Semneletimpului.ro : Discursul susținut de Papa Francisc în fața Congresului SUA (transcriere)
Photo credit : tekkie.co
Pe 24 septembrie 2015 Papa Francisc s-a adresat Camerelor reunite ale Congresului Statelor Unite ale Americii, discurs pe care cei de la Semnele Timpului.ro l-au tradus și publicat pe site-ul lor
Din anul 1965, Statele Unite s-au bucurat de opt vizite papale, însă vizita papei Francisc este cu totul deosebită, întrucât el este primul și poate va fi singurul papă care se adresează direct Congresului american, în stilul în care președintele american ține discursul anual despre starea națiunii. Un singur membru al Congresului și-a exprimat intenția de a boicota discursul, în rest atmosfera fiind electrifiantă. Este, fără îndoială, un moment interesant atât pentru membrii catolici, cât și pentru cei cu alte convingeri, atât pentru republicani, cât și pentru democrați.
Transcrierea discursului este disponibilă aici: http://semneletimpului.ro/religie/papa/papa-in-fata-congresului-american-un-discurs-istoric-live-text.html
În cadrul discursului său, Papa Francisc s-a referit la istoria SUA, la lupta pentru libertate, pentru drepturi politice și sociale, la patru personalități americane care au contribuit semnificativ la construirea Americii moderne, la problemele legate de refugiați, fără a aminti de Statul Islamic și violențele datorate acestuia. De asemenea, Suveranul Pontif a făcut referiri în discursul său la problemele climatice, dar și la familie văzută ca un fundament al societății, fără a menționa în mod expres faptul că familia reprezintă uniunea dintre un bărbat și o femeie.
Discursul său este unul interesant și a adus în atenția congresmenilor problemele actuale ale societății americane subliniind că ei sunt aleși de popor în calitate de reprezentanți ai acestora fapt pentru care trebuie să lucreze, să acționeze pentru binele comun al societății.
Partajează asta:
Sondaj CNN – Papa, cel mai popular om în viaţă
Conform unui sondaj realizat de ORC International pentru CNN, Papa Francisc a fost desemnat de către respondenți cel mai popular om în viață. Sondajul comandat de CNN dovedește interesul și aprecierea pe care oamenii o au față de slujirea Papei Francisc. Dovada popularității sale este evidențiată și de desemnarea sa ca omul anului de către Time magazine și The Advocate, o publicație a homosexualilor și lesbienelor. În opinia mea este interesantă această desemnare a Papei ca omul anului, de către Revista Advocate în condițiile în care suveranul pontif nu este de acord cu astfel de practici.
Iată mai jos articolul în limba română prelucrat de cei de la Revista Semnele Timpului. Materialul in extenso se regăsește la link-ul cu sursa CNN de la sfârșitul acestui articolului.
Se vorbește și se scrie atât de mult despre el, încât, chiar şi fără rezultatele unui sondaj de opinie am putea deduce că Papa Francisc este o personalitate contemporană populară. Dar o confirmă şi un sondaj de opinie recent, realizat de ORC International pentru CNN.
Trei din patru americani şi 88% dintre catolicii americani au o opinie favorabilă despre noul papă, iar 86% dintre cei intervievaţi consideră că reuşeşte să fie conectat la problemele contemporane.
În plus, doar 4% dintre americani îl consideră prea conservator şi 7% prea liberal. Restul de 87% care şi-au exprimat opinia consideră că este cel mai potrivit om pentru a conduce Biserica Catolică la acest moment.
Sursa: CNN
Partajează asta:
Convingerea care poate schimba istoria unei națiuni. Convertirea lui Adoniram Judson
Date biografice preluate de pe http://en.wikipedia.org/wiki/Adoniram_Judson
Adoniram Judson, Jr. (August 9, 1788 – April 12, 1850) was an American Baptist missionary, who served in Burma for almost forty years. At the age of 25, Adoniram Judson[1] became the first Protestant missionary sent from North America[2] to preach in Burma. His mission and work led to the formation of the first Baptist association in America, inspired many Americans to become or support missionaries, translated the Bible into Burmese, and established a number of Baptist churches in Burma.
Articol preluat de pe http://www.semneletimpului.ro
La vârsta la care, astăzi, cei mai mulți tineri încă locuiesc cu părinții și încearcă să stoarcă fiecare picătură hedonistă din adolescența pe care și-o întârzie cât de mult mai pot, Adoniram Judson se îmbarca spre Burma, fiind primul misionar protestant trimis în afara țării de America de Nord. Se întâmpla în 1814, când Judson avea 25 de ani.
Adoniram Judson s-a născut în Massachusetts, în 1788, în familia unui pastor congregaționalist, însă avea să părăsească credința în care a fost crescut. Unii biografi spun că lucrul acesta s-ar fi întâmplat după ce l-a cunoscut pe Jacob Eames, un deist devotat scepticismului. Judson și Eames au devenit prieteni foarte buni, iar schimbul de idei dintre ei l-a determinat pe Adoniram să devină tot mai pasionat de filosofia franceză. În anul care a urmat absolvirii facultății, Adoniram Judson a deschis o școală pentru fete și a redactat două manuale (de gramatică și matematică). Alții relatează accentuând mai mult suferința pe care i-a provocat-o moartea surorii lui mai mici. În jurnalul lui, Judson nota în seara de 13 septembrie 1796, că după ce tatăl lui i-a dat vestea că Mary a murit, s-a gândit imediat la ultima predică a tatălui, cea în care spunea că până și bebelușii trebuie să hotărască să devină creștini, altfel ajung în iad. „Mesajul lui nu mi-a sunat drept atunci, însă acum m-a înfuriat. Am devenit atât de furios pe tata și credințele lui, încât l-am respins pe Dumnezeu. Nu voiam să am nimic de-a face cu Dumnezeul pe care Îl descria tatăl meu, acel Dumnezeu care putea să o trimită pe surioara mea nevinovată în iad.”
Paradoxal, tot un deces a fost și acela care l-a întors pe Adoniram Judson la credință. Într-o noapte din timpul unei călătorii într-un oraș micuț, Judson a fost cazat la un han, în singura cameră care mai era disponibilă la acel moment: una în vecinătatea unei camere în care se afla un om pe moarte. Auzind respirația grea a celui ce trăgea să moară, Judson s-a descoperit încolțit de întrebări: „Este omul acesta pregătit să moară? Asta e tot ce contează acum. Eu sunt?”. Însă vocea prietenului lui Jacob Eames îi răsuna ironic în minte: „Serios, Judson? Chiar atât de slab ești? Chiar ai fost lider de promoție la Universitatea Brown? Și te sperii de niște superstiții religioase?” Judson a pendulat toată noaptea între frică și rușinea de a-i fi frică, până ce gemetele din camera alăturată s-au oprit. Apoi a reușit să adoarmă. A doua zi, dimineață, Judson s-a trezit eliberat de frământările de cu o noapte în urmă și s-a dus la recepție să se intereseze ce se întâmplase cu omul din camera de lângă. „A murit” a fost răspunsul sec pe care i l-a dat recepționerul. „Știți cine era?” a investigat Judson. „Da, Un tânăr student la o facultate din Providence. Se numea Eames, Jacob Eames.”
Paralizat de veste, Judson a mai zăbovit în han câteva ore bune. Mai târziu avea să scrie despre acel moment: „Pierdut. Prin moarte, Jacob Eames a fost pierdut – irevocabil pierdut. Pierdut pentru prietenii lui, pentru lume, pentru viitor. Pierdut ca o pală de fum care se pierde în infinitatea aerului. Dacă opiniile lui Eames erau adevărate, nici viața nici moartea lui n-aveau niciun sens… Dar dacă Eames greșise? Dacă Scripturile aveau dreptate și Dumnezeul personal există?… „
În 1808, în timp ce urma cursurile seminarului teologic Andover, Judson a hotărât să își consacre viața lui Dumnezeu și, în ultimul an de facultate, a devenit misionar. Pasiunea lui pentru salvarea oamenilor din necredința care i-ar fi putut duce în iad l-a motivat puternic pe tânărul Judson să călătorească în afara continentului american și să ducă Evanghelia celor care nu o cunoșteau. Așa a ajuns în India, dar mai ales în Burma, unde avea să stea 33 de ani înainte să revină în America pentru o scurtă perioadă de timp. Judson a murit în Burma, în 1850, lăsând în urma lui o moștenire incontestabilă. Când a sosit în Burma, și-a fixat ca obiectiv să traducă Biblia în birmaneză și să formeze o biserică de 100 de membri până va muri. La moartea lui, reușise să traducă Biblia și să fondeze 100 de biserici, cu peste 8.000 de credincioși. În mare parte datorită influenței lui, Myanmarul este a treia cea mai mare comunitate de credincioși baptiști din lume, după SUA și India. În fiecare lună iulie, bisericile baptiste din Myanmar sărbătoresc „Ziua Judson”, comemorând sosirea misionarului în țară.
Adoniram Judson Story
Partajează asta:
București: Muzeul Crucii – Sala Dalles 28 aprilie – 2 mai 2013
http://romaniaevanghelica.wordpress.com
Expoziția Muzeul Crucii este organizată de Departamentul de Tineret al Bisericii Adventiste în colaborare cu asociația studențească AMICUS
Personajele biblice interpretate de actori, costumele de epocă, scenele bine realizate, versetele din Biblie atent alese și muzica tulburătoare, toate i-au impresionat profund pe vizitatori.
1. Scopul proiectului
Ca și în toate celelalte proiecte misionare, dorim ca să atragem atenția locuitorilor Bucureștiului către dragostea lui Dumnezeu. De asemenea, dorim să folosim acest moment în care oamenii sunt mai predispuși să asculte cuvintele Evangheliei
2. Câteva date
Perioada desfășurării proiectului este 28 aprilie – 2 mai 2013. Locația: Universitatea Populară Dalles. Sala a fost închiriată pentru întreaga perioadă iar celelalte activități ale instituției au fost anulate. Mulțumim bisericii Excelsis pentru facilitarea tratativelor.
Pe data de 28 aprilie va fi montat Muzeul, începând cu ora 13:00 iar pe 3 mai, vineri, va fi demontat.
3. Desfășurarea proiectului
În zilele de Luni, Marți, Miercuri și Joi, între orele 10:00 și 21:00, Muzeul va fi deschis vizitatorilor. Forma de vizitare va fi un traseu pe urmele Mântuitorului de la Casa lui Simon la Cina cea de Taină, apoi în Ghetsemani, la judecată, pe dealul Golgota, în mormânt si încheind cu Marea Trimitere.
http://odatapeluna.ro/proiecte/muzeul-crucii
Partajează asta:
Moștenirea unei dileme grele: Dietrich Bonhoeffer
Creștinii și-au pierdut „și capul și Biblia”, avertiza un tânăr teolog german în anii tulburi ai celei de-a Doua Conflagrații Mondiale. Numele tânărului – Dietrich Bonhoeffer. Cuvintele lui – o provocare și pentru generația prezentului.
Articol preluat de pe site-ul http://www.semneletimpului.ro
Scriitorul Eric Metaxas, autor al cărții Dietrich Bonhoeffer, pastor, martir, profet, spion, atrage atenția, într-un editorial publicat în Christian Post, că mesajul lui Bonhoeffer este încă unul actual și că moștenirea spirituală a lui Bonhoeffer rezonează și cu creștinii de azi. Metaxas consideră că o puternică ilustrație a acestei moșteniri o reprezintă spiritul de sacrificiu manifestat anul trecut de trei tineri implicați în masacrul din Colorado, care și-au pierdut viața interpunându-se între arma atacatorului și prietenele lor. „Ce anume i-a determinat să își riște viețile lor pentru tinerele fete?”, se întreabă Metaxas. Convingerea lui este că tinerii care s-au plasat în traiectoria gloanțelor au evidențiat „forța dragostei” în aceeași manieră în care Bonhoeffer a demonstrat-o, în urmă cu 68 de ani.
Ce a făcut Bonhoeffer?
În timpul frământărilor celui de-al Doilea Război Mondial, Bonhoeffer s-a interpus între evrei și naziști, fiind deseori în situația de a se exprima incisiv chiar și împotriva creștinilor care au cedat în fața retoricii antisemite a lui Hitler.
În opinia sa, Europa cea creștină trecea printr-o perioadă dramatică de derivă spirituală, care nu era altceva decât o consecință a adoptării filosofiei harului ieftin.Prin această expresie Bonhoeffer definea atitudinea superficială și duplicitară a creștinilor care doreau să se bucure de binecuvântările divine, fără să manifeste și spiritul (marcat de responsabilitate) al creștinismului. „Har ieftin este harul fără ucenicie, harul fără cruce, harul fără Iisus Hristos,” afirma Bonhoeffer în cartea sa de referință, „Costul uceniciei„.
Acuzând indiferența față de situația evreilor, Bonhoeffer a insistat pentru o intervenție a Bisericii [Evanghelice] în favoarea celor marginalizați: „Trebuie să se termine odată cu reţinerea motivată teologic faţă de acţiunile întreprinse de stat – acest lucru nu exprimă decât frica. «Vorbeşte tu pentru cei muţi» – mai ţine minte oare cineva din Biserică acest lucru care este cerinţa minimă a Bibliei în astfel de timpuri?”, reclama teologul german, așa cum citează revista Sojourners.
Revoltat de atitudinea colaboraționistă a Bisericii Evanghelice, Bonhoeffer a participat, alături de alte persoane cunoscute în spațiul german – precum teologul Karl Barth sau pastorul Martin Niemoller – la constituirea Bisericii Mărturisitoare. În cadrul acestei noi structuri denominaționale, el a avertizat că lupta împotriva nedreptăţilor trebuia desfășurată nu doar în cadrul bisericii, ci şi cu statul. Implicarea sa activă în subminarea guvernării naziste, inclusiv în sferă politică, a atras, drept consecință, arestarea sa, închiderea într-un lagăr de concentrare și, apoi, condamnarea la moarte prin spânzurare, pentru înaltă trădare.
Curajul de a trăi și curajul de a muri
Nu doar viața sa constituie un exemplu și un subiect de reflecție, ci și atitudinea sa în fața morții. Conform Christian Today, unul dintre medicii din lagărul în care a fost închis Bonhoeffer, care a asistat la aplicarea pedepsei capitale, relata că „la locul de execuție [Bonhoeffer, n.r.] a spus din nou o rugăciune și apoi a urcat treptele spre spânzurătoare, curajos și liniștit. În cei aproape 50 de ani am lucrat ca medic, cu greu am văzut un om să moară astfel în întregime supus voinței lui Dumnezeu”.
Remarcând curajul lui Bonhoeffer, manifestat atât în timpul vieții, cât și în pragul morții, pastorul Reinhold Niebuhr, sugera că viața acestuia „poate fi încadrată într-o istorie a apostolilor moderni […] În ciuda tinereţii sale – de abia împlinise treizeci de ani – el a fost unul dintre cei mai influenţi lideri ai rezistenţei bisericeşti din Germania. El a fost cu siguranţă cel mai hotărât dintre aceştia şi cel mai curajos” a afirmat în 1945 pastorul evanghelic american, citat de platforma online d@dalos, parte a serverului internațional UNESCO.
Dilemele etice generate de implicațiile acțiunilor lui Bonhoeffer
Între actele de curaj ale lui Bonhoeffer intră și o intenție dificil de catalogat drept exemplară: Bonhoeffer a planificat să îl ucidă pe Hitler. Pentru mulți creștini aceasta este o manifestare paradoxală. Cum ar putea un creștin autentic să intenționeze să ia viața unui om? Departe de a fi accesibil, răspunsul rămâne dilematic. Într-o întâlnire cu cititorii săi, Metaxas a oferit un exemplu contemporan: „Să presupunem că cineva în foaierul din biserică încearcă să ucidă oameni. Ar trebui un creștin doar să spună: «Mă voi ruga pentru aceasta» și să nu treacă la acțiune? Sau ar trebui ca acel creștin să ia arma pentru a preveni ca omul din foaier să ucidă mai multe persoane?” El a citat, de asemenea, celebra frază a lui Bonhoeffer: „Tăcerea în fața răului este rea”.
Pe Bonhoeffer, atitudinea care și-a pus amprenta supra vieții sale în perioada tulbure a nazismului l-a pus în conflict profund nu doar cu un anumit tip de regim politic, ci și cu o mare parte a tradiției religioase. Dilemele etice generate de deciziile sale continuă să existe și să îi confrunte pe cei care explorează relevanța lui Bonhoeffer pentru astăzi.
Bonhoeffer, o provocare pentru prezent?
Deşi profund ancorată în realităţile sumbre ale Germaniei interbelice, viața teologului german transcende cu mult epoca sa, provocând generația prezentă la momente de reflecție. Dincolo de dilema etică generată de deciziilor sale, este important să identificăm nu doar posibile similitudini cu perioada în care el a trăit, ci și eventualele reacții și atitudini necesare în condițiile rescrierii scenariului. În fața realităților cotidiene nu există spațiu pentru neutralitate. Opțiunile sunt puține, iar harul nu este deloc ieftin. De la distanță, Bonhoeffer ne indică și prețul pe care este posibil să îl plătim.
Te-ar putea interesa și
PROGRAMUL COLOCVIULUI „MARTIRIUL ÎN ANTICHITATEA CREŞTINĂ ŞI ÎN SECOLUL XX”. SÂMBĂTĂ 4 IUNIE 2011
GERMANII DIN EST VOR SĂ TRĂIASCĂ FĂRĂ RELIGIE
DIETRICH BONHOEFFER -TEHNOLOGIA A AJUNS UN SCOP ÎN SINE
VIAŢA ŞI ACTIVITATEA PASTORULUI LUTERAN DIETRICH BONHOEFFER
Partajează asta:
Billy Graham a fost numit de către Universitatea Carson-Newman „evanghelistul secolului XX”
Site-ul semneletimpului.ro anunță faptul că evanghelistul american Billy Graham a primit din partea Universității Carson-Newman, premiul/distincția de „Evanghelistul secolului XX”. Se menționează că știrea este preluată de la Charisma News fără disponibilitatea de a fi accesată direct prin intermediul unui link, că doar ce nevoie aveam ca oamenii să acceseze sursa direct și să vadă dacă informația este sau nu corectă.
Pentru mai multe informații accesați
Mai jos o fotografie de la decernarea premiului.
Randall O’Brien președintele Universității Carson-Newman și soția sa Kay, i-au înmânat lui Billy Graham la locuința sa din Montreat, N. C., premiul „Evanghelistul secolului XX”(charismanews.com)
Articole pe aceeași temă
ILLY GRAHAM 1949 LA CRUSADE NEWSREEL
BILLY GRAHAM – PRIMII ANI DIN VIATA SA
FESTIVALUL SPERANTEI CU FRANKLIN GRAHAM (IMAGINI SI DIN 1985)
BILLY GRAHAM: MOTIVE DE RECUNOȘTINȚĂ LA 93 DE ANI
WHO IS THE MOST INFLUENTIAL CHRISTIAN LEADER IN THE US?
WOODY ALLEN INTERVIEWS BILLY GRAHAM
1985 BILLY GRAHAM ● ROMANIAN TOUR (ROMANIA)
BILLY GRAHAM, DUMNEZEU ESTE TAINA FERICIRII!
APARIȚII EDITORIALE (9) – BILLY GRAHAM, APROAPE DE CASĂ: VIAȚA, CREDINȚA ȘI SFÂRȘITUL ALERGĂRII
BILLY GRAHAM ȘI PREȘEDINȚII SUA CĂRORA LE-A FOST CONSILIER
EVANGHELIZAREA LUI BILLY GRAHAM ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ(1985) – ARHIVĂ FOTO
CRUCIADA EVANGHELISTICĂ A LUI BILLY GRAHAM ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ – ARHIVĂ VIDEO 1985
AFACEREA „EVANGHELISTUL”. VIZITA LUI BILLY GRAHAM ÎN ROMÂNIA (1985)
Partajează asta:
Discursul dr. Ben Carson în cadrul evenimentului naţional Mic Dejun cu Rugăciune
Un articol preluat de pe semneletimpului.ro
Discursul medicului conservator Ben Carson l-a eclipsat pe cel al preşedintelui Obama, în cadrul evenimentului naţional Mic Dejun cu Rugăciune (MDR), titreazăWashington Times, într-un editorial publicat vineri.
Nicio vorbă din partea conservatorilor despre discursul preşedintelui Obama din cadrul Micului Dejun cu Rugăciune, un eveniment ecumenic organizat anual în Statele Unite. Anul acesta, dezbaterile de după evenimentul desfăşurat joi se învârt în jurul altui discurs: cel susţinut de directorul Diviziei de Neurochirurgie Pediatrică a Spitalului Johns Hopkins, Benjamin Carson.
Adresându-se publicului de pe aceeaşi scenă unde, 25 de minute mai târziu, a vorbit şi preşedintele ţării, dr. Carson a atacat noţiunea de „corectitudine politică”, pe care a calificat-o drept o ameninţare „periculoasă” pentru libertatea de exprimare. Neurochirurgul i-a încurajat pe americani să îşi transmită cu îndrăzneală ideile şi a făcut el însuşi o demonstraţie în acest sens, expunându-şi opiniile referitoare la datoria naţională, deficite, impozite şi reforma sănătăţii, chiar dacă ideile sale intrau adesea în contradicţie cu perspectivele exprimate public de preşedinte.
În debutul discursului său, Carson a condamnat corectitudinea politică drept „o chestiune oribilă” care este „periculoasă” pentru că stăvileşte libertatea de gândire şi expresie. „Am ajuns la un punct în care oamenilor le este, efectiv, frică să vorbescă despre ceea ce vor să spună, ca nu cumva să jignească pe cineva,” a declarat Carson, referindu-se, de exemplu, la oamenii care se abţin să mai spună „Crăciun fericit”. „Trebuie să trecem peste sensibilitatea aceasta care îi împiedică pe oameni să spună ce gândesc!”
Carson a discutat despre decadenţa morală a americanilor şi a avertizat că aceştia ar putea fi confruntaţi cu o soartă asemenea Romei Antice – o naţiune puternică şi prosperă, care şi-a pierdut locul de pe piedestalul istoriei, fiind distrusă din interior.
Aflat la doar câţiva metri distanţă de preşedintele Obama, dr. Carson a confruntat chestiunea datoriei şi deficitului de stat, spunând că acestea constituie „o mare problemă.” „Ce ziceţi de sistemul nostru de impozitare – atât de complex încât oricui îi este practic imposibil să respecte litera legii? Când mă uit în Biblia mea, ştiţi ce văd? Văd cea mai dreaptă Persoană din Univers – Dumnezeu – dându-ne un sistem. Se numeşte ‘zecime'”, a spus Carson, marcând un moment cheie al discursului, aplaudat la scenă deschisă de conservatori.
Reacţiile în social media la discursul neurochirurgului au fost vădit pozitive. „În sfârşit un conservator independent decide să ducă acest discurs pe terenul politic, aşa cum face şi Obama. Da, am avut o voce. Benjamin Carson,” posta politicianul conservator David Limbauch pe Twitter, citat de Twitchy.com.
Partajează asta:
Creștinii din Egipt sunt crucificați
Nu vin veşti prea bune din Egipt, în special legate de măsurile luate împotriva creştinilor de noua conducere islamică a ţării. Cel puţin, aşa arată câteva rapoarte date publicităţii de agenţii de ştiri din Orientul Mijlociu, citate de Christian Post.
Agenţiile au anunţat că adversarii actualului regim au fost spânzuraţi goi în copacii din faţa palatului prezidenţial. Totodată, creştinii care şi-au exprimat opoziţia faţă de campania preşedintelui împotriva libertăţii presei au fost bătuţi, abuzaţi şi crucificaţi.
Creştinii egipteni și alte grupuri religioase sunt persecutaţi astfel deoarece musulmanii radicali urmează foarte strict doctrina islamică, ce permite crucificarea inamicilor lui Allah. Pedeapsa prin crucificare este menţionată în Coran, Sura 5:33 şi, prin urmare, obligatorie în Sharia.
Frăţia Musulmană este grupul politic din rândurile căruia s-a ridicat actualul preşedinte egiptean Mohammed Morsi. Este foarte posibil, spun comentatorii orientali, ca sharia va fi inclusă în codul penal, ceea ce se va traduce în tot mai multe episoade sângeroase şi crucificări pentru creştinii din Egipt.
Christian Post menționează faptul că s-a lansat un apel către creștinii ortodocși copți ca aceștia să părăsească cât mai repede Egiptul. Aceiași sursă menționează faptul că pentru milioanele de creștini care nu vor reuși să părăsească țara persecuțiile nu vor înceta iar situația din punct de vedere al respectării libertății religioase va continua să se deterioreze.
Surse: Semnele Timpului și Christian Post.
Partajează asta:
Apel despre hirotonirea femeilor în Biserica Adventistă
Articol preluat de pe www.semneletimpului.ro
Conferința Generală a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea a făcut un apel oficial la unitate către bisericile adventiste din întreaga lume.
Apelul vine după ce mai multe biserici au decis să organizeze întâlniri în care să se discute hirotonirea femeilor ca pastori. Forul internaţional de conducere recunoaşte că subiectul este unul de interes şi că a mai fost dezbătut la sesiunile Conferinţei Generale din 1990 şi 1995, la care au participat reprezentanţi din toate diviziunile bisericii.
De asemenea, liderii Conferinţei Generale recunosc şi că lipsa unei soluţii pentru tensiunile crescând cu trecerea timpului a determinat frustrări şi în rândul credincioşilor. Conferinţa Generală a dat asigurări, prin toţi cei 40 de lideri seniori care au redactat apelul, că subiectul va fi pe ordinea de zi a celei de-a 60-a Conferinţă Generală, ce va avea loc în Texas, în iulie 2015.
În prezent, Biserica Adventistă crede că oricine, indiferent de sex, poate fi împuternicit, printr-un act de dedicare (punerea mâinilor), să desfăşoare anumite funcţii specifice. Astfel, dezbaterea despre hirotonirea femeilor nu este dacă femeile pot sau nu pot fi hirotonite în acest sens şi nu trebuie confundată cu permisiunea femeilor de a vorbi sau nu în biserică.
Problema cheie care se pune este dacă, printre diversele lucrări ale bisericii, femeile pot fi împuternicite în mod legitim prin hirotonire pentru a îndeplini funcţiile de conducere de prezbiteri sau pastori. Acestea includ funcţiile de a învăţa cu autoritate ca prezbiter sau pastor, de a organiza biserici, de a boteza credincioşi şi de a supraveghea turma în sens spiritual.
La data de 31 decembrie 2010, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea din întreaga lumea avea 60 de uniuni de conferinţe în 209 ţări şi număra 17 milioane de membri activi.
Istorie Evanghelica 