Lăpugean Emanuel Zaharia

Aşa cum îi spune şi numele, “Originile Creştinismului” este o carte plină de informaţii despre creştinism, cu informaţii foarte timpurii, începând chiar din perioada inter-testamentală şi continuând până mai târziu, în secolele III-IV. Cartea nu are un singur autor, ci este defapt o colecţie de studii şi articole tematice puse laolaltă,  ceea ce o face şi mai interesantă, deoarece, nu este o carte care să favorizeze unele părţi. În general autorii sunt francezi, şi în procentaj mare, catolici; însă sunt şi protestanţi.

Cartea aceasta, nu este o carte de doctrină, deşi dezbate şi unele subiecte de acest gen, ci în general este o carte mai mult istorică, care aduce informaţii despre Iudaism, Crestinişm, şi evoluţia acestuia din urmă. Cartea este structurată pe capitole mari, cu teme largi cum ar fi: Introducerea, Iudaismul, Răspândirea Credinţei în Hristos, şi Expansiunea Creştinismului, iar acestea la rândul lor dezbat teme diferite, contexte existente atunci. Partea defectuasă a cărţii este că nu deţine concluzii finale, asta probabil pentru a nu fi părtinitoare cu vreuna din religiile creştine. Subtitlurile cărţii sunt mereu întrebări, ceea ce este bine, căci ajută cititorul să înţeleagă mai bine ce urmează ca autorul să exprime în scris.

Dovezile aduse de autorii acestor articole care formează cartea, sunt dovezi întemeiate pe versete biblice, însă, acolo unde Biblia nu vorbeşte, autorii aduc şi dovezi istorice, ei împletind puternic datele Istorice cu cele Biblice. Mărturiile istoricilor precum Flavius Josephus, Eusebiu, Hegesip, Pliniu cel Bătrân şi Filon din Alexandria, au avut un cuvânt de spus în istoria Creştinismului.

Autorii dau însă prea mare credibilitate Istoricului Evreu Flavius Josephus. Acesta nu era creştin, însă scria despre Creştini. Nu putem avea siguranţă deplină în scrierile lui, mai ales în locurile în care Istoria Biblica se contrazice uşor cu Istoria formulată de Josephus, mai ales că acesta era în strânsă legătură cu împăraţii romani: Titus şi Vespasian, care au fost doi dintre cei mai cruzi persecutori, atât ai Creştinismului, cât şi ai Iudaismului.

Cartea mai prezintă şi mediul în care s-au scris unele scrieri, explică foarte bine şi mult unele contexte istorice în care Creştinismul a apărut şi s-a dezvoltat, şi punctează şi contextul doctrinar în care Creştinismul s-a dezvoltat. Astfel, este prezentată istoria religioasă, atât î.Hr., cât şi d.Hr.. Este minunat de remarcat faptul că în perioada intertestamentală, deşi era o tăcere de 400 de ani din partea lui Dumnezeu pentru poporul Israel)Profeţii n-au mai vorbit), totuşi, Dumnezeu pregătea cadrul perfect în care avea să vină Mesia.

În partea de Introducere a cărţii, există şi nişte hărţi, care ajută foarte mult cititorul să înţeleagă unele informaţii. Fără acele mape, (chiar cea a Qumramului este expusă), cititorului i-ar fi greu să înţeleagă esenţa unor lucruri, datorită interpretării greşite a contextului. Apreciabilă este şi publicarea unui tabel istoric interesant care începe cu date din jumătatea secolului I, î.Hr., şi se termină cu date din jumătatea secolului al II-lea după Hristos. Tabelul Istoriei Generale este pus în paralel cu tabelul Istoriei Religioase, ceea ce ajută la înţelegerea modului şi contextului de apariţie a Creştinismului.

Ca un punct minus, din cauza faptului că este o carte cu mai multe articole şi studii, unele articole mai reiau informaţii din celelalte articole, dar asta poate fi spre binele cititorului, ca să reţină mai uşor. Unele articole sunt foarte greoaie de citit şi de înţeles, însă majoritatea sunt foarte plăcute. Din nou, ca punct minus, deşi informaţiile sunt într-o ordine cronologică, totuşi de multe ori ordinea informaţiilor este destul de haotică, nu ca timp ci ca editare a subcapitolelor, ca exemplu, începe un subiect, vorbeşte foarte puţin, lasă cititorul în neclar, apoi trece la alt subiect.

Cartea este foarte bună, şi poate fi recomandată celor ce sunt interesaţi de Creştinism. Bineînţeles, Biblia deţine adevărul suprem, însă Biblia nu deţine toate informaţiile, ea nefiind o carte de istorie. Cititorul va înţelege mult mai bine contextele apariţiei şi expansiunii Creştinismului, se va întări în cunoştinţe, şi îi va fi de folos şi în discuţiile apologetice cu unii care spun despre Domnul Isus Hristos că ar fi un mit. Totuşi Istoria generală, deşi nu deţine adevarul suprem, căci a suferit multe influenţe necreştine, merită citită, pentru a ne întări argumentele biblice.