate față de media țării înregistrează catolicii și ortodocșii (41 respectiv 41,3 ani), evanghelicii tudoriști și baptiștii (42,1 respectiv 42,2 ani) și adventiștii (43,1 ani). Nici martorii lui Iehova nu au o vârstă medie prea tânără (45,4 ani), ceea ce reiese că în ultima vreme la acest cult au aderat persoane adulte și nu tineri. Pe de altă parte, persoanele fără religie au o vârstă medie de 32,8 ani în România.Studiul complet poate fi accesat și citit AICI
Vă recomand și
Partajează asta:
Seria de studii creștine Areopagus (2013
Centrul Areopagus din Timișoara pune la dispoziția tuturor celor interesați Seria de studii creștine Areopagus din 2013. Prin intermediul unui anunț centrul Areopagus semnalează faptul că că „Seria de studii creştine Areopagus„ (2013) este disponibilă în format electronic (pdf) pe site-ul Centrului Areopagus din Timişoara. Articolele sunt disponibile şi în versiune tipărită, putând fi procurate de la sediul nostru din Calea Martirilor nr. 104. Cele şase numere ale acestei serii reprezintă traducerea unor articole publicate de Jubilee Center (UK) în cadrul seriei „Cambridge Papers”. Iată care sunt titlurile publicate în limba română:
Partajează asta:
Care este scopul principal al vieții umane?
Învățătorul: Care este scopul principal al vieții umane?
Elevul: Este sa-L cunosc pe Dumnezeu.
Învățătorul: De ce spui acest lucru?
Elevul: Deoarece El ne-a creat și ne-a așezat pe pământ
pentru a fi glorificat în noi. Și este cu siguranță un
lucru drept sa ne dedicăm viețile gloriei Sale, de
vreme ce El este începutul ei.
Catehismul de la Geneva, 1541
Sursa: Timothy George, Teologia reformatorilor, Editura Institutului Biblic „Emanuel” din Oradea, 1998, p. 191
Partajează asta:
De ce a fost creată femeia dintr-o coastă?
Geneza 2:21 ne spune clar că Dumnezeu a creat femeia luând una din coastele lui Adam. De ce? Ce semnificație are acest lucru atât pentru femei, cât și pentru bărbați?
Înainte de a încerca să dăm un răspuns este bine de notat că vrem să facem lumină asupra unui aspect mai obscur din narațiunea creației, uitându-ne la contextul în care apare pasajul acesta. Totuși, este elegant să afirmăm că nu vorbim despre singura interpretare „corectă” posibilă.
Despre Adam se spune că a fost creat din „țărâna pământului” (Ge. 2:7), dar și despre animale ni se spune același lucru: „Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului…” (Ge. 2:19a). Deci, atât Adam cât și lumea animală au fost create din „pământ”. Dar, în momentul în care Adam dă nume animalelor constată că „nu se găsește niciun ajutor care să i se potrivească” (Ge. 2:20).
Cu alte cuvinte, chiar dacă Adam avea „ceva în comun cu animalele”, (evoluționiștii să nu se grăbească să jubileze), cu siguranță avea și „ceva diferit de ele” (Adam era creat „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”, Ge. 1:26). Deci, nu era suficient ca „ajutorul potrivit” să fie din proximitatea lui Adam, trebuia să fie chiar din el.
Așadar, Dumnezeu ia o coastă „din el” și o creează pe Eva, de unde și reacția lui Adam: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi “femeie”, pentru că a fost luată din om.” (Ge. 2:23).
Afirmația ar trebui înțeleasă ca referindu-se atât la originea femeii (din om), dar și la valoarea ei, fiind creată la fel ca Adam, „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”. Acesta este și motivul pentru care unirea dintre bărbat și femeie este unică și, dincolo de intimitatea fizică, implică fără îndoială o intimitate de natură sufletească și spirituală.
Aspectul valorii este reținut și de către reformatori, care atrag atenția că femeia nu a fost făcută din piciorul bărbatului (ca și cum ar fi fost inferioară lui) și nici din capul său (ca și cum i-ar fi fost superioară). Ea a fost luată din coasta lui (de lângă el), arătând prin aceasta că are o valoare egală cu bărbatul, amândoi fiind diferiți de lumea animală.
Partajează asta:
Informare, comemorare și iertare
„Mângâiați, mângâiați pe Poporul Meu, zice Dumnezeul vostru” Isaia 40:1
“A ști și a nu uita pentru a nu se repetă”
Cu ocazia Comemorării Victimelor Pogromului de la București, din 21-23 ianuarie 1941,
și a Zilei Internaționale a Comemorării Holocaustului din 27 ianuarie 2014
Vă invităm sâmbătă, 25 ianuarie 2014, între orele 10-13 la Biserică Sfântă Treime din Strada Iuliu Valaori nr 20, București, la un timp de INFORMARE, COMEMORARE și IERTARE.
Prin prezența noastră afirmăm împreună că așa ceva NU TREBUIE NICIODATĂ SĂ SE MAI ÎNTÂMPLE.
Partajează asta:
Nicolae Geantă, Intensitatea Bisericii Creștine după Evanghelie din România de la începuturi până în secolul 21
Nu cu mult timp în urmă, pe 5 ianuarie 2014, am preluat prin intermediul lui Dănuț Mănăstireanu un material realizat de către Andrei Ivan în care acesta făcea o analiză referitoare la Numărul penticostalilor români în perioada 1992-2011. La momentul respectiv făceam următoarea afirmație:
Ar fi interesantă o analiză asemănătoare și pentru celelalte două confesiuni evanghelice, baptistă și creștină după Evanghelie. Din câte știu, Nicolae Geantă, profesor de geografie, are o analiză statistică privind comunitățile evanghelice care urmează a fi publicată în volumul Omul Evanghelic.
Între timp, ca o provocare a articolului meu, Nicolae Geantă a republicat pe blogul său o parte din materialul care privește evoluția statistică a creștinilor după Evanghelie din România având ca titlu Intensitatea Bisericii Creștine după Evanghelie din România de la începuturi până în secolul 21.
Prezint mai jos începutul materialului realizat de către Nicolae Geantă
Background: studiul de față a fost postat pe acest blog în urmă cu câțiva ani. Apoi, subsemnatul l-a postat pe http://www.resursecrestine.ro, dar, mai multe persoane l-au „furat” și publicat fără să ofere sursa. Prin urmare l-am șters. Azi, provocat de istoricul baptist Marius Silveșan îl repostez (fără hărți, tabele și grafice). (Nu l-am actualizat deoarece forma finală nu a fost încă publicată în reviste de specialitate).
Intensitatea Bisericii Creștine după Evanghelie din România de la începuturi până în secolul 21The intensity of the Brethren Church in Romania at the beginning of the 21st CenturyCuvinte cheie: mişcarea fraţilor, apartenenţă religioasă, confesiune, „adunare”, recensământ
Abstract: The official dates of population counting no matter the country or the period have been the object of many critics.The Brethren Church of Romania has over 100 years of activity in the Romanian terithory. This church was founded by two Swiss misionars: Francisc Berney and Charles Aubert, on October the 1st 1899 in Bucharest. During the first years, these new churches had a rapid increase in Cisnădie, Raşnov, Sibiu, Braşov, Codlea, Ploieşti and Bârlad. After World War I, Brethern Church had the greatest development among evangelical Romanian churches. During the socialist period this confession had a slight falling of the rythm of increase and development. Starting with the nineties Brethren Church knew a new florishing period, getting to a number of 44…. in 2002. The most important percent was signaled in the North-East of the country in Botoşani, Suceava, Bacău districts, and the least important in South – East. From the ethnical point of view Romanians predominate, followed by Hungarians and Germans, while in repartition on mediums the rural predominate over the urban..În demersul analitic pe care ni l-am propus, vom efectua un survol asupra statisticilor şi comportamentelor religioase. Dorim să focalizăm concepţiile pe ipoteze de lucru şi puncte de vedere fundamentate pe substanţă documentară, cercetată. Datele recensămintelor populaţiei, indiferent de ţară sau de perioadă, au fost obiectul multor critici şi contestări. Este deci necesar să aducem câteva precizări pentru acţiunile de acest gen desfăşurate în România. La recensămintele din anii 1948, 1956, 1966 şi 1977 autorităţile comuniste au ţinut „la sertar” rezultatele recenzării persoanelor după apartenenţa religioasă. Acest aspect a fost evaluat în anul 1930, şi reluat, sumar, în 1992 şi 2002. Important este faptul că înscrierea „apartenenţei religioase” în formularul de recensământ (în perioada postdecembristă) s-a făcut pe baza declaraţiilor proprii ale fiecărei persoane intervievate. Totuşi, majoritatea analiştilor se întreabă dacă evaluările au fost corecte şi nu cumva tratate cu superficialitate. Este destul de relevant faptul că cetăţenii de etnie rromă (ţiganii) sau creştinii de confesiune penticostală consideră rezultatele finale obţinute la recensămintele din 1992 si 2002, subevaluate şi irelevante, numărul acestora fiind, conform opiniei liderilor acestor comunităţi, mult mai mare decât înregistrările oficiale (prezentate de Institutul Naţional de Statistică).Articolul integral poate fi citit AICI
Partajează asta:
De ce nu ne vom plictisi în cer şi de ce nimeni nu va sta prea mult în iad?
«Şi am auzit un glas tare care ieşea din scaunul de domnie şi zicea:
“Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii!
El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.»”
Apocalipsa 21:3
Încerc să dau un răspuns la două dileme, una legată de cer şi alta legată de iad. Iată despre ce este vorba:
1. Nu este așa că nu ne vom plictisi în cer? Se spune că în cer îl vom lăuda pe Domnul pentru totdeauna. Plictiseala este asociată, de obicei, cu monotonia, când repetăm mereu același lucru. Cum în cer va trebui să repetăm lauda mereu şi mereu, pentru eternitate, nu înseamnă că cerul va reprezenta culmea plictiselii? Cea mai frecventă explicaţie este că vom avea şi alte îndatoriri pe lângă laudă şi, deci, nu ne vom plictisi în cer. Există mare adevăr în această perspectivă.
2. Nu este nedrept ca oamenii să stea în iad pentru eternitate? Oamenii greşesc, într-adevăr, şi merită să fie pedepsiţi, dar a nu exista cale de scăpare din iad nu este, totuşi, prea mult? Este drept ca pentru păcate făcute într-un timp limitat, pedeapsa să fie nelimitată? Explicaţia frecventă este următoarea: gravitatea ofensei este pe măsura valorii Celui ofensat. Cum Dumnezeu este infinit în atributele Sale, efectele păcatului sunt de natură infinită şi pedeapsa veşnică este justificată. Şi aici este mare adevăr.
Eu încerc să dau un răspuns la aceste întrebări, atrăgând atenţia asupra faptului că viaţa de dincolo de moarte ţine de o „structură supra-temporală”. Cu alte cuvinte, în cer (sau în iad) nu vor mai exista zi şi noapte, ore și zile, luni şi ani. „Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul.” (Apoc. 21:23)
Dumnezeu există în afara și deasupra timpului. „El este Cel ce este”, punct! (Exodul 3:14) Eu înțeleg că atât cerul cât și iadul este legat de „a fi”. Cerul înseamnă a fi cu „Cel ce este”, iar iadul înseamnă a nu fi cu „Cel ce este”. După cum citim în Apocalipsa „El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei”. Aceasta este definiția cerului. A fi cu Dumnezeu înseamnă desfătare și fericire deplină, iar a nu fi cu El înseamnă culmea chinurilor și a durerii. Deci, după moarte pășim într-o nouă existență (într-un nou „a fi”), caracterizată de fericire sau chin.
Din acest punct mai departe, toate expresiile pe care noi le folosim, de genul: eternitate, veșnicie, pentru totdeauna, mereu și mereu – ca să nu mai spun despre „veșnicia trecută și veșnicia viitoare ?! – etc., sunt acomodări de limbaj, pentru noi cei ce suntem încă sub limitele timpului. Dar în cer nu există plictiseală pentru că nu există monotonie și nici în iad oamenii nu vor sta prea mult, pentru simplul fapt că nu există „prea mult”. Oamenii nu vor fi în rai sau iad pentru un anumit număr de ani (fie el și infinit), ei doar vor fi! Este vorba despre o existență pe care noi încă nu am experimentat-o și nu o putem pricepe. “Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” (1 Cor. 2:9).
În concluzie, rămânea întrebarea în stil shakespearian: A fi sau a nu fi cu „Cel ce este”? A fi cu El înseamnă fericire deplină și „nu este timp” să intervină plictiseala. A nu fi cu el înseamnă chin deplin și „nu este timp” ca acesta să țină prea mult.
Costel Ghioancă
Sursa: http://bisericaadonai.ro
Partajează asta:
Ioan Bunaciu, 89 de ani
Ioan Bunaciu, pastor și profesor universitar, născut la 7 ianuarie 1925 în comuna Gurba județul Arad, serbează astăzi 89 de ani. Acesta este una dintre personalitățile baptiștilor din România, cu o contribuție deosebita în formarea personalului de cult, cu precădere a pastorilor, într-o perioadă în care educația teologică era restricționată și controlată de Stat prin Departamentul Cultelor. A absolvit Institutului de Științe Economice și Planificare (ISEP) în anul 1949. Între 1947-1950 frecventează Seminarul Teologic Baptist din București pe care îl va absolvi în anul 1950.
În 1956 a obținut licența în teologie la Institutul Teologic Reformat din Cluj (1951-1956), iar în 1974 doctoratul la același institut.
În ceea ce privește slujirea creștină, Ioan Bunaciu și-a început activitatea pe câmpul Evangheliei în anul 1950 ca pastor 
la Biserica Baptistă din Lugoj[1] (1950-1951)[2]. În iunie 1951 se căsătorește cu Otilia Turcu din Almaş, iar din toamna aceluiași an devine pastor al Bisericii Baptiste Mănăştur-Cluj (1951-1956), precum şi student al Institutului Teologic Protestant din Cluj. În anul 1953 devine secretar al Comunității baptiste din Cluj. Din anul 1955 este profesor la Seminarul Teologic Baptist din București, iar din 1957 pastor al Bisericii Baptiste Providența din București. A fost director al Seminarului Teologic Baptist din București (1970-1988), continuându-și slujirea în mediul academic[3] și după revoluție ca profesor universitar în cadrul Institutului Teologic Baptist din București, precum și în cadrul Facultății de Teologie Baptistă din Universitatea București până în anul 2010.
Despre activitatea academică și pastorală cei interesați pot găsi detalii și în ultima carte realizată de profesorul Ioan Bunaciu împreună cu mine, Pelerin spre patria cerească. Lucrarea se dorește a fi una biografică, dar fără să se limiteze la acest aspect. În introducerea cărții stau scrise următoarele:
Notă asupra ediției
Prin intermediul acestei cărți dorim să prezentăm activitatea academică și slujirea cultică a pastorului și profesorului Ioan Bunaciu. Documentele identificate în cadrul Arhivei Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității (ACNSAS) vin să completeze informațiile despre activitatea profesională a acestuia și să prezinte care au fost legăturile sale cu fosta Securitate.
În cadrul acestei lucrări se regăsește o autobiografie a profesorului Bunaciu intitulată Predicarea Evangheliei și tracasările Securității, în care acesta prezintă succint aspecte din activitatea sa pe parcursul perioadei comuniste și post comuniste, dar și un material despre Martiri noștri în perioada anilor ’40, care are referiri și la perioada comunistă.
O altă parte a acestei cărți se intitulează Propaganda ateistă în România anilor ’50 și tratează aspecte din activitatea Societății pentru Răspândirea Științei și Culturii, cunoscută și sub numele de SRSC răspunzând astfel solicitării celor interesați de acest subiect.
Materialul Ioan Bunaciu, un călător spre patria cerească împreună cu Interviu cu pastorul și profesorul Ioan Bunaciu, în care acesta vorbește despre viața și slujirea sa, despre personalitățile baptiștilor cu care a intrat în contact, le considerăm a fi instrumente utile celor care vor să înțeleagă viața bisericilor baptiste sub comunism.
În partea de final a acestei cărți se regăsește secțiunea Anexe, în care cititorii vor regăsi documente care să susțină afirmațiile referitoare la poziția pastorului și profesorului Ioan Bunaciu în raport cu autoritățile, precum și caracterizările unora dintre cei care l-au avut sub observație.
Acest demers istoric „conține analize și interpretări echilibrate alături de comparații cu fapte, situații si personaje din aceleași vremuri.”[4]
Ne dorim ca această carte să fie de folos celor care vor să cunoască adevărul.
[1] În anul 1950 acesta păstorea 153 de suflete. AUBCBR, 1949, dosar 92, vol. I, f. 37.
[2] Informația este confirmată și de Țunea Ioachim în cadrul articolului Țunea Ioachim, „Obținerea titlului de «Doctor în Teologie» de către pastorul Ioan Bunaciu”, în Îndrumătorul Creștin Baptist, anul XXX, nr. 3-4, p. 3.
[3] Pastorul și profesorul universitar Ioan Bunaciu a publicat mai multe cărți care acoperă domeniul teologiei, arheologiei biblice precum și al istoriei baptiștilor.
[4] Liviu Țăranu, „Studiu introductiv” în Avram Bunaciu: Biografie. Reflecții. Corespondență/ cuv. înainte: acad. Florin Constantiniu; postf.: prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu; îngrijitor ed., studiu introductiv, note și indice: Liviu Țăranu. – București: Editura Enciclopedică, 2011, p. 13.
Istorie Evanghelica 