Arhive categorie: Istorie

Cine a fost Emil Bodnaraș? Fragmente biografice


Cine a fost Emil Bodnaraș? Fragmente biografice reprezintă titlul unui articol scris de Vladimir Tismăneanu prin intermediul căruia ne sunt prezentate fragmente biografice despre acest personaj care a avut un rol important în impunerea comunismului la noi în țară. Despre aceste aspecte, Vladimir Tismăneanu,  menționează următoarele:

 Bodnăraș a fost „unul dintre arhitectii eliminarii politice a conducerii Foris-Koffler (aprilie 1944). Unul din organizatorii evadarii lui Gheorghiu-Dej de la Targu-Jiu, implicat in arestarea lui Antonescu (nom de guerre in acele luni, inginerul Ceausu). Sef al SSI (Serviciul Special de Informatii) de pe langa presedintia guvernului, personaj temut si tenebros. Ministru al armatei in 1947, general de armata, membru al Biroului Politic. Principalul responsabil pentru sovietizarea armatei romane.”

Articolul integral poate fi citit accesând link-ul de mai jos

http://tismaneanu.wordpress.com/2014/04/30/cine-a-fost-emil-bodnaras-fragmente-biografice/

Biserica Creștină Baptistă și drepturile omului în România


Biserica Creștină Baptistă și drepturile omului în România reprezintă titlul unui articol din cadrul Revistei Farul Creștin prin intermediul căruia am realizat o prezentare succintă a cărții Cultele neoprotestante și drepturile omului în România (Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2014) realizată împreună cu istoricul Bogdan Emanuel Răduț.

Antet Revista Farul Crestin

Articolul de prezentare a cărții
Revista Farul Crestin aprilie 2014 - prez Cultele neoprotestante_005

Articole pe aceeași temă

APARIȚII EDITORIALE (21) MARIUS SILVEȘAN, BOGDAN EMANUEL RĂDUȚ – CULTELE NEOPROTESTANTE ŞI DREPTURILE OMULUI. UN STRIGĂT LA RADIO EUROPA LIBERĂ (APRILIE 1977)

REVISTA CALEA CREDINŢEI (1/2014) – PREZENTAREA CĂRȚII CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI

CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI (1) PREFAȚĂ

CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI (2) CUVÂNT ÎNAINTE

CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI (3) SCOPUL REDACTĂRII SCRISORII CELOR 6

Complicele tiranului: Gabriel Garcia Marquez si teroarea din Cuba


Gabriel Garcia Marquez (wikipedia.org)

Gabriel Garcia Marquez (wikipedia.org)

http://tismaneanu.wordpress.com/2014/04/23/complicele-tiranului-gabriel-garcia-marquez-si-teroarea-din-cuba/

Cultele neoprotestante și drepturile omului (3) Scopul redactării Scrisorii celor 6


După ce am anunțat apariția editorială a acestei lucrări AICI, am continuat să prezint părți și aspecte importante ale demersului nostru. Astfel, în prima parte (1) am publicat prefața scrisă de pastorul Iosif Țon. În partea a doua (2) am publicat Cuvântul înainte al autorilor. Acum, demersul ajuns la partea a treia (3), își propune să prezinte scopul redactării acestei scrisori, a Memoriului document cum a fost denumit. Veți descoperi parcurgând fragmentul de mai jos care a fost motivația semnatarilor, precum și care erau cauzele pe care aceștia le aduceau în atenția cancelariilor occidentale, dar și a opiniei publice și presei din țările libere.

Cultele neoprotestante si drepturile omului - coperta 1(p. 15) Prin intermediul acestei scrisori, expediată ambasadelor S.U.A. şi Marii Britanii de la Bucureşti unor persoane şi organizaţii din Occident, precum şi postului de radio Europa Liberă care a difuzat-o în data de 2 aprilie 1977, semnatarii atrăgeau atenţia asupra faptului că în România credincioşii erau supuşi unei persecuţii greu sesizabile din afara ţării deoarece deşi sistematică, persecuţia era mascată[1]. Scrisoarea ridica probleme pe baza a trei feluri de persecu­ţii: identificarea credincioşilor evanghelici la locurile de muncă şi darea afară sau retrogradarea, identificarea adunărilor în grupuri şi acuzarea de huliganism sau anarhism şi persecuţia copiilor şi tinerilor evanghelici în şcoli şi licee[2].

[1] Marius Silveşan, Bisericile Creştine Baptiste din România: între persecuţie, acomodare şi rezistenţă: 1948-1965, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2012, p. 351.

[2] Bogdan Emanuel Răduţ, Cultele neoprotestante în statul socialist (1965-1990), Editura Sitech, Craiova, 2012, p. 53.

Articole relaționate

CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI (1) PREFAȚĂ
CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI (2) CUVÂNT ÎNAINTE

P.S.: CARTEA COSTĂ 15 RON ȘI POATE FI COMANDATĂ DE LA AUTORI

Cultele neoprotestante și drepturile omului (2) Cuvânt înainte


Ne bucurăm ca la mai bine de 36 ani de la difuzarea scrisorii celor sase neoprotestanți aceasta să vadă lumina tiparului. Am decis să scriem această carte din dorința de a aduce în atenția celor interesați, fie membrii ai cultelor neoprotestante, fie cercetători, scrisoarea, un document de valoare privind istoria comunității evanghelice romanești sub comunism. La finalizarea prezentei cărți am aflat de faptul că și istoricul Dorin Dobrincu realizează un studiu privind scrisoarea celor sase neoprotestanți (Vezi Dorin Dobrincu, „«Cultele neoprotestante şi drepturile omului în România.» Un memoriu din 1977”, în Archiva Moldavie, vol. IV, 2012, pp. 351-402), publicat cu putin timp înainte de apariția prezentei lucrări. În lucrarea de față, împreună cu scrisoarea deschisă semnată de cei sase evanghelici, publicăm încă două documente pe aceeaşi problemă. Este vorba de anexele scrisorii, care completează primul document cu alte cazuri de persecuție, și o altă scrisoare deschisă, scrisă de Aurel Popescu şi Iosif Ţon.

Cultele neoprotestante si drepturile omului - coperta 1Ineditul demersului nostru constă și-n accesul la documente primare din arhiva postului de Radio Europa Liberă, Arhiva Departamentului Cultelor, precum și cea a Securității, documente corelate cu istoria orală şi cu memorialistica.

În 1999, pastorul Iosif Ţon publica cartea Confruntări, ce reunea reeditarea scrierilor sale din perioada comunistă. Îi lipseşte însă documentul intitulat Cultele neoprotestante și drepturile omului în România, deși face referire la el. La acest document se face des referire – fie de cei care au trăit în vremea aceea, fie de cei care cercetează perioada respectivă – dar până în prezent nu a fost descoperit şi publicat. De aceea considerăm că lucrarea de față vine să completeze un gol istoriografic, de unde şi necesitatea apariției acestei cărți.

În demersul pe care ni l-am propus am însoțit publicarea scrisorii de un studiu introductiv şi biografii ale semnatarilor. Studiul introductiv ne prezintă statutul neoprotestanților în comunism, contextul scrierii acestei scrisori şi reacțiile ce-au survenit după aceea. De asemenea, unele amănunte din studiul nostru sunt inedite, iar altele corectează derapajele istorice apărute în timp, mai ales pe cale orală.

În același timp este şi un omagiu adus celor de dinaintea noastră pentru lupta dusă în favoarea libertății de credință. Dintre semnatari, la momentul acesta nu mai sunt în viață decât Iosif Ţon, Pavel Nicolescu şi Radu Dumitrescu.

Autorii, unul din Bucureşti şi unul din Craiova, au uzat atât de documente inedite, cât şi de competenţele pe care le deţin în domeniul cercetării istoriei contemporane. Lucrarea a fost scrisă cu acribia şi obiectivitatea unor istorici, atât cât au putut să fie de obiectivi, lăsând la o parte sentimentalismele şi opiniile părtinitoare, fără a fi tributari bisericilor din care fac parte, baptistă şi creştină după Evanghelie.

 Autorii

Articole relaționate

CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI (1) PREFAȚĂ

P.S.: Cartea costă 15 RON și poate fi comandată de la autori

Cultele neoprotestante și drepturile omului (1) Prefață


Semnarea Actului Final de la Helsinki (1975) în care se proclamau cu mare emfază drepturile omului, a adus mari speranţe şi în România, mai ales credincioşilor evanghelici. Dar, conform spiritului de observaţie românesc, Ceauşescu semnaliza că merge într-o direcţie, dar mergea în direcţia inversă astfel că, imediat după semnarea documentului, a pornit o nouă campanie de persecutare a celor credincioşi, de data aceasta prin retrogradări din funcţii, prin amenzi pentru adunări de studiu biblic în familii, prin hărţuirea elevilor în licee şi prin ameninţarea că nu vor fi admişi la nici  o facultate.

Cultele neoprotestante si drepturile omului - coperta 1În acelaşi timp, însă, un nou suflu de curaj a făcut ca în aproape toate ţările „lagărului” socialist să se ridice oameni care, cu riscul arestării şi al bătăilor, şi chiar cu riscul morţii, să-şi exprime deschis convingerile. În anul 1973 am fost inspirat să scriu lucrarea Cine îşi va pierde viaţa, în care semnalam sistemele de oprimare a Bisericilor şi a cultelor. Cuvântul divin care începuse să-mi răsune în gând a fost cel din cartea Proverbelor: „Deschide-ţi gura pentru cel mut, pentru pricina tuturor celor părăsiţi. Deschide-ţi gura, judecă cu dreptate şi apără pe cel nenorocit şi lipsit” (Prov. 31:8-9).

Fiind într-o vizită la Oradea, în ianuarie 1977, un grup de tineri liceeni m-au înconjurat şi au început să-mi spună ce li se întâmplă la şcoală şi cum li se cere să semneze declaraţii că nu vor mai merge la Biserică, altfel numele lor va fi trimis la toate instituţiile de învăţământ superior din ţară şi nu vor mai fi admişi nicăieri. Şi ei mă întrebau: „Ce să facem?” Dar eu am simţit în duhul meu că, de fapt, întrebarea lor sună altfel: „Dumneavoastră ce faceţi pentru noi? Ce faceţi în apărarea noastră?”

Momentul acela a fost cel care a declanşat în mine decizia să întreprind ceva. Rezultatul a fost lucrarea care a fost citită la Radio Europa Liberă şi care este publicată acum în această carte.

Eu aş fi vrut să o public în cartea mea Confruntări, dar eu pierdusem manuscrisul meu şi nu l-am mai putut găsi nicăieri.

Este meritul acestor doi cercetători că au descoperit, nu numai documentul în sine, ci şi toate celelalte scrisori care l-au însoţit şi să reconstituie evenimentele legate de ele.

Citind acum, după trecerea a 36 de ani de la acele evenimente, toate câte le-au descoperit ei de la martorii care mai sunt în viaţă şi din diferite documente, scrisori, etc., sunt uimit de complexitatea acelor evenimente, chiar dacă uneori mărturiile par a nu se armoniza întru totul. Şi este normal acest lucru, deoarece fiecare dintre cei care depun mărturie au trăit evenimentele în felul lor specific şi, pe de-asupra, memoria lor reţine datele altfel decât a celorlalţi martori.

Sunt fericit că lucrarea aceasta, precum şi evenimentele care au înconjurat-o, ies acum la lumina tiparului şi că ajung în mâna publicului.

Amintindu-ne de acele evenimente şi de acele „cumplite vremi”, să tragem din ele învăţăminte pentru noi înşine şi pentru provocările cu care ne confruntă şi astăzi viaţa. Modul în care răspundem acestor provocări ne formează şi ne determină destinul.

 02 decembrie 2013       

                                                                     Iosif Ţon

P.S.: Cartea costă 15 RON și poate fi comandată de la autori

Filmul Noe: Un potop de fantezie


Filmul Noe, lansat de curând a determinat poziții mai mult critice decât pozitive din partea creștinilor datorită modului în care regizorul a ales să transpună pe pelicula cinematografică viața lui Noe și potopul biblic, eveniment despre care vorbesc mai multe din culturile importante ale lumii.

În cadrul fragmentului de mai jos puteți citi o opinie sub formă de recenzie realizată de către Ruben Ologeanu, care a pus în paralel narațiunea biblică cu narațiunea regizorului filmului Noah.

Deși este recomandabil, spun unii, ca un articol să Noah movieînceapă mai degrabă cu o afirmație decât cu o negație, trebuie să afirm de la bun început că filmul lui Aronofsky, Noah, pe numele său, nu este un film pentru cei care își fundamentează întreaga teologie pe cântecelul Domnul lui Noe i-a spus să facă o arcă… Și sunt suficiente motive pentru afirmația anterioară pe care le vom discuta în rândurile care urmează. Dar înainte de a porni la drum trebuie să ținem cont de faptul că filmul nu este evanghelistic și nici nu reprezintă vreun tratat teologic de referință. Este artă cinematografică.

Întâi de toate trebuie să remarcăm faptul că filmul împarte publicul în trei categorii distincte, foarte evidente. Prima categorie este a celor care Continue reading 

Revista Creștinul Azi Nr. 2/2014


Click pe imagine pentru a răsfoi revista online

Revista Crestinul Azi 2-2014

 

În cadrul acestui număr puteți citi o serie de articole și materiale interesante, precum:

Otniel BUNACIU, Reflecții asupra identității baptiste. Unitate și diversitate (pp.3-4)

– în cadrul acestui articol, profesorul Otniel Bunaciu explorează începuturile baptiștilor, precum și caracteristicile care definesc, formează identitatea baptistă. După această etapă autorul se concentrează pe diversitatea  care există în familia baptistă

Octavian BABAN, Crezul, logica, etica și gloria nemuririi: Cele patru dimensiuni ale învierii lui Hristos și ale învierii oamenilor (pp. 5-7)

Adrian NEICONI, Când credința nu schimbă circumstanțele imediate (pp. 8-9)

Teodor-Ioan COLDA, Coborârea de pe cruce (pp. 10-13)

– un articol în care autorul realizează o analiză comparativă a reprezentării morții revoluționarului francez Jean Paul Marat (1743-1793) de către pictorul Jacques-Louis David și reprezentarea Coborârii de pe cruce a Mântuitorului și Înmormântarea lui Hristos de pictorul Carravagio. Ideea pe care Teo Colda o transmite prin intermediul acestui articol este aceea că David a dorit prin intermediul picturii Moartea lui Marat să facă din acesta un erou, un revoluționar, o persoană care din detaliile picturii se aseamănă mai mult cu Hristos decât cu un criminal.

Ruben Ologeanu (text), Marius Silveșan (foto), Bisericile Creștine Baptiste din România în perioada regimului Antonescu. (p. 17)

Marius Silveșan, Biserica Baptistă „Agape” București – Un nou locaș de închinare (p.2)

– informații de la simpozionul cu același nume ce a avut loc la Institutul Teologic Baptist din București în data de 18 februarie 2014.

– informații suplimentare găsiți pe istorieevanghelica.ro, inclusiv fotografii.

Daniel Cojiță, Dorel Popa 1954-2014    (p. 20)

Viorel Cruceru, Florea Cruceru 1920-2014  (p. 21)

****, Ioan Dragomir 1962-2014  (p.22)

9 Things You Should Know about the Story of Noah


By JOE CARTER for The Gospel Coalition Blog

Darren’s Aronofksy’s new film Noah, which opens in theaters tomorrow, has been criticized for notNoah - Noe- (The Gospel Coalition Blog 1.04.14) being faithful o the biblical narrative. But how much of the story do most people remember? Here are nine things you should know about the story of Noah:

1. The story of Noah is told is chiastic parallelism (or chiasmus), a figure of speech in which the order of the terms in the first of two parallel clauses is reversed in the second. If you assign the letters A and B to the first appearance of the key words or phrases and A’ and B’ to their subsequent appearance, they follow what is commonly referred to as an A-B-B-A pattern.

A chiasm in the story of Noah and the flood (Genesis 6.10-9.19):

A   Noah (10a)
B      Shem, Ham, and Japheth (10b)
C         Ark to be built (14-16)
D            Flood announced (17)
E               Covenant with Noah (18-20)
F                  Food in the Ark (21)
G                   Command to enter the Ark (7.1-3)
H                      7 days waiting for flood (4-5)
I                         7 days waiting for flood (7-10)
J                            Entry to ark (11-15)
K                             Yahweh shuts Noah in (16)
L                                40 days flood (17a)
M                                 Waters increase (17b-18)
N                                     Mountains covered (18-20)
O                                        150 days waters prevail (21-24)
P                                       GOD REMEMBERS NOAH (8.1)
O’                                       150 days waters abate (3)
N’                                    Mountain tops become visible (4-5)
M’                                Waters abate (6)
L’                             40 days (end of) (6a)
K’                            Noah opens window of ark (6b)
J’                           Raven and dove leave ark (7-9)
I’                        7 days waiting for waters to subside (10-11)
H’                    7 days waiting for waters to subside (12-13)
G’                 Command to leave the ark (15-17)
F’                Food outside the ark (9.1-4)
E’             Covenant with all flesh (8-10)
D’          No flood in future (11-17)
C’        Ark (18a)
B’      Shem, Ham, Japheth (18b)
A’  Noah (19)

2. Based on 18 inches to a cubit, the total cubic volume of Noah’s ark would have been 1,518,000 cubic feet, the equivalent to 250 single-deck railroad stock cars. Since the average stock car can carry 80 180 lb. sheep or to 160 50 lb. sheep per deck (2.5 – 5 sq ft per animal), it’s estimated the ark could carry 20,000-40,000 sheep size animals.

3. From Ancient Near Eastern records to nautical practices as recent as the 19th century, sailors the world over used doves, ravens, and other birds to help them find and navigate toward land. A raven will fly directly toward land, so it’s line of flight can be used as a guide. Doves have a limited ability for sustained flight, so they can be used to determine the location of a landing site. As long as the dove returns, no landing site is in close range.

4. Noah and his family were on the ark for a total of 370 days. Noah’s first recorded act on leaving the ark is building an altar to the Lord (Gen. 8:20).

5. The Bible says the ark came to rest on the mountains of Ararat (a mountain range in Turkey) but does not specify which mountain.

6. Noah became the first drunk recorded in Scripture, resulting in immoral behavior and family troubles (Genesis 9:20-26).

7. The only time Noah is recorded as speaking is when he curses his grandson Canaan and blesses his sons Shem and Japeth. At all other points in his story, God does the talking and Noah does the listening.

8. At 950 years of age, Noah had the third longest life recorded in the Bible (after Methuselah (969) and Jared (962)).

9. Besides the book of Genesis, Noah is also mentioned in eight other books of the Bible (1st Chronicles 1:4Isaiah 54:9Ezekiel 14:1420Matthew 24:37-38Luke 3:3617:26-27Hebrews 11:71 Peter 3:20, and 2 Peter 2:5) as well as in the Book of Enoch (10:1-3) and the Qur’an (Sura 71).

De s-au golit și se vor goli bisericile? – o analiză de Eugen Matei


Prin intermediul articolului de mai jos din care am preluat un fragment, Eugen Matei aduce în discuție o întrebare pe care am auzit-o de mai multe ori printre evanghelici  din România: De ce s-au golit bisericile? Deși suntem tentați să dăm un răspuns rapid prin care să identificăm anumiți factori locali, răspunsul este unul mult mai complex.

De pe la mijlocul secolului al xviii-lea creștinismul vestic strănută.  Ba chiar se zice s-a îmbolnăvit de-a binelea. Unii marchează începutul îmbolnăvirii la o dată mai precisă, odată cu publicarea anonimă a Apologiei lui Reimarus de către Lessing, între 1774-1778.  Întrebarea este, de ce s-a îmbolnăvit creștinismul apusean?  În funcție de cum răspundem la această întrebare vom căuta și tratamentul.  Cum în creștinismul evanghelic românesc interpretarea istoriei pe scurtătură și etichetarea ca armă de politică religioasă se poartă la mare modă (Liberalule! Fundamentalistule! Etc.), iată și un diagnostic reprezentativ:

În cadrul mesajului său, Iosif Țon identifică două cauze: teoria evoluționismului și liberalismul lui Welhausen, care a distrus integritatea Pentateuhului cu scopul de a scoate minunile și proorociile din Biblie. Eugen Matei însă merge mai departe cu analiza problemei identificând alte cauze pe care le veți descoperi citind articolul disponibil AICI.