Arhive categorie: Seminarul Teologic Baptist

Foto – Comitetul Uniunii Baptiste 1923


Comitetul Uniunii Baptiste
Comitetul Comunităților Creștine Baptiste din România în luna ianuarie 1923 era format din următoarele persoane:

Pe scaune: I. Teohari, Vasile Berbecar, Constantin Adorian, I. I. Ivanov și At. Pascu.

În picioare: I. Ghiocel, M. Vină și, N. Petrescu, I. Triban, Teodor Sida, Gheorghe Florian, Radu Tașcă, V. Enașcu, D. Drăgilă.

De menționat faptul că în decembrie 1918 avusese loc unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat, 1920 avusese loc formarea Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din România Mare, 1921 se înființează la Buteni, județul Arad, instituția de învățământ care se ocupa de pregătirea viitorilor predicatori, instituție care se va numi ulterior Seminarul Teologic Baptist. În 1923 se va adopta cea de-a doua Constitție a României moderne, după cea din 1866.

Anunțuri

Scurt istoric al Comunității Bisericilor Creștine Baptiste Arad (1906-2015)


Infiintarea Comunitatii Baptiste Romane Arad a fost o consecinta a libertatii religioase garantata prin Legea XLIII /1895 din Austro –Ungaria  si a avut loc in data de 23-24 mai 1906 in localitatea Curtici jud.Arad. Ceea ce  a stat la baza constituirii Comunitatii Baptiste Romane  Arad a fost in fapt  Statutul Bisericilor Baptiste din Austro –Ungaria emis in anul 1905. La infiintarea ei din 1906, Comunitatea Baptista Romana Arad cuprindea bisericile din Arad si imprejurimi, Valea Muresului, zona Banatului, cercul de biserici Siria, Chisineu Cris si Ketegyhaza.

Dupa unirea Transilvaniei cu Romania la 1 decembrie 1918, schimbarile socio –politice si administrative si in plus prigoana dezlantuita  impotriva baptistilor dupa 1920 ( ordinul confidential nr.88 /  1920  si ordinul confidential nr. 615/11 noiembrie 1920 – prin care se interzice orice fel de adunare a baptistilor) se creeaza nevoia de reorganizare a fratietatii pentru a-si putea apara cauza.

In asemenea  imprejurari, la 19 iulie 1922  are loc la Arad, adunarea generala de constituire a Comuniatii Arad. In urma cererii adresate prefecturii judetului Arad, se emite hotararea nr. 4493/29 iulie 1922, semnata de catre prefectul dr.Anghel, prin care autoritatile iau cunostinta de infiintarea Comunitatii  Baptiste Romane, care cuprindea judetele : Arad, Timis, Caras Severin,Torontal, Alba inferioara, Sibiu, Hunedoara si Fagaras. Primul presedinte al noii Comunitati a fost fratele Ioan Popa originar din Siria , judetul Arad.

In data de 5 septembrie 1922 a avut loc o conferinta de organizare  a Comunitatii la Arad, detalii despre aceasta conferinta fiind prezentate in revista de limba maghiara Szeretet nr. 9 / 1922 pagina 13.

Comunitatea Arad a devenit un centru  foarte important  atat din punct de vedere administrativ, cat si din punct de vedere spiritual,nu doar pentru zona vest, ci si pentru intreaga  tara.

Despre importanta si rolul pe care baptistii din judetul Arad l-au avut in tara  vorbesc evenimentele istorice legate de Arad ca : organizarea Seminarului Teologic Baptist la Buteni in 1921, tot la Buteni judetul Arad avand primul si al doilea congres al baptistilor ( 13 -15 februarie 1920 si 28-30 septembrie  1922 ) . De asemena tot aici, la Buteni a avut loc Congresul Scolii Duminecale si Conferinta pe tara a dirijorilor (Farul Mantuirii 1922, nr.11-12,pagina 9-10)

Primul sediu al Comunitatii Arad a fost pe strada Blanduziei nr.4 intre anii 1922- 1929.

Intre 21-28 ianuarie 1925 in Arad, pe strada Blanduziei nr.4 s-a desfasurat prima conferinta de organizare a baptistilor din toate judetele Ardealului ( revista maghiara “Szeretet” nr.4 /1925 pag.13.).

Datorita decretului nr. 76647/4 august 1933, articolul 51, s-a aprobat un nou statut care a facilitat infiintarea de comunitati pe tot cuprinsul tarii, iar aceasta perioada 1933-1942 este cunoscuta sub numele “perioada Comunitatilor mici”. Doar in judetul Arad au fost vreo noua comunitati.

Un eveniment cu un mare rasunet a fost Congresul Baptist European care a avut loc in Arad in  2-3 octombrie 1930 si care s-a desfasurat in cladirea Teatrului de Stat Arad.

Dupa  anul 1929, sediul Comunitatii s-a mutat in strada Bihor nr. 13, cladire in care s-a infiintat si a functionat si Biserica “Speranta” pana in 1977.

Dupa ce confesiunea baptista a fost desfiintat prin decretul lege 927/ 29 decembrie 1942 si nr. 431 / 19 iulie 1943, iar prin decretul lege nr. 548/ 28 octombrie 1944 se abroga decretele prin care confesiunea baptista este desfiintata, bisericile isi reiau activitatea, iar Comunitatea Arad se reorganizeaza in 27 ianuarie 1945. S-a constituit o Comunitate separata, cea din Buteni avand peste 50 de biserici de pe Valea Crisului Alb.

La Comunitatea Arad a fost ales presedinte Alexa Popovici, vicepresedinti  Florea Dragan si Gheorghe Bacis, secretar Nicolae Precupas, iar casier Dimitrie Imbroane.

Ca urmare a libertatii religioase, la 27-28 octombrie 1945 in Sala Palatului Cultural Arad a avut loc Congresul Cultului Baptist la care au fost prezenti peste 1500 de delegati din intrega tara.

La congresul Cultului din 1948 tinut la Buteni s-a votat un nou Statut de Organizare si Functionare a Cultului Baptist din Romania, care a fost aprobat si tiparit in 1951. In noua organizare teritoriala, Comunitatea Buteni se desfiinteaza si este arondata la Comunitatea Arad. S-a ales o noua conducere si anume : presedinte Tamas Teodor, vicepresedinti Dudau Ilie si Banciu Ioan. Deoarece presedintele Tamas Teodor s-a retras, locul i-a fost luat de catre primul vicepresedinte Dudau Ilie care a condus Comunitatea timp de zece ani..In perioada de dupa 1954 au venit vremurile de prigoana comunista, manifestata prin limitarea serviciilor divine si desfiintarea unor biserici.

In timp ce la nivel de tara s-au desfiintat regiunile, ca sistem administrativ, a fost desfiintata si Comunitatea Arad, o parte din biserici au trecut la Comunitatea Oradea, iar altele la Comunitatea Timisoara. Astfel, din 1961 pana in 1976 cea mai veche  Comunitate din tara a incetat sa mai existe.

La data de 4 decembrie 1975 s-a hotarat reorganizarea Comunitatii Arad. In noua reorganizare a Comunitatii Arad a fost ales ca presedinte Grec Traian, vicepresedinti Chiu Mihai si Handra Sima, secretar a fost numit  Truta Ioan, iar casier Inovean Dumitru.Sediul Comunitatii a fost in strada Bihorului nr.13, in cladirea  Bisericii “Speranta “. Cand Biserica “Speranta”  a zidit noul lacas de inchinare pe strada Busteni nr. 20-22, Comunitatea a contribuit pentru a avea un apartament ca sediu in acea cladire. Din 1977 pana in 1992 sediul Comunitatii a fost pe stada Busteni nr. 20-22.

Un eveniment deosebit in cadrul Comunitatii a fost vizita in 11-12 septembrie 1985, a evanghelistului  Billy Graham care a vizitat judetul Arad si a predicat in Biserica “Speranta”. Strazile din zona au fost arhipline insumand circa 30 000 de personae.

In perioada 1984-1988,in situatii de criza pentru Comunitate, au slujit pe perioade mai scurte ca presedinti urmatorii frati : Chiu Mihai, Handra Sima si Muresan Vasile.

Din anul 1988 pana in 1991 fratele Grec Traian a fost atat presedintele Comunitatii, cat si al Uniunii Baptiste din Romania. Din 1991 pana in 1999 Comunitatea a fost condusa de catre fratele Iuga Viorel, in calitate de presedinte. In cele doua mandate ale fratelui Iuga au slujit ca vicepresedinti urmatorii frati : Bulzan Ovidiu, Balaciu Ioan, Gongola Mihai si Zaharia Ioan.

Din anul 1999 pana in 2007 presedintele Comunitatii a fost Zaharia Ioan, iar vicepresedinti au fost : Viorel Iuga  care a fost in acea perioada si vicepresedinte al Uniunii Baptiste,  Ghita Cornel si Mladin Onisim care in acea perioada a fost si secretarul general al Uniunii Baptiste.

La alegerile din 24 martie 2007 a fost ales presedinte al Comunitatii Arad Iuga Romica, iar ca vicepresedinti au fost : Mladin Onisim, Zaharia Ioan, si Ghita Cornel. La alegerile din 02 aprilie 2011 a fost reales ca presedinte Iuga Romica, iar ca vicepresedinti : Mladin Onisim, Zaharia Ioan si Butas Doru .

Incepand cu 04 aprilie 2015 presedinte al Comunitatii a fost ales fr. Ignat Claudiu Sorin, secretar fr.Bozian Petru, iar vicepresedinti au fost alesi urmatorii frati : Iuga Romica , Mladin Onisim si Butas Doru.

Intre anii 1975-1986 secretariatul Comunitatii  a fost condus de catre Truta Ioan care s-a retras pe motiv de boala. Din anul 1986 pana in prezent secretariatul Comunitatii este condus de catre  Bozian Petru. In cei 29 de ani de slujire ca secretar, fratele Bozian Petru  a adus contributii importante pe linii administrative, juridice si spirituale in aceasta atipic de lunga slujire.

Dupa 1990 s-a reinfintat Comunitatea Buteni sub denumirea Comunitatea Bisericilor Baptiste Valea Crisului Alb.

In anul 1990 a luat fiinta Seminarul Liceal Baptist, care apartine  Comunitatii Baptiste Arad, liceu care functioneaza in prezent sub denumirea de Liceul Teologic Baptist “Alexa Popovici”Arad, care are invatamant gimnazial si primar, directorul acestei scoli din 1991 si pana in 2015 a fost prof. Redis Ioan. Incepand cu anul scolar 2015 -2016 pentru functia de director al acestei institutii de invatamant a fost aleasa  prof. Pop Emilia Crina .

De la infiintarea scolii in 1990 de care s-a ocupat in mod deosebit, fr.Bozian Petru a slujit ca profesor si pastor coordonator  pana la sfarsitul anului scolar 2011-2012 cand s-a retras din aceasta pozitie, pozitie ocupata in prezent de catre pastorul Hubert Emeric.

Pe langa Liceul Teologic Baptist “Alexa Popovici “ intre anii 1993-2005 a functionat  Scoala Postliceala  Sanitara Baptista Arad cu durata de trei ani, la initiativa directorului Ioan Redis, scoala la care materiile de teologie din anul 1993 pana in 1995 au fost predate de catre fr.Iuga Viorel, iar din anul 1995  pana in anul 2005 au fost predate de catre fr.prof.Bozian Petru .

Incepand cu luna ianuarie 1990, prin grija fratelui Pastor Handra Sima s-a reeditat revista Farul Crestin, redactor fiind Gongola Mihai pana la plecarea lui in vesnicii, intre anii 1998-2009 redactor a fost Iuga Romica, iar din anul 2009 in aceasta pozitie de slujire este fr.Dragan Ovidiu.

In prezent Comunitatea Arad are  peste 118 biserici si filiale si 56 pastori si misionari. Credem ca  fiecare biserica este deosebit de importanta si de asemenea suntem constienti ca Imparatia lui Dumnezeu este mult mai mare decat o biserica locala, iar organizarea teritoriala in Comuntati, respectiv Uniune, nu face altceva decat sa adune impreuna zeci si sute de biserici locale care au un scop comun: slujirea si largirea Imparatiei lui Dumnezeu pe pamant .

Multumim lui Dumnezeu pentru toate realizarile de-a lungul vremii si nadajduim ca noi slujitorii de azi si cei de maine, impreuna cu credinciosii din bisericile locale de pe  raza Comunitatii Arad, sa fim demni atat de Dumnezeu cat si de inaintasii nost

 Dr.Bozian Petru, Secretarul Comunității Baptiste Arad

Sursa: http://www.baptisti-arad.ro/istoric

Ar mai fi de menționat faptul că la Arad în anul 1920 s-a format Uniunea Comunităților Baptiste din România Mare, cu sediul la Arad, a cărei publicație era Farul Mântuirei. Totodată în cadrul Comunității Baptiste Arad, la Buteni, ia ființă în toamna anului 1921 Seminarul Teologic Baptist, care datorită persecuției se va muta la scurt timp la Arad, iar apoi la București.

Actualul președinte al Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România, pastorul Viorel Iuga, este de la Arad, iar Conf. univ. dr. Daniel Mariș, Rectorul Institutului Teologic Baptist din București și pastorul Bisericii Creștine Baptiste Golgota din București este de la Curtici, județul Arad.

 

Acum 4 ani (5 aprilie 2013) – Lansare de carte: Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965)


Astăzi se împlinesc patru ani de la lansarea cărții Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență 1948-1965. Evenimentul a fost găzduit de către Institutul Teologic Baptist din București. Între timp s-a dovedit faptul că lucrarea are la bază o cercetare serioasă constituindu-se într-un element de referință pe domeniul ei de analiză.

Cartea costă 42 de lei și poate fi comandată de la Editura Cetatea de Scaun sau de la autor.

Vezi cuprinsul cărții AICI

Cu prilejul lansării cărții m-am bucurat și simțit onorat de prezența unor distinși profesori, cercetători, jurnaliști, colegi și prieteni. O listă cu cei prezenți la eveniment, poate nu chiar completă, se găsește AICI

Mai jos o fotografie alături de doamna profesoară Ecaterina Lung împreună cu domnii profesori Daniel Mariș și Otniel Bunaciu înconjurați de tablourile unor înaintași baptiști.

 

POZE: Lansare de carte – București, 5 aprilie 2013

https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2013/04/08/poze-lansare-de-carte-bucuresti-5-aprilie-2013

https://www.facebook.com/marius.silvesan/media_set?set=a.562404960458963.1073741825.100000683935664&type=3

Ioan Leric (22 martie 1927- 13 ianuarie 2017) – schiță biografică (update 20.01.2017)


Acest material este un update al schiței biografice a pastorului Leric Ioan pe care am publicat-o inițial AICI.

leric-ioan-protulca-ro

Ioan Leric s-a născut în comuna Cuvin, foarte aproape de Arad, la 22 martie 1927, a fost botezat la biserica maghiară din Arad (biserica română neavând baptisteriu), pe 11 octombrie 1946, de Alexa Popovici.

Dat fiind faptul că la înmormântare am văzut că numele fratelui era Iuan, l-am rugat pe Adrian Pușcaș, ginerele pastorului Leric, căsătorit cu Magdalena (Pușcaș), să îmi spună cărui fapt datorăm diferența dintre Iuan și Ioan așa cum a fost evocat, dar și așa cum l-am găsit trecut în documentele de la Departamentul Cultelor. Adrian Pușcaș a menționat faptul că știe de la socrul său că atunci când părinți acestuia (a lui Leric Ioan) au fost  la primărie să înregistreze nașterea copilului funcționara era de etnie maghiară și „i-a pocit numele !! … și că degeaba părintele i-a repetat Ioan … IOAN …doamna aia zice Iuan și asa i l-a scris, … și asa a rămas în acte, dar numele lui spus de părinți era IOAN”.
Un aspect mai puțin cunoscut este acela că Leric Ioan a fost nepotul pastorului Jean Staneschi, teolog și muzician creștin, director al Seminarului Teologic Baptist din București.

Ioan Leric a activat în Biserica Baptistă Speranța din Arad al cărei păstor era atunci Alexa Popovici, fiind  chiar și dirijorul corului. Conform informațiilor care mi-au fost oferite de fratele Handra Sima de la Arad, coleg și prieten cu Ioan Leric, botezul fratelui Leric a avut loc în anul 1945 și nu 1946. În anul 1946 cinci tineri din Biserica Baptistă Speranța Arad (Biserica Baptistă Română din Arad) au plecat la Seminarul Teologic Baptist care s-a redeschis prima dată după 1942. Datorită faptului că în București era foamete Comunitatea Baptistă de pe Valea Crișului Alb a oferit găzduire și mâncare seminariștilor și profesorilor, astfel că Seminarul Teologic Baptist își reia cursurile la Buteni, județul Arad. Acesta este contextul în care anul școlar 1946/1947 al Seminarului s-a desfășurat la Buteni. Au început anul I un număr de 65 de seminariști, dar au terminat anul doar 54. În toamna anului 1947 dintre cei 54 care au terminat anul I la Buteni, doar 38 au venit la București pentru anul II. Promoția 1946, în care era Leric Ioan, a făcut anul I, II și III (1946-1949), iar apoi a fost trimisă în practică datorită faptului că era nevoie de lucrători în contextul în care unii dintre aceștia au murit în cel de-al Doilea Război Mondial. Inițial Uniunea Baptistă a vrut să-i trimită în practică la sfârșitul anului doi de studii, dar unii dintre seminariști, conform mărturiei fratelui Handra Sima, au spus că nu sunt pregătiți încă să meargă în lucrare astfel că au mai urmat încă un an de studii. După terminarea anului trei de studii aceștia au fost trimiși în lucrare timp de trei ani. În toamna anului 1953 Leric Ioan se întoarce la Seminarul Teologic Baptist din București pentru anul IV și finalizarea studiilor pastorale, fapt care se va realiza în 1954.  Un aspect interesant și inedit este acela că în anul școlar 1953/1954 a fost pentru prima dată de la redeschiderea Seminarului în anul 1946 când s-a făcut anul IV conform mărturiei fratelui Handra Sima.  Din documentele consultate în Arhiva Departamentului Cultelor reiese faptul că a existat o normă în cadrul Seminarului Teologic Baptist ca după terminarea anului III de studii seminariștii să fie trimiă un an în practică pastorală, iar apoi să revină pentru anul IV și finalizarea studiilor. Prietenul fratelui Leric, Handra Sima, va absolvi Seminarul Teologic Baptist trei ani mai târziu, în 1957, deoarece a fost trimis la muncă forțată în Dobrogea la Canalul Dunăre – Marea Neagră.

Absolvenții STB, promoția 1954 (1950-1954) cu Leric Ioan, Grec Traian, Românu Nicolae

Absolvenții STB, promoția 1954 cu Grec Traian, Românu Nicolae, Leric Ioan (ultimul din partea dreaptă jos)

Conform unui istoric al Bisericii Baptiste Emanuel din Ploiești, în anul 1950 Biserica Creștin Baptistă din Ploiești l-a ales ca pastor pe fratele Leric Ioan, absolvent al Seminarului Teologic Baptist din București, care s-a ocupat atât de slujirea pastorală, predicarea Evangheliei cât și de partea muzicală a Bisericii, în mod deosebit de cor. După 1951, pastorul Leric Ioan a avut mai multe probleme cu reprezentanții Ministerului Cultelor. Exemplificator în acest sens, se precizează în istoricul Bisericii Baptiste din Ploiești, este anul 1954, când în una din ședințele Comunității Baptiste de București acesta se împotrivea introducerii reglementării serviciilor divine în bisericile baptiste. De precizat faptul că informațiile sunt luate din lucrarea lui Ioan Bunaciu, Istoria Bisericilor Baptiste din România. Iată ce menționează Ioan Bunaciu în despre perioada petrecută de Leric Ioan la Ploiești și cauzele care l-au determinat să se transfere la Tulca fără aprobarea Ministerului Cultelor.

„În anul 1950 Biserica Baptistă din Ploiești l-a ales ca pastor pe Leric Ioan […], care s-a ocupat de și de bunul mers al corului bisericii. După 1951 pastorul Leric Ioan a avut multe probleme cu reprezentanții Ministerului Cultelor, astfel: în anul 1954 se împotrivea, într-una din ședințele Comunității Baptiste de București introducerii în biserici a reglementării serviciilor  divine. În anul 1956, obosit de intrigile Ministerului Cultelor,  se transferă ca pastor în biserica din comuna Tulca, județul Bihor, cea mai mare biserică baptistă din țară la ora aceea. Însă, pentru că se transferase fără aprobarea Ministerului Cultelor și în urma oficierii unui botez în biserica din Tulca, autoritățile i-au intentat un proces la Tribunalul din Oradea, fiind condamnat la doi ani de detenție, dar eliberat pe data de 23 august 1958 în urma unei amnistii guvernamentale, după ce ispășise câteva luni de temniță. După eliberare, pastorul s-a mutat la Lipova și a devenit funcționar al statului”. (Ioan Bunaciu, Istoria Bisericilor Baptiste din România, p. 157).

Pe baza unor documente de arhivă am scris în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție acomodare și rezistență (1948-1965) faptul că Ministerul Cultelor îi retrage recunoașterea ca pastor fratelui Leric Ioan la începutul anilor 50, iar Uniunea Baptistă înaintează Ministerului un memoriu prin care solicită revenirea asupra deciziei. Între timp acesta a primit salariu din fondurile proprii ale bisericii în anii 1953 și 1954 prin încadrarea sa ca prezbiter fără a avea aprobarea Ministerului Cultelor.

assc-1954-salarizarea-pastorului-leric-ioan-fara-forme-legale

În anul 1956  Leric Ioan s-a transferat pastor la Biserica din Tulca, cea mai mare biserică baptistă la ora aceea. Emil Bartoș manționează că Ioan Leric a venit ca păstor la Tulca în toamna anului 1956 și a slujit acolo până în anul 1958, 1959 partea de început. Conform altor surse Ioan Leric a fost pastor la Biserica Creștină Baptistă din Tulca pentru o perioadă de aproximativ doi ani (1956–1958). Între anii între anii 1957-1958 sub păstorirea fratelui Ioan Leric, în Biserica din Tulca a avut loc o mare trezire spirituală, iar numărul membrilor a atins cifra de 613 membri. În perioada menționată au fost botezate aproximativ 250 de persoane. Burtic Aurel menționează într-un comentariu pe Facebook faptul că „slujirea fratelui Leric la Tulca a fost scurtă ca timp (aproximativ 2 ani), dar cu rezultate deosebite în câștigarea oamenilor pentru Împărăția Domnului (aproximativ 300 persoane au fost botezate în perioada slujirii dumnealui).”  Cu toată împotrivirea autorităților comuniste care făceau presiuni, fratele Leric a oficiat un botez nou-testamental cu un mare număr de persoane, după care a fost arestat, judecat și condamnat la doi ani de închisoare din care nu a executat decât două luni pentru că a fost grațiat.

Despre slujirea fratelui Leric Ioan la Biserica din Tulca avem unele informații oferite de Ioan Bunaciu în lucrarea Istoria Bisericilor Baptiste din România. Acesta menționează faptul că credincioșii baptiști din Tulca au întâmpinat dificultăți în realizarea construcției locașului de cult astfel că s-a intervenit la Dr. Petru Groza care a dispus eliberarea autorizației de construcție în anul 1954.

„Lucrările la noua construcție au demarat cu mult entuziasm sub directa îndrumare a președintelui Cultului Baptist, I. R. Socaciu. A fost ridicată o clădire spațioasă cu balcon, birou pentru pastor, baptistier și o sală anexă. Pe atunci, aceasta era cea mai mare clădire a unei biserici baptiste din România. Important de reținut – scrie Ioan Bunaciu- este faptul că la construirea acesteia au ajutat și credincioșii baptiști din comună”. (p. 393)

Aceste detalii sunt relevante pentru a înțelege ceea ce s-a întâmplat mai departe.

În anul 1956 „pastor al bisericii a venit Leric Ioan, absolvent al Seminarului Teologic Baptist din București și fost pastor al bisericii baptiste din Ploiești. Venirea acestuia a produs o adevărată înviorare în biserică, fiind primul pastor cu pregătire teologică al acestei comunități și foarte bun muzician. Sub păstorirea sa au avut loc câteva botezuri mari, dar în anul 1958, în timpul unui botez pe care l-a oficiat, a fost arestat și condamnat la doi de închisoare de către Tribunalul Oradea pentru că nu-i fusese recunoscut transferul ca păstor al bisericii din Tulca.Cei doi ani i-a ispășit în două luni, fiind grațiat cu ocazia sărbătorii naționale de la 23 august 1958. După eliberare nu s-a mai întors la Tulca, astfel că biserica l-an ales ca păstor pe Tanc Aurel, absolvent al Seminarului Teologic Baptist din București.” (p. 393)

Fata fratelui Leric, Magdalena (Pușcaș), mi-a prezentat unele informații suplimentare despre perioada în care fratele Ioan a fost păstor la Tulca, perioadă ca fiind una de referință pentru activitatea sa de pastor misionar. La Tulca a avut loc o trezire spirituală astfel că au fost botezate mai multe persoane din comunitatea respectivă, dar și credincioși „de pe sate”. Veneau oamenii la pastorul Leric și îl rugau să îi boteze datorită faptului că în localitatea lor nu aveau biserică. Activitatea pastorului l-a adus în atenția Ministerului Cultelor și a Departamentului Cultelor (din 1957), dar acesta răspundea că el nu aparține de vreo biserică anume, de vreun cult. El face lucrarea la care Domnul l-a chemat. În vremea aceea Biserica Baptistă din Tulca avea trei balcoane care erau arhipline, astfel că un frate mai inventiv a pus proptele ca acestea să reziste.

Emil Bartoș menționează, în intervenția sa la înmormântarea fratelui Leric, că în perioada cât acesta a fost pastor la Tulca, biserica s-a dublat ca număr. Fratele Leric a botezat între 250-300 de oameni. datorită faptului că activitatea sa a deranjat i s-a înscenat un proces și a fost condamnat la doi ani de închisoare. Daniela Manea, fata fratelui Leric, menționează că acesta nu a făcut decât trei luni de închisoare și apoi a venit grațierea. Ioan Bunaciu menționează două luni. În acest context i-a fost ridicat și carnetul de păstor, ceea ce însemna că nu mia putea profesa această activitate legal.

Ioan Bunaciu menționează că Leric Ioan s-a mutat în Lipova și a devenit funcționar al statului. (Ioan Bunaciu, istoria Bisericilor Baptiste din România, p. 156).

Despre perioada cât a stat în închisoare a vorbit Emil Bartoș care a menționat faptul că acolo pastorul Leric Ioan l-a întâlnit pe poetul creștin Traian Dorz, care i-a zis că el moare și că vrea să-i dea lui cel mai valoros lucru pe care îl avea. Ce putea să aibă valoros un om care murea în închisoare ? Din intervenția pastorului Bartoș aflăm faptul că acel lucru valoros pe care îl avea în închisoare poetul Traina Dorz era Evanghelia după Ioan pe care i-o oferă pastorului Leric Ioan.

A fost căsătorit cu Ana și împreună au avut două fete: Dana/ Daniela (Manea) și Magdalena (Pușcaș).

Adrian Pușcaș, ginerele pastorului Leric Ioan, menționează faptul, cunoscut de altfel de către credincioșii baptiști, că socrul său a fost un bun muzician (pianist, organist și dirijor de cor). O dovadă în plus este șui această melodie compusă de el și interpretată de fetele lui.

În anul 1970 se transferă ca membru în Biserica Creștină Baptistă Golgota din București. Este activ la orele de studiu biblic, pe care le-a și condus într-o anumită perioadă, a slujit în perioada în care a fost membru al bisericii și ca dirijor ocazional de cor, ca organist sau ca pianist. Un autodidact talentat, face numeroase misiuni la biserici din București și din țară. În ședința adunării generale a Bisericii Creștine Baptiste Golgota din București din data de 16 februarie 1979, fratele Leric Ioan a fost ales membru în comitetul Bisericii Baptiste Golgota.

După 1990, participă activ la înființarea Bisericii Creștine Baptiste Betel din Cartierul Ghencea alături de pastorul Dupu Constantin. Fratele Leric Ioan se va muta în Biserica Creștină Baptistă Betel din București unde va rămâne membru până la moartea acestuia survenită în luna ianuarie 2017.

Leric Ioan (octb. 2015)

Deviza de viață a pastorului Leric Ioan a fost: „Cel înțelept câștigă suflete pentru Dumnezeu

Surse folosite în redactarea acestui material: 

Burtic Aurel  – comentariu pe Facebook.

Discurs Emil Bartoș la înmormântarea pastorului Leric Ioan.

Informații oferite de  Adrian Pușcaș, ginerele pastorului Leric, căsătorit cu Magdalena (Pușcaș).

Informații oferite de fratele Handra Sima, prieten din tinerețe și coleg de seminar (1946-1949) cu fratele Leric Ioan.

Informații oferite de Magdalena Leric (Pușcaș), fata pastorului Ioan Leric.

Ioan Bunaciu, Istoria Bisericilor Baptiste din România, Editura Universității Emanuel, Editura Făclia, Oradea, 2006.

Ilie Pop, Silviu Jurjeu, Un secol de Har (1912-2012). Centenarul Bisericii Creștine Baptiste Golgota – prima biserică baptistă română din București, București, 2012, disponibilă online la adresa https://istorieevanghelica.ro/2016/11/08/ilie-pop-un-secol-de-har-1912-2012-centenarul-bisericii-crestine-baptiste-golgota-din-bucuresti/

Istoric al Bisericii Creștine Baptiste din Tulca, disponibil online la adresa  www.protulca.ro/istoric

Istoric al Bisericii Baptiste Emanuel din Ploiești redactat de Irinel Cazacu (preluat de aici: http://revistacrestinulazi.ro/2010/10/biserica-baptista-emanuel-din-ploie%C8%99ti-scurt-istoric/)

Marius Silveșan, Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție acomodare și rezistență (1948-1965), Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012.

Vezi și
Maxima zilei – 26 octombrie 2015
Pastorul baptist Ioan Leric a trecut la Domnul! 
Ioan Leric (22 martie 1927- 13 ianuarie 2017) – schiță biografică
1 Înmormântare Ioan Leric – Corul BCB Betel București
2 Înmormântare Ioan Leric – Cuvânt Emil Bartoș
3 Înmormântare Ioan Leric – Cuvânt Daniel Mariș
5 Înmormântare Ioan Leric – Grup frați din Biserica Creștină Baptistă „Emanuel” din Tinca
6 Înmormântare Ioan Leric – Cuvânt Otniel Ioan Bunaciu
7 Înmormântare Ioan Leric – Cuvânt Teodor Ioan Colda

Ioan Leric (22 martie 1927- 13 ianuarie 2017) – schiță biografică


leric-ioan-protulca-ro

Ioan Leric s-a născut în comuna Cuvin, foarte aproape de Arad, la 22 martie 1927, a fost botezat la biserica maghiară din Arad (biserica română neavând baptisteriu), pe 11 octombrie 1946, de Alexa Popovici. Adrian Pușcaș, ginerele pastorului Leric, căsătorit cu Magdalena (Pușcaș), a clarificat la rugămintea mea diferența dintre numele Iuan (așa cum apare în acte) și Ioan așa cum l-am cunoscut și a fost prezentat, evocat la înmormântare. Adrian Pușcaș a menționat faptul că știe de la socrul său că atunci când părinți acestuia (a lui Leric Ioan) au fost  la primărie să înregistreze nașterea copilului funcționara era de etnie maghiară și „i-a pocit numele !! … și că degeaba părintele i-a repetat Ioan … IOAN …doamna aia zice Iuan și asa i l-a scris, … și asa a rămas în acte, dar numele lui spus de părinți era IOAN”.
Un aspect mai puțin cunoscut este acela că Leric Ioan a fost nepotul pastorului Jean Staneschi, teolog și muzician creștin, director al Seminarului Teologic Baptist din București.

În perioada 1946-1949, 1953-1954 urmează cursurile Seminarului Teologic Baptist din București pe care îl absolvă în anul 1954.

Absolvenții STB, promoția 1954 (1950-1954) cu Leric Ioan, Grec Traian, Românu Nicolae

Absolvenții STB, promoția 1954 (1950-1954) cu Grec Traian, Românu Nicolae, Leric Ioan (ultimul din partea dreaptă jos)

Conform unui istoric al Bisericii Baptiste Emanuel din Ploiești, în anul 1950 Biserica Creștin Baptistă din Ploiești l-a ales ca pastor pe fratele Leric Ioan, absolvent al Seminarului Teologic Baptist din București, care s-a ocupat atât de slujirea pastorală, predicarea Evangheliei cât și de partea muzicală a Bisericii, în mod deosebit de cor. După 1951, pastorul Leric Ioan a avut mai multe probleme cu reprezentanții Ministerului Cultelor. Exemplificator în acest sens, se precizează în istoricul Bisericii Baptiste din Ploiești, este anul 1954, când în una din ședințele Comunității Baptiste de București acesta se împotrivea introducerii reglementării serviciilor divine în bisericile baptiste. De precizat faptul că informațiile sunt luate din lucrarea lui Ioan Bunaciu, Istoria Bisericilor Baptiste din România, unde în mod eronat este menționat Leric Ioan ca fiind absolvent al Seminarului Teologic Baptist din București în anul 1950, când de fapt el a absolvit în anul 1954. Iată ce menționează Ioan Bunaciu în lucrarea menționată despre perioada petrecută de Leric Ioan la Ploiești și cauzele care l-au determinat să se transfere la Tulca, fără aprobarea Ministerului Cultelor. „În anul 1950 Biserica Baptistă din Ploiești l-a ales ca pastor pe Leric Ioan […], care s-a ocupat de și de bunul mers al corului bisericii. După 1951 pastorul Leric Ioan a avut multe probleme cu reprezentanții Ministerului Cultelor, astfel: în anul 1954 se împotrivea, într-una din ședințele Comunității Baptiste de București introducerii în biserici a reglementării serviciilor  divine. În anul 1956, obosit de intrigile Ministerului Cultelor,  se transferă ca pastor în biserica din comuna Tulca, județul Bihor, cea mai mare biserică baptistă din țară la ora aceea. Însă, pentru că se transferase fără aprobarea Ministerului Cultelor și în urma oficierii unui botez în biserica din Tulca, autoritățile i-au intentat un proces la Tribunalul din Oradea, fiind condamnat la doi ani de detenție, dar eliberat pe data de 23 august 1958 în urma unei amnistii guvernamentale, după ce ispășise câteva luni de temniță. După eliberare, pastorul s-a mutat la Lipova și a devenit funcționar al statului”. (Ioan Bunaciu, Istoria Bisericilor Baptiste din România, p. 157).

Conform unor documente de arhivă am scris în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție acomodare și rezistență (1948-1965) faptul că Ministerul Cultelor îi retrage recunoașterea ca pastor fratelui Leric Ioan la începutul anilor 50, iar Uniunea Baptistă înaintează Ministerului un memoriu prin care solicită revenirea asupra deciziei. Între timp acesta a primit salariu din fondurile proprii ale bisericii în anii 1953 și 1954 prin încadrarea sa ca prezbiter fără a avea aprobarea Ministerului Cultelor.

În anul 1956 s-a transferat pastor la Biserica din Tulca, cea mai mare Biserica baptistă la ora aceea. La Biserica Creștină Baptistă din Tulca a fost păstor pentru o perioadă de aproximativ doi ani (1956–1958). Între anii între anii 1957-1958 sub păstorirea fratelui Ioan Leric în Biserica din Tulca a avut loc o mare trezire spirituală, iar numărul membrilor a atins cifra de 613 membri. În perioada menționată au fost botezate aproximativ 250 de persoane. Burtic Aurel menționează într-un comentariu pe Facebook faptul că „slujirea fratelui Leric la Tulca a fost scurtă ca timp (aproximativ 2 ani), dar cu rezultate deosebite în câștigarea oamenilor pentru Împărăția Domnului (aproximativ 300 persoane au fost botezate în perioada slujirii dumnealui).”  Cu toată împotrivirea autorităților comuniste care făceau presiuni, fratele Leric a oficiat un botez nou-testamental cu un mare număr de persoane, după care a fost arestat, judecat și condamnat la doi ani de închisoare din care nu a executat decât două luni pentru că a fost grațiat.

Despre slujirea fratelui Leric Ioan la Biserica din Tulca avem unele informații oferite de Ioan Bunaciu în lucrarea Istoria Bisericilor Baptiste din România. Acesta menționează faptul că credincioșii baptiști din Tulca au întâmpinat dificultăți în realizarea construcției locașului de cult astfel că s-a intervenit la Dr. Petru Groza care a dispus eliberarea autorizației de construcție în anul 1954. „Lucrările la noua construcție au demarat cu mult entuziasm sub directa îndrumare a președintelui Cultului Baptist, I. R. Socaciu. A fost ridicată o clădire spațioasă cu balcon, birou pentru pastor, baptistier și o sală anexă. Pe atunci, aceasta era cea mai mare clădire a unei biserici baptiste din România. Important de reținut – scrie Ioan Bunaciu- este faptul că la construirea acesteia au ajutat și credincioșii baptiști din comună”. (p. 393) Aceste detalii sunt relevante pentru a înțelege ceea ce s-a întâmplat mai departe. În anul 1956 „pastor al bisericii a venit Leric Ioan, absolvent al Seminarului Teologic Baptist din București și fost pastor al bisericii baptiste din Ploiești. Venirea acestuia a produs o adevărată înviorare în biserică, fiind primul pastor cu pregătire teologică al acestei comunități și foarte bun muzician. Sub păstorirea sa au avut loc câteva botezuri mari, dar în anul 1958, în timpul unui botez pe care l-a oficiat, a fost arestat și condamnat la doi de închisoare de către Tribunalul Oradea pentru că nu-i fusese recunoscut transferul ca păstor al bisericii din Tulca.Cei doi ani i-a ispășit în două luni, fiind grațiat cu ocazia sărbătorii naționale de la 23 august 1958. După eliberare nu s-a mai întors la Tulca, astfel că biserica l-an ales ca păstor pe Tanc Aurel, absolvent al Seminarului Teologic Baptist din București.” (p. 393) Ioan Bunaciu menționează că s-a mutat în Lipova și a devenit funcționar al statului. (Ioan Bunaciu, istoria Bisericilor Baptiste din România, p. 156).

Despre perioada cât a stat în închisoare a vorbit Emil Bartoș care a menționat faptul că acolo pastorul Leric Ioan l-a întâlnit pe poetul creștin Traian Dorz, cel care îi oferă cel mai de preț lucru pe care îl avea la el, Evanghelia după Ioan.

A fost căsătorit cu Ana și împreună au avut două fete: Dana/ Daniela (Manea) și Magdalena (Pușcaș).

Adrian Pușcaș, ginerele pastorului Leric Ioan, menționează faptul, cunoscut de altfel de către credincioșii baptiști, că socrul său a fost un bun muzician (pianist, organist și dirijor de cor). O dovadă în plus este șui această melodie compusă de el și interpretată de fetele lui.

În anul 1970 se transferă ca membru în Biserica Creștină Baptistă Golgota din București. Este activ la orele de studiu biblic, pe care le-a și condus într-o anumită perioadă, a slujit în perioada în care a fost membru al bisericii și ca dirijor ocazional de cor, ca organist sau ca pianist. Un autodidact talentat, face numeroase misiuni la biserici din București și din țară. În ședința adunării generale a Bisericii Creștine Baptiste Golgota din București din data de 16 februarie 1979, fratele Leric Ioan a fost ales membru în comitetul Bisericii Baptiste Golgota.

După 1990, participă activ la înființarea Bisericii Creștine Baptiste Betel din Cartierul Ghencea alături de pastorul Dupu Constantin. Fratele Leric Ioan se va muta în Biserica Creștină Baptistă Betel din București unde va rămâne membru până la moartea acestuia survenită în luna ianuarie 2017.

Leric Ioan (octb. 2015)

Deviza de viață a pastorului Leric Ioan a fost: „Cel înțelept câștigă suflete pentru Dumnezeu

Surse folosite în redactarea acestui material:

Ioan Bunaciu, Istoria Bisericilor Baptiste din România, Editura Universității Emanuel, Editura Făclia, Oradea, 2006.

Ilie Pop, Silviu Jurjeu, Un secol de Har (1912-2012). Centenarul Bisericii Creștine Baptiste Golgota – prima biserică baptistă română din București, București, 2012, disponibilă online la adresa https://istorieevanghelica.ro/2016/11/08/ilie-pop-un-secol-de-har-1912-2012-centenarul-bisericii-crestine-baptiste-golgota-din-bucuresti/

Istoric al Bisericii Creștine Baptiste din Tulca, disponibil online la adresa  www.protulca.ro/istoric

Istoric al Bisericii Baptiste Emanuel din Ploiești redactat de Irinel Cazacu (preluat de aici: http://revistacrestinulazi.ro/2010/10/biserica-baptista-emanuel-din-ploie%C8%99ti-scurt-istoric/)

Marius Silveșan, Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție acomodare și rezistență (1948-1965), Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012.

Vezi și
Maxima zilei – 26 octombrie 2015
Pastorul baptist Ioan Leric a trecut la Domnul! 
1 Înmormântare Ioan Leric – Corul BCB Betel București
2 Înmormântare Ioan Leric – Cuvânt Emil Bartoș
3 Înmormântare Ioan Leric – Cuvânt Daniel Mariș
5 Înmormântare Ioan Leric – Grup frați din Biserica Creștină Baptistă „Emanuel” din Tinca
6 Înmormântare Ioan Leric – Cuvânt Otniel Ioan Bunaciu
7 Înmormântare Ioan Leric – Cuvânt Teodor Ioan Colda

Conf. univ. dr. Daniel Mariș – 95 de ani de educație teologică baptistă în România


Anul acesta Institutul Teologic Baptist din București împlinește 95 de ani de la înființarea să în anul 1921 la Buteni, județul Arad.

În vederea aniversării acestui fapt istoric, Institutul Teologic Baptist din București organizează mai multe evenimente. Unul dintre acestea a avut loc în această seară, 9 octombrie 2016, la Biserica Creștină Baptistă Golgota, prilej cu care rectorul Institutului Teologic Baptist, Conf. univ. dr. Daniel Mariș a punctat câteva din reperele istorice ale Semnului și apoi Institutului Teologic Baptist din București, precum și din cele ale Facultății de Teologie Baptistă din cadrul Universității din București.

Prelegerea Prof. univ. dr. Otniel Bunaciu la Simpozionul “Bisericile Baptiste din România în perioada regimului Antonescu”


Simpozionul Internațional de la Făgăraș – Sâmbăta de Sus: Opoziție și solidaritate în comunism. Ediția a XI – a, 1-4 Septembrie 2016


În perioada 1-4 septembrie 2016 la Academia „Brâncoveanu” Sâmbăta de Sus se desfășoară cea de-a XI-a ediție a Simpozionului Internațional de la Făgăraș – Sâmbăta de Sus. Din cele 11 ediții am participat la 7 (2009-2015) și particip la cea de-a opta (2016).

Simpozionul reuneşte cadre universitare, cercetători şi doctoranzi de la universităţi şi institute de cercetare din ţară şi străinătate şi se va desfăşura pe patru secţiuni:

1. Opoziţie şi solidaritate în comunism
2. Opoziţie şi solidaritate în comunism – Culte religioase

3. Opoziţie şi solidaritate în comunism – Identităţi etnice şi culturale
4. Opoziţie şi solidaritate în comunism – Emigraţia şi exilul

http://www.iiccr.ro/xi-editie-simpozionului-de-la-fagaras-va-avea-loc-intre-1-4-septembrie

Vineri, 2 septembrie 2016, în cadrul secțiunii Culte religioase voi prezenta două comunicări :

16:40 – 17:00 Marius SILVEȘAN, Institutul Teologic Baptist din București, Bogdan Emanuel RĂDUȚ, Uniunea Bisericilor Creștine după Evanghelie din România:Prietenie și solidaritate în apărarea libertății religioase în comunism: Iosif Țon și Silviu Cioată

17:00 – 17:20 Marius SILVEȘAN, Institutul Teologic Baptist din București: Adaptare și tactici de supraviețuire în comunism a credincioșilor baptiști din România

Prin intermediul comunicării ”Adaptare și tactici de supraviețuire în comunism a credincioșilor baptiști din România” voi face referire la acțiuni de opoziție și solidaritate în comunism a credincioșilor baptiști, singuri sau în colaborare cu alți credincioși evanghelici. În cel de-al doilea caz mă refer la două acțiuni importante : Memoriul Cultele neoprotestante și drepturile omului din aprilie 1977 (Scrisoarea celor șase evanghelici) și acțiunile Comitetului Creștin Român pentru Apărarea Libertății Religioase și de Conștiință (ALRC) din aprilie 1978.

Materialul celei de-a doua comunicări ”Prietenie și solidaritate în apărarea libertății religioase în comunism: Iosif Țon și Silviu Cioată” este realizat împreună cu Bogdan Emanuel Răduţ, istoric în cadrul Uniunii Bisericilor Creștine după Evanghelie din România, si vizeaza relația dintre Iosif Țon și Silviu Cioată urmărind să evidențieze acțiunile individuale și colective în vederea apărării libertății religioase.

*

Lucrările simpozionului vor fi susținute în sălile Academiei „Brâncoveanu”  (Sâmbăta de Sus, jud. Brașov). La deschiderea oficială de vineri, 2 septembrie, ora 9.30, vor participa, alături de organizatori și oficialitățile locale, Radu Preda (președintele executiv IICCMER) și Octav Bjoza (președintele AFDPR). Intrarea este liberă.

Organizatorii evenimentului sunt: Fundaţia Culturală „Negru Vodă” Făgăraş, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, Muzeul Rezistenţei Anticomuniste Făgăraş, Universitatea Transilvania din Braşov, Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat” şi Academia „Brâncoveanu” Sâmbăta de Sus.

Prof. Univ. Dr. Otniel Bunaciu despre Seminarul Teologic Baptist, Școala de diaconițe, Facultatea de Teologie Baptistă


Emisiunea Esențe – Marius Silveșan despre cartea Bisericile Creștine Baptiste din România


Emisiunea Esențe, moderată de Cătălin Dupu, l-a avut ca invitat pe istoricul Marius Silveșan pentru a discuta despre cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965).

Bisericile Creștine Baptiste din România 1948-1965 - copertă față

Audio & Video : Interviu cu Prof. Dr. Iosif Țon


Iosif Țon la Centenarul Ioanid&Carman - dec 2012

Profesorul Iosif Țon a acordat în dat de 27 aprilie 2016 un interviu lui Daniel Grigoriciuc pentru Radio Vocea Evangheliei Suceava. Sunt prinse elemente importante și interesante acolo.

În cadrul acestui interviu profesorul Iosif Țon vorbește pe scurt despre modul în care L-a cunoscut într-un mod personal și individual pe Isus Hristos ca mântuitor personal, despre faptul că a început Seminarul Teologic Baptist, iar apoi a renunțat și a lucrat timp de 10 ani ca profesor de limba română. Amintește contextul în care a reușit să ajungă la studii teologice în Anglia, plecarea în America în anii 80 și slujirea la Radio Europa Liberă. Ajunge la momentul prăbușirii comunismului în România și la rolul său în inițierea și formarea Alianței Evanghelice din România, Radio Vocea Evangheliei, Institutului Biblic Emanuel din Oradea (Actualmente Universitatea Emanuel din Oradea), Fondarea Editurii Cartea Creștină.

Bogdan Emanuel Răduț, Alianța Evanghelică din România (copertă)

Veți regăsi informații interesante și despre cărțile pe care profesorul Iosif Țon le-a scris, dar și despre ceea ce face în prezent. Este amintită aici și lucrarea Manifestul creștin (inițial aceasta s-a intitulat Rolul creștinului în socialism), dar și cartea Credința adevărată și o altă lucrare legată tot de credință intitulată Căderea în ritual.

Nu veți regăsi informații sensibile nici din perioada comunistă și nici din cea postcomunistă.

 

Cel de-al doilea interviu, este cel video pe care l-am realizat împreună cu istoricul Bogdan Emanuel Răduț la sfârșitul anului 2015. În cadrul acestui interviu, care se concentrează pe familia fratelui Iosif Țon și tinerețea acestuia, sunt informații relevante despre modul în care tatăl dânsului a cunoscut credința baptistă, dar și despre persecuțiile îndurate de baptiști în perioada interbelică.

Iosif Țon împreună cu familia (1974)

Un element inedit, care bineînțeles trebuie verificat și din alte surse, este acela al modului în care baptiștii au primit recunoașterea statutului de cult religios în toamna anului 1944.

Ambele interviuri au tentă biografică și prezintă diferite laturi ale vieții personale și de slujire ale profesorului Iosif Țon.

Marius Silveșan în dialog (12) cu pastorul Corneliu Ardelean despre implicarea baptiștilor români în acțiuni de protest social împotriva regimului comunist


În vara acestui an (2015) am avut privilegiul de a avea un dialog cu un om deosebit, domnul Corneliu Ardelean, actualmente pastorul Bethel Romanian Church din Vancouver, Canada. Am ajuns să discut cu pastorul Corneliu Ardelean plecând de la articolul despre Implicarea baptiștilor români în acțiuni de protest social împotriva regimul comunist publicat în Revista Creștinul Azi, Nr. 4/2013, pp. 9-10.

Discuția a pornit cu o prezentare generală, iar apoi ne-am axat pe contextul și acțiunile efective de implicare a domnului Corneliu Ardelean în acțiuni de protest social, în anii 80 ai secolului XX, împotriva regimului comunist.

În partea a doua a acestui material (de la minutul 20) continuăm discuția de la momentul în care pastorul Corneliu Ardelean a fost invitat la Miliție la întâlnirea cu maiorul Burlan.
Avem aici și portretul tatălui, precum și aspecte din perioada copilăriei, a școlii și persecuțiile și batjocura suferite datorită credinței.
Impactul colaborării cu organizații precum Navigatorii și Biblical Education by Extension (BEE).
Nelu Brisc, Levi Marian, Miheț Titus de la Zalău, frați alături de care timp de șase ani a studiat Scriptura. În acest context a ajuns pastor fără Seminar.
care era implicarea pastorului Levi Marian în sistemul celor de la BEE. Levi Marian fusese exmatriculat de la Facultatea de petrol sau Mine din Petroșani. Corneliu Ardelean face aici și portretul lui Levi Marian.
Relația cu pastorul Iosif Țon.
Este amintit impactul acțiunilor lui Liviu Olah
În partea a treia (de la minutul 40) continuăm discuția despre pastorul Iosif Țon. Învățătura lui Iosif Țon a avut o influență deosebită asupra modului cum s-a raportat regimului și autorităților.
De asemenea, l-am rugat pe interlocutorul meu să menționeze mai multe lucruri despre Liviu Olah.
Vorbește despre perioada studiilor intensive la Seminarul Teologic Baptist din București (1987-1989), de colegii pe care i-a avut atunci.
L-am rugat pe pastorul Corneliu Ardelean să vorbească și despre oamenii care i-au influențat viața. Pe lângă cei pe care deja i-a amintit sunt aduse în atenție nume precum Vasile Talpoș, profesor de homiletică, cel care l-a învățat cum să analizeze Biblia sistematic.
Vasile Taloș, un om de o demnitate deosebită.
Vorbește și despre vizita lui Billy Graham în România în 1985.
Revoluția din decembrie 1989
Perioada de libertate de după decembrie 1989.
Cum a ajuns în Canada la Vancouver și ce a făcut acolo se regăsește în partea de final a interviului, dialogului, pe care l-am avut cu dânsul în luna iulie 2015.
În final l-am rugat să transmită un gând pentru cei care ne urmăresc.

Buni Cocar: Amintiri (9)


Prin intermediul episodului 9 al amintirilor sale, pastorul Buni Cocar realizează o portretizare foarte frumoasă a lui Eugeniu Jurenco. Din câte știu acesta era din Basarabia, a fost implicat în distribuirea de Biblii în perioada comunistă și a fost o vreme administrator la Seminarul Teologic Baptist din București. Cred că la un moment dat un pastor, posibil Constantin Bălgrădean, secretar general al cultului, i-a pus în vedere să își găsească locuință în altă parte și să elibereze camera de la Seminar.

Romania Evanghelica

52

Nu stiu cati l-au cunoscut sau cati isi mai amintesc de Eugen Jurenco … Eu n-am cum sa-l uit fiindc-a fost vecinul nostru, al seminaristilor, timp de cativa ani (intre 74 si 78)…

Familia Jurenco nu era singura familie care locuia pe atunci in cladirile Seminarului, dar la celelalte doua era de-nteles, una se numea Socaciu iar cealalta Bunaciu si daca in loc de Jurenco as fi dat acolo peste „Popovici” sau „Trutza”, nu m-as fi mirat, dar …, Jurenco?

Incetul cu incetul am aflat ca fratele Eugen Jurenco este membru in Biserica de pe Titulescu, ca este si-n comitet, tine si scoala duminicala, dar nici aceste informatii nu explicau prea multe.

Intr-o zi mi s-a spus ca apartamentul lui Jurenco este „depozit” de Biblii … Nu mi-a venit sa cred. Nu era de crezut. Depozit de Biblii sosite clandestin in tara, tocmai in curtea Seminarului? Cine si-ar fi imaginat?…

Vezi articol original 487 de cuvinte mai mult

%d blogeri au apreciat asta: