Ordinul secret al Maresalului Antonescu privind deportarea crestinilor evanghelici in Transnistria
Ion Antonescu
Un aspect mai puțin cunoscut al istoriei recente este intenția Mareșalului Antonescu de a-i deporta pe creștinii evanghelici, considerași sectanți, la Bug, adică în Transnistria (teritoriul dintre Nistru și Bug -vezi harta). Ordinul secret preciza fără echivoc dispoziția ca „toți membrii sectelor religioase să fie trimiși imediat în organizațiile de pe Bug.” Menționăm faptul că baptiștii aveau statutul de asociație religioasă și au reușit în anul 1940, în ciuda opoziției Bisericii Ortodoxe, să obțină statutul de cult religios. Dată fiind evoluția situației internaționale (ne aflăm în timpul celui de-al doilea război mondial -1939-1945-), a opoziției Bisericii Ortodoxe, a deselor schimbări la conducerea Ministerului Cultelor, precum și a faptului că recunoașterea nu s-a realizat prin intermediul unui decret regal, așa cum se va întâmpla în toamna anului 1944, baptiștilor li se va retrage recunoașterea oficială, bisericile lor fiind închise între 1942-1944. Mai mult decât atât, alături de ceilalți creștini evanghelici (penticostali, creștini după Evanghelie, adventiști), precum și de alte denominațiuni religioase încadrate în categoria sectelor, erau pasibili de deportare la Bug.
Unul din documentele pe care le-am identificat privind acest caz menționează următoarele:
Prefectura Jud. Muscel.
Comunicat Nr.10891 din 4 Iunie 1942
Către Primării și Posturile de Jandarmi.
,,Se aduce la cunoștință generală următoarele:
- Domnul Mareșal I. Antonescu, Conducătorul Statului, a hotărât ca toți membrii sectelor religioase să fie trimiși imediat în organizațiile de pe Bug.
- Pentru satisfacerea acestor dispozițiuni, autoritățile polițienești, jandarmerești și administrative vor întocmi de urgență tablouri de toți sectanții și asociațiuni religioase și îl vor înainta Prefecturii, spre a fi trimis Ministerului Afacerilor Interne care va lua măsuri de trimiterea acestora în Transnistria.
- Autoritățile jandarmerești împreună cu notarii vor stabili în comunele rurale după registrele sectanților, data când au fost înscriși fiecare membru, și la ce sectă au făcut declarații de trecere la oficiul de stare civilă.
- După efectuarea acestor operațiuni registrele se vor numerota, sigila și parafa după care se vor depune la preturi.
Pastorii vor certifica exactitatea și numărul filelor; prezentul comunicat va fi aplicat în toate comunele din județ precum și în orașul Câmpul lung.
Prefectul Jud. Muscel,
ss. General Nicolau.
Harta Romaniei in 1942 - Transnistria
Față de această situație, președintele cultului baptist, Constantin Adorian, a inițiat o serie de demersuri printre care și un memoriu către mareșalul Ion Antonescu, conducătorul statului. În cadrul acestui memoriu se menționau următoarele: „respectuos vă rugăm să binevoiți a da ordin să se revină asupra acestei măsuri, dându-se ordine lămurite și precise pentru ca creștinii baptiști să fie lăsați în pace pentru a-și putea vedea liniștiți de gospodăriile și ogoarele lor”.
Nu cunoaștem răspunsul autorităților și nici nu avem documente care să confirme faptul că ordinul de deportare a fost executat.
Partajează asta:
Corurile reunite ale Bisericilor Crestine dupa Evanghelie din Iasi – Tu popor ales de Domnul
Concertul a avut loc la Biserica Crestina dupa Evanghelie nr 1 Iasi
Partajează asta:
ALRC-ul s-a înfiinţat ca să îl apere pe Iosif Ţon?
Nicolae Rădoi, publică pe blogul său un articol în cadrul căruia se acreditează ideea că ALRC(Comitetul Român pentru Apărarea Libertății Religioase și de Conștiință) a fost înființat cu scopul de a-l apăra pe Iosif Țon, precum și că persecuțiile membrilor ALRC s-ar fi datorat trădării lui Iosif Țon. Din materialele pe care le-am citit despre ALRC am înțeles faptul că acesta a avut ca model acțiunile lui Paul Goma precum și că un comitet asemănător fusese înființat în anii 70 în Rusia Sovietică. Afirmațiile lui Viorel Vuc trebuiesc coroborate cu documente de arhivă și cu alte mărturii.
Mărturia fratelui Viorel Vuc despre înfiinţarea ALRC-ului (în toamna lui 1977, şi nu în 1975, cum îşi aminteşte acesta) (aici) şi despre evenimentele ulterioare de la Caransebeş din 1978 este extrem de importantă. Un lucru care a ieşit la iveală din această mărturie este faptul că Asociaţia pentru Libertatea Religioasă şi de Conştiinţă (ALRC) a fost iniţiată din dorinţa de a-l asista pe Iosif Ţon în timpul în care era anchetat de Securitate în anul 1977. Iată o parte a dialogului cu Daniel Mitrofan în care Viorel Vuc precizează câteva lucruri:Referitor la înfiinţarea Comitetului ALRC… Cum a pornit iniţiativa? Împreună cu fratele Petrică Cocîrţeu, în anul 1975, pe când ne întorceam de la Turnu Severin,– Prin ce dată? – Cam pe 15 septembrie… Fratele Iosif Ţon, era anchetat, era 75 anul, „n-ar trebui şi noi tinerii să facem o hârtie către guvern, chiar lui Ceausescu, să spunem că şi noi ne solidarizăm cu el?” Toţi am zis: facem, cu orice risc. Ştiam că bine nu ne aştepta.Cei care au decis să formeze organizaţia ALRC au ştiut că se expun primejdiilor mari, inclusiv morţii, dar şi-au asumt aceste riscuri din dorinţa de a-l asista pe Iosif Ţon. Scrisoarea lor Încetaţi prigoana (publicată la Europa Liberă în mai 1978), în care expuneau cazuri concrete de persecuţie a credincioşilor din România, a fost un document care i-a uimit pe securişti şi i-a determinat să oprească pentru o perioadă persecuţiile, inclusiv interogarea lui Iosif Ţon.Câteva luni mai târziu, când membrii ALRC-ului ce erau în comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeş au ajuns ţinta atacurilor Securităţii, ar fi fost rândul lui Iosif Ţon să ia apărarea acestora. În loc să îi apere, Iosif Ţon i-a atacat printr-o Scrisoare deschisă publicată în noiembrie 1978 în care apăra acţiunile samavolnice ale conducerii Uniunii Baptiste de la Bucureşti şi ale autorităţilor locale ce acţionau (şi unii şi alţii) la cererea Securităţii. Scrisoarea lui Iosif Ţon, care incrimina pe membrii comitetului ALRC, a dat mâna liberă autorităţilor să condamne la închisoare pe trei din acei vajnici luptători pentru libertate religioasă, luptă de care beneficiase şi Iosif Ţon în primăvare anului 1978.În concluzie, comitetul ALRC se formează din dorinţa de a-l ajuta pe Iosif Ţon în confruntările sale cu Securitatea, acţiune prin care se voia exprimată ideea că tinerii din România sunt alături de acesta şi sunt gata să se sacrifice pentru a asigura altora libertatea religioasă şi de conştiinţă.Iosif Ţon, care fusese apărat de acei tineri idealişti în lupta pentru revendicări în care se angajaseră riscându-şi viaţa, trădează atât pe aceştia, cât şi idealurile lor şi oferă Securităţii scuza să îi condamne la închisoare. În acea instanţă Iosif Ţon s-a dat de partea trădătorilor de la Uniune (devenind el însuşi un trădător), şi de partea Securităţii care în cooperare au pus în închisoare pe fraţii săi. Iosif Ţon a înfăptuit toate acestea fără nici o mustrare de conştiinţă. Să fi fost de vină duhul care spune că l-a primit prin contactul cu carismaticul Ted Kent? (…)Iosif Ţon a întors rău pentru bine. Datorită lui trei membri ai ALRC-ului au ajuns în închisoare (Ionel Prejban, Petre Cocârţeu şi Nicolae Rădoi), unul a fost asasinat (Traian Bogdan) şi alţii au fost capacitaţi să renunţe la o luptă în care s-au trezit trădaţi de cel pe care l-au apărat de furia Securităţii. (…)
Partajează asta:
Viziunea pentru viaţa ta – Chemaţi după planul Său – Romani 8:28
Partajează asta:
Battle for the Bible Translation
At their annual summer convention, the Southern Baptists passed a resolution expressing „profound disappointment with Biblica and Zondervan Publishing House” for publishing the 2011 New International Version, concluding that „we cannot commend the 2011 NIV to Southern Baptists or the larger Christian community.”
The resolution strikes us as divisive, shortsighted, and something that brings us, and no doubt the majority of the Christian community, profound disappointment.
To be fair, the resolution was not brought to the convention by the resolution committee, which wisely determined that the convention did not need to comment on the new translation. The resolution was the work of a single delegate, and only one other person spoke on its behalf. But no one on the convention floor spoke against it, and eyewitnesses say that up to 90 percent of the delegates raised their ballots to signal their approval.
The issue at stake is what the resolution called the NIV’S „gender-neutral methods of translation,” saying the 2011 NIV has „gone beyond acceptable translation standards.”
Whose translations standards are they talking about? The translation principle the resolution refers to is properly called „dynamic equivalence” or „functional equivalence.” Such translations try to do something on the order of common sense: When arriving at a word or phrase that literally says one thing but functionally means another, they choose the functional meaning.
In biblical times, speakers would address a mixed group of believers with the greeting „brothers.” Such was the practice even in English a generation ago. If a speaker were to do that today, many people in the room would assume the speaker was addressing his remarks only to the men present. If we translate the Greek word adelphoi as „brothers” in many biblical passages, it would lead the modern reader to the same conclusion. In short, it would mislead the reader. Hence, the need for functional translations.
Functional equivalence is the principle used by the New Living Translation, published by Tyndale. And by the New Century Version, published by Thomas Nelson. We have no reason to believe that such publishing houses, or the reputable evangelical scholars who produced their versions, are driven by a secular feminist agenda.
Even so-called formal equivalence translations—which do their best to translate the original languages word for word and syntactical structure for syntactical structure—regularly resort to functional equivalence. The English Standard Version, for example, always uses the wordman for the Greek anthropos when the context suggests a male human is in view. This is a literal and accurate translation in such cases. But when the context suggests that both men and women are in view, it uses people or others. This is a functional and accurate translation.
To be clear, no contemporary, evangelically based translation changes the gendered names used in God’s self-revelation. The first person of the Trinity is still called „Father,” and Jesus is his „Son.”
One SBC concern is ideology, a commitment to complementarianism, the view that men and women have different, divinely appointed roles in church and home. We all should be concerned about any translation that lets an ideology shape its language. But we should not let ideology—egalitarianism or complementarianism—determine whether a translation is valuable or not. The only criterion for a good translation is this: Does it accurately convey what the authors said and what the original listeners heard? Read more on this post
Partajează asta:
Baptiștii din România în calendarul mondial de rugăciune
În fiecare săptămână, personalul Alianței Mondiale Baptiste se roagă pentru convențiile și uniunile baptiste din întreaga lume. Invitația de a mijloci unii pentru alții este lansată însă tuturor celor interesați de a-și sprijini frații de credință în rugăciune.
Între 11-17 septembrie, Alianța Mondială Baptistă a inclus în calendarul său de rugăciune Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România și Convenția Bisericilor Baptiste Maghiare din România. Alături de baptiștii români sunt menționați și alți credincioși baptiști din Europa. Este vorba despre credincioșii din Ungaria și cei din Bulgaria.
http://revistacrestinulazi.ro/2011/09/baptistii-din-romania-in-calendarul-mondial-de-rugaciune/
Partajează asta:
Fanfara Bisericii Baptiste din Lugoj concertează pentru românii din Ungaria
-
Fanfara Bisericii Creştine Baptiste “Harul” din Lugoj va susţine o serie de concerte în Ungaria, în perioada 1-4 septembrie. „Vom fi prezenţi în Ungaria la invitaţia comunităţilor româneşti din oraşul Gyula şi comuna Micherechi. Vineri, 2 septembrie şi sâmbătă, 3 septembrie, vom susţine concerte din repertoriul internaţional, dar şi cu piese religioase româneşti, în parcul din faţa Consulatului Român din Gyula, oraş în care se mai află o episcopie românească şi un liceu, numit Mihai Eminescu, cu predare în limba română. Duminică vom cânta pentru cei din Micherechi, care au invitat la concert şi reprezentanţi ai Consulatului Român din Gyula. Concertul va avea loc la Biserica Baptistă Română din Micherechi”, spune pastorul Ionel Tuţac, cel care va însoţi instrumentiştii lugojeni în ţara vecină. - Vor face deplasarea cei 43 de instrumentişti ai fanfarei, numită „Harul Brass”, în frunte cu dirijorul Doru Lazăr. Fanfara Bisericii Baptiste „Harul” a fost înfiinţată în vara anului 1989, din iniţiativa unui grup format din credincioşii Ilie Lazăr, Petrică Farcaş, Ion Bărbos şi Ion Azgur, cu suportul comitetului bisericesc şi al pastorului David Nicola.
De-a lungul anilor, formaţia a fost condusă de Gabriel Turfaş, Mihai Manguţa, Marius Boghiţoiu şi Doru Lazăr. Fanfara „Harul Brass” a mai cântat la festivalurile fanfarelor creştine de la Lugoj şi Coşteiu de Sus, la Festivalul Naţional al Fanfarelor „Mihai Warga” de la Bistriţa, în biserici din Suceava, Aiud, Marginea etc., la inaugurarea bisericii din satul timişean Teş, precum şi în Ungaria şi Elevţia.
Partajează asta:
ISTORIA BISERICII CRESTINE BAPTISTE EMANUEL DIN MANGALIA PARTEA A-II-A
In anul acela de referinta pentru istoria bisericii din mangalia,credinciosii nemaisuportand umilinta la care erau supusi au actionat cu fermitate determinand pe cei ce ocupau in mod abuziv cladirea bisericii sa o elibereze. Din anul 1998 si pana in anul 2001, biserica din Mangalia a fost pastorita de fratele COSTEL NITA. A fost o perioada in care s-a recastigat cladirea bisericii din Mangalia iar in anul 2000 s-a construit o capela in localitatea 2MAI unde sunt 16 credinciosi si o frumoasa lucrare cu copii din localitate. Din anul 2001 si pana in anul 2005, biserica din Mangalia a fost pastorita de fratele NICHITA NARCIS. Perioada slujirii fratelui a fost un timp de consolidare a lucrarii Domnului din Mangalia. Din anul 2006 si pana in prezent, biserica este pastorita de fratele MITU COSTIN, un fiu al bisericii care a fost trimis de biserica in anul 1997 la seminariul din Bucuresti, scoala pe care a absolvit-o in anul 2001. In anul 2006 a raspuns chemarii Domnului si invitatiei fratilor, de a sluji in aceasta biserica. In perioada aceasta s-a mai deschis o biserica in zona , mai exact in localitatea Albesti
la 15 km de Mangalia unde exista un grup de credinciosi care se aduna saptamanal. Tot acolo exista si o lucrare cu copii din localitate. Tot in aceasta perioada biserica din Mangalia a organizat Tabere de Evanghelizare si Crestere Spirituala colaborand foarte bine cu biserici din tara la nivelul Lucrarii de tineret. In aceasta perioada biserica prin tinerii ei slujind in penitenciarul de la Poarta Alba precum si la Azilul de batrani din Mangalia. Astazi biserica din Mangalia numara 61 de membrii din Mangalia, aproximativ 30 de apartinatori, copii si prieteni. La slujbele bisericii alaturi de credinciosii din Mangalia vin sa se inchine si credinciosi din localitatile Negru Voda si Costinesti. La inchinarea din Biserica participa si un cor format de tinerii bisericii care este condus de fratele RAICA STELICA, precum si un grup de Lauda si Inchinare.
Tot la nivelul Bisericii exista si o lucrare cu copii de care sunt resposabile doua surori din biserica. Domnul sa Binecuvanteze biserica din Mangalia si sa o ajute sa fie un Far la Malul Marii.
Material scris de catre Pastorul BISERICII CRESTINE BAPTISTE EMANUEL DIN MANGALIA
PASTOR: MITU COSTIN
Partajează asta:
O carte unicat – Cine sunt creştinii după Evanghelie?
Istorie Evanghelica 