Câte Biserici, atâtea canoane biblice
Biblia înseamnă de fapt „cărţi”, de aceea, când vorbim de Biblie, trebuie să ne gândim automat la cărţile care sunt cuprinse. Aici începe problema, pentru că nici una dintre bisericile de astăzi nu oferă acelaşi canon cu alta. Problema canonică este în special legată de statutul cărţilor care lipsesc din textul masoretic ebraic, dar se regăsesc în greacă în Septuaginta, numite în tradiţia răsăriteană anaghinoscomena („care sunt citite”).
Câte Biserici, atâtea canoane biblice
Cel mai extins canon îl are Biserica Etiopiană, 81 de cărţi. Totuşi, atunci când se pune problema enumerării acestui canon, există o mare confuzie: există în paralel două tipuri de canoane biblice, unul mai larg şi altul mai restrâns, incluzând şi apocrife ca Enoh şi Jubilee (cf. G.A. Mikre-Sellassie, „The Bible and Its Canon in the Ethiopian Orthodox Church”, Bible Translator 44 (1993), nr. 1, pp. 111-123).
Cel mai scurt canon îl au protestanţii, care păstrează exclusiv canonul masoretic (39 de cărţi ale Vechiului Testament). În Biblia din 1534, Martin Luther plasează anaghinoscomena la finalul Vechiului Testament, într-un apendice, numindu-le „apocrife”, cărţi „care nu sunt deopotrivă cu Sfânta Scriptură, dar sunt folositoare şi bune de citit” (cf. Wayne Walden, „Luther: The One Who Shapped the Canon”, în: Restoration Quarterly 49 (2007), nr. 1, pp. 1-10). Şi Calvin s-a exprimat împotriva aşa-ziselor apocrife, folosind precedentul Bisericii din primele veacuri (Fer. Ieronim şi Rufin le socoteau eclesiale, dar nu canonice) (Theodore W. Casteel, „Calvin and Trent: Calvinâs Reaction to the Council of Trent in the Context of His Conciliar Thought”, în: HTR 63 (1970), nr. 1, p. 103).
Dimpotrivă, urmând tradiţiei Fer. Augustin, Biserica Romano-Catolică a adoptat un canon extins, hotărând în Conciliul de la Trident (decretul din sesiunea a 4-a din 8 aprilie 1546) includerea cărţilor Tobit, Iudita, Înţelepciunea lui Solomon, Sirah, Baruh, 1-2 Macabei, sugerând însă excluderea cărţii 3 Ezdra şi a Psalmului 151. Practic se întăreşte hotărârea Conciliului de la Florenţa din 4 februarie 1441 (Hubert Jedin, A History of the Council of Trent, vol. 2, Thomas Nelson, London, 1961, pp. 55-57). Totuşi, dacă Biblia (Vulgata) din 1590, scoasă de papa Sixt 5, urma îndeaproape canonul votat la Conciliul de la Trident, în 1592, Biblia editată de papa Clement 8 include Rugăciunea lui Manase (singura parte originală din Ode) şi 3-4 Ezdra, ca acestea „să nu dispară”.
Partajează asta:
Foto- Fanfara Bisericii Creștine Baptiste din Curtici-Arad (1949)
Partajează asta:
Elevii și profesorii Seminarului Teologic Baptist București în anul școlar 1948-1949
Partajează asta:
Foto- Cununie religioasă în biserica baptistă din Bichigi- Banat (1949)
La Bichigi-Severin. A avut loc la 20 Septemvrie cununia religioasă a fr. Iosif Andraşani cu sora Cornelia Neagu, ambii din localitate. Aceşti tineri bucurându-se de o creştere aleasă în Biserica Domnului au fost înconjuraţi de multă dragoste cu ocazia căsătoriei lor la care a participat şi tineretul din partea bisericii Bata, în frunte cu frumoasa fanfară. Actul căsătoriei a fost oficiat de fr. Ioan Covaciu bătrânul, ajutat de fr. Emilian Ardelean și I. Roman.
Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul IV, Nr.2 Februarie 1949
Partajează asta:
Vasilică Croitor despre cartea Afacerea „Evanghelistul”. Vizita lui Billy Graham în România (1985)
Vasilică Croitor, autorul unei lucrări bine documentete despre relația Bisericii Penticostale cu regimul comunist, consideră în cadrul articolului „Afaceri” care nu rămân sub obroc faptul că că istoria merge inevitabil în direcția descoperirii faptelor și deciziilor din trecut, fie bune, fie rele. De aceea, scrie Vasilică Croitor în cadrul articolului menționat
Adevărul nu poate fi ascuns, iar ocultarea sa nu face niciun serviciu cauzei Bisericii. Doar prin asumarea deschisă a greșelilor urmată de pocăință vom putea să încheiem onorabil acest capitol dificil din istoria noastră.
Iată că au început să apară lucrări ale unor cercetători de la CNSAS care abordează tot mai direct situația din cultele neoprotestante. O carte voluminoasă a apărut recent pe tema vizitei evanghelistului american Billy Graham în România. Am prezentat și eu cazul acesta în cartea mea, expunând compromisurile care s-au făcut în culise. Întâmplător am intrat și în posesia cărții scrise de organizația lui Billy Graham, dar și a manuscrisului trimis de organizația sa la autoritățile din România. Cazul este discutat acum pe larg în cartea Afacerea „Evanghelistul”. Vizita lui Billy Graham în România (1985).
Preluat din articolul „Afaceri” care nu rămân sub obroc apărut pe site-ul Răscumpărarea Memoriei
Partajează asta:
Afacerea „Evanghelistul”. Vizita lui Billy Graham în România (1985)
Cosmin Budeancă ne anunță pe blogul său apariţia volumului Afacerea „Evanghelistul”. Vizita lui Billy Graham în România (1985), editori Denisa Bodeanu şi Valentin Vasile. Cartea a apărut la Editura Argonaut din Cluj-Napoca sub egida Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi are 354 pagini.
Rezultat al unor ample cercetări întreprinse în arhiva CNSAS, lucrarea prezintă în documente şi imagini turneul întreprins în România comunistă de unul dintre cei mai celebri pastori americani. Ea oferă, pentru prima dată după 1985, mult aşteptatele răspunsuri celor care s-au întrebat cum a reuşit să predice Billy Graham în România şi ce „preţ” a fost nevoit să plătească pentru asta.Billy Graham este cea mai importantă personalitate a lumii protestante care ne-a vizitat ţara în secolul XX şi căreia, în pofida faptului că România era condusă atunci de un guvern ateu, i s-a permis să susţină predici în zece lăcaşuri de cult: Mănăstirea Vorona din judeţul Botoşani, Catedrala Reformată din Cluj, Catedrala Romano-catolică, Biserica Baptistă nr. 2 din Oradea, Biserica Baptistă „Speranţa” din Arad, Catedrala Ortodoxă din Timişoara, Catedrala Ortodoxă din Sibiu, Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Iosif” din Bucureşti, „Templul Coral” din Bucureşti, Biserica Penticostală „Filadelfia” din Bucureşti. La acestea au asistat aproximativ 150.000 de oameni.Cele 70 de documente inedite prezente în volum reconstituie integral „Acţiunea Evanghelistul”, reflectând principalele momente ale tratativelor întreprinse de reprezentatul evanghelistului (Alexander Haraszti) cu autorităţile române, prezintă măsurile şi acţiunile întreprinse de Securitate înaintea şi în timpul vizitei, reacţiile mass-mediei internaţionale şi consecinţele vizitei. […]Cuprinsul cărții:
Nota editorilor………………………………………………………Listă de abrevieri………………………………………………….Un evanghelist american în spatele Cortinei de Fier: Vizita lui Billy Graham în România (1985)…………………………………Lista documentelor……………………………………………….Documente…………………………………………………………..Summary……………………………………………………………..Fotografii…………………………………………………………….Index de persoane………………………………………………..Index de localităţi………………………………………………..Lista documentelor:1. 1981, mai 26 – Notă informativă întocmită de sursa „Pastorul” privind discuţiile purtate de Alexander Haraszti, reprezentantul reverendului Billy Graham, cu directorul Sorin Iulian de la Departamentul Cultelor şi cu liderii Bisericii Baptiste din România.2. 1982, februarie 10 – Notă informativă întocmită de sursa „Pastorul” privind discuţiile purtate de Alexander Haraszti cu liderii baptiştilor din România.3. 1982, februarie 16 – Raport informativ întocmit de colonelul Banciu Ioan în urma discuţiilor cu sursa „Apostol” din cadrul Bisericii Ortodoxe Române.4. 1982, mai 17 – Notă informativă întocmită de sursa „Apostol” în urma deplasării efectuate la Moscova, unde i-a întâlnit pe Billy Graham şi Alexander Haraszti.5. 1984, mai 3 – Notă informativă întocmită de sursa „Pastorul” referitoare la vizita întreprinsă de Alexander Haraszti în România şi discuţiile purtate de acesta cu liderii Bisericii Baptiste şi cu mitropolitul Antonie Plămădeală.6. 1984, mai 5 – Notă informativă întocmită de sursa „Pastorul” referitoare la discuţiile purtate de Alexander Haraszti la Departamentul Cultelor şi la Ambasada S.U.A. din Bucureşti.7. 1984, mai 18 – Notă de măsuri privind folosirea cazului „Evanghelistul” în acţiunea „Orizont 84”. […]Mai multe detalii despre acest volum precum şi lista integrală a documentelor pe blogul lui Cosmin Budeancă:
Partajează asta:
Memorie și reconciliere. Biserica și asumarea trecutului
Trecutul cu bune și rele este parte integrantă a fiecărui individ și a ficărei instituții, inclusiv al Bisericii. În ceea ce privește asumarea greșelilor trecutului, Emanuel Conțac pune la dispoziția celor interesați un document al Bisericii Romano-Catolice. Studiul temei ,,Biserica și greșelile trecutiului” la care face referință documentul, a fost propus de către cardinalul Joseph Ratzinger, actualul Papa Benedict al XVI-lea.
“Memory and Reconciliation: The Church and the Faults of the Past” este un document publicat în decembrie 1999 de către o comisie a Bisericii Romano-Catolice. […]
Textul documentului, în engleză AICI.
În finalul articolului autorul lasă cititorului o întrebare provocatoare referitoare la relația Bisericii cu trecutul și disponibilitatea asumării acestuia.
Dacă nici bisericile istorice nu se consideră infailibile, ci au curajul să-şi privească în faţă trecutul, cu cât mai mult bisericile evanghelice ar trebui să facă dovada acestei disponibilităţi?
Până la un comunicat similar referitor la asumarea trecutului de către BOR și bisericile evanghelice vă invit să citiți articolul integral pe blogul Vaisiamar
Partajează asta:
A murit Aurel Popescu
Daniel Brânzei anunță pe blogul său, că fratele Aurel Popescu, predicator baptist, lider de opinie, luptător împotriva comunismului și om de o mare noblețe și sensibilitate spirituala a trecut la cele veșnice.
Aurel Popescu a inițiat alături de Pavel Nicolescu în anul 1979 Comitetul Român pentru Apărarea Libertăţii Religioase şi de Conştiinţă (ALRC), acțiune considerată de către Dănuţ Mănăstireanu ca fiind ,,singura contestare pe baze ideologice a regimului comunist din România.” Datorită acțiunilor sale Aurel Popescu a fost anchetat, arestat iar ulterior forţat să părăsească ţara.
Aurel Popescu și Pavel Nicolescu în Sacramento, California cu ocazia Convenției din 2004.
Puteți citi mai multe despre Aurel Popescu în cartea Amintiri cu sfinți al lui Daniel Brânzei
Partajează asta:
Manuscrisele de la Marea Moartă vor fi disponibile online
Autoritatea pentru Antichități a Israelului și Google au anunțat marți planul de digitalizare a Manuscriselor de la Marea Moarta și publicarea acestora online pentru a fi disponibile integral oricărui utilizator de internet, informează CNN.Manuscrisele de la Marea MoartăFoto: ReutersShuka Dorfman, președintele Autorității pentru Antichități a Israelului a declarat ca proiectul este fundamental pentru cercetarea studiilor biblice la scara larga. După afirmațiile acestuia au fost deja obținute mijloacele tehnologice necesare conservării acestui tezaur unic care aparține întregii omeniri.Manuscrisele de la Marea Moartă, peste 30.000 de fragmente ce fac parte din peste 900 de manuscrise sunt considerate de mulți istorici ca fiind una dintre cele mai importante descoperiri arheologice făcute vreodată.Manuscrisele din piele, papirus și cupru au fost descoperite în anul 1947 de un pastor nomad într-o peșteră din apropierea Marii Moarte. Manuscrisele au o vechime de peste 2000 de ani și conțin detalii despre dezvoltarea iudaismului în perioada elenistica, în special despre relațiile dintre creștinismul primar și tradiția religioasa iudaica.
Proiectul digitalizării manuscriselor va folosi cele mai noi tehnologii pentru scanare. Pana în acest moment, Autoritatea pentru Antichități a Israelului a obținut fonduri în valoare de 3,5 milioane de dolari pentru susținerea proiectului. Potrivit acestora, primele imagini ale Manuscriselor de la Marea Moarta vor fi disponibile online peste câteva luni.
Partajează asta:
Conducerea Uniunii Baptiste în perioada comunistă- foto
Publicam în septembrie un articol despre președinții cultului baptist în perioada 1919-2010 si promiteam sa revin cu noi informatii. Articolul de fata este o completare a celui anterior prin prezentarea fotografiilor președinților Uniunii Baptiste pe parcursul perioadei comuniste precum și a unei liste cu secretarii generali care au activat în perioada menționata.
În perioada 1946-1991 Uniunea Baptistă a avut următorii secretari generali:
Th. Dîrlea din iunie 1946
Nicolae Covaci din 23 septembrie 1946
Viorel Garoiu din 16 octombrie 1947 (delegați consecutiv de la moartea fr. Dum,itrașcu și până la Congresul din octombrie 1948)
Viorel Garoiu (1948-1951)
Rusu Ioan (1951 … probabil până la sfârșitul anului 1954 sau începutul anului 1955)
Bălgrădeanu Constantin (delegat în locul lui Rusu, apoi ales la 10 decembrie 1955 și suspendat în 2 februarie 1960; din 23 noiembrie 1960 este cooptat ca secretra general -delegat Popa N. Petre până în 18 iulie 1962 când demisionează , din 23 noiembrie 1962 la 29 mai 1965 este cooptat ca secretar general-delegat Țunea Ioachim)
Țunea Ioachim (1965-1972; 1972-1977)
Pavel Bărbătei (1977-1984)
Talpoș Vasile (1984-1988)
Ioan Rîncu (1988-1991).
Sursa: Daniel Mitrofan, Pigmei și uriași. File din istoria persecutării baptiștilor, Editura Cristianus, 2007, pp.110-111
Istorie Evanghelica 