Referat avand ca obiect Memoriul lui Maier Ion privind publicarea unei ,,Antologii de creatie poetica crestina” – 1978 p.2
Public acum referatul Departamentului Cultelor referitor la Memoriul depus de Maier Ion privind publicarea unei ,,Antologii de creație poetică creștina”.
Prima parte a seriei de documente referitoare la publicarea unei antologii de ,,creație poetică creștină” care să includă și poeziile lui Traian Dorz a fost publicată sub titlul: Memoriul lui Maier Ion catre CC al PCR privind publicarea unei ,,Antologii de poezie crestina” – 1978
Referat avand ca obiect Memoriul lui Maier Ion
Referat avand ca obiect Memoriul lui Maier Ion p.2
Știe cineva ce s-a întâmplat cu cele zece volume (caiete) de poezii însumând circa 3000 de titluri din creația lui Traian Dorz?
Partajează asta:
Calvin si baptistii – 3 – Origini baptiste. Puritanismul englez via Persona
Puritani
Puritani (sursa, AICI)
Origini baptiste
Puritanismul englez
Mentionind anabaptismul pacifist ca prima sursa a baptistilor, trebuie sa adaugam ca puritanismul englez constitue cea de a doua sursa. Acesta a aparut la sfirsitul secolului al XVI-lea si contesta sinteza pe care Biserica Anglicana o facuse intre Catolicism si Protestantism. Puritanii considerau ca Biserica Anglicana nu a dus pina la capat Reforma si ei doreau purificarea bisericii de rezidurile catolice. In teologia lor, puritanii l-au urmat pe Calvin, care la rindul lui promova o separare totala de Biserica Catholica. Existau si printre puritani oameni care nu considerau necesara separarea dintre biserica si stat, dar existau si din aceia care considerau ca separarea dintre stat si biserica este de importanta majora si ca biserica ar trebui sa fie condusa de episcopi si nu de regina Angliei. Aceia dintre puritani care nu au aceptat sinteza dintre biserica si stat, numiti separatisti, s-au separat de Biserica Anglicana si au fondat comunitati autonome.
John Smith, fost profesor la Universitatea Cambridge si preot anglican, a imbratisat cauza separatista si a format o noua biserica, ce nu recunostea autoritatea Bisericii Anglicane. Atitudinea si actiunea lui a dus la persecutii si in anul 1608 el se refugiaza in Olanda, impreuna cu o parte dintre membrii comunitatii pe care o formase. Acolo intilneste un grup de anabaptisti, care botezau adultii pe baza marturisiri credintei lor. El face o sinteza intre anabaptisti si puritani si formeaza o noua biserica. Aceasta noua biserica este o comunitatea de credinciosi marturisitori. Pentru el, acolo unde sunt doi sau trei credinciosi regenerati prin puterea Dunului Sfint, care sunt uniti pentru a marturisi credinta lor in Isus Cristos prin rugaciune, cintare si celebrarea botezului si a Cinei Domnului, ca si prin practicare darurilor spirituale, acolo este o biserica crestina. Asa cum am mentionat deja, apartenenta la biserica depindea de marturisirea personala a credintei in Isus Cristos in apa botezului. Iata deci cele doua surse din care isi trag radacinile baptistii.
Partajează asta:
Confesiunea de la Westminster – 6 – Despre caderea omului, despre pacat si despre pedeapsa pentru pacat via Persona
Capitolul VI. Despre căderea omului, despre păcat şi despre pedeapsa pentru păcat
1. Primii noştri părinţi, fiind seduşi de viclenia şi ispita lui Satan, au păcătuit mâncând din fructul oprit. Dumnezeu a binevoit, după sfatul Lui cel înţelept şi sfânt, să îngăduie acest păcat al lor, rânduindu-L să slujească descoperirii slavei Sale.
2. Prin păcatul acesta ei au căzut din starea de neprihănire şi din părtăşia cu Dumnezeu de la început şi au ajuns astfel morţi în păcat şi cu totul întinaţi în toate facultăţile şi părţile sufletului şi trupului lor.
3. Datorită faptului că ei au fost rădăcina întregii omeniri, vina acestui păcat a fost imputată şi aceeaşi moarte în păcat şi aceeaşi natură coruptă au fost transmise întregii posterităţi, care a descins din ei prin naştere obişnuită.
4. Din această corupere originară (?), prin care ne aflăm într-o stare de totală indispoziţie, incapacitate şi opoziţie faţă de tot ce este bine şi totalmente înclinaţi spre rău, pornesc toate faptele noastre nelegiuite.
Articole similare
Confesiunea de la Westminster – Introducere via Persona
Confesiunea de la Westminster – 1 – Despre Sfinta Scriptura via Persona
Confesiunea de la Westminster – 2 – Despre Dumnezeu si despre Sfinta Treime via Persona
Confesiunea de la Westminster – 3 – Despre decretele eterne ale lui Dumnezeu via Persona
Confesiunea de la Westminster – 4 – Despre creatie via Persona
Confesiunea de la Westminster – 5 – Despre providenta via Persona
Partajează asta:
Iosif Ton – 26. Isus din Nazaret si Duhul Sfant
Omul Isus din Nazaret este Învățătorul nostru și Domnul și Mântuitorul nostru, dar El trebuie să fie și Modelul nostru. Pentru a-L putea înțelege ca Model al nostru, trebuie să ne uităm cu atenție la rolul pe care L-a avut Duhul Sfânt în viața Lui, deoarece Duhul Sfânt are un rol similar în viețile noastre.
Unul dintre primii teologi creștini, Irineu, care a scris pe la anul 180 după Cristos, a folosit o imagine care mie îmi stă mereu în față, ca fiind cea mai plastică și corectă reprezentare a lucrării Sfintei Treimi în lume, scriind că Fiul lui Dumnezeu și Duhul Sfânt sunt cele două Brațe cu care lucrează Dumnezeu Tatăl în lume. Aceste două Brațe le întinde Tatăl spre noi și cu ele ne cuprinde și ne atrage la Sine. Putem să vedem aceste două Brațe ca fiind prezente pe tot parcursul Vechiului Testament.
Duhul lui Dumnezeu a fost prezent la Creație: El ”Se mișca pe deasupra apelor” (Geneza 1:2). El este menționat frecvent în Vechiul Testament. Spicuiesc din mulțimea lor doar rugăciunea de pocăință a lui David, ”Nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt” (Psalmul 51:11) și plângerea lui Isaia: ”Dar ei au fost neascultători și au întristat pe Duhul Lui cel Sfânt” (Isaia 63:10). Trebuie să semnalez și promisiunile făcute prin Ezechiel (36:27) și Ioel (2:28-29) că la un moment dat în viitor Dumnezeu va trimite Duhul Său cel Sfânt într-un mod nou pe pământ.
Fiul lui Dumnezeu este și El prezent la Creație: ”… când a pus temeliile pământului, Eu eram Meșterul Lui, la lucru lângă El” (Prov. 8:29-31). El este inclus în pluralul cu care vorbește Dumnezeu: ”Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră” (Geneza 1:26), și în alte locuri unde Dumnezeu vorbește despre Sine la plural. EL este ”Îngerul Domnului” care Îi apare lui Avraam (Geneza 18) și este amintit ca ”Fiul” lui Dumnezeu în Psalmul 2:7 și 12). Tot ca ”Fiu” al lui Dumnezeu Îl vedem prezent cu cei trei tineri în cuptorul de foc (Daniei 3:25), iar ca ”Fiul omului” ne este prezentat ca fiind înălțat la Dumnezeu ca Cel căruia I se dă stăpânire veșnică peste omenire și istorie (Daniel 7:13-14).
Articole similare
Pagina Cazul Iosif Țon –Străjerii
Cazul Iosif Țon- listă articole pe Istorie evanghelică.
Cele 25 de mesaje ale pastorului Iosif Țon apărute după asocierea sa cu Mișcarea Străjerilor, prin intermediul cărora își prezintă teologia, se regăsesc listate cronologic aici
Mesaje ale pastorului Iosif Ton in care scrie despre ceea ce crede si gandeste (1) Mesajele 1-25
Partajează asta:
Maxima zilei – 3 februarie 2011
Copii, iubiți-vă și dacă nu vă pute-ți iubi, tolerați-vă unii pe alții.
Goethe
http://maximesicugetaricrestine.wordpress.com
Partajează asta:
Colocviul de la Providenta si asocierea lui Iosif Ton cu Miscarea Strajerilor
În perioada 27-29 ianuarie 2011 la Biserica baptistă Providența din Oradea s-a desfășurat colocviul LUCRAREA CUVÂNTULUI REVELAT ŞI A DUHULUI SFÂNT ASTĂZI
Au prezentat
- Dr. Silviu Tatu, conferenţiar la Institutul Teologic Penticostal din Bucureşti, care a vorbit despre Funcţiile profetului în societatea israelită a Vechiului Testament.
- Dr. Radu Gheorghiţă, conferenţiar la Seminarul Teologic Baptist din Kansas City, SUA, şi la Facultatea de Teologie Baptistă din Universitatea Bucureşti, care a vorbit despre „Cum zice Duhul” – Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt în epistolele generale ale Noului Testament.
- Dr. Marius-David Cruceru, conferenţiar la Universitatea Emanuel din Oradea, care a vorbit despre Nimic nou sub soare, o scurtă descriere a crizei carismatice din primele secole creştine şi a răspunsului biblic oferit acesteia, cu referire specială la montanism, Augustin (şi capadocieni).
- Dr. Emil Bartoş, conferenţiar la Facultatea de Teologie Baptistă din Universitatea Bucureşti, care a vorbit despre O incursiune în istoria mişcărilor de trezire şi înnoire spirituală din bisericile evanghelice.
sursa: Biserica Providența Oradea
Teofil Stanciu, a participat la colocviu și a scris articolul Ce am înțeles de la colocviu, pe care Alin Cristea îl sintetizează în cadrul unei postări intitulată 10 lucruri despre Colocviul de la Providența. În cadrul articolului menționat, Alin Cristea consideră articolul lui Teofil Stanciu o ,,lectură obligatorie pentru oricine e interesat de evenimentele din ultimele luni declanșate de asocierea lui Iosif Țon cu Mișcarea Străjerilor, așadar un document de interes pentru studiul istoriei evanghelicilor din România”. După cum spune și titlul articolului, Alin Cristea sintetizează în 10 puncte articolul lui Teofil Stanciu, iar primul punct, personal îl consider a fi o sinteză, concluzia analizei colocviului desfășurat la Oradea prin prisma analizei lui Teofil Stanciu. 1. “Acest colocviu a fost util, însă doar a deschis anumite „dosare” sensibile. Dacă nu va fi urmat și de alte întreprinderi similare, se va dovedi cu totul insuficient pentru nevoile actuale ale evanghelicilor români.”
Dănuț Mănăstireanu semnalează articolulul lui Teofil Stanciu sub titlul Ce am înțeles de la colocviu « Cu drezina
În cadrul articolului său, Dănuț face referire la faptul că, colocviul de la Biserica Providența din Oradea, a avut ,,teme legate de criza produsa de ralierea lui Iosif Ton la Mișcarea Strajerilor”, iar analiza lui Teofil Stanciu este caracterizată ca fiind ,,lucida si echilibrata”.
Partajează asta:
Sacralizarea Partidului, cultul Liderului via Memorie, libertate, moderatie
Intrebat in 1988, in ultimul sau important interviu acordat unei reviste occidentale (Newsweek International) care este hobby-ul sau, secretarul general al PCR raspundea laconic, fara umor si fara echivoc: “Construirea socialismului in Romania”. Miturile politice au insa o durata de viata, as spune chiar o incapatanare si o persistenta uluitoare. Sunt inca destui cei care se amagesc cu credinta ca Nicolae Ceausescu, patronul unui sistem intemeiat pe dispretul absolut pentru lege si pentru demnitatea umana, ar fi fost un veritabil patriot, un comunist antisovietic, un cavaler al rezistentei impotriva imperialismului rus.
Ceausescu a fost un militant din categoria dura, un spirit inflexibil, rigid, inversunat si intunecat. In fapt, partidul pe care Ceausescu l-a venerat n-ar fi ajuns la putere in anii postbelici fara sprijinul militar si politic al lui Stalin. Desatelitizarea, atata cata a fost, s-a facut printr-o continua re-stalinizare. Comunismul romanesc a interiorizat cu frenezie fixatiile cominternist-cominformiste, chiar si atunci cand pretindea a se debarasa de ele. Ideea unei lupte intestine intre o factiune pro-moscovita (pasamite dominata de “minoritari”) si una “patriotica” a fost si este inca sustinuta de cei care refuza sa vada structurile adnaci ale sistemului. In fapt, Ceausescu nu a fost mai “patriot” decat un Enver Hoxha.
Citește mai mult despre Un mistic al revoluției comuniste: Nicolae Ceaușescu între internaționalism și șovinism by Vladimir Tismăneanu
Istorie Evanghelica 