Conf. Univ. Dr. Daniel Mariș la Gaudeamus (2013) – lansarea volumului „Politica regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Documente”
Conferențiar Universitar Dr. Daniel Mariș este rectorul Institutului Teologic Baptist din București și profesor în cadrul aceleiași instituții precum și în cadrul Facultății de Teologie Baptistă, Universitatea din București.
În cadrul intervenției sale, profesorul Daniel Maris a apreciat importanta acestui volum pentru bisericile evanghelice și a menționat faptul că între anii 1942-1944 Seminarul Teologic Baptist din București a fost închis.
Despre acest fapt, am scris și eu în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență 1948-1965, având ca sursă documentară informațiile oferite de către Alexa Popovici.
În luna martie a anului anul 1942 Seminarul a fost desființat iar imobilul a fost confiscat la 28 august 1943 și atribuit apoi Consiliului de Patronaj al Operelor Sociale. Ulterior în imobilul Seminarului a funcționat până la 23 august 1944 o școală de misionare ortodoxe condusă de Sanda Matei. (p. 200)
Articole pe aceeași temă
Lansarea volumului Politica regimului Antonescu faţă de cultele neoprotestante. Documente, Viorel Achim (editor)

Stimate doamne, stimaţi domni, dragi colegi,
Cu deosebită consideraţie
Viorel Achim
Apariții editoriale (13) Viorel Achim, Politica Regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Documente
Semnalez în cadrul acestui articol apariția unui volum de documente consistent și important privind persecuția neoprotestanților în timpul regimului Antonescu. Voi revenii cu detalii despre autor și geneza acestor volume care din lipsa finanțării au fost restrânse la un singur volum.

“Volumul reuneşte cele mai importante documente referitoare la politica statutului roman faţă de confesiunile neoprotestante în anii 1940-1944. Sunt analizate cele trei grupuri neo- protestante prezente atunci în Romania: baptiştii, adventiștii de ziua a șaptea și creștinii după Evanghelie. Față de aceste denominațiuni, care numărau împreună aproximativ 100.000 de membri, marea majoritate de etnie romană, guvernul Antonescu a dezvoltat o politică specială, ce a culminat cu interzicerea lor. Începând cu septembrie 1940, credincioșii care aparțineau de aceste Biserici au fost supuşi la numeroase măsuri discriminatorii, acestea transformându-se în scurt timp într-o prigoană confesională fără precedent în istoria modernă a României. Documentelor li se adaugă legislația în domeniu, publicată în Monitorul Oficial. Prin felul în care este organizată, culegerea se adresează cercetători lor, dar și tuturor celor interesați de istoria României în anii celui de-al doilea război mondial.” (editorii)
Viorel Achim este cercetător ştiinţific gradul I la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Academia Română, Bucureşti. De acelaşi autor: România şi Transnistria: Problema Holocaustului. Perspective istorice şi comparative (coord., 2004), Minorităţile etnice în România în secolul al XIX-lea (coord., 2010), Identity Projects and Processes in the Romanian Space, 19th-20th Centuries (ed., 2010).
Volumul de 936 de pagini a apărut de curând la Editura Polirom din Iasi și poate fi achizitionat de pe http://www.librariaonline.ro/ la prețul de 44,96 RON.
În regimul comunist și rugăciunea trebuia autorizată
În cadrul unei anexe la Scrisoarea celor 6 din 1977 stau scrise următoarele cuvinte:
„Zanciu Doroftei, zidar, amendă 1.000 lei, pentru vina:
„A fost găsit în rugăciune fără autorizaţie”.
Prin urmare, în timpul regimului comunist aveai nevoie de autorizație și să te rogi nu numai să predici, să deschizi o casă de rugăciune ș.a.m.d.
Iosif Țon despre Dumitru Cornilescu: „Un om de o umilință desăvârșită”
În cadrul cercetării mele am găsit într-unul din dosare interceptarea unei scrisori adresată de Iosif Țon, probabil din Anglia, pastorului Pascu Geabou din Alexandria. Scrisoarea a fost expediată în primăvara anului 1971, posibil luna martie. În cadrul acestei scrisori, Iosif Țon prezintă o scurtă biografie a lui Dumitru Cornilescu, relatează câteva aspecte privitoare la întâlnirea sa de 4 zile cu Cornilescu în Elveția în anul 1970, vizita lui Cornilescu în SUA (1965). Se amintește și despre pastorul Dănilă Pascu din Clevland, ca fiind primul baptist preocupat de activitatea lui Dumitru Cornilescu.
În partea de final a scrisorii, Iosif Țon militează pentru ca baptiștii români să-și exprime public recunoștința față de faptul că Dumitru Cornilescu a dat românilor posibilitatea de a citi Biblia în limba română modernă, aspect care permite și înțelegerea acesteia.
Acesta este contextul în care Iosif Țon realizează o scurtă caracterizare a lui Dumitru Cornilescu, care în aprilie 1971 urma să împlinească 80 de ani.
„În acele 4 zile [în care am stat la Cornilescu], am mai cunoscut ceva: în Cornilescu l-am cunoscut pe cel mai smerit creștin pe care l-am întâlnit vreodată. O simplitate și o umilință cum nu mi-am putut închipui că poate să existe. Eu sunt convins că omul acesta a fost unul dintre cei mai de seamă lucrători din via Domnului în țara noastră în acest veac, dar sunt de asemenea convins că ultimul care ar admite acest lucru ar fi Cornilescu însuși. Dacă mi s-ar cere să-l caracterizez pe scurt, cred că aceasta este cea mai bună caracterizare: „Un om de o umilință desăvârșită.”
Organizarea și funcționarea Secretariatului de Stat pentru Culte (HG nr. 44/2013)

In M. Of. nr. 95 din 15 februarie 2013 a fost publicata Hotararea Guvernului nr. 44/2013 privind organizarea si functionarea Secretariatului de Stat pentru Culte.
Din cuprins:
ART. 1
(1) Secretariatul de Stat pentru Culte se organizeaza si functioneaza ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului si in coordonarea prim-ministrului, prin Cancelaria Primului-Ministru, finantat integral de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.
(2) Secretariatul de Stat pentru Culte elaboreaza si asigura aplicarea strategiei si politicilor in domeniul vietii religioase.
(3) Secretariatul de Stat pentru Culte are sediul in municipiul Bucuresti, str. Nicolae Filipescu nr. 40, sectorul 2.
ART. 2
In activitatea sa, Secretariatul de Stat pentru Culte asigura respectarea si promovarea drepturilor si libertatilor fundamentale, consacrate de Constitutia Romaniei, republicata, si de Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor, precum si de tratatele si conventiile internationale la care Romania este parte, in ceea ce priveste libertatea constiintei si a credintelor religioase, si se conduce dupa principiul fundamental conform caruia cultele recunoscute de lege sunt libere, autonome si egale in fata autoritatilor statului.
ART. 3
Secretariatul de Stat pentru Culte are ca obiectiv general dezvoltarea parteneriatului dintre autoritatile administratiei publice centrale si locale si cultele recunoscute de lege, in domeniul social, cultural si educational, prin promovarea in beneficiul intregii societati a relatiei de respect si cooperare intre cultele recunoscute de lege.
ART. 4
(1) Secretariatul de Stat pentru Culte are urmatoarele atributii:
1. asigura relatiile statului cu toate cultele si asociatiile religioase din Romania;
2. sprijina toate cultele si asociatiile religioase, potrivit statutelor de organizare si functionare ale acestora, in vederea participarii lor la viata sociala si spirituala a tarii, urmareste ca in relatiile dintre culte si asociatii religioase sa fie excluse orice forme, mijloace si actiuni de invrajbire religioasa;
3. participa la solutionarea amiabila a conflictelor dintre culte si dintre culte si asociatii religioase;
4. monitorizeaza aplicarea actelor normative interne si internationale referitoare la respectarea libertatii religioase;
5. asigura legatura dintre cultele recunoscute de lege si ministere, celelalte organe ale administratiei publice centrale si locale, in vederea respectarii libertatii si autonomiei cultelor, a prevenirii si inlaturarii oricaror abuzuri, prin aplicarea legii; sprijina autoritatile administratiei publice locale pentru rezolvarea problemelor specifice care apar in raporturile lor cu cultele si asociatiile religioase si totodata acorda asistenta cultelor si asociatiilor religioase, la solicitarea acestora, in solutionarea problemelor pe care acestea le supun autoritatilor administratiei publice locale;
6. analizeaza cererile de infiintare de noi culte, intocmeste documentatiile cerute de lege si face propuneri Guvernului in vederea recunoasterii acestora;
7. acorda aviz consultativ in vederea obtinerii calitatii de asociatie religioasa;
8. propune Guvernului recunoasterea statutului de utilitate publica pentru organizatii neguvernamentale cu activitate in domeniul vietii religioase, cu respectarea normelor legale;
9. elibereaza avizul necesar acordarii vizei de lunga sedere pentru activitati religioase sau prelungirii dreptului de sedere temporara pentru activitati religioase strainilor care urmeaza sa desfasoare sau desfasoara astfel de activitati pe teritoriul Romaniei;
10. tine evidenta si efectueaza plata contributiilor la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate pentru personalul monahal al cultelor recunoscute de lege, care nu realizeaza venituri din munca, pensie sau alte surse;
11. colaboreaza cu sistemul educational si ia act de planurile de invatamant si programele analitice pentru predarea religiei, elaborate de cultele recunoscute de lege;
12. sprijina cultele recunoscute in organizarea si desfasurarea activitatilor de asistenta religioasa si sociala in armata, penitenciare, spitale, in camine de batrani, case de copii si in alte institutii, precum si in familii care se confrunta cu nevoi speciale;
13. sprijina cultele recunoscute in activitatea de evidenta, pastrare, conservare, restaurare si punere in valoare a bunurilor culturale mobile si imobile, aflate in proprietatea sau in folosinta cultelor, in conditiile legii;
14. ia act de alegerea sau numirea persoanelor care urmeaza sa ocupe functii de conducere, precum si a personalului clerical si laic din cadrul cultelor recunoscute de lege, inclusiv din invatamantul teologic neintegrat in invatamantul public, in vederea alocarii sprijinului financiar de la bugetul de stat pentru salarizarea personalului cultelor, potrivit legii;
15. tine evidenta unitatilor de cult ale cultelor recunoscute care solicita sprijin pentru salarizarea personalului clerical;
16. initiaza actiuni de relatii externe cu institutii de stat similare din alte tari si organizatii internationale neguvernamentale care se ocupa de garantarea si respectarea libertatii religioase, precum si a celorlalte drepturi fundamentale ale omului si participa la manifestarile organizate de acestea;
17. elaboreaza studii si sinteze documentare referitoare la viata religioasa din Romania, precum si despre activitatea cultelor si organizatiilor religioase din alte tari; organizeaza dezbateri, cu participarea specialistilor romani si straini, privind teoria si practica laica si ecleziastica in acest domeniu;
18. gestioneaza resursele financiare publice alocate pentru completarea fondurilor necesare salarizarii personalului clerical si neclerical, potrivit legii;
19. acorda sprijin financiar, in conditiile legii, pentru:
a) construirea, in conditiile aprobarii documentatiilor tehnico-economice potrivit reglementarilor in vigoare, precum si repararea lacasurilor de cult care apartin cultelor recunoscute de lege;
b) restaurarea si conservarea lacasurilor de cult care sunt monumente istorice si care apartin cultelor recunoscute de lege;
c) restaurarea si conservarea bunurilor din patrimoniul cultural national mobil ale cultelor recunoscute de lege;
d) completarea fondurilor proprii necesare intretinerii si functionarii unitatilor de cult cu venituri mici sau fara venituri;
e) amenajarea si intretinerea muzeelor detinute ori pe care le administreaza unitatile de cult;
f) achizitionarea de imobile necesare desfasurarii activitatilor unitatilor de cult si de asistenta sociala si medicala sustinute de acestea;
g) sprijinirea activitatilor de asistenta sociala si medicala organizate de cultele recunoscute de lege in spitale, centre de plasament, camine pentru batrani si alte forme de asistenta;
h) sustinerea unor actiuni cu caracter intern si international realizate de cultele recunoscute de lege;
i) construirea, amenajarea si repararea cladirilor avand destinatia de asezaminte de asistenta sociala si medicala ale unitatilor de cult;
j) construirea si repararea sediilor administrative ale eparhiilor sau ale centrelor de cult;
k) construirea si repararea sediilor unitatilor de invatamant teologic, proprietate a cultelor recunoscute de lege;
20. controleaza modul de utilizare a fondurilor primite de catre culte de la bugetul de stat, potrivit destinatiei stabilite si cu respectarea prevederilor legale;
21. sprijina cultele, la cerere, in organizarea evidentei contabile, statistice, in concordanta cu legislatia de specialitate, asigurand colaborarea acestora cu institutiile de sinteza.
(2) Secretariatul de Stat pentru Culte indeplineste si alte atributii prevazute de lege, precum si insarcinari date de prim-ministru.
ART. 5
Secretariatul de Stat pentru Culte elaboreaza proiecte de acte normative din domeniul vietii religioase si avizeaza proiecte de acte normative elaborate de ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si locale, cu implicatii in viata cultelor si asociatiilor religioase.
ART. 6
(1) Conducerea Secretariatului de Stat pentru Culte se exercita de catre un secretar de stat numit prin decizie a prim-ministrului.
(2) Secretarul de stat are calitatea de ordonator tertiar de credite.
(3) Secretarul de stat conduce intreaga activitate a Secretariatului de Stat pentru Culte si il reprezinta in raporturile cu celelalte ministere, alte autoritati publice si organizatii, precum si cu persoane fizice si juridice din tara si din strainatate.
(4) In exercitarea atributiilor sale secretarul de stat emite ordine, avize si instructiuni.
ART. 7
Personalul necesar desfasurarii activitatii Secretariatului de Stat pentru Culte este alcatuit din functionari publici si personal contractual, care sunt numiti, respectiv angajati, cu respectarea dispozitiilor legale, in limita numarului maxim de posturi prevazut la art. 10 alin. (1).
ART. 8
Finantarea activitatii Secretariatului de Stat pentru Culte se asigura de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.
ART. 9
Preluarea patrimoniului aferent atributiilor in domeniul cultelor se face printr-un protocol de predare-preluare, incheiat intre Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Culturii si Secretariatul de Stat pentru Culte, in termen de 15 zile de la data intrarii in vigoare a prezentei hotarari.
ART. 10
(1) Numarul maxim de posturi pentru aparatul propriu este de 33, exclusiv demnitarul si cabinetul acestuia.
(2) Structura organizatorica a Secretariatului de Stat pentru Culte este prevazuta in anexa care face parte integranta din prezenta hotarare.
(3) Statul de functii, structura organizatorica detaliata si regulamentul de organizare si functionare propriu se aproba prin ordin al secretarului de stat.
ART. 11
Incadrarea personalului in numarul maxim de posturi si in noua structura organizatorica se face cu respectarea regimului juridic aplicabil fiecarei categorii de personal, prin ordin al secretarului de stat, in termen de 45 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei hotarari.
ART. 12
La data intrarii in vigoare a prezentei hotarari se abroga Hotararea Guvernului nr. 22/2010 privind organizarea si functionarea Secretariatului de Stat pentru Culte, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 17 din 11 ianuarie 2010, cu modificarile si completarile ulterioare.
Constantin Bălgrădeanu a fost exclus din Biserica Creștină Baptistă pentru ură față de Marcu Nichifor
RĂUTATEA merge în paralel cu consecințele ei și între ele nu-i decât suferință și amărăciune.
În anul 1957 Jean Staneschi a fost demis la ordinul Departamentului Cultelor din funcțiile de pastor, profesor și director al Seminarului Teologic Baptist din București. Considerând demiterea sa nefondată acesta înaintează un memoriu către Departamentul Cultelor în care demonstrează că acuzațiile care i s-au adus sunt nefondate. Una din acuzații era și aceea că l-a exclus pe Constantin Bălgrădeanu, care era secretarul Uniunii Baptiste, din calitatea de membru al Bisericii Creștine Baptiste Golgota din București. Astfel, unul din scopurile memoriului pastorului Staneschi este și acela de a arăta adevărată față a lui Constantin Bălgrădeanu. În fapt, conflictul pe care Staneschi l-a avut cu Bălgrădeanu a dus la demiterea acestuia și nu motivele invocate de autorități. A se vedea în acest sens articolul Greva foamei la Seminarul Teologic Baptist din București.
Memoriul lui Jean Stanescchi menționează o atitudine de ură a lui Bălgrădeanu față de fratele său de slujire, Marcu Nichifor.
„Constantin Bălgrădeanu a fost exclus pentru ură față de fratele său.
Noul Testament spune lămurit: „Oricine urăște pe fratele sau este un ucigaș!” (1 Ioan 3:15). Fratele Constantin Bălgrădeanu a declarat fratelui sau de credință și coleg de seminar și de pastorală, Marcu Nichifor, că atâta vreme cât el, Constantin Balgrădeanu este în fruntea Uniunii, Marcu Nichifor nu va mai fi pastor baptist! (Martor: Marcu Nichifor)”
ASSC, 1957
Poziția BOR față de situația evanghelicilor în anul 1943
O monstră despre cum vedea Biserica Ortodoxă Română situația evanghelicilor în perioada celui de-al doilea război mondial.
În cazul de față am preluat un articol din ziarul Foia Diacezană din anul 1943
Deși desființarea sectelor s’a făcut printr-un decret-lege la 29 Dec. 1942, au rămas destule uşi prin care aceşti nenorociţi îşi mai scoteau capul’. Monitorul Oficial Nr. 157 din 9 Iulie a. c. publică un decret-lege prin care sunt desfiinţate şi toate instituțiunile, şcolare, filantropice etc. Interesant e că decretul-lege, art. 3, are următorul conţinut:
„Asociaţiunile religioase sectante, care au existat în România la 29 Dec. 1942, şi acele care au fost autorizate ulterior (sublinierea e a noastră N. R.) sau sunt simulate sub forme personale juridice, fără scop lucrativ sau altele, sunt şi rămân desfiinţate de drept.”
O bună parte din decretul-lege se ocupă de procedura ce urmează a se aplica în legătură cu reluarea bunurilor de la sectanți de către Stat sau alte instituţiuni. Sperăm că de acum va înceta şi mărinimia unora din cadrele învățământului față de fiii sectarilor!
***, „Sectele desființate” în Foaia Diacezană, Organ oficial al eparhiei ortodoxe române a Cransebeșului, Anul LVI, Caransebeș 25 iulie 1943, Nr. 30, p. 7.
Certificat de trecere la confesiunea baptistă al lui Simion Man (1942)
Emy Răduț prezintă pe blogul său un document care atestă trecerea lui Simion Man de la confesiunea ortodoxă la cea baptistă. Nu știu dacă este aceiași persoană cu pionierul credinței penticostale despre care scrie Vasilică Croitor, când și cum a trecut la denominațiunea penticostală, însă consider acest document relevant pentru istoria comunităților evanghelice din România.
Indubitabil acest certificat este un document istoric care vorbește despre modalitatea în care o persoană putea trece de la un cult la altul, în speță de la cel ortodox la cel baptist în anii 40 ai secolului XX.
Certificatul este din 14 martie 1942, iar în partea de jos scrie Nagyvárad (Oradea). Aceste informații coroborate cu trimiterea la legislația religioasă maghiară (legile din 1868 și 1895) și la textul bilingv (maghiar-român) fac trimitere la situația Oradei în anul 1942 care a fost cedată Ungariei prin al doilea Dictat de la Viena din 30 august 1940.

Harta României interbelice: în galben este marcată porțiunea cedată Ungariei în urma Dictatului de la Viena. (Wikipedia)
Menționăm și faptul că denominațiunea baptistă era recunoscută ca și cult religios în Transilvania cât timp aceasta era parte a Imperiului Austro-Ungar și probabil și în perioada septembrie 1940-1944. Acest fapt a determinat pe liderii baptiști care s-au aflat la conducerea Uniunii Baptiste în perioada interbelică să militeze pentru recunoașterea statului de cult religios în virtutea recunoașterii acestui statut în Transilvania și după unirea din 1918 (probabil până în 1928 când este promulgată legea cultelor) fără ca demersul lor să aibă finalitatea dorită.
Un alt amănunt interesant este faptul că în 1942 și ulterior în 1943 baptiștii sunt scoși în afara legii situație care durează până în august 1944.
Prezentăm mai jos documentul împreună cu comentariul lui Emy Răduț așa cum l-a publicat acesta.
Recent fratele Simion Man a trecut în veşnicie (13 mai 2012) la vârsta de 99 ani. Considerat cel mai bătrân pastor penticostal, prezentăm mai jos un document din 1944 cu ieşirea sa din cultul ortodox şi trecerea la cultul baptist:
Documentul mi-a fost oferit de pastorul Vasile Bel din Rohia (Maramureş)!
Sursa: http://emyradut.blogspot.com/2012/05/simion-man-baptist.html
Update
Conform informațiilor primite de la Emanuel Răduț (informații primite de la pastorul Vasile Bel), Simion Man la care face referire certificatul este una și aceiași persoană cu pastorul penticostal la care am făcut referire în articol.













