Maxima zilei – 11 octombrie 2016

Există ceva atât de unic, atât de sfânt în actul închinării [față de Dumnezeu], încât acesta este separat de orice altceva din lumea umană. Nici unui om nu-i este îngăduit să ia de la Dumnezeu ceea ce Îi este destinat Lui !
John MacArthur Jr., Prioritatea supremă. Despre închinare, Societatea Misionară Română, 1986, p. 9
Maxima zilei – 7 octombrie 2016

A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a iubi desăvârșirea.
Lev Tolstoi, Despre Dmnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), p. 66.
John MacArthur Jr. – Biserica pare adesea atât de pragmatică, atât de programată și orientată spre succes
Biserica pare adesea atât de pragmatică, atât de programată și de orientată spre succes. În procesul strădaniei de a ne împlini nevoile și de a ne satisface dorințele, Biserica a alunecat într-o filosofie a ”umanismului creștin”, care este încărcată de iubire de sine, de respect de sine, de împlinire și de autoglorificare.
John MacArthur Jr., Prioritatea supremă. Despre închinare, Societatea Misionară Română, 1986, pp. 5-6
Maxima zilei – 5 octombrie 2016

Calea istoriei este pavată cu mila și harul lui Dumnezeu. Dar din loc în loc sunt panouri de avertizare, puse în așa fel încât oamenii să știe că Dumnezeu în orice moment are dreptul să le ia viețile.
John MacArthur Jr., Prioritatea supremă. Despre închinare, Societatea Misionară Română, 1986, p. 76.
Maxima zilei – 4 octombrie 2016

Închinarea este expresia esențială a slujirii aduse lui Dumnezeu.
John MacArthur Jr., Prioritatea supremă. Despre închinare, Societatea Misionară Română, 1986, p. V.
Maxima zilei – 3 octombrie 2016

Religia este relația cu Dumnezeu.
Lev Tolstoi, Despre Dmnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), p. 63.
Dependenți de har – mesajul pastorului Viorel Iuga la început de an universitar al Institutului Teologic Baptist din București
Pastorul Viorel Iuga, președintele Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România, a fost prezent la Institutul Teologic Baptist din București cu prilejul deschiderii noului an academic (2016-2017)
Cu acest prilej a adresat studenților un mesaj prin care i-a îndemnat să Citească Cuvântul, să Cugete la El și să-L împlinească. Să fie acei oameni care să transmită cu competență și seriozitate Cuvântul Domnului.
La mulți ani, Prof. dr. Iosif Țon (30 septembrie 2016)

În data de 30 septembrie 2016, profesorul Iosif Țon a împlinit frumoasa vârstă de 82 de ani. Cu acest prilej îi urăm binecuvântări din partea Domnului.

Iosif Țon predicând la Biserica Baptistă Mihai Bravu 1977
Despre rolul său în promovarea libertății religioase în perioada comunistă am scris, atât eu cât și Bogdan Emanuel Răduţ în cărțile noastre, dar și în alte studii și articole științifice.

În anul 2015, profesorul Iosif Țon ne-a acordat un interviu, mie și colegului de slujire pe tărâmul istoriei, Emanuel Răduţ, în care a vorbit despre modul în care familia sa a cunoscut credința baptistă, dar și despre perioada interbelică și cea a celui de-al doilea război mondial.
În cadrul acestui interviu Prof. dr. Iosif Țon vorbește și despre modul în care a cunoscut-o pe Elisabeta, cea care avea să-i fie soție atunci și continuă să-i fie soție credincioasă și devotată. Un ajutor potrivit în viața de familie și în lucrarea de propovăduire a Evangheliei.
Todată anul acesta (2016) familia Țon Iosif și Elisabeta a împlinit 57 de ani de căsnicie.
Cu acest prilej am realizat și poza următoare, în care alături de Prof. dr. Iosif Țon sunt doi istorici : Bogdan Emanuel Răduţ și Marius Silveșan
Valentin Făt – Reforma la 499 ani

Ceea ce sărbătorim (…) pe 31 octombrie este țintuirea celor 95 de teze pe ușa bisericii din Wittenberg. Luther era la vremea aceea un fiu al bisericii catolice și nu se gândea nici să se rupă de ea și nici să o rupă. Era însă îngrijorat și frământat de anumite chestiuni legate de indulgențe. Dorința lui era să inițieze, prin țintuirea tezelor, o dezbatere teologică. În lipsa wall-ului și forumurilor contemporane, ușa bisericii se constituia ca un spațiu al dezbaterilor teologice. Tezele erau scrise în limba latină. Subliniem deci că gestul nu a fost atât de radical precum este adeseori înfățișat. Luther arunca doar o sămânță care avea să germineze și să rodească mai târziu.
Am mers însă mult prea repede. Istoria reformei nu începe cu Luther, ci cu cei pe care am putea să îi numim pre-reformatori. Și, chiar mai important, începe cu starea deplorabilă în care se găsea biserica în acea perioadă.













