Arhive etichetă: Daniel Barbu
Politologul Daniel Barbu a fost numit consilier prezidenţial

Foto: Agerpres
Ziarul Adevărul, precum și alte publicații centrale sau locale anunțau ieri, 7 august 2012, faptul că profesorul universitar și politologul Daniel Barbu a fost numit consilier prezidențial de către președintele interimar Crin Antonescu, urmând să preia departamentul pentru Analiză Politică.
Conform informațiilor publicate pe pagina ziarului Gândul, profesorul Daniel Barbu s-a născut pe 21 mai 1957, are experienţă în domeniul politicii, fiind publicist, eseist, jurnalist şi profesor la Facultatea de Şiinţe Politice, din cadrul Universităţii București.
Conform ziuaveche.ro, Daniel Barbu este doctor în istorie și filosofie. În trecut, acesta a deținut funcția de decan al Facultății de Științe Politice şi pe cea de director al Institutului de Cercetări Politice al Universității din București (1999-2011). Daniel Barbu a mai lucrat în Administraţia Prezidenţială, în perioada 1997-1998, când a fost consilier de stat, pe vremea preşedintelui Emil Constantinescu. În 2000, a fost decorat cu Ordinul Naţional Steaua României, pentru activitatea în domeniul învățământului superior.
Partajează asta:
- Tweet
- Trimite unui prieten un email cu o legătură(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
- Imprimare(Se deschide într-o fereastră nouă) Imprimare
- Partajează pe Reddit(Se deschide într-o fereastră nouă) Reddit
- Partajează pe Tumblr
- Partajează pe Telegram(Se deschide într-o fereastră nouă) Telegram
- Partajează prin WhatsApp(Se deschide într-o fereastră nouă) WhatsApp
Sesiune de comunicări știintifice: Implicarea socială a bisericilor creștine în perioada contemporană
FACULTATEA DE TEOLOGIE BAPTISTĂ,
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
INSTITUTUL TEOLOGIC BAPTIST BUCUREȘTI și
FUNDAȚIA PROVIDENȚA
organizează
Sesiunea de Comunicări Științifice cu participare internațională cu tema:
Implicarea socială a bisericilor creștine în perioada contemporană
Evenimentul se va desfăşura vineri, 25 mai 2012, în Sala mare a Bibliotecii Școlii Rut, Str. Lacul Bucura, nr. 9-13, sector 5, București. Sesiunea de comunicări științifice marchează sărbătorirea a 20 de ani de implicare socială a Fundației Providența, care este și sponsor al simpozionului.
Vor prezenta lucrări:
Prof. Dr. Otniel Ioan Bunaciu, decan, Facultatea de Teologie Baptistă, Universitatea din București și președinte, Fundația Providența
Prof. Dr. Daniel Barbu, Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București
Conf. Dr. Daniel Mariș, rector, Institutul Teologic Baptist București
Gunnar Bremer, German Baptist Aid, Uniunea Baptistă din Germania
Lect. Dr. Sorin Bădrăgan, decan, Institutul Teologic Baptist București
Va participa și Dr. Daniel Vestal, președinte al Cooperative Baptist Fellowship, Statele Unite ale Americii
Program:
9.30 -11.30 – Prezentarea lucrărilor
11.30 – 12.00 Pauză de cafea
12.00 – 12.10 Program artistic al elevilor Școlii Rut
12.10 – 13.00 – Salutări din partea oficialităților
13.00 – 14. 00 Prânz
14. 00 – 15.30 – Întrebări și concluzii
P.S. va rugam sa confirmati participarea până în data de 22.05.2012.
Mulțumim,
Ema Talpoș,
Facultatea de Teologie Baptistă din București
********************
UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI
FACULTATEA DE TEOLOGIE BAPTISTĂ
Str. Berzei, nr. 29, Sector 1,
BUCUREȘTI
Telefon/Fax: (+40) 021 318 1593
E-mail: teologiebaptista@yahoo.com
http://revistacrestinulazi.ro/2012/05/bucuresti-sesiune-de-comunicari-stiintifice/
Partajează asta:
- Tweet
- Trimite unui prieten un email cu o legătură(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
- Imprimare(Se deschide într-o fereastră nouă) Imprimare
- Partajează pe Reddit(Se deschide într-o fereastră nouă) Reddit
- Partajează pe Tumblr
- Partajează pe Telegram(Se deschide într-o fereastră nouă) Telegram
- Partajează prin WhatsApp(Se deschide într-o fereastră nouă) WhatsApp
Sorin Sabou – Firea românilor si Evanghelia (IV)
Partajează asta:
- Tweet
- Trimite unui prieten un email cu o legătură(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
- Imprimare(Se deschide într-o fereastră nouă) Imprimare
- Partajează pe Reddit(Se deschide într-o fereastră nouă) Reddit
- Partajează pe Tumblr
- Partajează pe Telegram(Se deschide într-o fereastră nouă) Telegram
- Partajează prin WhatsApp(Se deschide într-o fereastră nouă) WhatsApp
Sorin Sabou – Firea romanilor si Evanghelia (I)
Partajează asta:
- Tweet
- Trimite unui prieten un email cu o legătură(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
- Imprimare(Se deschide într-o fereastră nouă) Imprimare
- Partajează pe Reddit(Se deschide într-o fereastră nouă) Reddit
- Partajează pe Tumblr
- Partajează pe Telegram(Se deschide într-o fereastră nouă) Telegram
- Partajează prin WhatsApp(Se deschide într-o fereastră nouă) WhatsApp
Bogdan Duca, ”Tentaţia marxismului. Elemente marxiste în doctrina socială a Bisericii Catolice”

Bogdan Duca (facebook.com)
Un amic a finalizat cu succes studiile doctorale în cadrul Universității București cu o temă despre Biserica Catolică. Lucrarea a fost coordonată de către Prof. univ. dr. Daniel Barbu. Preiau mai jos de pe blogul său http://romanianneocon.wordpress.com/ prezentarea susținută în timpul ceremoniei.
„Verdictul istoriei s-ar putea dovedi a fi acela că redeşteptarea conştiinţei sociale creştine a constituit singura realizare pozitivă a lui Karl Marx” reflecta Karl Popper despre tentaţia marxismului asupra gândirii sociale creştine. Această teză de doctorat, susţinută astăzi public, dă dreptate filosofului austriac, în sensul în care în secolul XX, sub impulsul marxismului, reflecţia şi acţiunile Bisericilor şi confesiunilor creştine au căpătat o prioritară dimensiune socială. Desigur, această temă se ocupă de un aspect particular al gândirii sociale creştine, doctrina socială a Bisericii Catolice, aşa cum este ea înţeleasă şi formulată începând cu secolul al XIX-lea. Dar puterea de influenţă a doctrinei sociale catolice asupra reflecţiei sociale creştine este un fapt deja demonstrat de o întreagă literatură de specialitate. Menţionăm doar faptul cumva anecdotic că unica lucrare de sinteză a magisteriului social ortodox apărută în România de după decembrie 1989 conţine şi enciclica Rerum novarum.
Teza de doctorat pe care o susţin public astăzi se desfăşoară pe două planuri. Unul din planuri (capitolele I- VI) urmăreşte cursul istoric al evoluţiei doctrinei sociale catolice din perioada pre-modernă până la ultima enciclică socială a papei Benedict al XVI-lea (Caritas in veritate). Aceste capitole încearcă să construiască şi o istorie paralelă între evoluţia doctrinei sociale catolice şi viaţa zbuciumată a marxismului, încercând să surprindă punctele de contact dar şi caracteristicile diverselor marxisme ce au putut influenţa sau nu catolicismul.
Această cercetare cronologică şi factuală a stat la baza descoperirii discontinuităţilor din interiorul magisteriului social catolic, discontinuităţi ce, în opinia mea, argumentată chiar de acest excurs istoric, au favorizat tentaţia marxismului. Aceste discontinuităţi, ce pot fi regăsite şi în istoria ecleziastică premodernă, afectând domenii teologice colaterale doctrinei sociale, precum ecleziologia şi dreptul canonic, par să jaloneze, în opinia mea, istoria Catolicismului, împărţind-o în epoci distincte.
Conciliul Vatican II, pregătit desigur de o întreagă evoluţie a magisteriului catolic de la papa Benedict al XV-lea încoace reprezintă ultima discontinuitate din istoria ecleziastică,accentuarea aspectului social al misiunii Bisericii, făcută de conciliu şi de cei ce au administrat şi continuă să administreze litera şi (mai ales) “spiritul” documentelor conciliare, făcând acest moment deosebit de important pentru subiectul acestei cercetări doctorale.
Pentru a demonstra această discontinuitate,am luat ca punct de reper tocmai enciclica considerată a fi Magna Charta a doctrinei sociale catolice, Rerum novarum şi pe autorul acesteia, papa Leon al XIII-lea. Am încercat să arăt caracterul conservator, loial Bisericii Catolice aşa cum fusese gândită la conciliul de la Trident, al magisteriului acestui pontificat care, departe de a propune ceva nou, insistă tocmai pe replierea în tradiţie. Considerat reformator din pricina enciclicei Rerum novarum, Leon al XIII-lea a fost nu doar autorul de facto al celebrului Syllabus, al predecesorului său, Pius al IX-lea, dar şi cel ce propune tomismul ca singură filosofie oficială a Bisericii Catolice. Chiar Rerum novarum este dovada felului în care, distingând între magisteriul normativ (loial jusnaturalismului) şi spiritualitatea ordinului dominican, din care sfântul Toma făcea parte, papa condamnă indirect, fără să nominalizeze, doctrina despre proprietate a doctorului angelic.
Abia pontificatul papei Benedict al XV-lea, sau mai precis condiţiile externe ce au particularizat acest pontificat (primul război mondial) forţează schimbarea perspectivei Bisericii Catolice asupra chiar rolului Sfântului Scaun în raport cu lumea. Benedict reia, în deplină armonie cu diplomaţia vaticană din acea vreme, loială doctrinei gelasiene, o viziune asupra catolicităţii mesajului magisterial.
Toată această perioadă, discursul social al Romei este dominat de o singură temă, vizibilă încă din secolul al XVIII-lea, denunţarea modernismului, înţeles ca o sumă a erorilor, şi erezie. Socialismul nu este condamnat decât din perspectiva dispreţului său faţă de proprietatea privată, subiect al dreptului natural pentru magisteriul catolic ca şi pentru materialismul său dialectic.
Quasi-sinonimia dintre modernism, liberalism şi progresism din secolul al XIX-lea, face ca socialismul, prin anti-liberalismul său, să poată fi privit dinspre Catolicism ca un posibil “tovarăş de drum”.
Revoluţia bolşevică, în primii săi ani, a fost privită de Roma cu un amestec de nelinişte şi speranţă: nelinişte faţă de politicile anti-clericale ale tânărului regim sovietic şi speranţă că acest anticlericalism, care a distrus oricum autocraţia ortodoxistă şi anti-catolică a Rusiei imperiale, nu este altceva decât un simplu şi trecător exces revoluţionar. Însă speranţa iluzorie va fi repede spulberată, Biserica Catolică fiind obligată să se confrunte direct cu ideologia comunistă pe care o condamnă ca fiind intrisec perversă (Pius al XI-lea).
Marxismul însuşi cunoaşte evoluţiile sale, multe dintre ele independent sau în relativă opoziţie faţă de comunismul bolşevic, condamnarea fermă a comunismului de către Pius al XI-lea şi excomunicarea comuniştilor catolici de către Pius al XII-lea, provocând, paradoxal înmulţirea posibilităţilor tentaţiei din perspectiva unor marxisme mai mult sau mai puţin imaginare (în sensul dat expresiei de Aron).
Nici comuniştii loiali Internaţionalei a IV-a nu au ignorat posibilităţile şi foloasele electorale ale colaborării pe linie socială dintre ei şi catolici. Politica mâinii întinse, propusă de Thorrez în Franţa, alăturarea în lupta de rezistenţă antinazistă a catolicilor şi comuniştilor, apariţia mişcării preoţilor muncitori, apariţia intelectualilor catolici progresişti care vedeau în Karl Marx un potenţial nou aristotel pentru o nouă scolastică catolică, sunt tot atâtea momente de întâlnire făcute în ciuda sau pur şi simplu întru ignorarea unui magisteriu ferm anti-comunist.
În perioada de după al doilea război mondial, Biserica Catolică este obligată să accepte despărţirea de propriul său copil politic: creştin-democraţia. Această doctrină politică ivită din deschiderea propusă de Pius al X-lea catolicilor italieni la începutul secolului XX, se înstrăinează tot mai mult de conservatorismul magisteriului papal, opţiunea pentru democraţie eclipsând definitiv pe cea pentru creştinism. Anii 50 acutizează această ruptură (mai ales după eşecul aşa-numitei “operaţiuni Sturzo”), divorţul fiind consfinţit de…..referendumul cu privire la divorţuri din Italia anilor 70.
Conciliul Vatican II va evita să condamne comunismul, în ciuda solicitării unei părţi a episcopatului catolic în acel sens. În atmosfera postconciliară ceea ce nu a fost condamnat a fost receptat ca fiind ceva acceptat. Discursul social catolic de la Vatican II a fost marcat de respingerea modernismului liberal, poziţiile condamnării fiind tot mai accentuat de stânga. Urmând unui trend remarcat de Alain Besancon ca având început în magisteriul social al papei Pius al XI-lea, doctrina socială catolică şi-a modificat substanţial raportarea la dreptul natural. Viziunea asupra proprietăţii a suferit astfel o transformare dramatică în documentele conciliare faţă de cea din timpul pontificatului lui Leon al XIII-lea, de exemplu.
Condamnând modernismul liberal, de această dată identificat cu capitalismul, instrumentarul teoretic marxist a devenit interesant pentru teoreticienii sociali catolici. Acest fapt va genera în forma sa radicală (condamnată de Roma) teologia eliberării din America latină şi într-un mod mai moderat, va influenţa magisteriul social catolic de după anul 1989, când prăbuşirea lagărului socialismului real a făcut ca pericolul comunist să pară o poveste închisă.Al doilea plan al tezei mele de doctorat este unul teoretic.
Citește continuare pe http://romanianneocon.wordpress.com/
Partajează asta:
- Tweet
- Trimite unui prieten un email cu o legătură(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
- Imprimare(Se deschide într-o fereastră nouă) Imprimare
- Partajează pe Reddit(Se deschide într-o fereastră nouă) Reddit
- Partajează pe Tumblr
- Partajează pe Telegram(Se deschide într-o fereastră nouă) Telegram
- Partajează prin WhatsApp(Se deschide într-o fereastră nouă) WhatsApp
La multi ani, Prof. Dr. Daniel Barbu
![]()
Daniel Barbu (b. May 21, 1957) is a Romanian political scientist, publisher, essayist, journalist, and professor at the University of Bucharest‘s Faculty of Political Science. The head of the Research Institute at the University of Bucharest, and former dean of the Faculty, he was also director of Realitatea Românească, a daily newspaper, in 1991-1992. Barbu worked as a State Adviser for President Emil Constantinescu between 1997 and 1999. He is the author as of June 2007 of eight books and many more articles on political science, and a contributor to the magazine Sfera Politicii.
Early years
Barbu was born in Bucharest, and graduated from the Nicolae Bălcescu High School (the present-day Saint Sava National College) in 1976. In 1976, the Union of Communist Youth, official youth organization in Communist Romania, refused to grant him permission to attend either the Faculty of History-Philosophy or that of Law. Consequently, Barbu attended Art History in Cluj-Napoca, at the present-day Babeş-Bolyai University, graduating in 1980. He then was employed as a curator at the Village Museum (1980) and the National Museum of Romanian History (1981–1986). Between 1987 and 1992, he was a researcher at Bucharest University’s Institute of South-Eastern European Studies.
Post-1989
After the Romanian Revolution of 1989, he took doctoral training in Switzerland, at the University of Fribourg‘s Faculty of Theology; he received a Ph.D. in history from the Babeş-Bolyai University in 1991. In 1999, he took a second doctorate, in Philosophy, from the University of Bucharest, where he has been teaching since 1991.
Between 1990 and 1991, he was head of Editura Meridiane, a prestigious Bucharest-based publishing house.
Barbu was the Dean of the Political Science Department of the University of Bucharest from 1994 to 2000, and then again from 2002 to 2004. Since 2004, he has been the Political Science Chair of the Political Science Department of the University of Bucharest.
He has been a visiting Professor at the École des hautes études en sciences sociales in Paris, the La Sapienza University in Rome, the National and Kapodistrian University of Athens, Pittsburg State University, Jackson State University, and many others.
Barbu has specialized in the Comparative History of European Civilizations, Political Science and Comparative Political Science, Social and Political Models of the State, Minorities and Confessional Groups in Romania, Constitutions, Government, and Politics in Europe, Totalitarian Regimes, Communisme et Socialisme d’État, and Political Anthropology.
Latest works
- Die abwesende Republik [The Absent Republic], Frank & Timme, Berlin, 2009.
- Politica pentru barbari [Politics for the Barbarians], Nemira, Bucharest, 2005.
- Republica absentă. Politică şi societate în România postcomunistă [The Absent Republic. Politics and Society in Post-Communist Romania], 2nd edition (revisited), Nemira, Bucharest, 2004.
- Bizanţ contra Bizanţ. Explorări în cultura politică românească [Byzantium contra Byzantium. Exploring Romanian political culture], Nemira, Bucharest, 2001 (1st ed. 1999).
- O arheologie constituțională românească. Studii şi documente [A Romanian constitutional archeology. Studies and documents], Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2000.
- Byzance, Rome et les Roumains. Essais sur la production politique de la foi au Moyen Âge [Byzantium, Rome, and the Romanians. Essays on the political production of faith in the Middle Ages], Éditions Babel, Bucarest, 1998.
- Şapte teme de politică românească [Seven Themes of Romanian Politics], Antet, Bucharest, 1997.
Pentru alte detalii accesați http://www.unibuc.ro
Ca unul care am avut personal onoarea să-l cunosc și să-l apreciez pentru profesionalitatea analizelor sale îi urez la mulți ani. Pentru cei interesați, menționez că site-ul Istorie Evanghelică a publicat de-a lungul timpului mai multe articole ale distinsului politolog, precum și anunțuri despre conferințe sau prelegeri la care acesta a participat.
Partajează asta:
- Tweet
- Trimite unui prieten un email cu o legătură(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
- Imprimare(Se deschide într-o fereastră nouă) Imprimare
- Partajează pe Reddit(Se deschide într-o fereastră nouă) Reddit
- Partajează pe Tumblr
- Partajează pe Telegram(Se deschide într-o fereastră nouă) Telegram
- Partajează prin WhatsApp(Se deschide într-o fereastră nouă) WhatsApp
Cele 6 ipostaze ale creștinului din România
Publicații fără apartenență religioasă au oferit zilele acestea suplimente explicit religioase
. De la publicații sportive și tabloide la ziare quality, acestea au oferit cititorilor cărți pentru copii, filme religioase sau chiar Biblia.
Și revista Historia oferă un conținut editorial de sezon, o analiză a contextului religios românesc care să vină ca un răspuns la întrebarea: „De ce suntem ortodocși?”. Se știe că discursul acesta a fost „mai mult propagandistic, ideologic și încorsetat în clișee, cărora nici măcar nu le cunoaștem originea”, scrie Adevărul. Între cei ce semnează articolele sunt Neagu Djuvara, Răzvan Theodorescu, Radu Preda, Daniel Barbu, Dan Dungaciu.
Deși cifrele arată o majoritate ortodoxă, „datele sunt însă extrem de înşelătoare în privinţa cunoaşterii de fond a sentimentului religios pe care laicul român îl trăieşte şi îl practică”, spune Adevărul. Ca atare, prezintă șase ipostaze sociologice ale religiozității românilor.
1. Prima este aceea a omului religios, credinciosul clasic, care frecventează biserica regulat și are cunoștințele catehetice de bază.
2. A doua categorie e dată de „pelerin”, descris ca „spectatorul fervent şi frecvent al oricăror procesiuni: înfăţişări de icoane, moaşte sau alte «instrumente» eficace religios”.
3. A treia categorie este cea a „credinţei fără apartenenţă”, în care omul crede, dar nu se mai aliniază crezului tradițional al bisericii.
4. „Aparținătorul fără credință” este cel care se consideră parte a bisericii, dar nu prin legături de credință ci prin conexiuni istorice, culturale.
5. În cea de-a cincea postură este „creștinul nepracticant”. El se consideră religios, dar nu manifestă un spirit patriotic față de biserică și nu o frecventează.
6. Ultima categorie este cea a „indiferentului”, care nu se declară ateu, pentru că nici nu îl mai interesează problema. El se declară creștin din inerție, dar este „anesteziat religios”.
Sursa: semneletimpului.ro
Articole similare
De ce suntem ortodocşi?
Razvan Theodorescu: E o enormitate a afirma ca ne-am nascut ortodocşi
De ce religia catolică a cumanilor nu i-a influenţat pe români. Interviu cu Neagu Djuvara
Partajează asta:
- Tweet
- Trimite unui prieten un email cu o legătură(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
- Imprimare(Se deschide într-o fereastră nouă) Imprimare
- Partajează pe Reddit(Se deschide într-o fereastră nouă) Reddit
- Partajează pe Tumblr
- Partajează pe Telegram(Se deschide într-o fereastră nouă) Telegram
- Partajează prin WhatsApp(Se deschide într-o fereastră nouă) WhatsApp
Conferinta “Romania contemporana: de-secularizata sau post-seculara”

Mai multe detalii pe site-ul catholica.ro
Partajează asta:
- Tweet
- Trimite unui prieten un email cu o legătură(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
- Imprimare(Se deschide într-o fereastră nouă) Imprimare
- Partajează pe Reddit(Se deschide într-o fereastră nouă) Reddit
- Partajează pe Tumblr
- Partajează pe Telegram(Se deschide într-o fereastră nouă) Telegram
- Partajează prin WhatsApp(Se deschide într-o fereastră nouă) WhatsApp
Anticomunismul s-a rostit cu mijloacele intelectuale ale puterii comuniste
”Anticomunismul s-a desfăşurat (…) în gîndire şi s-a rostit cu mijloacele intelectuale ale puterii comuniste”.
Daniel Barbu, Ceauşescu şi poporul, în Revista Historia, An X, Nr.99, Martie 2010, p.97
Partajează asta:
- Tweet
- Trimite unui prieten un email cu o legătură(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
- Imprimare(Se deschide într-o fereastră nouă) Imprimare
- Partajează pe Reddit(Se deschide într-o fereastră nouă) Reddit
- Partajează pe Tumblr
- Partajează pe Telegram(Se deschide într-o fereastră nouă) Telegram
- Partajează prin WhatsApp(Se deschide într-o fereastră nouă) WhatsApp
Trecutul in discursul actorilor politici
Actorii (politici) care utilizează trecutul în discursul lor o fac de regulă pentru a atribui răspinderi în contul adversarilor lor şi pentru a se sustrage de la aprticiparea de la acelaşi trecut comun.
Daniel Barbu, Ceauşescu şi poporul, în Revista Historia, An X, Nr.99, Martie 2010, pp.96-97
Partajează asta:
- Tweet
- Trimite unui prieten un email cu o legătură(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
- Imprimare(Se deschide într-o fereastră nouă) Imprimare
- Partajează pe Reddit(Se deschide într-o fereastră nouă) Reddit
- Partajează pe Tumblr
- Partajează pe Telegram(Se deschide într-o fereastră nouă) Telegram
- Partajează prin WhatsApp(Se deschide într-o fereastră nouă) WhatsApp

Și revista Historia oferă un conținut editorial de sezon, o analiză a contextului religios românesc care să vină ca un răspuns la întrebarea: „De ce suntem ortodocși?”. Se știe că discursul acesta a fost „mai mult propagandistic, ideologic și încorsetat în clișee, cărora nici măcar nu le cunoaștem originea”, scrie Adevărul. Între cei ce semnează articolele sunt Neagu Djuvara, Răzvan Theodorescu, Radu Preda, Daniel Barbu, Dan Dungaciu.









