Vasilică Croitor despre cartea Afacerea „Evanghelistul”. Vizita lui Billy Graham în România (1985)
Vasilică Croitor, autorul unei lucrări bine documentete despre relația Bisericii Penticostale cu regimul comunist, consideră în cadrul articolului „Afaceri” care nu rămân sub obroc faptul că că istoria merge inevitabil în direcția descoperirii faptelor și deciziilor din trecut, fie bune, fie rele. De aceea, scrie Vasilică Croitor în cadrul articolului menționat
Adevărul nu poate fi ascuns, iar ocultarea sa nu face niciun serviciu cauzei Bisericii. Doar prin asumarea deschisă a greșelilor urmată de pocăință vom putea să încheiem onorabil acest capitol dificil din istoria noastră.
Iată că au început să apară lucrări ale unor cercetători de la CNSAS care abordează tot mai direct situația din cultele neoprotestante. O carte voluminoasă a apărut recent pe tema vizitei evanghelistului american Billy Graham în România. Am prezentat și eu cazul acesta în cartea mea, expunând compromisurile care s-au făcut în culise. Întâmplător am intrat și în posesia cărții scrise de organizația lui Billy Graham, dar și a manuscrisului trimis de organizația sa la autoritățile din România. Cazul este discutat acum pe larg în cartea Afacerea „Evanghelistul”. Vizita lui Billy Graham în România (1985).
Preluat din articolul „Afaceri” care nu rămân sub obroc apărut pe site-ul Răscumpărarea Memoriei
Partajează asta:
Afacerea „Evanghelistul”. Vizita lui Billy Graham în România (1985)
Cosmin Budeancă ne anunță pe blogul său apariţia volumului Afacerea „Evanghelistul”. Vizita lui Billy Graham în România (1985), editori Denisa Bodeanu şi Valentin Vasile. Cartea a apărut la Editura Argonaut din Cluj-Napoca sub egida Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi are 354 pagini.
Rezultat al unor ample cercetări întreprinse în arhiva CNSAS, lucrarea prezintă în documente şi imagini turneul întreprins în România comunistă de unul dintre cei mai celebri pastori americani. Ea oferă, pentru prima dată după 1985, mult aşteptatele răspunsuri celor care s-au întrebat cum a reuşit să predice Billy Graham în România şi ce „preţ” a fost nevoit să plătească pentru asta.Billy Graham este cea mai importantă personalitate a lumii protestante care ne-a vizitat ţara în secolul XX şi căreia, în pofida faptului că România era condusă atunci de un guvern ateu, i s-a permis să susţină predici în zece lăcaşuri de cult: Mănăstirea Vorona din judeţul Botoşani, Catedrala Reformată din Cluj, Catedrala Romano-catolică, Biserica Baptistă nr. 2 din Oradea, Biserica Baptistă „Speranţa” din Arad, Catedrala Ortodoxă din Timişoara, Catedrala Ortodoxă din Sibiu, Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Iosif” din Bucureşti, „Templul Coral” din Bucureşti, Biserica Penticostală „Filadelfia” din Bucureşti. La acestea au asistat aproximativ 150.000 de oameni.Cele 70 de documente inedite prezente în volum reconstituie integral „Acţiunea Evanghelistul”, reflectând principalele momente ale tratativelor întreprinse de reprezentatul evanghelistului (Alexander Haraszti) cu autorităţile române, prezintă măsurile şi acţiunile întreprinse de Securitate înaintea şi în timpul vizitei, reacţiile mass-mediei internaţionale şi consecinţele vizitei. […]Cuprinsul cărții:
Nota editorilor………………………………………………………Listă de abrevieri………………………………………………….Un evanghelist american în spatele Cortinei de Fier: Vizita lui Billy Graham în România (1985)…………………………………Lista documentelor……………………………………………….Documente…………………………………………………………..Summary……………………………………………………………..Fotografii…………………………………………………………….Index de persoane………………………………………………..Index de localităţi………………………………………………..Lista documentelor:1. 1981, mai 26 – Notă informativă întocmită de sursa „Pastorul” privind discuţiile purtate de Alexander Haraszti, reprezentantul reverendului Billy Graham, cu directorul Sorin Iulian de la Departamentul Cultelor şi cu liderii Bisericii Baptiste din România.2. 1982, februarie 10 – Notă informativă întocmită de sursa „Pastorul” privind discuţiile purtate de Alexander Haraszti cu liderii baptiştilor din România.3. 1982, februarie 16 – Raport informativ întocmit de colonelul Banciu Ioan în urma discuţiilor cu sursa „Apostol” din cadrul Bisericii Ortodoxe Române.4. 1982, mai 17 – Notă informativă întocmită de sursa „Apostol” în urma deplasării efectuate la Moscova, unde i-a întâlnit pe Billy Graham şi Alexander Haraszti.5. 1984, mai 3 – Notă informativă întocmită de sursa „Pastorul” referitoare la vizita întreprinsă de Alexander Haraszti în România şi discuţiile purtate de acesta cu liderii Bisericii Baptiste şi cu mitropolitul Antonie Plămădeală.6. 1984, mai 5 – Notă informativă întocmită de sursa „Pastorul” referitoare la discuţiile purtate de Alexander Haraszti la Departamentul Cultelor şi la Ambasada S.U.A. din Bucureşti.7. 1984, mai 18 – Notă de măsuri privind folosirea cazului „Evanghelistul” în acţiunea „Orizont 84”. […]Mai multe detalii despre acest volum precum şi lista integrală a documentelor pe blogul lui Cosmin Budeancă:
Partajează asta:
Memorie și reconciliere. Biserica și asumarea trecutului
Trecutul cu bune și rele este parte integrantă a fiecărui individ și a ficărei instituții, inclusiv al Bisericii. În ceea ce privește asumarea greșelilor trecutului, Emanuel Conțac pune la dispoziția celor interesați un document al Bisericii Romano-Catolice. Studiul temei ,,Biserica și greșelile trecutiului” la care face referință documentul, a fost propus de către cardinalul Joseph Ratzinger, actualul Papa Benedict al XVI-lea.
“Memory and Reconciliation: The Church and the Faults of the Past” este un document publicat în decembrie 1999 de către o comisie a Bisericii Romano-Catolice. […]
Textul documentului, în engleză AICI.
În finalul articolului autorul lasă cititorului o întrebare provocatoare referitoare la relația Bisericii cu trecutul și disponibilitatea asumării acestuia.
Dacă nici bisericile istorice nu se consideră infailibile, ci au curajul să-şi privească în faţă trecutul, cu cât mai mult bisericile evanghelice ar trebui să facă dovada acestei disponibilităţi?
Până la un comunicat similar referitor la asumarea trecutului de către BOR și bisericile evanghelice vă invit să citiți articolul integral pe blogul Vaisiamar
Partajează asta:
A murit Aurel Popescu
Daniel Brânzei anunță pe blogul său, că fratele Aurel Popescu, predicator baptist, lider de opinie, luptător împotriva comunismului și om de o mare noblețe și sensibilitate spirituala a trecut la cele veșnice.
Aurel Popescu a inițiat alături de Pavel Nicolescu în anul 1979 Comitetul Român pentru Apărarea Libertăţii Religioase şi de Conştiinţă (ALRC), acțiune considerată de către Dănuţ Mănăstireanu ca fiind ,,singura contestare pe baze ideologice a regimului comunist din România.” Datorită acțiunilor sale Aurel Popescu a fost anchetat, arestat iar ulterior forţat să părăsească ţara.
Aurel Popescu și Pavel Nicolescu în Sacramento, California cu ocazia Convenției din 2004.
Puteți citi mai multe despre Aurel Popescu în cartea Amintiri cu sfinți al lui Daniel Brânzei
Partajează asta:
Manuscrisele de la Marea Moartă vor fi disponibile online
Autoritatea pentru Antichități a Israelului și Google au anunțat marți planul de digitalizare a Manuscriselor de la Marea Moarta și publicarea acestora online pentru a fi disponibile integral oricărui utilizator de internet, informează CNN.Manuscrisele de la Marea MoartăFoto: ReutersShuka Dorfman, președintele Autorității pentru Antichități a Israelului a declarat ca proiectul este fundamental pentru cercetarea studiilor biblice la scara larga. După afirmațiile acestuia au fost deja obținute mijloacele tehnologice necesare conservării acestui tezaur unic care aparține întregii omeniri.Manuscrisele de la Marea Moartă, peste 30.000 de fragmente ce fac parte din peste 900 de manuscrise sunt considerate de mulți istorici ca fiind una dintre cele mai importante descoperiri arheologice făcute vreodată.Manuscrisele din piele, papirus și cupru au fost descoperite în anul 1947 de un pastor nomad într-o peșteră din apropierea Marii Moarte. Manuscrisele au o vechime de peste 2000 de ani și conțin detalii despre dezvoltarea iudaismului în perioada elenistica, în special despre relațiile dintre creștinismul primar și tradiția religioasa iudaica.
Proiectul digitalizării manuscriselor va folosi cele mai noi tehnologii pentru scanare. Pana în acest moment, Autoritatea pentru Antichități a Israelului a obținut fonduri în valoare de 3,5 milioane de dolari pentru susținerea proiectului. Potrivit acestora, primele imagini ale Manuscriselor de la Marea Moarta vor fi disponibile online peste câteva luni.
Partajează asta:
Conducerea Uniunii Baptiste în perioada comunistă- foto
Publicam în septembrie un articol despre președinții cultului baptist în perioada 1919-2010 si promiteam sa revin cu noi informatii. Articolul de fata este o completare a celui anterior prin prezentarea fotografiilor președinților Uniunii Baptiste pe parcursul perioadei comuniste precum și a unei liste cu secretarii generali care au activat în perioada menționata.
În perioada 1946-1991 Uniunea Baptistă a avut următorii secretari generali:
Th. Dîrlea din iunie 1946
Nicolae Covaci din 23 septembrie 1946
Viorel Garoiu din 16 octombrie 1947 (delegați consecutiv de la moartea fr. Dum,itrașcu și până la Congresul din octombrie 1948)
Viorel Garoiu (1948-1951)
Rusu Ioan (1951 … probabil până la sfârșitul anului 1954 sau începutul anului 1955)
Bălgrădeanu Constantin (delegat în locul lui Rusu, apoi ales la 10 decembrie 1955 și suspendat în 2 februarie 1960; din 23 noiembrie 1960 este cooptat ca secretra general -delegat Popa N. Petre până în 18 iulie 1962 când demisionează , din 23 noiembrie 1962 la 29 mai 1965 este cooptat ca secretar general-delegat Țunea Ioachim)
Țunea Ioachim (1965-1972; 1972-1977)
Pavel Bărbătei (1977-1984)
Talpoș Vasile (1984-1988)
Ioan Rîncu (1988-1991).
Sursa: Daniel Mitrofan, Pigmei și uriași. File din istoria persecutării baptiștilor, Editura Cristianus, 2007, pp.110-111
Partajează asta:
Preşedinţii Cultului Baptist
Baptiştii sunt o ramură a protestantismului, iar prima biserică baptistă a fost înfiinţată la Amsterdam în anul 1609. În România, baptiştii întemeiază prima biserică în Vechiul Regat la mijlocul secolului XIX (1865) după stabilirea unei familii de baptiști germani la București în anul 1856. Dezvoltarea bisericii baptiste și realizarea marii uniri din anul 1918 au impus şi necesitatea organizării instituţionale a baptiştilor. În urma analizării mai multor variante, s-a optat pentru organizarea baptiştilor de pe teritoriul României într-o uniune pe criterii naţionale ce va purta numele de Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste și va lua naștere în anul 1919, context în care apare și funcţia de preşedinte.
În cadrul acestui articol prezint lista tuturor președinților Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România de la înființarea acesteia și până în prezent. Voi completa această listă și cu numele celorlalți membri ai Comitetului de conducere din cadrul cultului baptist pe măsură ce voi avea informaţiile necesare.
PS: Am optat pentru termenul de preşedinţii cultului baptist deoarece termenul de cult este unul încetățenit în limbajul evanghelicilor, dar ca un argument al faptului că baptiști funcționau după regulile și standardele unui cult religios încă de la începutul secolului XX.
Lista preşedinţilor Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România, respectiv a Cultului Creştin Baptist în ordine cronologică este următoarea:
Constantin Adorian 1919-1925
Popa Ioan 1925-1931
Socaciu Ioan 1931-1945
În anul 1931, datorită intrigilor lui I. Ungureanu care a fost un intrus al Siguranţei Statului şi al Episcopiei Ortodoxe de Arad în Cultul Baptist, dar care ajunsese secretar general al Cultului prin anul 1928 şi care i-a influenţat negativ pe I.R. Socaciu care fusese ales preşedinte al Cultului în anul 1931, s-a produs o ruptură în Uniunea Baptistă.
Uniunea I rămânând cu Socaciu I. ca preşedinte şi secretar general Ioan Ungureanu,
iar Uniunea a II-a a avut ca preşedinţi între anii 1932-1933 pe C. Adorian, între 1933-1934 pe dr. Şimonca Ghe., avocat la Oradea, iar între 1934-1935 pe Sezonov Adam de la Brăila.
Între timp Socaciu s-a convins de nesinceritatea lui I. Ungureanu, s-a despărţit de el, a pornit prin biserici o largă misiune de unificare a bisericilor într-o singură Uniune şi astfel s-a ţinut la Arad în 9-10 noiembrie 1935 Congresul în care s-a perfectat unirea bisericilor într-o singură Uniune. La acest Congres a fost ales preşedinte I.R. Socaciu, iar secretar general Victor Gohuring.
După anul 1944 au fost următorii preşedinţi:
Dan Ioan 1945-1951
Dănilă Goga 1951-1956
Vicaş Mihai 1956-1969
Covaci Nicolae 1969-1975
Mara Cornel 1975-1984
Hușanu Mihai 1984-1988
Grec Traian 1988-1991
Taloş Vasile 1991-1999
Paul Negruț 1999-2007
Ioan Otniel Bunaciu 2007 – 2011/ 2011-2015
Viorel Iuga 2015-2019 / (actualizat iunie 2018)
Sursa: Alexa Popovici, Istoria Bisericilor Baptiste din România, Editura Universităţii Emanuel, Editura Făclia, © 2006 Editura Făclia, Oradea, pp.51-53
Partajează asta:
Constantin Caraman despre colaborarea cu conducerea politică comunistă
Colaborarea cu regimul comunist a implicat mai multe lucruri. Unele mai grave altele poate mai puţin grave, depinde din ce punct de vedere priveşti lucrurile. Pentru Constantin Caraman, implicat activ în Biserica subterană, a colabora cu conducerea politică din perioada comunistă ,,însemna să faci multe compromisuri”, fapt pe care nu l-a acceptat niciodată.
Pentru a înţelege ce însemna pentru el colaborarea cu conducerea comunistă şi de ce nu a acceptat acest lucru, vă invit să-i citiţi mărturia într-un interviu cu Silviu Despa care dezvăluie purtarea de grijă al lui Dumnezeu.
În final vă las răspunsul lui la o întrebare care este la fel de actuală astăzi ca acum 20 de ani.
Întrebare: mulţi au colaborat cu conducerea politică de atunci. Dvs de ce nu aţi făcut-o?
Constantin Caraman: A colabora cu ei însemna să faci multe compromisuri. […] Eu nu pot să-i critic pe cei care au condus, pentru că au făcut totuşi o lucrare, să fiu sincer, ei au făcut un lucru ca să se poată menţine… cu toate că lucrarea lui Dumnezeu se putea menţine şi fără o aprobare oficială.
Partajează asta:
Richard Wurmbrand despre Constantin Caraman
Constantin Caraman, ,,cel mai faimos penticostal român persecutat”, după cum îl prezintă Lect. univ. dr. Valeriu Andreiescu în Istoria Bisericii Penticostale, pastor penticostal și colaborator de încredere al lui Richard Wurmbrand a fost închis timp de 15 luni datorită implicării sale în activitatea subterană de distribuire a materialului religios în România și URSS. Urmărit de Securitate, Constantin Caraman a fost anchetat, arestat şi ,,a executat munci forţate la „Canalul morţii” Dunăre-Marea Neagră între 1951 – 1952. El a devenit mai târziu un reprezentat al tuturor creştinilor persecutaţi şi a fost din nou închis (1963 – 1964; 1971 – 1972; 1977).”
Despre el, Richard Wurmbrand scrie următoarele:
La întoarcerea în țară ,,am fost de asemenea sărutat de Constantin Caraman, unul din principalii oameni de legătură între Misiunea noastră și pastorii care nu fuseseră aici cunoscuţi de stat. Prin el noi am putut aduce alinarea familiilor care fuseseră persecutate.
Și el a fost în închisoare de trei ori. A muncit ca deţinut, ca și soţia mea, la construirea canalului Dunăre – Marea Neagră. O câtă cruzime a fost în acel loc!” p.17
Ce a fost special la reîntâlnirea acestor doi oameni? Ne-o spune chiar Wurmbrand atunci când scrie că acest ,,sărut , [primit de la Constantin Caraman, nu înseamna] atât de mult o atingere a două perechi de buze, cât aceiaşi simţire a două inimi iubitoare” , iar Constantin Caraman nu avea doar o inimă iubitoare ci şi o bucurie interioară extraordinară.
,,Am privit fața strălucitoare a lui Caraman, fostul muncitor-sclav. Pe buze avea un zâmbet triumfător și atât de iubitor! Privindu-l nimeni nu și-a putut închipui prin ce trecuse el de fapt.” p.18
Richard Wurmbrand, De la suferință la biruință, Editura Stephanus, București, 1994, p.17, p.18.
Pentru a-l cunoaşte pe acest om extraordinar vă invit să-i citiţi mărturia, povestea fascinantă a vieţii şi încercărilor prin care a trecut într-un interviu care dezvăluie măreţia lui Dumnezeu.
Partajează asta:
Neagu Djuvara despre Biserica Ortodoxă și regimul comunist
„Biserica ortodoxă, prin ierarhii ei, a acceptat colaborarea cu regimul comunist, acest lucru garantându-i supraviețuirea, dar nu și creditul moral”).
O polemică a lui Neagu Djuvara: Privitor la actul de la 23 august 1944 în Revista Verso, anul 5, numărul 86 – 87, iulie – august 2010, p.3
Istorie Evanghelica 