Arhive etichetă: recomandări editoriale

Recomandări editoriale (9) – J. Stephen Lang, Lecturi zilnice din istoria Bisericii: 365 de povestiri și rugăciuni care îți vor întări credința


J. Stephen Lang, Lecturi zilnice din istoria Bisericii: 365 de povestiri și rugăciuni care îți vor întări credința, traducere Alexandru Nădăban, Editura Casa Cărții, Oradea, 2013, 399 pagini.

Fiind început de an vin cu o recomandare de lectură adresată atât celor interesați de istoria Bisericii, cât și celor care nu sunt pasionați de aceasta.

Lucrarea are informații din mai multe domenii și face referire la oameni și locuri despre care poate nu știați informațiile pe care autorul acestei cărți le menționează.

Iată și prezentarea de pe site-ul Editurii Casa Cărții.

5 minute pe zi îţi sunt suficiente pentru a descoperi personaje şi evenimente fascinante din istoria Bisericii. Dacă eşti gata să le sacrifici, atunci cartea Lecturi zilnice din istoria Bisericii este o alegere foarte potrivită, deoarece îţi oferă posibilitatea să afli mai multe despre „familia ta spirituală”, despre oameni care, alături de eroii Bibliei, fac parte din preţiosul tezaur al creştinătăţii.

În cele 365 de istorisiri/instantanee vei avea ocazia să întâlneşti mari oameni ai lui Dumnezeu, precum: Billy Graham, Martin Luther, C.S. Lewis, John Wesley, Maica Tereza, Francisc de Assisi, Augustin sau Corrie ten Boom. Vei mai face cunoştinţă cu:

• sportivi creştini (Eric Liddell, campion olimpic)

• savanţi (George Washington Carve, Johannes Kepler)

• scriitori (G.K. Chesterton, John Milton, Anne Bradstreet)

• oameni de stat (William Gladstone, William Jennings Bryan)

• misionari (Gladys Aylward, William Carey, Francis Xavier)

• evanghelişti (Billy Sunday, Dwight L. Moody, „Gypsy” Smith)

• artişti (Rembrandt, Michelangelo)

• activişti sociali (William Wilberforce, Josephine Butler)

• soldaţi („Stonewall” Jackson, Oliver Cromwell)

• şi cu mulţi, mulţi alţii care au trăit de-a lungul celor două milenii de creştinism, o întreagă galerie de oameni de seamă.

Fie că eşti pasionat de istorie sau istoria ţi s-a părut mereu plictisitoare, această carte are menirea să-ţi sporească cunoştinţele despre marea ta familie spirituală şi să te înveţe câteva lecţii deosebit de preţioase despre viaţă şi credinţă.

E vorba despre o istorie vie!

Reclame

The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians: A History of the Baptists in the Kingdom of Hungary from 1846 to 1893


the-origins-of-baptists

În acest volum sunt informații despre primele evanghelizări, convertiri și botezuri în comunitățile romanești din estul Imperiului Austro-Ungar.

Semnalată de Mihaela Bucin

Structura cărții este următoarea:

Câteva paginii din această carte pot fi citite pe Google Books

 

Cartea poate fi achiziționată de pe Amazon la preţul de 99 $

http://www.amazon.com

 

Recomandări editoriale (8) Horia-Roman Patapievici, Partea nevăzută decide totul


Horia-Roman Patapievici - Partea nevazuta decide totul -

Horia-Roman Patapievici, Partea nevăzută decide totul, Editura Humanitas, București, 2015, 296 pagini.

LibHumanitas.ro – 49 lei
Elefant.ro – 34.30 + transportul
Librărie.net – 29.40 + 12 lei transportul pentru cumpărături până în 150 lei

Prezentare

„Tot sensul vieții noastre poate fi gândit ca o aducere la vizibilitate, prin felul nostru de a vedea, a părții de nevăzut din lume și din fiecare.

Fiecare dintre eseurile cuprinse în acest volum pune în lumina sau celebrează o formă de nevăzut. Nu este nevăzutul suprasensibil ori extrasenzorial. Nu e nimic mistic în nevăzutul de care vorbesc și nimic mistagogic în felul în care îl invoc. Nevăzutul nu e o opțiune. Nevăzutul este aici, lângă noi, în noi, ca un dat inconturnabil al lumii și al naturii noastre. Suntem în el predați lui cu totul, așa cum suntem predați apei, când ne scufundăm, ori aerului, când ne regăsim respirația.

Singularitatea condiției noastre constă în faptul că partea nevăzută, în viața noastră, decide totul, în situația în care singurele dovezi ale nevăzutului de care depindem stau în văzutul după care fugim, ori de care fugim, ori pe care îl pierdem.“

„La început, esența umanității europene a fost a unui om care se refugia dintr-un dezastru: gestul fondator consta în faptul că, în Eneida, eroul nu a părăsit Troia distrusă de flăcări singur, ci împreună cu esența trecutului său. Enea îl ducea în spinare pe bătrânul său tată, Anchise, care, la rândul lui, purta cu el larii și penații strămoșilor.

Această imagine a fost cifrul simbolic al Romei și, ori de câte ori s-a reinventat, a fost și cifrul simbolic al Europei.“ – Horia-Roman Patapievici

  Citește câteva pagini

http://www.humanitas.ro

Horia-Roman Patapievici: lectură „Partea nevazută decide totul” (2015.04.21, Hum. Cișmigiu)

Recomandări editoriale

Recomandări editoriale (1) – Bertalan A Kirner, Viața misionarului Mihály Kornya

Recomandări editoriale (2) – David Preistland, Steagul roșu. O istorie a comunismului

Recomandări editoriale (3) – Ian M. Randall, Communities of Conviction: Baptist Beginnings in Europe

Recomandări editoriale (4) – Grigore Gafencu, Jurnal

Recomandări editoriale (5) – Rob Riemen, Nobleţea spiritului – Un ideal uitat

Recomandări editoriale (6) – Pr. Daniel Benga, Metodologia cercetării științifice în teologia istorică

Recomandări editoriale (7) Jean Sévillia, Incorectitudinea istorică

Recomandări editoriale (7) Jean Sévillia, Incorectitudinea istorică


  1. Dacă vreți să știți cum stăm cu corectitudinea istorică vă recomand să citiți Incorectitudinea istorică, scrisă de Jean Sévillia, lucrare tradusă și în limba română la Editura Humanitas, București, 2012, 345 pagini.  Incorectitudinea istorică este o carte interesantă care își propune să demitizeze istoria, să prezinte lucrurile așa cum s-au întâmplat și nu așa cum credem noi că s-au întâmplat. Acesta este unul din motivele pentru care o recomand tuturor celor interesați de istorie, dar și celor care își dau seama că istoria nu este întotdeauna corectă. Am remarcat faptul că autorul are o poziție pro Biserica (referire în principal la Biserica Catolică), deci pro creștină, iar acest lucru se întâmplă într-un context în care este la modă, chiar recomandat, să ataci Biserica, să ataci creștinismul și să acorzi raționalismului, „libertății individuale” un loc proeminent.

În privința surselor am observat că acestea sunt consistente, recente, dar exclusiv în limba franceză, deci mai greu de verificat de către un necunoscător al limbii franceze, sau de o persoană care nu are acces la lucrările citate. Ca și istoric recomand ca informațiile din această carte să fie pe cât posibil verificate și cu alte surse.

Din ceea ce am citit până acum îmi dau seama de faptul că acestă lucrare este structurată pe mai multe subiecte/teme:

1. Isus cel din istorie și Cristos cel din credință. Este de fapt o discuție care atestă istoricitatea lui Isus având ca bază de  pornire cartea Codul lui Davinci, care este o ficțiune cu pretenție de realitate.

2. Ce le datorează Occidentul medieval arabilor, ce nu le datorează. Această parte tratează, abordează rolul arabilor și a civilizației islamice medievale în transmiterea culturii grecești și romane către Occidentul European pe parcursul Evului Mediu.

3. Galileo Galilei, Biserica și știința dorește să-l prezinte pe Galilei în contextul epocii și să arate că Biserica Catolică nu a fost împotriva lui și chiar Papa Urban VIII i-a luat apărarea și l-a scăpat de condamnarea la moarte permițându-i chiar continuarea activității științifice. Apare aici și informația că expresia Eppur si mouve (Și totuși se mișcă) nu aparține lui Galileo Galilei, ci este apocrifă fiind „născocită în 1757, la mai mult de un secol de la moartea astronomului, de către un pamfletar italian instalat la Londra, Giuseppe Baretti, care scrria pentru niște cititori englezi cărora le măgulea antipapismul.” (p.68) Wikipedia.org menționează că această expresie aparține lui Galilei, iar ca sursă este dat un tablou descoperit în 1911 și datat aproximativ 1643 or 1645. Cu toate acestea se menționează că ea este menționată pentru prima data în scris de către Giuseppe Baretti.

4. Colonizarea: este Franța vinovată?

5. Nu mai înțelegem Marele Război

6. Al doilea Război Mondial prin prisma Soluției Finale

7. Vaticanul împotriva lui Hitler

8. Creștinii și evreii de-a lungul istoriei

9. Identitate națională, identități franceze

10. Franța și Islamul: o lungă confruntare

Jean Sévillia, autorul faimosului eseu Corectitudinea istorică, revine acum cu pandantul acestuia, Incorectitudinea istorică. Sumarul cărții, la fel de bogat şi de incitant, include de data aceasta şi probleme controversate, prejudecați ideologice, tabuuri şi mistificări legate de istoria mare, a lumii: De ce oamenii au simțit uneori nevoia să fabrice un nou Isus, după gustul epocii? Care a fost cu adevărat contribuția arabilor în transmiterea cunoștințelor antice în Evul Mediu? Biserica a fost un obstacol în calea științei? Cine a profitat de pe urma colonizării? Cele două războaie mondiale au fost purtate în numele drepturilor omului? Într-un stil ferm, dar echilibrat şi dezinvolt, consacrat deja prin succesul cărților sale, Jean Sévillia construiește, pe baza unei documentări riguroase şi bogate, un traseu sigur pentru ieșirea din păienjenișul de piste false ale interpretării istoriei.

Coperta 4

„«Îmi urăsc istoria», pare să spună societatea noastră; însă această istorie este a noastră, şi nu putem trăi urându-ne. Dacă manipularea istoriei a existat întotdeauna, fenomenul a căpătat o întorsătură acută şi deosebită în cursul ultimelor decenii. Nu numai că figurile eroice şi momentele de glorie celebrate cândva au fost îngropate, dar privirea contemporană se focalizează asupra anumitor episoade. […] De ce atâta ură? De ce această ură de sine?“ (Jean Sévillia)

  Citeşte câteva pagini

http://www.humanitas.ro/humanitas/incorectitudinea-istorică

Incorectitudinea istorică este, pentru Jean Sévillia, o atitudine asumată de luptă împotriva unei corectitudini (istorice, politice, sociale) prost înțelese, prin care unii specialiști sau diletanți manipulează din ce în ce mai puternic în zilele noastre opinia publică pentru a orienta conform unor interese inaccesibile omului de rând. O carte – manifest pentru uzul celor care se simt exasperați de prea numeroasele discursuri mistificatoare ale începutului de secol XXI.

Interior coperta 3.

Am găsit și un articol din anul 2013 realizat de Dan Stanca în care acesta vorbește despre Jean Sévillia și cărțile sale traduse în limba română.

Jean Sevilla este un istoric francez de 60 de ani care prin tot ce a scris a șocat opinia publică europeană. Cărțile sale au apărut şi în românește şi s-au bucurat de aceeaşi audiență. Fiindcă lumea s-a săturat de clișee și de ideologizări ale momentului, o privire lucidă ca a autorului citat este mai mult decât necesară. „Incorectitudinea istorică“ este ultima sa carte tipărită de curând de Humanitas, care deja are parte de o receptare importantă. (…)

El nu admite să i se bage ceva omului pe gât şi să-l înghită ca atare fără să protesteze. Francezii, ca şi românii, deşi ei nu au avut parte de comunism, au fost siliţi să admită multe adevăruri „prefabricate“ cărora li s-au închinat precum unor falşi idoli, cum denunţa odinioară Francis Bacon. Şi această nouă lucrare a sa, după „Corectitudinea istorică“, „Corectitudinea morală“ şi „Terorismul intelectual“, se impune prin aceeaşi sinceritate bulversantă. Bunăoară, el se referă la falsa opinie potrivit căreia francezii au fost nişte colonizatori criminali. Dimpotrivă, colonizarea, în ciuda unor aspecte dure şi într-un fel explicabile, a reprezentat un fenomen civilizatoriu şi de fertilă comunicare între culturi diferite. Europenii nu au fost neapărat nişte acaparatori şi nici africanii sau asiaticii nişte inocenţi. A avut de fapt loc un proces de metisaj din care a luat naştere o altă populaţie, cu alte vederi decât până atunci. De asemenea, combatanţii din Primul Război Mondial nu trebuie priviţi ca simplă carne de tun pe care conducătorii de atunci au aruncat-o în luptă în scopuri imperialiste, cum ar spune marxistul. Într-un climat pacifist ca cel din prezent, ce s-a întâmplat este o oroare. Atunci însă, popoarele erau mult mai belicoase decât acum şi dorinţa de război era deplin autentică. Soldatul francez nu a plecat pe front „târât“ de mai-marii săi, ci convins că face bine. Un alt capitol al cărţii se referă la „mitul“ lui Galilei, la faptul că oamenii, în marea lor majoritate, văd în savantul din secolul XVII exact ceea ce nu este. Galilei nu a fost o victimă a bisericii precum Giordano Bruno. Şi nici Biserica Romano-Catolică nu a manifestat de la început tendinţe de frânare a cunoaşterii ştiinţifice. Adevărul este că Vaticanul nu i-a reproşat savantului viziunea heliocentrică, ci faptul că în sprijinul concepţiei sale nu putea să aducă dovezi. După cum şi Copernic la vremea lui, om de altminteri foarte cucernic, nu putea să dovedească ce gândea. Mai mult de atât. Oamenii de atunci, nu doar Biserica, erau atât de convinşi de poziţia centrală a Pământului în univers, încât orice le zdruncina o asemenea convingere era suspect de o gândire nesănătoasă. Jean Sevilla luptă împotriva clişeelor şi vrea să redea istoriei faţa ei adevărată. Viciem istoria fiindcă îi gândim epocile prin mentalitatea de acum şi nu ne putem pune în poziţia oamenilor şi a instituţiilor de atunci. Din cauza aceasta, istoricii falşi sunt aceia care în loc să respecte adevărul fac ideologie. Incorectitudinea istorică este o capcană în care cad cei mai mulţi, închipuindu-şi că singurul adevăr este acela care aparţine timpului lor.

See more at: http://ziarullumina.ro/incorectitudinea-istorica

Cartea poate fi cumpărată de pe:

 Libris.ro la prețul de  37.05  Lei

Libhumanitas.ro la prețul de 39 lei.

Recomandări editoriale (6) – Pr. Daniel Benga, Metodologia cercetării științifice în teologia istorică


Daniel Benga, Metodologia cercetarii științifice în teologia istorică

Pe coperta 4 stau scrise următoarele: „Aceasta lucrare de metodologie încearcă să descrie, într-un mod sistematic, principalele norme și principii după care ar trebui sa se desfășoare cercetarea științifică în teologie. Deși se limitează la prezentarea criteriilor de cercetare în cadrul teologiei istorice, principiile enunțate pot fi utilizate cu succes atât în cadrul celorlalte discipline teologice, cât și în sfera științelor umaniste.

Normele metodice devin azi cu atât mai utile, cu cât trăim într-o lume aflată într-o rapidă schimbare și evoluție științifică și tehnologică, în care teologia este provocată din ce în ce mai des sper a-și prezenta punctul de vedere. Numai asimilarea  și actualizarea creatoare a cunoștințelor dobândite în cadrul studiului teologiei vor permite tinerelor generații de teologi să-și facă vocea auzită în contextul lumii moderne.”

Părintele Daniel Benga a mai publicat în anul 2003 la Editura Sofia lucrarea Mari reformatori luterani și Biserica Ortodoxă. Contribuții la tipologia relațiilor luterano-ortoxe din secolul al XVI -lea.

Recomandări editoriale (5) – Rob Riemen, Nobleţea spiritului – Un ideal uitat


În cadrul unui articol recent am văzut menționat un titlu de carte care mi-a atras atenția. Nu știam nimic despre Rob Riemen și cartea acestuia Noblețea sufletului – un ideal uitat tradusă la Editura Curtea Veche în anul 2009. Am căutat informații despre carte și fiindcă ceea ce am găsit mi s-a părut interesant am considerat util să o recomand și altora. Poate unii dintre dumneavoastră ați citit-o iar alții o veți citi.

Rob Riemen, Noblețea spiritului

„O carte plină de îngrijorare şi iubire faţă de civilizaţia europeană, care ne spune unde ne aflăm reamintindu-ne unde am fost şi care reuşeşte să restituie conţinutului istoric şi academic de «umanism» prospeţimea experienţei de viaţă din care acesta s-a născut şi în care autorul vede experienţa de viaţă tipică a civilizaţiei noastre: conversaţia între egali, dezbaterile între prieteni, controversele desfăşurate sub semnul civilităţii. Demnitatea, libertatea, respectul, căutarea sub semnul adevărului, al pietăţii şi al divinităţii – acestea sunt, potrivit lui Riemen, coordonatele umanismului ca mod de viaţă. O carte minunată, de o inactualitate senină, profetică şi vertiginoasă.“

Horia-Roman Patapievici

http://www.curteaveche.ro

Rob RIEMEN

Nobleţea spiritului. Un ideal uitat

Prefaţă de Vladimir Tismăneanu

Postfaţă de Horia-Roman Patapievici

Traducere din neerlandeză (olandeză) de Gheorghe Nicolaescu

Editura Curtea Veche, colecţia „Constelaţii“, Bucureşti, 2009, 176 p.

Scrisă cu o asemenea eleganţă, erudiţie şi elocinţă, cartea gînditorului olandez Rob Riemen nu poate fi decît o scriere de referinţă în istoria ideilor. În Nobleţea spiritului – un ideal uitat, Riemen clarifică simplu dihotomia identităţii omului modern. Relativismului lumii de azi, în care aproape că nu se mai face distincţie clară între Bine şi Rău, îi oferă o alternativă simplă: întoarcerea la valorile umanismului, care sînt universale. Cînd viciile şi virtuţile călătoresc la vagoane de clasă, înţeleptul pribeag ia la pas umanitatea pentru a-i spune simplu cum să revină la principiile morale. Gîndirea lui se bazează pe un argument simplu: o viaţă care nu e trăită în demnitate şi în care nu se caută Adevărul în pietate nu merită trăită.

Compus ca un poem liric antic, într-o formă în care greu găseşti povestitorul, odiseea spiritului trece de la Platon, Socrate pînă în zilele moderne, cu o sfinţenie a scrisului din care rămîne paradisiac ideea, nu autorul. Cu o efuziune iniţiatică, Riemen istoriseşte şi evocă precum un Psalm nevoia omului de a căuta Adevărul.

Cît de fin este autorul se poate înţelege din primele pagini ale cărţii. La New York îşi planifică o cină cu Elisabeth Borgese. Sigur că numele nu vă spune nimic, aceasta fiind, nimeni alta, decît fiica lui Thomas Mann. Distinsa doamnă îi cere permisiunea de a-l invita la River Plate şi pe prietenul ei, Joe, „un pianist strălucit“. Cu o gentileţe demnă de un mare caracter, nu tulbură taina prieteniei profunde dintre cei doi, doar ne sugerează ceva. Omul, îmbrăcat modest şi cu o figură ursuză, intră greu în consonanţă cu olandezul, dar, în cele din urmă, îi destăinuie că nimic în lume nu e ca „nobleţea spiritului“. Se despart nu înainte de a primi confirmarea că ideea va fi cuprinsă într-o partitură. Întors în Europa, cu o meticulozitate nemţească, Riemen caută prin istorie fragmente care să susţină în scris muzicalitatea promisă.

„Adevărul ne face liberi pentru că are putere asupra noastră“, avea să spună, fiind inspirat din Goethe şi Thomas Mann. Cu multe secole înainte, geniul din Weimar afirma că: „civilizaţia este un permanent exerciţiu al respectului“. De unde şi completarea: respect faţă de divin, faţă de pămînt, faţă de semenii noştri.

Cînd să termine de cules dialogurile imaginare despre aristocraţia spiritului, de o naturaleţe debordantă, dintre Socrate şi discipolii săi, Mann şi prietenii, Goethe şi societatea, contrastînd cu nihilismul lui Nietzsche cuprins într-un monolog, află că pianistul din New York şi-a încheiat socotelile cu viaţa, distrugînd înaintea morţii întreaga operă. Deznădăjduit de lipsa de finalitate a proiectului, pune – la îndemnul lui Elisabeth – nestematele culese într-o colecţie de o preţiozitate rară.

 http://www.observatorcultural.ro

Recomandări editoriale (4) – Grigore Gafencu, Jurnal


Grigore Gafencu, Jurnal

Prezentul volum strânge laolaltă pagini din Jurnalul lui Grigore Gafencu, publicate,  sub egida Institutului Național pentru Memoria Exilului Românesc, într-un prim volum de Editura Pro Historia în 2006, sub îngrijirea istoricului Laurenţiu Constantiniu, lector universitar  (acest volum cuprinde perioada iunie 1940 – 31 august 1941) şi cele publicate în anul 2009 de Editura Paideea într-un al doilea volum, îngrijit de istoricul Ion Calafeteanu, profesor universitar (acest al doilea volum cuprinde perioada ianuarie 1942 – 13 martie 1943).

Ambele volume s-au bucurat la data publicării de un „Cuvânt înainte” datorat regretatului istoric acad. Florin Constantiniu, acestea sunt reproduse în prezenta ediţie la începutul părţilor a I-a şi respectiv  a II-a.
În continuarea notelor din „Jurnalul” lui Grigore Gafencu publicate până acum, Editura Cetatea de Scaun pune la dispoziţia cititorilor în această ediţie pagini inedite din Jurnal referitoare la perioada 14 martie  17 iulie 1943, îngrijite de prof. univ. dr. Ion Calafeteanu.
    
 Pentru cei interesați iată cuprinsul volumului
Notă asupra ediției / 7
Partea I – București, 1 iunie 1940 – Moscova, 31 august 1941,
note și comentarii de Laurențiu Constantiniu / 9
Cuvânt înainte la prima ediție de  acad. Florin Constantiniu / 11
Notă asupra primei ediţii  de Laurenţiu Constantiniu / 19
Jurnal. (1 iunie 1940 – Moscova, 31 august 1941) / 21
Partea II – Geneva, ianuarie 1942-13 martie 1943,
note și comentarii de Ion Calafeteanu / 261
Cuvânt înainte la prima ediție de  acad. Florin Constantiniu / 263
Notă asupra primei ediţii de Ion Calafeteanu / 266
1942 / 267
1943 / 432
Partea III – Geneva, 14 martie – 17 iulie 1943,
  note și comentarii de Ion Calafeteanu / 487
 Indice de nume şi locuri / 575
Grigore Gafencu (n. 30 ian. 1892, București – 30 ian. 1957, Paris). A fost una din marile personalități ale diplomației romanești. Ministru de externe între 1938 şi vara lui 1940.
–          A terminat facultatea de drept la Geneva și a obținut doctoratul la Paris (1914).
–      Se întoarce în țară și urmează cursurile școlii de observatori aerieni din cadrul Aeronauticii militare. Ia parte la războiul de întregire națională, ca locotenent aviator în escadrila de observație din Grupul 1 aeronautic.
–     1921 –  înființează ”Revista vremii”; 1923 – conduce cotidianul Argus; 1937 – fondează cotidianul Timpul;  – a fost fruntaș al Partidului Național-Țărănesc, din 1928 – senator; 1928 – este numit secretar general al Ministerului Afacerilor Străine;  14 nov. 1929 – 7 iunie 1930 – Subsecr. St. Min. Lucr. Publ. Comunic. ; 13 iunie – 8 oct. 1930, Subsecr. St. Președinte Cons. Min.; 9 iun. – 10 aug. 1932, Subsecr. St. Min. Af. Str.; 11 aug. – 17 oct. 1932, Subsecr. St. Min. Af. Str. ; 14 iun. – 9 nov. 1933, Subsecr. St. Min. Ind. Comerț.
–       Este desemnat Ministru al Afacerilor Străine (21 dec. 1938 – 1 feb. 1939; 1 feb. – 28 sept., 1939; 28 sept. – 23 nov. 1939; 24 nov. 1939 – 11 mai 1940; 11 mai – 1 iun. 1940); totodată, face parte din Directoratul Frontului Renașterii Naționale. Este acreditat Trimis extern și Ministru plenipotențiar la Moscova (10 aug. 1940 – 22 iun. 1941). Este scos din cadrele Ministerului Afacerilor Străine la 4 aug. 1941. În noiembrie 1941 pleacă în Elveția. Desfășoară o activitate intensă pentru desprinderea României de statele Axei.
–        În 1944 este publicată, în limba franceză, cartea Préliminaires de la guerre à l’est/Preliminariile războiului din răsărit, una din cele mai bune analize ale relaţiilor sovieto-germane dinaintea izbucnirii războiului.
–        După război, militează împotriva sovietizării României și este implicat în procesul conducătorilor PNȚ (1947), fiind condamnat (în contumacie) la 20 de ani de muncă silnică.
–       Gafencu s-a stabilit la Geneva. Considerat unul dintre cei mai buni analişti politici ai epocii, a ţinut, în timpul războiului, numeroase conferinţe publice la Londra, Paris, Strasbourg, Florenţa, Zurich, Geneva, pledând întotdeauna cauza şi interesele României.
–        În calitate de reprezentant al grupului diplomaţilor aflaţi în exil, a depus pe masa Conferinţei de Pace din 1947 două memorandumuri în care își prezenta opiniile, corecte, documentate, față de tratamentul nedrept aplicat patriei sale. Acţiunile sale şi poziţia proaliată a lui Gafencu aveau să-l transforme în persona non grata în faţa regimului comunist de la Bucureşti. El a fost condamnat în contumacie în noiembrie 1947, împreună cu lotul Maniu-Mihalache.
–     La 20 februarie 1948 i se retrage cetățenia română. Rămas în străinătate, se impune ca lider al emigrației românești anticomuniste.
–       Grigore Gafencu a încetat din viață la 30 ianuarie 1957, având și astăzi mormântul în străinătate.
Am primit și eu acest volum din partea Editurii Cetatea de Scaun cu prilejul Târgului de Carte Bookfest 2012 și îl recomand tuturor celor interesați de istoria recentă a României precum și de contextul internațional al anilor 1938-1940.
Cei interesați pot achiziționa volumul de pe site-ul editurii la prețul de 28 RON, preț subvenționat ținând cont de faptul că cartea are 600 de pagini (592), format academic (17X24), copertă tare și supra copertă.
Articole relaționate

Recomandări editoriale (2) – David Preistland, Steagul roșu. O istorie a comunismului


După ce am terminat Beratlan Kiner, Viata misionarului Mihaly Kornya, am început (mai citisem câteva pagini înainte) o nouă carte care abordează un subiect puțin diferit, respectiv istoria comunismului. Este vorba despre David Preistland, Steagul Rosu, scoasă la Editura Litera in 2012. Din ceea ce am citit până acum pot menționa faptul că este o carte care abordează comunismul din punct de vedere teoretic, abordare care pleacă de la Revoluția Franceză cu referiri la antichitatea greacă și ajunge până în perioada contemporană, respectiv anii 2000. O recomand tuturor celor interesați de istoria comunismului, de originile acestuia precum și de istoria contemporană a României. Spun istoria contemporană a României deoarece citind această carte am înțeles mai clar care era originea conceptului de om nou, cultură nouă precum și care erau scopurile acestor transformări. Originile acestor concepte se regăsesc în Revoluția Franceză și implementarea lor urmărea atașamentul oamenilor față de noile valori și înlăturarea ritualurilor religioase (creștine). Referindu-ma in continuare tot la relihie doresc să menționez că prin înlăturarea unor manifestări și ritualuri ale religiei creștine, au fost puse în loc noi sărbători care conduc către faptul că noul sistem politic – atât cel francez cât și cel comunist- are caracteristicile unei religii politice. Revolutionarii francezi si ulterior comunistii au inlaturat obiceiuri si simboluri religioase crestine pentru a le inlocui cu simbolurile si sarbatorile lor.

Iată o prezentare a cărții care se regăsește pe coperta 4:

La 23 de ani de la prăbușirea Zidului Berlinului, David Priestland, profesor de istorie la Oxford, ne ofera cea mai ampla si mai completa trecere in revista a comunismului, de la originile in timpul Revolutiei Franceze pana la dominația din secolul XX. Nu lipseste nici un personaj si nici un eveniment important, de la Marx, Lenin, Stalin, Mao, Kim Ir Sen la Che Guevara, Fidel Castro, Tito, Ceausescu si Gorbaciov. Autorul nu merge insa pe carari batute, ci reuseste sa descopere amanunte inedite in biografii sau evenimente care au influentat deciziile acestor oameni. Caracterul lui Stalin, de exemplu, este descris perfect de petrecerile pe care le organiza la dacea lui de langa Moscova, unde oaspetii – ei insisi conducatori de teama carora tremurau milioane de oameni – erau umiliti si batjocoriți.

Cu toate ca este o carte de istorie, Steagul rosu este neasteptat de actuala. Dincolo de insiruirea cronologica a faptelor, autorul identifica tipare, relatii cauza–efect si mecanisme care te fac, dupa ce citesti cartea, sa ramai pe ganduri ori de cate ori te uiti la un buletin de stiri sau deschizi un ziar. Nu poti sa nu te intrebi in ce masura comentatorii crizei financiare actuale cunosc avertismentele privind pericolul imprumutarii la bancile occidentale, lansate de… Stalin, in urma cu mai bine de o jumatate de secol, cand a refuzat Planul Marshall.

Ne-am obisnuit sa vorbim despre prabusirea comunismului ca despre o disparitie, iar David Priestland ne aminteste ca lucrurile nu stau deloc asa. Comunismul s-a prabusit practic doar in URSS si in partea europeana a blocului sovietic, dar supravietuieste in forma radicala in Coreea de Nord, si-a gasit stabilitatea in Cuba, iar in China a descoperit o neasteptata reteta de succes. In actuala perioada de incertitudine economica, in care este tot mai evident ca nici capitalismul liberal nu ofera soluțiile dorite, nu trebuie sa uitam ca necunoașterea istoriei ne condamna la repetarea ei.

http://www.elefant.ro/carti/istorie/studii-istorice/steagul-rosu-172441.html

Vladimir Tismăneanu a scris despre această carte o mini recenzie sub titlul Iluzia comunistă și efectele ei:

„Comparabila cu contributiile remarcabile ale unor Archie Brown si Robert Service, cartea este o exegeza critica monumentala a comunismului ca religie seculara, ca utopie transpusa, cu un imens preț uman, in realitatile sistemelor de tip bolsevic (sunt cutremuratoare paginile despre experiențele comunismului in Asia, inca prea putin explorate). (…)”

http://tismaneanu.wordpress.com/2010/02/22/iluzia-comunista-si-efectele-ei/

Cei interesați o pot comanda la prețul de 38 RON de pe http://www.elefant.ro. Dacă găsiți în altă parte mai ieftin îmi puteți semnala acest lucru în comentarii.

Recomandări editoriale (1) – Bertalan A Kirner, Viața misionarului Mihály Kornya


La sfârșitul lunii decembrie a anului 2009, UBCBR a lansat, în cadrul Sesiunii de comunicări științifice organizată cu ocazia celebrării a 400 de ani de mărturie baptistă, Viața Misionarului Mihaly Kornya.

Lucrarea descrie modul în care au ajuns să se dezvolte baptiștii în România. Materialul prezintă în mod cronologic viața celui mai eficient misionar din România acelor vremuri.

Viaţa misionarului Mihaly Kornya” este o carte ce prezintă lucrarea unui om simplu din secolul al XIX-lea pe care Dumnezeu îl alege să fie un instrument prin care El să-şi facă Numele cunoscut.

Înzestrat cu iscusinţă şi curaj, Kornya se pune la dispoziţia lui Dumnezeu pentru a răspândi evanghelia lui Hristos în orice ocazie pe care o găseşte şi înfruntând orice adversitate. Întreaga lui viaţă s-a centrat pe pasajul din Matei 10:5-15, încercând să îndeplinească cu sârguinţă aceste îndemnuri misionare date de Isus ucenicilor Săi.

Din prezentarea de pe coperta IV:

Mihaly Kornya sau Mihai Cornea cum ii spun romanii a fost o persoana simpla dar cu o contributie remarcabila pentru miscarea baptista din Romania. Într-un fel el întruchipează un model de slujire baptistă. Deşi nu avea o educaţie deosebită el avea un angajament total faţă de chemarea pe care a primit-o din partea lui Dumnezeu. Această chemare l-a determinat să predice evanghelia între maghiarii şi românii din Transilvania ducând la extinderea semnificativă a mişcării baptiste. Mulţimea celor care s-au convertit şi s-au botezat în urma predicilor sale constituie o mărturie a pasiunii pe care Dumnezeu a pus-o în inima acestui om şi a preocupării sale de a vesti Evanghelia mântuirii tuturor celor care aveau nevoie de pocăinţă. Mihai Cornea rămâne un exemplu al modului în care Dumnezeu se foloseste cu putere de cei care se dedică in totalitate slujirii la care sunt chemati.

Otniel Ioan Bunaciu

Consider ca Mihai Cornea a fost pentru Romania ceea ce a fost Gerhard Oncken pentru Germania.Entuziasmul sau misionar, claritatea sa doctrinara si abilitatile sale organizatorice, insotite de puterea Duhului Sfant, au contribuit enorm la raspandirea credintei baptiste in Romania.Sunt convins ca studierea biografiei si a lucrarii sale va fi o importanta sursa de inspiratie pentru generatia actuala de slujitori baptisti.

Ionel Tuțac

Viața misionarului Mihaly Kornya are 200 de pagini și poate fi comandată la Uniunea Baptistă din România 021 430 00 39, pe site-ul revistei Creștinul Azi sau prin email crestinul.azi(a)gmail.com. Prețul cărții este de 15 lei la care se adaugă, dacă este cazul, cheltuielile poștale.

http://revistacrestinulazi.ro/2010/01/via%C8%9Ba-misionarului-mihaly-kornya/

Recomand această carte tuturor celor interesați de începuturile baptismului în Transilvania, de activitatea lui Mihály Kornya, precum și de condițiile în care activa un misionar în acea perioadă, respectiv cea de a doua parte a secolului al XIX-lea. Mai mult decât atât, această carte este o frescă a activității de pionierat desfășurată de Kornya, fiind prezentate detaliat aspecte ale lucrării acestuia și zecile de botezuri pe care le-a efectuat în condițiile în care standardul acestui misionar în privința statutului de baptist era destul de ridicat comparativ cu standardele din ziua de astăzi. După cum se exprima Lehel Kiss în studiul introductiv al cărții, fără această lucrare „imaginea noastră despre începuturile misiunii baptiste ar fi mult mai săracă” (p. 12).

Articole relaționate

Mihaly Kornya, “străbunicul” meu » Vestea bună

Mihály Kornya despre români

%d blogeri au apreciat asta: