Arhive categorie: Biografii

Simion Man – Urmasi ai lui Cristos (video)


Documentarul de față ne introduce în atmosfera perioadei interbelice prin persecuțiile la care a fost supus Simion Man datorită credinței sale. 

În cadrul acestuia se menționează că Simion Man a cunoscut credința prin intermediul Oastei Domnului unde a stat până în anul 1931. Când a ajuns cu citirea la versetul din Marcu care zice “Cine va crede şi se va botezava fi mântuit”. (Marcu 16.16) s-a dus la preotul Iosif Trifa care i-a spus să facă cum îl îndeamnă inima, cum îl călăuzește Dumnezeu. Ca urmare a acestui răspuns, Simion Man a trecut la pocăiți și s-a botezat.  Conform certificatului de trecere de la o confesiune la alta publicat de noi,  în anul 1942 a fost acceptat să treacă de la confesiunea ortodoxă la cea baptistă. Un alt document, complementar certificatului, dar și mărturia unui pastor care a stat de vorbă cu Simion Man confirmă faptul că a trecut la Biserica Baptistă el fiind și membru în comitetul unei biserici baptiste. Nu știu în ce condiții a ajuns să slujească în biserica penticostală însă știu că acesta a fost un Urmaș al lui Hristos.

Recomandări:

Certificat de trecere la confesiunea baptistă al lui Simion Man (1942)

http://www.golgota-seini.ro/resursa-video/simion-man-urma-537-i-ai-lui-hristos-1363

Recomandări editoriale (4) – Grigore Gafencu, Jurnal


Grigore Gafencu, Jurnal

Prezentul volum strânge laolaltă pagini din Jurnalul lui Grigore Gafencu, publicate,  sub egida Institutului Național pentru Memoria Exilului Românesc, într-un prim volum de Editura Pro Historia în 2006, sub îngrijirea istoricului Laurenţiu Constantiniu, lector universitar  (acest volum cuprinde perioada iunie 1940 – 31 august 1941) şi cele publicate în anul 2009 de Editura Paideea într-un al doilea volum, îngrijit de istoricul Ion Calafeteanu, profesor universitar (acest al doilea volum cuprinde perioada ianuarie 1942 – 13 martie 1943).

Ambele volume s-au bucurat la data publicării de un „Cuvânt înainte” datorat regretatului istoric acad. Florin Constantiniu, acestea sunt reproduse în prezenta ediţie la începutul părţilor a I-a şi respectiv  a II-a.
În continuarea notelor din „Jurnalul” lui Grigore Gafencu publicate până acum, Editura Cetatea de Scaun pune la dispoziţia cititorilor în această ediţie pagini inedite din Jurnal referitoare la perioada 14 martie  17 iulie 1943, îngrijite de prof. univ. dr. Ion Calafeteanu.
    
 Pentru cei interesați iată cuprinsul volumului
Notă asupra ediției / 7
Partea I – București, 1 iunie 1940 – Moscova, 31 august 1941,
note și comentarii de Laurențiu Constantiniu / 9
Cuvânt înainte la prima ediție de  acad. Florin Constantiniu / 11
Notă asupra primei ediţii  de Laurenţiu Constantiniu / 19
Jurnal. (1 iunie 1940 – Moscova, 31 august 1941) / 21
Partea II – Geneva, ianuarie 1942-13 martie 1943,
note și comentarii de Ion Calafeteanu / 261
Cuvânt înainte la prima ediție de  acad. Florin Constantiniu / 263
Notă asupra primei ediţii de Ion Calafeteanu / 266
1942 / 267
1943 / 432
Partea III – Geneva, 14 martie – 17 iulie 1943,
  note și comentarii de Ion Calafeteanu / 487
 Indice de nume şi locuri / 575
Grigore Gafencu (n. 30 ian. 1892, București – 30 ian. 1957, Paris). A fost una din marile personalități ale diplomației romanești. Ministru de externe între 1938 şi vara lui 1940.
–          A terminat facultatea de drept la Geneva și a obținut doctoratul la Paris (1914).
–      Se întoarce în țară și urmează cursurile școlii de observatori aerieni din cadrul Aeronauticii militare. Ia parte la războiul de întregire națională, ca locotenent aviator în escadrila de observație din Grupul 1 aeronautic.
–     1921 –  înființează ”Revista vremii”; 1923 – conduce cotidianul Argus; 1937 – fondează cotidianul Timpul;  – a fost fruntaș al Partidului Național-Țărănesc, din 1928 – senator; 1928 – este numit secretar general al Ministerului Afacerilor Străine;  14 nov. 1929 – 7 iunie 1930 – Subsecr. St. Min. Lucr. Publ. Comunic. ; 13 iunie – 8 oct. 1930, Subsecr. St. Președinte Cons. Min.; 9 iun. – 10 aug. 1932, Subsecr. St. Min. Af. Str.; 11 aug. – 17 oct. 1932, Subsecr. St. Min. Af. Str. ; 14 iun. – 9 nov. 1933, Subsecr. St. Min. Ind. Comerț.
–       Este desemnat Ministru al Afacerilor Străine (21 dec. 1938 – 1 feb. 1939; 1 feb. – 28 sept., 1939; 28 sept. – 23 nov. 1939; 24 nov. 1939 – 11 mai 1940; 11 mai – 1 iun. 1940); totodată, face parte din Directoratul Frontului Renașterii Naționale. Este acreditat Trimis extern și Ministru plenipotențiar la Moscova (10 aug. 1940 – 22 iun. 1941). Este scos din cadrele Ministerului Afacerilor Străine la 4 aug. 1941. În noiembrie 1941 pleacă în Elveția. Desfășoară o activitate intensă pentru desprinderea României de statele Axei.
–        În 1944 este publicată, în limba franceză, cartea Préliminaires de la guerre à l’est/Preliminariile războiului din răsărit, una din cele mai bune analize ale relaţiilor sovieto-germane dinaintea izbucnirii războiului.
–        După război, militează împotriva sovietizării României și este implicat în procesul conducătorilor PNȚ (1947), fiind condamnat (în contumacie) la 20 de ani de muncă silnică.
–       Gafencu s-a stabilit la Geneva. Considerat unul dintre cei mai buni analişti politici ai epocii, a ţinut, în timpul războiului, numeroase conferinţe publice la Londra, Paris, Strasbourg, Florenţa, Zurich, Geneva, pledând întotdeauna cauza şi interesele României.
–        În calitate de reprezentant al grupului diplomaţilor aflaţi în exil, a depus pe masa Conferinţei de Pace din 1947 două memorandumuri în care își prezenta opiniile, corecte, documentate, față de tratamentul nedrept aplicat patriei sale. Acţiunile sale şi poziţia proaliată a lui Gafencu aveau să-l transforme în persona non grata în faţa regimului comunist de la Bucureşti. El a fost condamnat în contumacie în noiembrie 1947, împreună cu lotul Maniu-Mihalache.
–     La 20 februarie 1948 i se retrage cetățenia română. Rămas în străinătate, se impune ca lider al emigrației românești anticomuniste.
–       Grigore Gafencu a încetat din viață la 30 ianuarie 1957, având și astăzi mormântul în străinătate.
Am primit și eu acest volum din partea Editurii Cetatea de Scaun cu prilejul Târgului de Carte Bookfest 2012 și îl recomand tuturor celor interesați de istoria recentă a României precum și de contextul internațional al anilor 1938-1940.
Cei interesați pot achiziționa volumul de pe site-ul editurii la prețul de 28 RON, preț subvenționat ținând cont de faptul că cartea are 600 de pagini (592), format academic (17X24), copertă tare și supra copertă.
Articole relaționate

Jean Staneschi: pastor, profesor, muzician, director al Seminarului Teologic Baptist


 Jean Staneschi (3)Jean Staneschi s-a născut la data de 18 septembrie 1900 în cartierul „Apele Minerale” din București[1] și a plecat în veșnicie în toamna anului 1980[2]. S-a întors la Domnul la vârsta de 15 ani „și a primit botezul credinței odată cu mama lui la Rusalii în anul 1916[3], iar din anul 1918 s-a ocupat de educația biblică și morală a tineretului din București[4]. În anul 1920 acesta era pastor la Brăila[5], unde lucrează la întocmirea primei cărţi de cântări comune, punând împreună cântări din Harfa Coriştilor, Cântările Sionului şi Cântările Credinţei. Din anul 1927 acesta este pastor la Constanța[6].  În anul 1925 se căsătorește cu Olga, primul medic baptist din România, și ulterior își începe activitatea de profesor la Seminarul Teologic Baptist din București, activitate pe care a îndeplinit-o până la vârsta de 77 de ani[7]. Între anii 1934 – 1937 a fost Secretar General al Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din România[8]. După sfârșitul celui de-al doilea război mondial, în anul 1949[9], a fost ordinat ca pastor[10] în cadrul Bisericii Creștine Baptiste Golgota din București[11]. Conform unei alte surse, acesta a fost ordinat ca pastor al Bisericii Baptiste din Bucureşti-Basarab[12] în anul 1947[13].  „Aici, împreună cu alţi fraţi, începe lucrarea de tipărire a cântărilor de cor şi a altor materiale creştine, cu ajutorul maşinii Gestetner sau Şapirograf.  Aceasta se întâmplă între anii 1947-1951.  Era profesor la Seminarul Teologic Baptist din București şi acolo Jean pregătea partiturile originale pentru  cântările de cor, scrise cu peniţă şi cerneală roşie pe o hârtie specială care absorbea cerneala şi o transmitea pe coală de hârtie care venea în contact cu tamburul cilindric al mașinii de tipărit.  Se puteau face 25-30 de copii după un original, după care acesta trebuia rescris pentru a fi tipărite alte exemplare.  Cu toate că această activitate cerea timp, efort şi nu în ultimul rând risc, fraţii au continuat să lucreze la acest proiect și așa au rămas peste ani cântările pentru cor de care ne bucurăm astăzi.”[14] În anul 1953 a fost reținut timp de treizeci de luni fără a i se face proces şi fără a i se aduce oficial vreo acuzaţie. A fost eliberat la fel  de subit şi tot fără vreo explicație precum a fost arestat[15]. În iunie 1955 a fost ales în funcția de vicepreședinte al Comunității Creștine Baptiste de București[16], iar în decembrie 1955[17] a fost ales de către Congresul Cultului Creștin Baptist, cel mai înalt for de decizie al cultului, în funcțiile de director și profesor la Seminarul Teologic Baptist din București, precum și de membru în Comitetul Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din R.P.R.

În anul 1957 a fost destituit de către Departamentul Cultelor din funcțiile de pastor al Bisericii Baptiste Golgota[18], de profesor și director al Seminarului Teologic Baptist din București, de membru în Comitetul Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din R.P.R.[19] și de vicepreședinte al Comunității Creștine Baptiste de București[20]. Va fi rechemat la Seminar în anul 1974[21] şi îşi încheie activitatea de profesor în anul 1977[22].

1957 Baldwin Orga-sonic(americanlisted.com)

1957 Baldwin Orga-sonic(americanlisted.com)

Pastorul Ioan Bunaciu consideră că decizia Departamentului Cultelor a fost determinată de acțiunile întreprinse de către Bokor Barnaba și Bălgrădeanu Constantin, care au  comandat 40 de orgi muzicale pentru Bisericile Baptiste de la o firmă din Cehoslovacia cu ocazia unei expoziții internaționale ce a avut loc la București în anul 1957. După terminarea expoziției, firma din Cehoslovacia prin intermediul căreia s-a făcut comanda a lăsat în custodie la Biserica Golgota unde era pastor Jean Staneschi orga cu care au venit în România, motivând că „baptiștii sunt cumpărători serioși.”[23] La câteva luni după expoziție statul român a primit din partea firmei din Cehoslovacia o notă prin care acesta trebuia să plătească orga, fiind înștiințat totodată și de comanda de 40 de orgi muzicale pentru Uniunea Baptistă. Ministerul Cultelor a început investigații în acest caz deoarece nici o biserică nu putea face o comandă în străinătate fără aprobarea acestei instituții. Vinovat în această situație a fost găsit pastorul Jean Staneschi, care a fost destituit din toate funcțiile cultice, timp de 10 ani[24].

Pentru a înțelege complexitatea acestui caz vom completa informațiile pastorului Bunaciu cu cele oferite de către documentele de arhivă. Astfel, în cadrul unui memoriu către Departamentul Cultelor, pastorul Jean Staneschi menționează faptul că a fost destituit din funcțiile menționate la data de 30 iulie 1957 ca urmare a unui ordin verbal al Departamentului Cultelor, „care era reprezentat prin prezența Tov. Director Nenciu[25], Tov. Moisescu și Tov. Vasile Popa.”[26] Aspectul este confirmat de către copia procesului verbal al Comitetului Uniunii Baptiste în cadrul căreia se menționează că decizia comitetului de a declara vacante posturile deținute până la momentul respectiv de către Jean Staneschi și Ioan Bolea s-a datorat expunerii directorului[27] Gheorghe Nenciu[28].

Memoriul pastorului Jean Staneschi menționează următoarele motive invocate de către autorități în argumentarea deciziei de retragere a recunoașterii din funcțiile cultice și administrative:

1) Nu ar fi anunțat conducerea cultului despre sosirea în țară a lui Stanley Catană, român baptist din S.U.A. [29],

2) A introdus și păstrat persoane[30] în comitetul bisericii baptiste a cărui pastor era fără acordul Departamentului Cultelor[31],

3) Învinuirea de a fi procurat orga pentru Biserica Baptistă din București, Șoseaua Nicolae Titulescu Nr. 56 A în mod ilegal[32],

4) Vinovat de excluderea lui Constantin Bălgrădeanu din calitatea de membru al Bisericii Baptiste Golgota[33].

În urma analizării memoriului și a altor documente înțelegem faptul că Departamentul Cultelor l-a considerat o persoană care a adoptat o poziție diferită față de cea dorită de instituția menționată. În opinia noastră motivele principale care au dus la retragerea recunoașterii țin de acceptarea în comitetul Bisericii Baptiste Golgota a unor persoane neagreate de către Departamentul Cultelor, relația personală pe care o avea cu secretarul cultului baptist, Constantin Bălgrădeanu, precum și problema cu orga care a fost instalată în biserica sa[34].

Ca și activitate științifică, Jean Staneschi a scris comentarii la epistolele: Filipeni, Coloseni, Galateni și Evrei.  DePrincipele-predicatorilor C H Spurgeon de Jean Staneschi asemenea, acesta a scris și o carte despre viața predicatorului englez Charles Spurgeon, intitulată Principele predicatorilor: Din viața și lucrarea lui C. H. Spurgeon[35].

„Fiind profesor la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti şi vorbind limba germană fluent, traducea cursuri din germană pentru studenţii seminarului.  De asemenea, a tradus predici şi cursuri de teologie pe care le multiplica cu ajutorul maşinii de tipărit Gestetner sau Şapirograf. În decursul anilor în care a fost profesor şi pastor, Jean Staneschi a pregătit sute de cântări pe note pentru corurile creştine şi a lucrat la câteva oratorii, dintre care amintim „Spre Betleem”, „Psalmul 91” şi „Via Dolorosa”. O altă lucrare importantă în care a fost implicat fratele Jean a fost aceea de a culege cântări pentru copii şi de a le publica în cartea „Harfa Copiilor”, o carte mult iubită de copiii credincioşilor.”[36]

„Datorită activităţii şi slujirii sale ne-a rămas o bogată colecţie de cântări creştine pentru cor, cântări pentru copii, oratorii şi cărţi de cântări pe care le-a publicat pentru a duce mai departe generaţiilor care aveau să vină după el dragostea pentru lucrarea Domnului şi pentru muzica sacră de calitate.” [37]

            Prin intermediul acestui material am dorit să prezentăm o scurtă biografie a celui care a fost pastor, secretar general al Uniunii Baptiste, profesor și director al Seminarului Teologic Baptist din București.

NB: Acest material a fost redactat inițial pentru cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), carte în curs de apariție la o editură academică din România și editat pentru Revista Creștinul Azi Nr. 6/2012, pp. 14-15 în contextul în care Biserica Creștină Baptistă „Golgota” din București și-a serbat centenarul (1912-2012).

Marius Silveșan


[1] Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 144.

[2] Ibidem, p. 146.

[3] Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 144. La vârsta de 15 ani, în ziua de Rusalii, încheie legământ cu Domnul în apa botezului, alături de mama sa. Cf Dumitru Ghitea, „Jean Staneschi”, http://174.132.170.66/~lauda/lauda-domini/Jeanstaneschi.html (25.11.2012)

[4] Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 144.

[5] Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 144.

[6] Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 145.

[7] Până în anul 1977 cf. Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 145.

[8] Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 145. Dumitru Ghitea, „Jean Staneschi”, http://174.132.170.66/~lauda/lauda-domini/Jeanstaneschi.html (25.11.2012).

[9] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 1. Membru al bisericii Golgota din anul 1918 cf. ibidem.

[10] Pastor responsabil cf. ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 1.

[11] În prezent Biserica Creștină Baptistă „Golgota”, situată în Șoseaua Nicolae Titulescu, Nr. 56 A.

[12] Biserica Creștină Baptistă Golgota.

[13] Cf Dumitru Ghitea, „Jean Staneschi”, http://174.132.170.66/~lauda/lauda-domini/Jeanstaneschi.html (25.11.2012). Pastorul Ioan Bunaciu menționează faptul că acesta a fost ales în anul 1947 „pastor al Bisericii Baptiste din București, Bd. Titulescu 56 A”, Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 145. Prin urmare, este posibil să fi fost ales pastor în anul 1947 și ordinat în anul 1949.

[14] Cf Dumitru Ghitea, „Jean Staneschi”, http://174.132.170.66/~lauda/lauda-domini/Jeanstaneschi.html (25.11.2012).

[15] Ioan Bunaciu, Bisericile Creștine Baptiste din România între anii 1944-1990, p. 108. „În anul 1953 Jean Staneschi este arestat, dar din lipsă de probe care să dovedească necesitatea rămânerii în arest, este eliberat.  Astfel îşi continuă activitatea şi lucrarea de păstor în Biserica Baptistă din Bucureşti – Basarab până în anul 1957, când este destituit din funcţia de păstor de către Departamentul Cultelor din acea vreme.”, Cf Dumitru Ghitea, „Jean Staneschi”, http://174.132.170.66/~lauda/lauda-domini/Jeanstaneschi.html (25.11.2012).

[16] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 2.

[17] 11 decembrie 1955.

[18] Cunoscută și ca Basarab de la numele anterior al străzii pe care aceasta este situată.

[19] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 2.

[20] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 1. p. 108. Vezi și Ioan Bunaciu, Bisericile Creștine Baptiste din România între anii 1944-1990, pp. 43-44, pentru motivele destituirii din 1957.

[21] Ioan Bunaciu, Bisericile Creștine Baptiste din România, p. 108.

[22] Dumitru Ghitea, „Jean Staneschi”, http://174.132.170.66/~lauda/lauda-domini/Jeanstaneschi.html, Editat de Felicia Strugaru, (accesat 25.11.2012).

[23] Ioan Bunaciu, Bisericile Creștine Baptiste din România, p. 43.

[24] Adevărații vinovați au fost în opinia lui Ioan Bunaciu Bokor Barnaba și Constantin Bălgrădeanu, cf. Ioan Bunaciu, Bisericile Creștine Baptiste din România, p. 43.

[25] Gheorghe Nenciu s-a născut la 27 februarie 1922, în satul Bălteni, comuna Periş, judeţul Ilfov. Până în 1940 a urmat cursurile Colegiului „Sf. Sava” din Bucureşti, iar în 1945 a absolvit Facultatea de Filozofie. A fost membru PCR din 1945. A lucrat ca pedagog la Şcoala profesională a fostei fabrici de avioane SET din Bucureşti. În perioada 1945-1952 a funcţionat în Serviciul Special de Informaţii. În 1952 a fost trecut în rezervă şi exclus din partid pe motiv că tatăl său fusese membru PNŢ şi pentru că deţinuse 15 ha de teren arabil. În 1953 s-a revenit asupra excluderii sale, fiind încadrat în Ministerul Cultelor, pe un post de inspector principal. Adrian Nicolae Petcu, „Activitatea Departamentului Cultelor în atenţia Securităţii (1970-1989) Partea I-a” în Revista Agero Stuttgart, http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Activitatea%20departamentului%20cultelor%20in%20atentia%20securitatii%201%20de%20Adrian%20Nicolae%20Petcu.htm (5 iulie 2011).

[26] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 2.

[27] În perioada 1957-1975, la conducerea Departamentului Cultelor s-a aflat Dumitru Dogaru. Viața religioasă din România: studiu documentar, [Studiu coordonat de Gh. F. Anghelescu şi Ştefan Ioniţă], Ministerul Culturii și Cultelor. Secretariatul de Stat pentru Culte, Editura Paideea, București, 1999, p. 97.

[28] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 32.

[29] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 2. Vizita lui Stanley Catană din anul 1956 este amintită și de noi  în cadrul capitolului III din prezenta lucrare atunci când am prezentat vizitele unor oaspeți și turiști străini la bisericile baptiste din România.

[30] Garoiu Viorel, Dârlea Teodor și Belicov Petru. ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 4.

[31] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 4.

[32] Ibidem, f. 7.  Acuzația este una falsă, după cum se demonstrează în memoriu. Acest aspect a fost considerat de către pastorul Ioan Bunaciu ca fiind cauza retragerii recunoașterii de către Departamentul Cultelor. Vezi în acest sens Ioan Bunaciu, Bisericile Creștine Baptiste din România, pp. 43-47.

[33] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 11.

[34] A se vedea în acest sens și „Nota informativă privitor la activitatea fostului pastor Jean Staneschi”, în ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 67.

[35] Conform pastorului Ioan Bunaciu această carte a fost tipărită în anul 1934 sub titlul În slujba lui Dumnezeu. Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 145.

[36] Dumitru Ghitea, „Jean Staneschi”, http://174.132.170.66/~lauda/lauda-domini/Jeanstaneschi.html, Editat de Felicia Strugaru, (accesat 25.11.2012).

[37] Dumitru Ghitea, „Jean Staneschi”, http://174.132.170.66/~lauda/lauda-domini/Jeanstaneschi.html, Editat de Felicia Strugaru, (accesat 25.11.2012).

*

Resurse suplimentare

R E P E R T O R I UL  C Ă N T Ă R I L O R  E V A N G H E L I C E
http://ro.scribd.com/doc/85200551/Repertoriu-Bibliografie (03.01.2013)

Titlul Publicaţiei                 Anul Autorii Nr. Cântări
Cântările Triumfului (Ed 1) 1925 Jean Staneschi 64-100
Cântările Triumfului (Ed 2) 1926 Jean Staneschi

85 –

Cântările Triumfului (Ed 3) 1936 Jean Staneschi 150
Cântările Triumfului (Ed 4) 1946 Jean Staneschi 150

*

 Amintiri despre Jean Staneschi 

În cadrul unui comentariu la articolul lui Marius Cruceru, „Din seria “viermele din ureche”: Pavana”, ioan says:

„Îmi amintesc cu nostalgie cum în 1947 în vacanța de vară îl însoțeam pe Jean Staneschi în com. Hapria jud. Alba să instruiască corul adăugând subtile cunoștințe generale de muzică universală de percepere la nivelul lor rural. Mie personal mi-a ajutat mai târziu să înțeleg muzica de operă din Cluj.”

http://mariuscruceru.ro/2009/04/12/din-seria-viermele-din-ureche-pavana/ (03.01.2013)

 *

Istoric Biserica Creștină Baptistă Betel din Mediaș
CREŞTEREA (1954 – 1970)

„Începând cu anul 1954 lucrarea ia o amploare deosebită. Sub sfatul înțelept al fratelui Bogisch se rezidește din temelii clădirea ce le-a fost oferită şi sub îndrumarea spirituală a fratelui Ştef Ioan în foarte scurt timp numărul credincioșilor s-a dublat. Urmează o perioadă tranzitorie în care vor gira ca păstori biserica pentru perioade foarte scurte frații  Duşan Ioan, Broscăţan Ioan şi Pintican Vasile. Apoi fratele Jean Staneschi devine păstor girant al bisericii şi începe organizarea lucrării, împreună cu fratele Căluţ Dumitru. În anul 1959, fratele Jean Staneschi îl ordinează ca diacon al bisericii pe fratele Ştef Ioan.”

http://www.betel-medias.ro/s/despre-noi/istoric/ (03.01.2013)

 *

Religious Dissidents under Communism in Eastern Europe.

Examples of religious dissent that brought communism down in Eastern Europe: Romania, East Germany, Hungary, Poland, Czechoslovakia, Yugoslavia and Bulgaria

„A university professor, Jean Staneschi was arrested for printing lectures for the seminary students but while in prison he continued to send secret messages to encourage believers.”

Read more at Suite101: Religious Dissidents under Communism in Eastern Europe | Suite101 http://suite101.com/article/religious-dissidents-under-communism-in-eastern-europe-a359502#ixzz2GwzGVyk8 (03.01.2013)

O versiune interesantă referitoare la motivele arestării din 1953

Centenar Ioanid&Caraman – 13 Vasilică Croitor – prezentarea site-ului eroii în cadrul proiectului „În memoriam Biserica Subterană”


Afis Centenar Ioanid&Caraman (rascumparareamemorieie.wordpress.com)

Vasilică Croitor s-a referit în cadrul mesajului său la necesitatea cunoașterii acțiunilor Bisericii Subterane, implicit a istoriei bisericilor evanghelice sub comunism.

Acesta este motivul pentru care a creat site-ul eroii care poate fi accesat la adresa http://eroii.wordpress.com/

Scopul acestui blog este precizat prin cuvintele:

Articole relaționate

CENTENAR COSTACHE IOANID ȘI CONSTANTIN CARAMAN LA BISERICA PENTICOSTALĂ FILADELFIA. BUCUREȘTI 9 DECEMBRIE 2012

CENTENAR IOANID&CARAMAN – 1 ELENA RĂSCOL DESPRE CONSTANTIN CARAMAN

CENTENAR IOANID&CARAMAN – 2 CRISTIAN VASILE ROSKE EVOCĂRI DESPRE CONSTANTIN CARAMAN SI COSTACHE IOANID

CENTENAR IOANID&CARAMAN – 3 ILEANA CERNAT, PENTRU CINE – POEZIE DE COSTACHE IOANID

CENTENAR CARAMAN&IOANID – 4 VIRGIL ACHIHAI, AMINTIRI DESPRE CONSTANTIN CARAMAN

CENTENARUL IOANID & CARAMAN. FOTO

CENTENAR IOANID&CARAMAN – 5 CRISTI TEPES, EVOCARE CONSTANTIN CARAMAN, COSTACHE IOANID

CENTENAR IOANID&CARAMAN – 6 CRISTI ȚEPEȘ, DE DRAGUL TĂU (CÂNTARE)CENTENAR IOANID&CARAMAN – 7 CRISTI ȚEPEȘ – EVOCARE ACȚIUNI DE REZISTENTA ÎN COMUNISM. 1977 CENTENAR IOANID&CARAMAN – 8 CONSTANTIN CARAMAN AMINTIRI DESPRE PERSECUTIA DE LA CANALUL DUNARE MAREA NEAGRĂ

CENTENAR IOANID&CARAMAN – 9 FRATELE SERGHI. MĂRTURIE DESPRE INAUGURAREA LOCAȘULUI DE ÎNCHINARE DIN SEBASTIAN ÎN 1979

CENTENAR IOANID&CARAMAN – 10 FRATELE IOAN MIHALAȘ. EVOCARE CONSTANTIN CARAMAN

CENTENAR IOANID&CARAMAN – 11-12 MESAJ IOSIF ȚON P.1, P.2.

Centenar Ioanid&Caraman – 10 Fratele Ioan Mihalaș. Evocare Constantin Caraman


Afis Centenar Ioanid&Caraman (rascumparareamemorieie.wordpress.com)

 

Articole relaționate

CENTENAR COSTACHE IOANID ȘI CONSTANTIN CARAMAN LA BISERICA PENTICOSTALĂ FILADELFIA. BUCUREȘTI 9 DECEMBRIE 2012

CENTENAR IOANID&CARAMAN – 1 ELENA RĂSCOL DESPRE CONSTANTIN CARAMAN

CENTENAR IOANID&CARAMAN – 2 CRISTIAN VASILE ROSKE EVOCĂRI DESPRE CONSTANTIN CARAMAN SI COSTACHE IOANID

CENTENAR IOANID&CARAMAN – 3 ILEANA CERNAT, PENTRU CINE – POEZIE DE COSTACHE IOANID

CENTENAR CARAMAN&IOANID – 4 VIRGIL ACHIHAI, AMINTIRI DESPRE CONSTANTIN CARAMAN

CENTENARUL IOANID & CARAMAN. FOTO

CENTENAR IOANID&CARAMAN – 5 CRISTI TEPES, EVOCARE CONSTANTIN CARAMAN, COSTACHE IOANID

CENTENAR IOANID&CARAMAN – 6 CRISTI ȚEPEȘ, DE DRAGUL TĂU (CÂNTARE)CENTENAR IOANID&CARAMAN – 7 CRISTI ȚEPEȘ – EVOCARE ACȚIUNI DE REZISTENTA ÎN COMUNISM. 1977

CENTENAR IOANID&CARAMAN – 8 CONSTANTIN CARAMAN AMINTIRI DESPRE PERSECUTIA DE LA CANALUL DUNARE MAREA NEAGRĂ

CENTENAR IOANID&CARAMAN – 9 FRATELE SERGHI. MĂRTURIE DESPRE INAUGURAREA LOCAȘULUI DE ÎNCHINARE DIN SEBASTIAN ÎN 1979

Centenar Ioanid&Caraman – 2 Cristian Vasile Roske evocări despre Constantin Caraman si Costache Ioanid


În cadrul mesajului său, pastorul Cristian Vasile Roske a amintit  și de Antologia de poezie Creștină inițiată de Maier Ion despre care am scris și eu.

MEMORIUL LUI MAIER ION CATRE CC AL PCR PRIVIND PUBLICAREA UNEI ,,ANTOLOGII DE POEZIE CRESTINA” – 1978

REFERAT AVAND CA OBIECT MEMORIUL LUI MAIER ION PRIVIND PUBLICAREA UNEI ,,ANTOLOGII DE CREATIE POETICA CRESTINA” – 1978 P.2

TRAIAN DORZ – NOTA BIOGRAFICA IN LEGATURA CU DORINTA DE REALIZAREA A UNEI ,,ANTOLOGII DE POEZIE CRESTINA” – 1978 P.3

Afis Centenar Ioanid&Caraman (rascumparareamemorieie.wordpress.com)

 

Recomandări

CENTENAR COSTACHE IOANID ȘI CONSTANTIN CARAMAN LA BISERICA PENTICOSTALĂ FILADELFIA. BUCUREȘTI 9 DECEMBRIE 2012

CENTENAR IOANID&CARAMAN – 1 ELENA RĂSCOL DESPRE CONSTANTIN CARAMAN

Centenar Ioanid&Caraman – 1 Elena Răscol despre Constantin Caraman


Înregistrare audio cu Elena Răscol în care aceasta îl evocă pe Constantin Caraman.
Montajul a fost prezentat la Centenarul Ioanid&Caraman care a avut loc la Biserica Penticostală Filadelfia (Sebastian) din București, duminică 9 decembrie 2012.

Voi realiza și un scurt articol cu fotografii despre eveniment.

Imaginea de copertă : rascumparareamemoriei.wordpress.com

Începuturile baptismului modern în Romania (III). Constantin Adorian – Evanghelia trece la români


În primul articol privitor la începuturile baptismului modern în România am scris despre zonele geografice în care s-a răspândit credința baptistă în secolul XIX precum și despre botezul nou testamental. Am continuat în articolulul doi să scriu despre baptismul în Muntenia, formarea Bisericii Batiste Germane din București și apoi a primei Biserici Baptiste Române din București care l-a ales ca păstor pe Constantin Adorian.

Cel de-al treilea articol din această serie prezintă o scurtă biografie a pastorului și liderului comunității baptiste românești, Constantin Adorian. Răsfoind această filă de istorie cititorii vor descoperii o personalitate complexă care a avut un rol fundamental în definirea direcțiilor de acțiune ale baptiștilor români.

Biografia lui Constantin Adorian este o parte din cartea mea Bisericile Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), lucrare care tratează istoria baptiștilor din România pe parcursul primei perioade a comunismului românesc.

CONSTANTIN ADORIAN

Constantin Adorian este un pionier al credinței baptiste în România. Născut la data de 15 iulie 1882 în Bucureşti, a fost botezat în aprilie 1903 în aceiași localitate de către Carl Scharschmidt şi a fost ordinat ca pastor în Bucureşti în anul 1913[1] de către o comisie formată din Teodor Sida, Gheorghe Slev şi B Scharschmidt[2]. După ce a activat o perioadă ca pastor acesta a trebuit să plece pe front, unde a stat între anii 1916-1918[3].

Constantin Adorian este cel care a pus bazele bisericii baptiste române din București care număra la început cinci membri, ajungând ca după o munca neobosită pe câmpul Evangheliei de 40 de ani, la moartea sa în anul 1954 biserica să numere câteva sute de membri[4].

În privința studiilor documentele menționează Seminarul Teologic Baptist[5] și Liceul Matricol Droghist[6].

Constantin Adorian a fost primul președinte al Uniunii Baptiste (1919-1925), membru fondator[7], primul director al Seminarului Teologic Baptist (1922-1925) și profesor de Vechiul Testament[8] în cadrul aceleiași instituții. De asemenea acesta a fost și vicepreședinte al Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din R.P.R. (1951[9]-1954[10]). În anul 1946 acesta era președintele Cercului Predicatorilor și al Diaconilor care reunea comunitățile baptiste I, II, III și IV din București[11].

Conform fișei de evidență a datelor sale acesta era în anul 1949 predicator în biserica baptistă din bulevardul Nicolae Titulescu[12].

În cadrul unui articol din anul 1954 Constantin Adorian este prezentat ca fiind plin de o dorință arzătoare pentru lucrul Domnului. De asemenea acesta avea „o mare bucurie de a merge și de a fi trimis  ori unde era nevoie, oricât de departe ar fi fost o biserică care îl chema.” [13] În privința sfaturilor pe care acesta le dădea se menționează că ele erau „întotdeauna sfaturi părintești pentru tinerii păstori care i le cereau, iar experiențele sale bogate din lucrarea Evangheliei  serveau ca un imbold pentru toți.” [14]

Putem spune că „a încetat din viață omul, dar lucrarea lui mai dăinuiește” [15] și astăzi.

Ca pastor Constantin Adorian „era de o blândețe și bunătate de neîntrecut.” [16] Acesta a cheltuit „tot ce a avut rămânând sărac dar gata să se sacrifice pentru membrii bisericii, pe care i-a iubit în mod dezinteresat și sincer reprecupețind nici o osteneală când era vorba de frații și surorile lui.”[17] A dat dovadă de devotament pentru cauza Domnului. Datorită caracterului și acțiunilor sale „era iubit de marea mulțime a tuturor prietenilor săi oriunde se afla fie în străinătate între diferite personalități, fie în mijlocul celor de aici, unde dădea atenție celui mai umil membru.”[18] Câștiga simpatia oamenilor prin zâmbetul său care completa astfel portretul unui om al lui Dumnezeu care nu dorea nimic pentru el ci pentru gloria Mântuitorului său Isus Hristos[19].


[1] Acesta a fost angajat ca pastor în anul 1912 cf. „Fratelui Constantin Adorian” în AUBCBR, dosar 100/1949 vol. III, f. 1.

[2] „ Evidența datelor predicatorului Adorian Constantin”, (intrarea nr. 768 din luna august 1950) în AUBCBR, dosar 100/1949, vol. III Fișe pastori.

[3] „Fratelui Constantin Adorian” în AUBCBR, dosar 100/1949 vol. III, f. 1.

[4] Uniunea Comunităților Creștine Baptiste din R.P.R., „O pierdere simțitoare” în  Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul IX, Nr. 1-3, ianuarie-martie 1954, pp. 1-2.

[5] Din Hamburg.

[6] „Fratelui Constantin Adorian” în AUBCBR, dosar 100/1949 vol. III, f. 1.

[7] Dumitru Baban., „Fratele Constantin Adorian” în  Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul IX, Nr. 1-3, ianuarie-martie 1954, p. 4.

[8] Ibidem.

[9] Pentru anul 1951 vezi articolul „Comitetul Uniunii” în Îndrumătorul Creștin Baptist,An VI, nr. 5-6, mai-iunie 1951, p. 8.

[10] Constantin Adorian moare în anul 1954.

[11] ACNSAS, fond Documentar, dosar 6902 vol. 2, f. 41.

[12] „Evidenţa datelor predicatorului Adorian Constantin”, (intrarea nr. 768 din luna august 1950) în AUBCBR, dosar 100/1949, vol. III, f. 1.

[13] Uniunea Comunităților Creștine Baptiste din R.P.R., „O pierdere simțitoare” în  Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul IX, Nr. 1-3, ianuarie-martie 1954, p. 1.

[14] Ibidem.

[15] Alexandru Balc., „Un veteran a trecut pe celălalt țărm” în  Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul IX, Nr. 1-3, ianuarie-martie 1954, p. 2.

[16] F. W. Schuller, „Omul și lucrarea. Un tribut prietenesc, fratelui meu Constantin Adorian” în  Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul IX, Nr. 1-3, ianuarie-martie 1954, pp. 5-6.

[17] Ibidem, p. 6.

[18] Ibidem.

George Muller – biography (documentar TV)


George Müller (German – born as : Johann Georg Ferdinand Müller) (27 September 1805 – 10 March 1898), a Christian evangelist and Director of the Ashley Down orphanage in Bristol, England, cared for 10,024[1] orphans in his life. He was well-known for providing an education to the children under his care, to the point where he was accused of raising the poor above their natural station in life. He also established 117 schools which offered Christian education to over 120,000 children, many of them being orphans.

Robber Of The Cruel Streets: George Muller 

Caracteristicile care făceau din Mihály Kornya un evanghelist autentic


În zilele noastre sunt tot mai multe persoane care se declară creștini autentici, evangheliști, persoane care spun că îi îndrumă pe oamenii către Cristos, însă acest lucru nu este adevărat, iar faptele și caracterul lor dovedesc acest lucru. În antiteză cu astfel de persoane, Kornya era un om dedicat lui Cristos și lucrării de misiune, iar caracterul său șlefuit de Dumnezeu prin încercări și bucurii,dovedește că a fost numit pe drept evanghelist.

„Kornya poate și-a primit numele de „Kornia” de la predecesorii săi – care după unele versiuni înseamnă corn, un arbust cu lemnul tare – deoarece era tare în hotărârile sale, în caracter, în înfruntarea dificultăților, în îndurare, în credincioșia față de Cristos. Din acest motiv era iubit, din acest motiv era urât. Kornya însă și-a învins dușmanii și a învins apucăturile nepotrivite ale acestora.”

Bertalan A Kirner, Viața misionarului Mihály Kornya, Traducere din limba maghiară de Peter Havas, Editura Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România, București, 2009, p.119.

Articole relaționate

Lăpugean Emanuel – Recenzie Bertalan A. KIRNER, Viaţa misionarului Mihály Kornya

Mihály Kornya despre caracteristicile unui credincios baptist

Mihály Kornya despre români

Recomandări (1) – Bertalan A Kirner, Viața misionarului Mihály Kornya

Mihaly Kornya, “străbunicul” meu » Vestea bună