Arhive categorie: Persecuţie

Creştinii din ţările europene au fost supuşi, în ultimii 5 ani, unei intoleranţe tot mai accentuate


Creştinii din ţările europene au fost supuşi, în ultimii 5 ani, unei intoleranţe tot mai accentuate şi unor discriminări care îi vizează atât ca grup, cât şi ca indivizi.

 

channel4.com

Organizaţia Observatory on Intolerance and Discrimination Against Christians in Europe a publicat un raport de 40 de pagini despre intoleranţa şi discriminările la care sunt supuşi creştinii în ţările europene.

Documentul intitulat Shadow Report acoperă perioada anilor 2005-2010. Raportul prezintă diverse cazuri de discriminare cu scopul de a creiona un tablou cât mai complet al formelor de discriminare împotriva creştinilor.

Mai mulţi activişti pro-viaţă, care desfăşurau activităţi paşnice în faţa unei clinici pentru avorturi din Viena, au fost agresaţi în septembrie a.c. Un preot catolic, în vârstă de 78 de ani, a fost bătut şi abandonat în stare gravă, în Fulda (Germania), în iunie a.c. În aceeaşi lună, episcopul Luigi Padovese a fost asasinat în Turcia. O biserică romano-catolică, din Viena, a fost incendiată în februarie a.c. Jandarmeria Naţională Franceză a prezentat, în octombrie a.c., un raport din care reiese că, în ultimii 5 ani, cele mai multe acte de profanare au vizat cimitirele şi locurile de închinare ale creştinilor.

Elzabieta Radziszewska, ministru polonez al egalităţii, a fost exclusă în acest an din juriul UE pentru acordarea premiilor pentru jurnalism (cu tema „Împreună împotriva discriminării”), după ce s-a exprimat împotriva angajării homosexualilor ca profesori în şcoli. Un post creştin de televiziune, din Spania, a fost amendat de autorităţi cu 100.000 de euro, în iulie 2010, pentru că a difuzat o serie de clipuri în favoarea familiei şi opuse stilului de viaţă homosexual.

Asociația Umanistă Britanică a lansat, în octombrie a.c., un atac împotriva Grădinii Zoologice Arca lui Noe, pentru că aceasta promovează ideea că lumea a fost creată de Dumnezeu. Dale McAlpine, un predicator din Marea Britanie, a fost arestat, în mai a.c., pentru că a predicat pe stradă că homosexualitatea este un păcat.

Sunt doar câteva dintre cazurile menţionate în Shadow Report. Raportul prezintă numeroase alte cazuri din anii 2005-2010.

„Nu pot decât să îmi exprim preocuparea pentru marginalizarea sporită a religiei, şi în special a creştinismului, întâlnită în anumite locuri, chiar şi la popoare care accentuează foarte mult toleranţa. (…) Acestea sunt semne îngrijorătoare cu privire la eşecul de a recunoaşte nu numai drepturile credincioşilor la libertate de conştiinţă şi libertate a religiei, dar şi cu privire la rolul legitim al religiei în spaţiul public„, a declarat Papa Benedict al XVI-lea, în timpul recentei vizite în Marea Britanie.

„Ceea ce se întâmplă în Europa Occidentală nu este persecuţie, ci o marginalizare a credinţei prin care se urmăreşte prezentarea ei strict ca o problemă de conştiinţă personală”, a declarat Lord Carey, fost Arhiepiscop de Canterbury.

Autorii raportului recomandă autorităţilor guvernamentale europene:
– Să asigure libertatea credinţei şi religiei, libertatea de expresie, libertatea de adunare şi dreptul la obiecţii pe motive de conştiinţă.
– Să se reţină de la interferenţe şi să modifice legislaţiile care îi discriminează pe creştini.
– Să recunoască şi să condamne discriminarea împotriva creştinilor şi să le asigure creştinilor dreptul de a participa deplin la viaţa publică.
– Să monitorizeze cu atenţie fenomenul tot mai accentuat al intoleranţei împotriva creştinilor şi să ia măsuri potrivite ca răspuns la acesta.
– Să adune informaţii cu scopul specific de a monitoriza intoleranța şi discriminarea creştinilor.

Observatory on Intolerance and Discrimination Against Christians este o organizaţie neguvernamentală din Austria, care deţine un site unde semnalează cazurile de discriminare a creştinilor din ţările europene.

semneletimpului.ro

La Frontieră -premieră 16 noiembrie 2010


Informații suplimentare despre film găsiți aici.

14 Noiembrie ziua de rugaciune pentru biserica persecutată.


14 Noiembrie este ziua de rugăciune pentru biserica persecutată.

Aduceți-vă aminte de cei ce sunt în lanțuri, ca și cum ați fi și voi legați cu ei; de cei chinuiți, ca și unii care și voi sunteți în trup.” Evrei 13:3

Remember those in prison as if you were their fellow prisoners, and those who are mistreated as if you yourselves were suffering. Hebrews 13:3

http://members.opendoorsusa.org

http://www.persecutedchurch.org/

Europa de Est: prizonierul flămând


Info Misionar, Septembrie 2010, nr.85, p.16

A murit Aurel Popescu


Daniel Brânzei anunță pe blogul său, că fratele Aurel Popescu, predicator baptist, lider de opinie, luptător împotriva comunismului și om de o mare noblețe și sensibilitate spirituala a trecut la cele veșnice.

Aurel Popescu a inițiat alături de Pavel Nicolescu în anul 1979 Comitetul Român pentru Apărarea Libertăţii Religioase şi de Conştiinţă (ALRC), acțiune considerată de către Dănuţ Mănăstireanu ca fiind ,,singura contestare pe baze ideologice a regimului comunist din România.”  Datorită acțiunilor sale Aurel Popescu a fost anchetat, arestat iar ulterior forţat să părăsească ţara.

Aurel Popescu și Pavel Nicolescu în Sacramento, California cu ocazia Convenției din 2004.

Puteți citi mai multe despre Aurel Popescu în cartea Amintiri cu sfinți al lui Daniel Brânzei

Constantin Caraman despre colaborarea cu conducerea politică comunistă


Colaborarea cu regimul comunist a implicat mai multe lucruri. Unele mai grave altele poate mai puţin grave, depinde din ce punct de vedere priveşti lucrurile. Pentru Constantin Caraman, implicat activ în Biserica subterană, a colabora cu conducerea politică din perioada comunistă ,,însemna să faci multe compromisuri”, fapt pe care nu l-a acceptat niciodată.

Pentru a înţelege ce însemna pentru el colaborarea cu conducerea comunistă şi de ce nu a acceptat acest lucru, vă invit să-i citiţi mărturia într-un interviu cu Silviu Despa care dezvăluie purtarea de grijă al lui Dumnezeu.

În final vă las răspunsul lui la o întrebare care este la fel de actuală astăzi ca acum 20 de ani.

Întrebare: mulţi au colaborat cu conducerea politică de atunci. Dvs de ce nu aţi făcut-o?

Constantin Caraman: A colabora cu ei însemna să faci multe compromisuri. […] Eu nu pot să-i critic pe cei care au condus, pentru că au făcut totuşi o lucrare, să fiu sincer, ei au făcut un lucru ca să se poată menţine… cu toate că lucrarea lui Dumnezeu se putea menţine şi fără o aprobare oficială.

Richard Wurmbrand despre Constantin Caraman


Constantin Caraman, ,,cel mai faimos penticostal român persecutat”, după cum îl prezintă Lect. univ. dr. Valeriu Andreiescu în Istoria Bisericii Penticostale, pastor penticostal și colaborator de încredere al lui Richard Wurmbrand a fost închis timp de 15 luni datorită implicării sale în activitatea subterană de distribuire a materialului religios în România și URSS. Urmărit de Securitate, Constantin Caraman a fost anchetat, arestat şi  ,,a executat munci forţate la „Canalul morţii” Dunăre-Marea Neagră între 1951 – 1952. El a devenit mai târziu un reprezentat al tuturor creştinilor persecutaţi şi a fost din nou închis (1963 – 1964; 1971 – 1972; 1977).”

Despre el, Richard Wurmbrand scrie următoarele:

La întoarcerea în țară ,,am fost de asemenea sărutat de Constantin Caraman, unul din principalii oameni de legătură între Misiunea noastră și pastorii care nu fuseseră aici cunoscuţi de stat. Prin el noi am putut aduce alinarea familiilor care fuseseră persecutate.

Și el a fost în închisoare de trei ori. A muncit ca deţinut, ca și soţia mea, la construirea canalului Dunăre – Marea Neagră. O câtă cruzime a fost în acel loc!” p.17

Ce a fost special la reîntâlnirea acestor doi oameni? Ne-o spune chiar Wurmbrand atunci când scrie că acest ,,sărut , [primit de la Constantin Caraman, nu înseamna] atât de mult o atingere a două perechi de buze, cât aceiaşi simţire a două inimi iubitoare” , iar  Constantin Caraman nu avea doar o inimă iubitoare ci şi o bucurie interioară extraordinară.

,,Am privit fața strălucitoare a lui Caraman, fostul muncitor-sclav. Pe buze avea un zâmbet triumfător și atât de iubitor! Privindu-l  nimeni nu și-a putut închipui prin ce trecuse el de fapt.” p.18

Richard Wurmbrand, De la suferință la biruință,  Editura Stephanus, București, 1994, p.17, p.18.

Pentru a-l cunoaşte pe acest om extraordinar vă invit să-i citiţi mărturia, povestea fascinantă a vieţii şi încercărilor prin care a trecut într-un interviu care dezvăluie măreţia lui Dumnezeu.

Profesorul baptist Alexa Popovici student la Institutul Teologic Ortodox


Despre Alexa Popovici, una din personalitățile marcante ale baptiștilor români, se știu multe lucruri.  Unele dintre ele au fost prezentate chiar de dânsul în cartea Istoria baptiștilor din România. Alexa Popovici a fost redactor al Revistei Cultului baptist, ”Farul Creștin”, care apărea la Arad în perioada 1940-1941 (suspendată de către regimul antonescian) și 1944-1948, când revista își încetează apariția si va fi reluată după decembrie 1989.  A fost profesor la Seminarul Teologic Baptist  între anii 1946-1965 și  director al acestuia până în anul 1965, când este demis din funcția de profesor și director de către comitetul Uniunii Baptiste sub motivația că ar fi trimis o circulară unor pastori fără a înștiința Uniunea și Departamentul Cultelor, încălcând astfel prevederile articolului 25 din Legea Cultelor promulgată în anul 1948. După demiterea din funcția de profesor și director al Seminarului Teologic Baptist din București a fost angajat ca arhivar în cadrul Uniunii Baptiste. Interesant în acest proces este faptul că Nicolae Covaci, colegul său de slujire dar și de studii la Institutul Teologic Ortodox în perioada 1951-1952 nu s-a opus măsurii de desfacere a contractului de muncă în primăvara anului 1965.  Activitatea pastorală și-a început-o în anul 1940 când a fost ordinat ca pastor la Arad, slujind comunitatea baptistă din România până la plecare sa în Statele Unite ale Americii la sfârșitul anilor 60.

Ceea ce se știe mai puțin despre Alexa Popovici este faptul că el a urmat atât cursurile Seminarului Teologic Baptist (1933-1937) ,cât și pe cele ale Institutului Teologic Ortodox din București (1951-1955).

Documentul menționează faptul că Alexa Popovici, în calitatea sa de student al Institutului Teologic Ortodox din București, a promovat cu succes toate examenele, însă nu i s-a permis să susțină examenul final de licențiere în teologie ortodoxă deoarece, conform regulamentului Institutului, se puteau prezenta la acest examen doar candidații aparținând cultului ortodox. Despre Nicolae Covaci care a absolvit în același timp cu Alexa Popovici anul I la instituția menționată nu am deocamdată date. În cazul in care voi găsi informații privind situația sa de student la teologie ortodoxă voi reveni cu detalii.

Următorul document este un extras din registrul matricol al Institutului Teologic Ortodox care prezintă situația școlară a studentului Popovici S. Alexandru pe parcursul celor patru ani de studii.  Conform foii matricole, cea mai mică medie generală în cadrul anilor de studii a fost 8.18, fiind înregistrată la sfârșitul anului II de studii, iar cea mai mare 9.30 la finalul anului IV. Mediile generale aferente celor patru ani de studii teologice,  precum și media generală  8.58, dovedesc faptul că Alexa Popovici s-a aflat printre cei mai buni studenți ai Institutului Teologic Ortodox din București

A apărut Statul şi Biserica în România Comunistă


Bogdan Emanuel Răduţ – Statul şi Biserica în România Comunistă (1948-1965). Între demnitate şi compromis, Cuvânt înainte de Lector univ. dr. Alexandru Oşca (Universitatea din Craiova), Editura Sitech, Craiova, 2010, 140 pag.

Cuprinsul lucrării:

Cuvânt Înainte
Introducere

1. Instaurarea regimului comunist în România
1.1. Consideraţii generale
1.2. Context intern
1.3. Determinări externe
1.4. Impactul reformelor promovate începând cu guvernul
Petru Groza asupra spiritualităţii româneşti
2. Studiu comparativ privind legislaţia cultică în regimul democratic şi în regimul comunist
2.1. Cadrul legislativ de existenţă a cultelor în timpul
regimului monarhiei constituţionale
2.2. Cadrul de existenţă şi de funcţionare a cultelor
în timpul Republicii Populare Române
3. Raporturile dintre stat, partidul comunist şi biserică în regimul comunist
3.1. Concepţia comunistă faţă de religie
3.2. Culte recunoscute în Republica Populară Română
3.3. Regimul cultelor nerecunoscute de stat
3.4. Relațiile între conducerea Bisericilor universale
și bisericile de pe teritoriul României
3.5. Represiunea regimului comunist împotriva bisericii
și slujitorilor ei
Concluzii
Bibliografie

Anexe

Bogdan Emanuel Răduţ

Ferenc Visky – A Short Biography


Ferenc Visky (July 1, 1918 – October 5, 2005) was a minister in the Hungarian Reformed Church in Transylvania and a leader of evangelical revival in Romania who spent several years in prison under the Communist rule of that country.

Ferenc Visky (the native form of the name is Visky Ferenc; this page uses the western name order) was born in Egri (Satu Mare county), which at that time was part of Hungary, becoming part of Romania in 1920.

In 1936, he finished secondary school in Satu Mare, and fled across the border into Hungary with his best friend, the poet Sándor Gellért, to study theology at Debrecen University. While still a university student, he came into contact with the Reformed renewal movement associated with the CE (Christian Endeavor) Bethany Association under the direction of Dr. Aladár Szabó.

After graduating, he served for a while as assistant minister under Dr. Endre Kincses in Mateszalka. At the end of the Second World War, he married Júlia Sollich from Budapest and together they decided to move back to Transylvania. In 1944, they secretly crossed the border into Transylvania and began their service in Egri.

In 1958, he was arrested together with 18 associates, mainly other ministers, and in the so-called “Bethany-ists trial on September 6, he was sentenced to 22 years in prison and forced labor for “the crime of organization against socialist public order”; he spent most of his sentence in the prison at Gherla. His wife and their seven children,(the oldest was twelve, the youngest was two years old) were deported to the Bǎrǎgan. In 1964 the entire family was unexpectedly released.

Read more