Aldous Huxley, Minunata lume nouă, Editura Polirom, Iași, 2016, 251 p

La această rubrică, la care nu am mai scris de ceva timp, vă aduc în atenție o carte aparte, una în care realul se împletește cu utopia, o carte despre o societate distopică, una în care sistemul controla totul.

În interiorul coperții întâi am găsit un rezumat succint și bine scris al acestei cărți la care voi adăuga câteva detalii despre conținutul lucrării.

„Minunata lume nouă pornește de la ideea unei societăți distopice care, pentru a-și controla cetățenii, recurge la orice subterfugiu: de la transformarea rasei umane și manipularea ei genetică până la mascarea minciunii în adevăr absolut. Rezultatul este o combinație de realități totalitare și scene din cel mai pur SF, în care cărțile sunt arse și singura cultură acceptată se naște din preceptele unui conducător megaloman, în care apariția unei ediții din Operele complete ale lui Shakespeare poate duce la răsturnarea unui regim absurd în care oamenii sunt concepuți în imense incubatoare, iar cei neatinși încă de morbul acestei „civilizații” sunt izolați în rezervații.

Personal, consider că lectura unei astfel de cărți nu este un lucru facil, dar cu siguranță în urma parcurgerii ei orizontul cunoașterii se lărgește. Această carte poate fi încadrată în aceeași categorie cu cea a lui George Orwell, O mie nouă sute optzeci și patru. După cum se menționează și în prezentarea de mai sus, cartea prezintă o societate distopică, utopică,Statele Unite ale Lumii, controlată în mecanismele sale principale. Scopul era asigurarea fericirii în limitele supunerii. Avem o răsturnare a valorilor și a conceptelor tradiționale. Spre deosebire de societatea tradițională nu mai aveam nașteri naturale, copiii erau creați in eprubetă, și dezvoltați în cadrul unor incubatoare imense. Mai mult decât atât, crearea unei noi ființe poate fi asemuită cu crearea unui produs, sau mai bine zis cu achiziționarea unui produs, sau a unor produse care să răspundă anumitor cerințe. Astfel în funcție de rolul pe care trebuiau să-l îndeplinească în societate, embrionii erau condiționați genetic scopului pe care noua ființă urma să-l îndeplinească în societate. Astfel societatea este organizată pe principiul castelor superioare (Alfa) și a celor inferioare (Epsilon).Condiționarea genetică care se realiza în laborator intervenea atât asupra aspectului fizic, embrionul fiind lăsat să se dezvolte normal din punct de vedere fizic și intelectual dacă urma să aparțină categoriilor sociale superioare, sau se intervenea asupra acestei dezvoltări astfel că unii erau mici de statură, chiar pitici. Unii rezistenți la frig, alții la căldură pentru a lucra în oțelarii spre exemplu.

Un alt aspect este cel legat de sexualitate. Existau jocuri erotice pentru copii, iar pentru adulți exista sintagma că fiecare aparține tuturor, un proverb hipnopedic menționat de Mustafa Mond, Controlorul general care suna astfel: „toți suntem ai tuturor celorlalți”. Era ceva neobișnuit ca o femeie să aparțină unui singur bărbat, fiind valabilă și reciproca. Termenii de mamă și tată erau învechiți, iar nașterea era ceva decadent regăsită la sălbatici. Sălbaticii erau un trib de indieni care trăiau în sărăcie, dar totodată într-o relativă libertate, aflată la marginea societății, dar care trebuia totodată să se conformeze anumitor reguli. Deși situația din rezervația în care trăiau era una dificilă, aceștia trăind la limita sărăciei, pentru a ajunge acolo aveai nevoie de u permis special. Pe de altă parte și ieșirea din rezervație se făcea tot cu acordul Controlorului, titulatura pe care o avea conducătorul.

„Ford al nostru – sau Feud al nostru, așa cum, din cine știe ce motiv rămas necunoscut prefera să se intituleze ori de câte ori discuta chestiuni psihologice – Freudul Nostru fusese primul care dezvăluise primejdiile înfiorătoare ale vieții de familie. Lumea era plină de tați – deci chinuită de tot felul de perversiuni de la sadism până la castitate; plină de frați, surori, unchi, mătuși – deci deformată de nebunie și sinucideri”. (p. 40).

Propaganda era în toate aspectele vieții și ea era dublata și de cenzură. Merită amintit aici faptul că, la fel ca în timpul Revoluției franceze de la 1789, avem un nou calendar cu scopul de rupe total societatea de atunci de cea care fusese înaintea ei. În cazul de față vorbim de o societatea care începe numerotarea anilor de la ieșirea pe piață a modelului T al companiei de automobile Ford în anul 1908. Vorbim de o societate în care Ford devenise un zeu pe care oamenii îl venerau. Similar cu semnul crucii la creștini, cei din Minunata lume nouă, titlu care vine de la o piesă a lui Shakespeare, își făceau semnul T.

Pentru a uita de problemele vieții cotidiene oamenii consumau soma, un fel de drog care ii făcea sa uite de probleme și sa înlăture conflictele care puteau apărea. Ceva similar cu ceea ce se întâmpla la finalul cărții 1984 când personajul principal zicea ceva de genul: Acum îl iubesc pe Fratele cel Mare pe care înainte îl uram.

În final vă las un dialog între Sălbatic, un tânăr venit din rezervație și Mustafa Mond, Controlorul Mondial.

„- (…) Dumnezeu este cauza a tot ce e nobil și frumos și eroic. Dacă ați avea un Dumnezeu…

– Tinere dragă, îi zise prietenos Mustafa Mond, civilizația n-are câtuși de puțin nevoie de noblețe sau eroism. Chestiile astea sunt doar simptome ale ineficacității politice”. (p230)