București: Muzeul Crucii – Sala Dalles 28 aprilie – 2 mai 2013
http://romaniaevanghelica.wordpress.com
Expoziția Muzeul Crucii este organizată de Departamentul de Tineret al Bisericii Adventiste în colaborare cu asociația studențească AMICUS
Personajele biblice interpretate de actori, costumele de epocă, scenele bine realizate, versetele din Biblie atent alese și muzica tulburătoare, toate i-au impresionat profund pe vizitatori.
1. Scopul proiectului
Ca și în toate celelalte proiecte misionare, dorim ca să atragem atenția locuitorilor Bucureștiului către dragostea lui Dumnezeu. De asemenea, dorim să folosim acest moment în care oamenii sunt mai predispuși să asculte cuvintele Evangheliei
2. Câteva date
Perioada desfășurării proiectului este 28 aprilie – 2 mai 2013. Locația: Universitatea Populară Dalles. Sala a fost închiriată pentru întreaga perioadă iar celelalte activități ale instituției au fost anulate. Mulțumim bisericii Excelsis pentru facilitarea tratativelor.
Pe data de 28 aprilie va fi montat Muzeul, începând cu ora 13:00 iar pe 3 mai, vineri, va fi demontat.
3. Desfășurarea proiectului
În zilele de Luni, Marți, Miercuri și Joi, între orele 10:00 și 21:00, Muzeul va fi deschis vizitatorilor. Forma de vizitare va fi un traseu pe urmele Mântuitorului de la Casa lui Simon la Cina cea de Taină, apoi în Ghetsemani, la judecată, pe dealul Golgota, în mormânt si încheind cu Marea Trimitere.
http://odatapeluna.ro/proiecte/muzeul-crucii
Partajează asta:
Apariții editoriale (12) Cătălin Dupu, Cine știe ce aduc zorile?
„Cine știe ce aduc zorile?” este a 7-a carte pe care Cătălin Dupu o publică. Ea cuprinde 33 de povestiri și istorii adevărate. Lucrarea a apărut la Editura “Cetare”, Deva. Pana acum autorul a mai publicat: Povestiri din zăpadă, Întâmplări din anul 2000, Amintiri din copilăria vedetelor, Dragoste Crucificată, E-mail-uri către Paradis și De ce bat clopotele de Crăciun (două ediții). Cătălin Dupu a debutat în anul 1999 cu „Povestiri din zăpadă”, eveniment reflectat și de ziarul „Ziua”.
http://evenimentcrestin.blogspot.ro
Partajează asta:
Apariții editoriale (11) Cătălin Dupu, Dragoste Crucificată
DRAGOSTE CRUCIFICATĂ este o lucrare document, 100 pagini, 70 de personaje, piesa de teatru prezintă ultimile 9 zile din viața lui Isus Hristos. Impresionanta piesa se poate juca și pe tablouri, gen Floriile, Răstignirea, Învierea Ea a fost deja montată în mai multe instituții și biserici în formula prezentată mai sus, cea a tablourilor.
Prețul de achiziție – 15 Ron.
http://evenimentcrestin.blogspot.ro/2013/04/cartea-dragoste-crucificata.html
Partajează asta:
Festivalului Internațional de Film Transilvania – Apocalipsa pe înţelesul cinefililor
Psihoza sfârşitului lumii, care a însoţit finalul anului 2012, a inspirat secţiunea tematică de anul acesta a Festivalului Internaţional de Film Transilvania, ce va avea loc în perioada
31 mai – 9 iunie, la Cluj-Napoca, numită „This is the End“ („Acesta e sfârşitul“). Cele 12 filme, care concurează pentru Premiul FIPRESCI, vorbesc pe tonuri diferite despre apocalipse globale sau personale.
„Bătrâneţe, moarte, relaţii aflate pe ultima sută de metri, molime, lumi date peste cap sau care dispar. Voit sau nu, toată tevatura cu sfârşitul lumii din 2012 s-a tradus în diverse obsesii în filmele ultimilor ani, traversate de certitudinea că ceva sau cineva ajunge la capăt de drum. E un filon terminal care merge de la «Melancholia» lui Lars von Trier (foto) până la «Amour» al lui Michael Haneke, de la apocalipsa globală la cea personală. Asta îşi propune să exploreze secţiunea tematică «This is the End»”, spune directorul artistic al TIFF, Mihai Chirilov. „În mod evident, nu e o secţiune foarte optimistă, dar există şi filme care vorbesc despre sfârşit pe un ton mai puţin sumbru”, se arată
într-un comunicat al organizatorilor TIFF. O combinaţie de comedie morbidă şi SF metafizic, în tradiţia „Călăuzei“, de Andrei Tarkovski, „Me Too“ (regia Alexei Balabanov) trimite mai multe personaje, toate jucate de actori non-profesionişti, într-un bizar „turn al fericirii”, de unde nu mai există întoarcere. Filmul a fost proiectat în secţiunea Orizzonti, la Festivalul de la Veneţia. Din competiţia de la Veneţia vine şi „La cinquième saison“ (regia Peter Brosens şi Jessica Woodworth, prezenţi anterior în competiţia TIFF-ului cu „Altiplano“), despre o misterioasă calamitate naturală care dă peste cap viaţa tuturor, undeva în Munţii Ardeni: primăvara refuză să mai vină. Apocalipsa se apropie şi în „El Limpiador“ (regia Adrian Saba), când o molimă ciudată şi devastatoare cuprinde Lima.
Sfârşitul vieţii, sfârşitul iubirii
Cu gândul la sfârşit conduc o bătrână pe ultimul drum, mai lung decât le stă în puteri, sătenii din „Panihida“ (regia Ana Felicia Scutelnicu), un hibrid de ficţiune şi documentar despre ritualurile de înmormântare dintr-un sat basarabean. Decisivă este şi călătoria dură a celor cinci tineri evadaţi din închisoare din „Los Salvajes“ (regia Alejandro Fadel), film selecţionat în Semaine de la Critique, a Festivalului de la Cannes. Fără resurse şi fără repere, cei cinci se întorc unii împotriva celorlalţi. Despre durerea morţii şi puterea imaginaţiei, capabilă să-i menţină în viaţă pe cei dragi, vorbeşte prin trei poveşti diferite „Living“ (regia Vasili Sigarev), un film cu tuşe suprarealiste şi metafizice, proiectat la Rotterdam şi premiat de critică la Festivalul Filmului Central şi Est-European „goEast“.
„My only friend, the end“
O turbulentă poveste de dragoste trăieşte tânărul din „Hors les murs“ (regia David Lambert), care se aruncă cu capul înainte într-o fragilizantă relaţie de dependenţă, iar un cuplu căsătorit se destramă încet în „Lifelong“ (regia Asli Ozge), o radiografie clinică a unei separări, într-un decor elegant şi atent ales, într-un Istanbul atipic filmat. Un eseu fascinant despre moarte, văzută prin ochii unor adolescenţi care rătăcesc împreună printr-o pădure, „Leones“ (regia Jazmín López) aminteşte deopotrivă de Terrence Malick şi Gaspar Noé. Pasionant este şi thailandezul „36“ (regia Nawapol Thamrongrattanarit), un film experimental despre sfârşitul memoriei, distins cu trofeul Festivalului Internaţional de Film de la Pusan.
În selecţia de 12 titluri intră şi două documentare: „Forget Me Not“ (regia David Sieveking), un film cu un subiect dramatic, dar plin de candoare şi umor, despre mama regizorului, bolnavă de Alzheimer, care moare încet şi se decuplează de restul lumii, şi „The Last Black Sea Pirates“ (regia Svetoslav Stoyanov), povestea dispariţiei unei lumi romantice, cea a piraţilor de Marea Neagră.
Partajează asta:
Cameron Cole, 5 Tools Needed to Reach Today’s Teens
I have ministered to adolescents for eleven years, eight of them as a youth minister. Based on my conversations with kids and observations in the culture, I consider these five theological tools essential for parents, pastors, and youth ministers hoping to minister effectively to today’s teens.
1. Knowledge about the canonization of Scripture.
Perhaps it is a result of The DaVinci Code or maybe the effects of deconstructionism and revisionism in historical studies, but one of the primary apologetic questions I receive from students involves the formation of the canon of Scripture. In no subject area have I observed more misinformation. Students have told me that their high school English teacher taught that the Gospel of Mary Magdalene was not included in the Bible because Christianity is misogynistic. A kid told me that the Gospels were actually written in fourth century.
If a student does not trust the Bible as God’s Word, ministries will have a hard time giving them any confidence in the truths of Christianity; the Bible serves as the authority and foundation for all Christian doctrine. Those ministering to youth must possess a strong understanding of the history and system by which the early church discerned certain books as authoritative and rejected other books as either uninspired or heretical.
Recommended Reading: F. F. Bruce, The Canon of Scripture
2. Developed theology of sexuality, particularly homosexuality.
Questions about premarital sex, gender, and sexuality are increasingly common in youth ministry. For many kids the make-or-break issue about Christianity is homosexuality. Many kids think the actions of anti-gay fanatics, such as Westboro Baptist Church, represent Christian theology regarding homosexuality, and, needless to say, they hold reservations about the faith. Meanwhile, other kids espouse the secular portrayal of homosexuality as a civil rights issue akin to racial segregation.
Youth ministers need a balanced, scriptural theology that neither amplifies homosexuality as worse than other forms of sexual sin nor permits it any more than we condone pornography or adultery. Equally important, they need a humble, gentle, and compassionate tone in dealing with the issue.
Recommended Reading: Wesley Hill, Washed And Waiting: Reflections on Christian Faithfulness and Homosexuality
3. Ability to teach the Bible in the greater context of redemptive history.
Earlier in my career, people said that postmodern kids had rejected metanarratives and only listened to the micro-narratives of personal storytelling. Some of my colleagues and I now agree that the fatalism of denying a defined metanarrative for life and the world seems to have bottomed out. Kids are more likely today to want to believe there is reason and design behind everything that happens in the world. Students greatly benefit from knowing salvation history.
As a way of taking students through all of redemptive history, I teach each one of my small groups a study on „Top 25 Events from the Bible” that travels from Genesis to Revelation. When teaching Scripture, I make a point to connect the content to the broader context of biblical narrative. It reinforces for kids the belief that a good, sovereign God rules the course of human history, as well as the events of their individual life, at a time when they desire it.
Recommended Reading: Vaughan Roberts, God’s Big Picture
4. Theological, not only moral, understanding of sin.
Most students—Christian and secular alike—believe morality is individually relative. Therefore, explaining sin simply in moral terms will not resonate with most teenagers. You may say that all people judge, lust, envy, and lie, but your teenage audience likely can justify any of those sins at the personal level, believing they have ultimate authority over morality.
Consequently, those ministering to teens need a theological understanding of how sin originates from the human desire to live independently from God and to be the „god” of our own lives. Most students will accept that they do not depend on God for all matters of their life, if at all, or that they do not have a relationship with him. (In truth, these matters represent our deeper issue as sinners and the source of our immorality.) Students will accept the theological argument for human sinfulness far more readily than a moral explanation.
Recommended Reading: Tim Keller, Counterfeit Gods
5. Understand adoption as an element of salvation.
I charge myself as guilty for neglecting this element of salvation, and it cost me big time. The church often exclusively preaches salvation as an individual matter. In a sense, we camp out on regeneration and justification and stop there. I know I did. The persistent teaching of my colleague, Mark Howard, and the talks from Ray Ortlund and Mary Willson at the 2012 Rooted Conference (recordings from all three can be found here) opened my eyes to this blind spot.
Far more than previous generations, today’s teenagers value community. If they do not see how groups or beliefs yield corporate fellowship, they are less likely to embrace it. Adoption represents the aspect of salvation whereby God adopts sinners as his sons and daughters. Our salvation does not simply save us individually but also makes us a part of a greater body of intimate connection. Having a fuller understanding of salvation in both individual and corporate terms will help a person ministering to teens offer the gospel in a way that appeals to their high view of fellowship and need for loving acceptance.
Recommended Reading: Trevor Burke, Adopted into God’s Family (in the NSBT series edited by D. A. Carson)
Cameron Cole is the director of youth ministries at Cathedral Church of the Advent in Birmingham, Alabama, and the chairman of Rooted: Advancing Grace-Driven Youth Ministry, which holds its next conference, Hope in a Time of Suffering, in Atlanta from October 10 to 12, 2013.
Partajează asta:
Drumul Crucii 2013
Imagine copertă România Evanghelică
Traseul pentru anul 2013 este următorul:
Oradea 29 Aprilie 2013
Ora 17.00 Parcul 1 Decembrie
Arad 30 Aprilie 2013
Ora 18.00 Podgoria Catedrala Ortodoxă
Deva 1 Mai 2013
Ora 14.00 Casa de pensii
Hunedoara 1 mai 2013
Ora 18.00 Parcul Tineretului
Brașov 2 Mai 2013
Ora 17.00 Teatrul dramatic
București 3 Mai 2013
Ora 17.30 Centrul Vechi
Deva 6 Mai 2013
Ora 17.00 Piața Mare, Centru
Mai jos o discuție cu Daniel Leș, cel care a interpretat rolul lui Isus, despre ce a însemnat acest proiect
Partajează asta:
Biserica Baptistă din Fibiş, județul Timiș a împlinit 90 de ani de existență
Duminică, 21 aprilie, credincioșii baptiști din Fibiş, județul Timiș au celebrat 90 de ani de la înființarea Bisericii. Cu acest prilej pastorul bisericii locale, Cristian Zah, a prezentat un istoric al lucrării baptiste din această localitate, iar pastorul Timotei Târziu, cel care a slujit Biserica timp de aproape 60 de ani, a depănat amintiri din trecutul lucrării.
Partajează asta:
Moștenirea unei dileme grele: Dietrich Bonhoeffer
Creștinii și-au pierdut „și capul și Biblia”, avertiza un tânăr teolog german în anii tulburi ai celei de-a Doua Conflagrații Mondiale. Numele tânărului – Dietrich Bonhoeffer. Cuvintele lui – o provocare și pentru generația prezentului.
Articol preluat de pe site-ul http://www.semneletimpului.ro
Scriitorul Eric Metaxas, autor al cărții Dietrich Bonhoeffer, pastor, martir, profet, spion, atrage atenția, într-un editorial publicat în Christian Post, că mesajul lui Bonhoeffer este încă unul actual și că moștenirea spirituală a lui Bonhoeffer rezonează și cu creștinii de azi. Metaxas consideră că o puternică ilustrație a acestei moșteniri o reprezintă spiritul de sacrificiu manifestat anul trecut de trei tineri implicați în masacrul din Colorado, care și-au pierdut viața interpunându-se între arma atacatorului și prietenele lor. „Ce anume i-a determinat să își riște viețile lor pentru tinerele fete?”, se întreabă Metaxas. Convingerea lui este că tinerii care s-au plasat în traiectoria gloanțelor au evidențiat „forța dragostei” în aceeași manieră în care Bonhoeffer a demonstrat-o, în urmă cu 68 de ani.
Ce a făcut Bonhoeffer?
În timpul frământărilor celui de-al Doilea Război Mondial, Bonhoeffer s-a interpus între evrei și naziști, fiind deseori în situația de a se exprima incisiv chiar și împotriva creștinilor care au cedat în fața retoricii antisemite a lui Hitler.
În opinia sa, Europa cea creștină trecea printr-o perioadă dramatică de derivă spirituală, care nu era altceva decât o consecință a adoptării filosofiei harului ieftin.Prin această expresie Bonhoeffer definea atitudinea superficială și duplicitară a creștinilor care doreau să se bucure de binecuvântările divine, fără să manifeste și spiritul (marcat de responsabilitate) al creștinismului. „Har ieftin este harul fără ucenicie, harul fără cruce, harul fără Iisus Hristos,” afirma Bonhoeffer în cartea sa de referință, „Costul uceniciei„.
Acuzând indiferența față de situația evreilor, Bonhoeffer a insistat pentru o intervenție a Bisericii [Evanghelice] în favoarea celor marginalizați: „Trebuie să se termine odată cu reţinerea motivată teologic faţă de acţiunile întreprinse de stat – acest lucru nu exprimă decât frica. «Vorbeşte tu pentru cei muţi» – mai ţine minte oare cineva din Biserică acest lucru care este cerinţa minimă a Bibliei în astfel de timpuri?”, reclama teologul german, așa cum citează revista Sojourners.
Revoltat de atitudinea colaboraționistă a Bisericii Evanghelice, Bonhoeffer a participat, alături de alte persoane cunoscute în spațiul german – precum teologul Karl Barth sau pastorul Martin Niemoller – la constituirea Bisericii Mărturisitoare. În cadrul acestei noi structuri denominaționale, el a avertizat că lupta împotriva nedreptăţilor trebuia desfășurată nu doar în cadrul bisericii, ci şi cu statul. Implicarea sa activă în subminarea guvernării naziste, inclusiv în sferă politică, a atras, drept consecință, arestarea sa, închiderea într-un lagăr de concentrare și, apoi, condamnarea la moarte prin spânzurare, pentru înaltă trădare.
Curajul de a trăi și curajul de a muri
Nu doar viața sa constituie un exemplu și un subiect de reflecție, ci și atitudinea sa în fața morții. Conform Christian Today, unul dintre medicii din lagărul în care a fost închis Bonhoeffer, care a asistat la aplicarea pedepsei capitale, relata că „la locul de execuție [Bonhoeffer, n.r.] a spus din nou o rugăciune și apoi a urcat treptele spre spânzurătoare, curajos și liniștit. În cei aproape 50 de ani am lucrat ca medic, cu greu am văzut un om să moară astfel în întregime supus voinței lui Dumnezeu”.
Remarcând curajul lui Bonhoeffer, manifestat atât în timpul vieții, cât și în pragul morții, pastorul Reinhold Niebuhr, sugera că viața acestuia „poate fi încadrată într-o istorie a apostolilor moderni […] În ciuda tinereţii sale – de abia împlinise treizeci de ani – el a fost unul dintre cei mai influenţi lideri ai rezistenţei bisericeşti din Germania. El a fost cu siguranţă cel mai hotărât dintre aceştia şi cel mai curajos” a afirmat în 1945 pastorul evanghelic american, citat de platforma online d@dalos, parte a serverului internațional UNESCO.
Dilemele etice generate de implicațiile acțiunilor lui Bonhoeffer
Între actele de curaj ale lui Bonhoeffer intră și o intenție dificil de catalogat drept exemplară: Bonhoeffer a planificat să îl ucidă pe Hitler. Pentru mulți creștini aceasta este o manifestare paradoxală. Cum ar putea un creștin autentic să intenționeze să ia viața unui om? Departe de a fi accesibil, răspunsul rămâne dilematic. Într-o întâlnire cu cititorii săi, Metaxas a oferit un exemplu contemporan: „Să presupunem că cineva în foaierul din biserică încearcă să ucidă oameni. Ar trebui un creștin doar să spună: «Mă voi ruga pentru aceasta» și să nu treacă la acțiune? Sau ar trebui ca acel creștin să ia arma pentru a preveni ca omul din foaier să ucidă mai multe persoane?” El a citat, de asemenea, celebra frază a lui Bonhoeffer: „Tăcerea în fața răului este rea”.
Pe Bonhoeffer, atitudinea care și-a pus amprenta supra vieții sale în perioada tulbure a nazismului l-a pus în conflict profund nu doar cu un anumit tip de regim politic, ci și cu o mare parte a tradiției religioase. Dilemele etice generate de deciziile sale continuă să existe și să îi confrunte pe cei care explorează relevanța lui Bonhoeffer pentru astăzi.
Bonhoeffer, o provocare pentru prezent?
Deşi profund ancorată în realităţile sumbre ale Germaniei interbelice, viața teologului german transcende cu mult epoca sa, provocând generația prezentă la momente de reflecție. Dincolo de dilema etică generată de deciziilor sale, este important să identificăm nu doar posibile similitudini cu perioada în care el a trăit, ci și eventualele reacții și atitudini necesare în condițiile rescrierii scenariului. În fața realităților cotidiene nu există spațiu pentru neutralitate. Opțiunile sunt puține, iar harul nu este deloc ieftin. De la distanță, Bonhoeffer ne indică și prețul pe care este posibil să îl plătim.
Te-ar putea interesa și
PROGRAMUL COLOCVIULUI „MARTIRIUL ÎN ANTICHITATEA CREŞTINĂ ŞI ÎN SECOLUL XX”. SÂMBĂTĂ 4 IUNIE 2011
GERMANII DIN EST VOR SĂ TRĂIASCĂ FĂRĂ RELIGIE
DIETRICH BONHOEFFER -TEHNOLOGIA A AJUNS UN SCOP ÎN SINE
VIAŢA ŞI ACTIVITATEA PASTORULUI LUTERAN DIETRICH BONHOEFFER
Istorie Evanghelica 