În seara de 8 ianuarie 2016, de la ora 21, în direct, pe www.lightchanneltv.ro, la emisiunea CUVÂNTUL CARE DESCHIDE s-a discutat despre noutățile cu privire la familia Bodnariu, Barnevernet, în relație cu românii plecați în Norvegia sub genericul ,LĂSAȚI COPILAȘII SĂ VINĂ LA MINE!” împreună cu Alin Cristea, jurnalist evanghelic, editorul blogului România Evanghelică și Florea Nelu, un tată român a doi copii plecat din Norvegia de frica Barnevernet.

Emisiunea este una destul de interesantă prin invitații lui Cornel Dărvășan și subiectele abordate. Am reținut câteva aspecte din această emisiune pe care le voi puncta mai jos:

Nelu Florea, un tată care a ales să se întoarcă în România pentru că nu a putut să-și ducă familia în Norvegia realizează o prezentare generală a oamenilor și sistemului de trai norvegian

Alin Cristea, un jurnalist evanghelic vorbește dintr-un alt punct de vedere, mai detașat de acest caz. Am reținut câteva aspecte din intervențiile lui și interacțiunea de la emisiune. Astfel, în acest caz vorbim despre ceva mai mult decât o chestiune socială, vorbim de o problemă care ține de libertatea religioasă, de libertatea de conștiință. Din fragmentul de interviu cu doamna ambasador al Regatului Norvegiei la București am observat un discurs rigid, o atitudine detașată de abordare a problemei. După cum sublinia Alin Cristea, problema care interesează aici nu este atitudinea doamnei ambasador, cât conceptele pe care le vehiculează. Dânsa vorbește despre familie, dar familia nu este văzută ca un organism, ca ceva unitar, ci ca o sumă de indivizii. Prin urmare, nu vorbim de interesul superior al familiei, ci de interesul superior al individului.

Un alt aspect foarte interesant care a fost adus în discuție este distincția dintre dreptate și justiție. Ori, după cum menționa Alin, noi dorim dreptate și nu neapărat justiție pentru că justiția din România a fost cea care l-a condamnat pe Richard Wurmbrand la 14 ani de închisoare și tot justiția, de astă dată din Germania, este cea care l-a condamnat la spânzurătoare pe Dietrich Bonhoeffer.

În final o întrebare: Care sunt adevăratele priorități ale vieții noastre?