Arhive categorie: Istorie

Stephen Etches, Istoria Bisericii – p. 1 (free download)


Untitled

Pe site-ul http://bisericaadonai.ro/ este publicat următorul anunț:

Ne bucurăm să vă aducem la cunoştinţă ca puteţi descărca, gratis, o nouă carte despre istoria bisericii scrisă de dr. Stephen Etches.

Puteţi vizualiza şi descărca cartea AICI
.

Programul Simpozionului Internaţional de la Făgăraş – Sâmbăta de Sus, ediţia a IX-a, „Identităţi sociale, culturale, etnice şi religioase în comunism”, 9-12 iulie 2014


Afisul Simpozion Făgăraș 2014

 

În perioada 9-12 Iulie 2014 va avea loc la Academia „Brâncoveanu”, Sâmbăta de Sus, ediţia a IX-a a Simpozionului Internaţional de la Făgăraş – Sâmbăta de Sus. Ediţia din acest an are ca temă Identităţi sociale, culturale, etnice şi religioase în comunism şi reprezintă o continuare a demersurilor începute în 2006 de a pune în discuţie trecutul recent şi de a oferi istoricilor şi cercetătorilor români şi străini un cadru de dialog pe probleme legate de istoria comunismului din România şi din alte state, dar şi de a atrage atenţia asupra proiectului muzeal „Memorialul Rezistenţei Anticomuniste Ţara Făgăraşului”.

Ca şi în anii precedenţi, participanţii sunt cadre universitare, cercetători şi doctoranzi de la universităţi şi institute de cercetare din ţară şi străinătate:
Organizatorii sunt: Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, Memorialul Rezistenţei Anticomuniste „Ţara Făgăraşului”, Fundaţia Culturală „Negru Vodă” Făgăraş, Asociaţia Culturală „Mozaic”.
Simpozionul beneficiază de sprijinul financiar al Fundației Konrad Adenauer, Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, Primăriei şi Consiliului Local al Municipiului Făgăraş, Fundaţiei Culturale „Negru Vodă”, Făgăraş.
Cei interesați pot găsi programul simpozionului aici.

http://cosmin-budeanca.blogspot.ro

În cadrul Simpozionului eu am prezentat comunicarea Identitatea baptistă și comunismul în România

9 THINGS YOU SHOULD KNOW ABOUT INDEPENDENCE DAY AND THE DECLARATION OF INDEPENDENCE


July 4, 2014 will be America’s 238th Independence Day, the day Americans celebrate our Declaration of Independence from Great Britain. Here are nine things you should know about America’s founding document and the day set aside for its commemoration.

1. July 4, 1776 is the day that we celebrate Independence Day even though it wasn’t the day the Continental Congress decided to declare independence (they did that on July 2, 1776), the day we started the American Revolution (that had happened back in April 1775), the date on which the Declaration was delivered to Great Britain (that didn’t happen until November 1776), or the date it was signed (that was August 2, 1776).

2. The first Independence Day was celebrated on July 8, 1776 (although the Declaration was approved on July 4, 1776, it was not made public until July 8), but for the first two decades after the Declaration was written, people didn’t celebrate it much on any date. One party, the Democratic-Republicans, admired Jefferson and the Declaration. But the other party, the Federalists, thought the Declaration was too French and too anti-British, which went against their current policies.

3. After the War of 1812, the Federalist party began to come apart and the new parties of the 1820s and 1830s all considered themselves inheritors of Jefferson and the Democratic-Republicans. Printed copies of the Declaration began to circulate again, all with the date July 4, 1776, listed at the top. Celebrations of the Fourth of July became more common as the years went on and in 1870, almost a hundred years after the Declaration was written, Congress first declared July 4 to be a national holiday as part of a bill to officially recognize several holidays, including Christmas. Further legislation about national holidays, including July 4, was passed in 1938 and 1941.

4. Benjamin Franklin, John Adams, Thomas Jefferson, Roger Sherman, and Robert R. Livingston comprised the Committee of Five that drafted the Declaration. Jefferson, regarded as the strongest and most eloquent writer, wrote most of the document. After Jefferson wrote his first draft, the other members of the Declaration committee and the Continental Congress made 86 changes, including shortening the overall length by more than a fourth and removing language condemning the British promotion of the slave trade (which Jefferson had included even though he himself was a slave owner).

5. The signed copy of the Declaration is the official, but not the original, document. The approved Declaration was printed on July 5th and a copy was attached to the „rough journal of the Continental Congress for July 4th.” These printed copies, bearing only the names of John Hancock, President, and Charles Thomson, secretary, were distributed to state assemblies, conventions, committees of safety, and commanding officers of the Continental troops. On July 19th, Congress ordered that the Declaration be engrossed on parchment with a new title, „the unanimous declaration of the thirteen united states of America,” and „that the same, when engrossed, be signed by every member of Congress.” Engrossing is the process of copying an official document in a large hand.

6. Thomas Jefferson and John Adams, the only two presidents to sign the document, both died on the Fourth of July in 1826, the fiftieth anniversary of the adoption of the Declaration. Adam’s last words have been reported as „Thomas Jefferson survives.” He did not know that Jefferson had died only a few hours before. James Monroe, the last president who was a Founding Father, also died on July 4 in 1831. Calvin Coolidge, the 30th President, was born on July 4, 1872, and, so far, is the only President to have been born on Independence Day.

7. John Hancock, the President of the Continental Congress at the time, was the first and only person to sign the Declaration on July 4, 1776 (he signed it in the presence of just one man, Charles Thomson, the secretary of Congress). According to legend, the founding father signed his name bigger than everyone else’s because he wanted to make sure „fat old King George” could read it without his spectacles. But the truth is that Hancock had a large blank space and didn’t realize the other men would write their names smaller. Today, the term „John Hancock” has become synonymous with a person’s signature.

8. The 56 signers of the Declaration did not sign on July 4, 1776, nor were they in the same room at the same time on the original Independence Day. The official signing event took place on August 2, 1776 when 50 men signed the document. Several months passed before all 56 signatures were in place. The last man to sign, Thomas McKean, did so in January of 1777, seven months after the document was approved by Congress. Robert R. Livingston, one of the five original drafters, never signed it at all since he believed it was too soon to declare independence.

9. Unlike the U.S. Constitution, which makes no reference to God, the Declaration has three references to a deity. The document also makes two references that tie natural law to God. (Although Thomas Jefferson was a Deist, as a young apprentice lawyer he had studied the work of Henry de Bracton, an English jurist and natural law proponent. Bracton has been referred to as the „father of common law” and is said to have „succeeded in formulating a truly Christian philosophy of law”).

http://thegospelcoalition.org

Agerpres: Scurt istoric al SUA


Cu prilejul datei de 4 iulie, Ziua Națională a SUA când se sărbătorește Ziua Independenței, Agerpres a realizat o documentare privind această țară din care am preluat partea istorică.

„Statele Unite ale Americii, cu o suprafață totală de 9.826.675 kmp (a treia din lume) și o populație de 318.892.103 locuitori (estimare iulie 2014) sărbătorește Ziua națională la 4 iulie.

Recepție oferită de Ambasada SUA în România, cu prilejul sărbătoririi Zilei Independenței
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVA

Cunoscută ca Ziua Independenței, aceasta marchează aniversarea declarației de independență din 1776, față de Marea Britanie, semnată de 13 colonii de pe continentul nord-american.

Situată în America de Nord, SUA are ca limite — Canada în Nord (inclusiv Alaska), Oceanul Atlantic în Est, Mexic și Golful Mexic în Sud și Oceanul Pacific în Vest.

Cele 50 de state ale SUA sunt Alabama, Alaska, Arizona, Arkansas, California, Colorado, Connecticut, Delaware, Florida, Georgia, Hawaii, Idaho, Illinois, Indiana, Iowa, Kansas, Kentucky, Louisiana, Maine, Maryland, Massachusetts, Michigan, Minnesota, Mississippi, Missouri, Montana, Nebraska, Nevada, New Hampshire, New Jersey, New Mexico, New York, North Carolina, North Dakota, Ohio, Oklahoma, Oregon, Pennsylvania, Rhode Island, South Carolina, South Dakota, Tennessee, Texas, Utah, Vermont, Virginia, Washington, West Virginia, Wisconsin, Wyoming și un district — Columbia.

În cadrul aceluiași articol este prezentat și un scurt istoric al SUA

În 1492, genovezul Cristofor Columb este navigatorul care relevă Europei existența noului continent.

Spaniolii, conduși de Pedro Menendez de Aviles, fondează în 1565, Sf. Augustin (în Florida), prima așezare europeană permanentă de pe continentul nord-american.

Între 1607 și 1733, pe coasta Atlanticului iau ființă 13 colonii engleze — Massachusetts (1620), Maryland (1634), Pennsylvania (1682), Georgia (1733) ș.a.

La 5 septembrie 1774 este convocat primul Congres Continental, la Philadelphia. Congresul redactează o ”Declarație a dreptului, în care se afirma dreptul de a vota propriile impozite” și creează ”Asociația continentală”.

Măsurile discriminatorii adoptate de metropolă în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea față de coloniile nord-americane determină nașterea mișcării comune antibritanice, care culminează cu Războiul de independență.

La 4 iulie 1776, cele 13 colonii engleze își proclamă independența. Thomas Jefferson redactează ”Declarația de independență” care este adoptată de Congresul american. Independența este recunoscută prin Tratatul de la Paris din 3 septembrie 1783.

În 1787 este adoptată Constituția SUA (în vigoare, cu amendamente, până astăzi), care proclamă SUA stat federal și introduce sistemul prezidențial de guvernământ — George Washington (1789-1797) — primul președinte al țării.

În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, SUA continuă expansiunea pe continent prin adăugarea unor noi state, numărul lor ajungând la 50. Contradicțiile dintre statele sudice, partizane ale sclaviei, și cele nordice, aboliționiste, conduc la părăsirea uniunii de către 10 state sudice și la izbucnirea Războiului de secesiune (1861-1865). După victoria nordului, SUA cunosc o dezvoltare economică rapidă, devenind, la sfârșitul secolului al XIX-lea, prima putere industrială a lumii.

În Primul Război Mondial, SUA intervin de partea Antantei, în 1917, însă nu semnează Tratatul de la Versailles (1919) și nici nu devin membru al Societății Națiunilor, adoptând o politică de izolaționism în perioada interbelică.

În urma izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial, SUA își proclamă neutralitatea, dar sprijină economic, militar și moral statele aflate în luptă cu puterile fasciste. În urma atacului japonez de la Pearl Harbour (1941), SUA intervin în război, luptând pe fronturile din Pacific, Africa de Nord și Europa.

Politica postbelică este condiționată de confruntarea dintre cele două superputeri ale lumii — SUA și URSS, de cursa înarmărilor și de lupta pentru extinderea sferelor de influență. Statele Unite sprijină redresarea economică a statelor vest-europene prin lansarea Planului Marshall, inițiază o serie de alianțe militare — NATO (1949), ANZUS (1951), SEATO (1954), CENTO (1955). După destrămarea URSS, SUA rămân prima putere economică și militară de la sfârșitul secolului XX.”

Sursa: AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea, Doina Lecea; editor: Marina Bădulescu)

Mihail Neamțu la lansarea cărții Excludere și îmbrățișare (12.06.14)


Mihail Neamțu vorbește despre problemele pe care le implică iertarea și provocarea de a nu răspunde iertării. De asemenea, acesta aduce în discuție probleme din perioada comunistă și postcomunistă.

Mihail Neamțu realizează în prelegerea sa o prezentare interesantă a unei situații prin care a trecut I.D.Sârbu și relația sa cu A.E. Baconsky.

Corneliu Coposu, Omul care a însemnat Istoria


Corneliu Coposu, Omul care a însemnat Istoria, p. I

Corneliu Coposu, Omul care a însemnat Istoria, p. II

Apel la contribuții – Conferința internațională „După 25 de ani. Istoriile şi memoriile comunismului”


Centrul Regional Francofon de Studii Avansate în Ştiinţe Sociale și Fundaţia Culturală Memoria organizează, în perioada 20-21 noiembrie 2014, la București, conferința internațională cu titlul „După 25 de ani. Istoriile și memoriile comunismului”.

Comitetul de organizare este format din Claudia-Florentina Dobre (doctor în istorie, secretar general de redacţie al revistei Memoria, cercetător asociat CEREFREA) și Valeriu Antonovici (doctor în ştiinţe politice, SNSPA). La conferință vor participa, în calitate de membri ai comitetului științific, Liliana Deyanova (profesor, Universitatea St. Kliment Ohridski, Sofia), Micaela Ghiţescu (director, Fundaţia Culturală Memoria), Adrian Miroiu (profesor, SNSPA), Liviu Rotman (profesor, SNSPA), Izabela Skórzyńska (profesor, Universitatea Adam Mickiewicz, Poznań), Anna Wachowiak (profesor, Şcoala de Excelenţă în Studii Umanistice, Szczecin). Partenerul evenimentului este Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA).

Cu acest prilej, organizatorii încurajează cercetătorii să trimită lucrările lor privitoare la memoria şi istoria comunismului românesc. Sunt binevenite lucrări clasice în limbile română, engleză şi franceză, dar şi cele pe suport audio-video, postere şi filme documentare. Temele avute în vedere sunt istoriografia comunismului, viața cotidiană, memoria și istoria represiunii, memoriile comunismului, generația postmemorială, dar sunt acceptate digresiuni de la aceste teme.

Propunerea trebuie să aibă maxim 300 de cuvinte și trebuie să fie însoțită de biografia autorului. Lucrările se vor trimite pe adresa cfdobre@gmail.com până la data de 1 septembrie 2014. Candidații selectați vor fi înştiinţaţi pe 15 septembrie 2014. Organizatorii au în vedere publicarea lucrărilor conferinţei.

25 de ani după căderea comunismului în Europa centrală şi de est, memoria şi istoria acestui regim rămân controversate. Pe de o parte, istoria comunismului în regiune stă sub semnul denunţării crimelor săvârşite de acest regim. Pe de altă parte, mai ales în unele cercuri intelectuale de stânga, se aduce în discuţie aşa-numita „modernitate a comunismului”.

Memoria comunismului se prezintă chiar şi mai divizată decât paradigmele istorice în care este aşezat acest regim. Nostalgicii se afirmă în spaţiul public, în ultimii ani, mai ales prin urmaşii lor de a doua generaţie. Cele mai recente sondaje realizate de Fundaţia pentru o societate deschisă şi cele realizate de IICCMER arată că tinerii consideră epoca comunistă o perioadă mai degrabă pozitivă. Denunţătorii crimelor comunismului, foarte activi imediat după căderea comunismului, dispar rând pe rând fără a fi reuşit să transmită flacăra mai departe, cu câteva excepţii. O memorie ironică a comunismului îşi face şi ea din ce în ce mai mult prezenţa în spaţiul public al regiunii.

Dacă cei care au experimentat comunismul se manifestă nostalgic sau denunţător, tinerii „Epocii de aur” ceauşiste privesc această perioadă cu (auto)ironie. Cei născuţi în preajma anului 1989, fără a avea amintiri proprii, se situează într-un curent postmemorial. Opiniile şi chiar memoria lor despre comunism sunt intermediate de familie sau de grupul din care fac parte precum şi de  sistemul de învăţământ şi de media.

http://topub.unibuc.ro/apel-la-contributii-conferinta-internationala-dupa-25-de-ani-istoriile-si-memoriile-comunismului/

Fotografii cu Sezonovii în „Anuarul Germanilor Dobrogeni” (1973)


Avatarul lui Tudor Vişan-MiuCronica familiei Sezonov

„Anuarul Germanilor Dobrogeni” („Jahrbuch Dobrudscha-Deutschen„, ed. Otto Klett) – cap. “Soarta familiei lui Adam Sezonov din Brăila” (Vom Schicksal der Familie Adam Sezonov an Brăila”), de Victoria Sezonov-Zielinski (pp.138-147):

Fabrica Braila 1935 (Pag. 142): Fabrica de ulei a lui Adam Sezonov din Brăila (1923).

Sezonovi (Pag. 143): în mijloc, Lidia Sezonov, cu copii şi oaspeţi, în Brăila (1935)

Adam şi Lidia Sezonov (Pag.146): Lidia şi Adam Sezonov în Brăila (1945).

Vezi articolul original

Marius Silveșan despre cartea „Culorile fericirii”


În acest material video veți regăsi o prezentare succintă a cărții Culorile fericirii scrisă de Cătălin Dupu.

Mai multe informații despre carte găsiți AICI.

10 mai – Ziua regalității


Pentru unii dintre români ziua de 10 mai reprezintă Ziua Regalității. Dincolo de însemnătatea ei astăzi, ziua de 10 mai este una istorică după cum dovedesc și informațiile de mai jos:

10 mai 1866 a reprezentat ziua sosirii la Bucureşti a prinţului Carol, ales domnitor al României. În aceeași zi acesta a depus jurământul în fața Parlamentului

(anterior, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliție a partidelor vremii, denumită și Monstruoasa Coaliție, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi)

10 mai 1877 , prințul Carol I proclamă independenţa României (pe 9 mai Kogălniceanu citise declarația în Parlament. Vezi detalii AICI)

10 mai 1881, Carol I a fost încoronat ca Rege al României.

Menționez și faptul că în timpul monarhiei, din 1866 şi până în 1948, 10 mai a fost Ziua Naţională a României

Informații despre această zi puteți găsi și în următoarele materiale

http://www.ziarulunirea.ro/10-mai-ziua-regalitatii-care-sunt-semnificatiile-unei-zile-istorice-pentru-romania-263017.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Ioan_Cuza

http://www.descopera.ro/descopera-istoria-romanilor/5166895-misterele-abdicarii-lui-ai-cuza