Conferința Este Dumnezeu absent?
Creștin sau necreștin, mai devreme sau mai târziu cu toții ne gândim la această întrebare. Pentru a afla mai multe, te invităm să participi la conferința Diakonia. La acest eveniment avem ca invitați formația Excelsior și echipa de închinare a bisericii Diakonia. De asemenea, vom urmări o scurtă pantomimă și vom asculta o expunere care își propune să răspundă la întrebarea: Este Dumnezeu absent?
Vino și tu, Duminică 27 Octombrie în sala bisericii noastre din str. Mașina de Pâine nr. 67, orele 18:00!
http://biserica-diakonia.ro/noutati/341-conferinta-este-dumnezeu-absent
Pe site-ul stiricrestine.ro se menționează ca invitați formația Excelsior și corul reunit al tinerilor creștini după Evanghelie din București.
Partajează asta:
Stephen Etches, Christian Doctrine – Ro
Cu permisiunea autorului pun la dispoziția celor interesați o carte despre doctrinele creștine. Cartea poate fi descărcată și distribuită de către cei interesați printr-un click pe imaginea de mai jos.
Traducerea și adaptarea teologică a textului pentru limba română : Costel &Cristina Ghioancă
Partajează asta:
Concursul de poezie POEME PENTRU VIAȚĂ – premierea câștigătorilor
Partajează asta:
Apariții editoriale (15) Bogdan Emanuel Răduț, Din istoria Creștinilor după Evanghelie. Culegere de documente
Semnalez apariția cărții prietenului meu, Bogdan Emanuel Răduţ, Din istoria creştinilor după Evanghelie. Culegere de documente, Cuvânt înainte de Virgil Achihai, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 232 pag.
După cum spune și titlul aceasta carte tratează istoria Creștinilor după Evanghelie prin prisma documentelor, specific a două categorii de documente:
1. Documente normative
2. Documente cultice
Cartea va fi lansată în cadrul Conferinţei naţionale – Simpozion a creştinilor după Evanghelie, din 03-05 octombrie 2013, la Biserica Creştină după Evanghelie Antiohia Bucureşti.
***
Cuvântul înainte este scris de către Virgil Achiahai, președintele Uniunii Bisericilor Creștine după Evanghelie și al Alianței Evenghelice din Romînia.
Cine sunt Creștinii după Evanghelie? Despre istoria lor, Bogdan Emanuel Răduț, editorul cărții de față, menționează în argumentul cărții următoarele:
După cum am menționat mai sus, documentele din această carte au fost împărţite în două: normative şi cultice.
La cele normative autorul a „reunit extrase din constituțiile României privind drepturile şi libertăţile religioase, cele trei legi ale cultelor din România (1928, 1948 şi 2006), decrete, decizii şi legi privind asociaţiile religioase. De mare importanţă internă sunt statutele de organizare şi funcţionare a Cultului, normă internă a creştinilor după Evanghelie. Se mai pot citi documente privind Alianţa Evanghelică din România, la care Biserica Creştină după Evanghelie este membru fondator.
La cele cultice am reunit mărturisirile de credinţă şi crezurile care definesc principiile doctrinar‐dogmatice ale Cultului. Am adăugat şi Crezul Alianţei Evanghelice, fiindcă defineşte principiile doctrinar‐dogmatice adoptate de cultele membre (baptist, creştin după Evanghelie şi penticostal).
Studiul introductiv trasează – în linii mari – apariţia, istoria şi evoluţia creştinilor după Evanghelie în România. Era necesară scrierea lui, şi apariţia volumului de faţă totodată, pentru a completa un gol existent de prea multă vreme.
Dacă pentru celelalte biserici şi culte există astfel de lucrări de istorie, iată că acum apare şi pentru creştinii după Evanghelie.”
Bogdan Emanuel Răduț, extras din Argumentul cărții
Partajează asta:
James Hudson Taylor (21 Mai 1832 – 3 Iunie 1905)
O biografie succintă a celui ce a fost James Hudson Taylor, misionar în China.
28.09.2013 | Ildica Burcio
Un misionar protestant britanic, care a petrecut 51 de ani din viață în China. Hudson Taylor s-a născut în Barnsley, Anglia, în
familia unui farmacist și predicator Metodist. În adolescență Hudson Taylor s-a depărtat de la credința creștină a părinților săi. Dar în vârstă de aproape șaptesprezece ani s-a pocăit la citirea unui tractat, în timp ce mama lui, plecată la odihnă în depărtare, se ruga pentru el. Tânărul s-a pus la dispoziția lui Dumnezeu fără rezerve. În 1851, Taylor s-a mutat cu traiul într-un cartier sărac în Kingston, ca să fie un asistent medical pentru Dr. Robert Hardey, și a început să se pregătească pentru o viață de credință și slujire, dedicându-se săracilor și exercitând credință că Dumnezeu îi va împlini nevoile. El practica distribuirea Evangheliilor și predicarea la aer liber printre cei săraci. A fost botezat în 1852, și a convins-o pe sora lui, Amelia, să primească botezul.
Citește mai departe pe http://moldovacrestina.md/blog/H.+Taylor+-+Misionar+-+China.html
Partajează asta:
Propunere pentru înființarea unui centru Ortodox la Geneva cu scopul de a „direcționa și controla emigrația românească”
Recitind de curând articolul lui Adrian Nicolae Petcu despre Departamentul Cultelor, mi-a reținut atenția pasajul de mai jos
Un alt refuz din partea Departamentului cultelor, impardonabil pentru Securitate, s-a consumat la propunerea ambasadei României în Elveția prin care solicita înființarea „unui centru ortodox românesc la Geneva”, în scopul „contrabalansării comunităților romanești cu orientare reacționară şi anticomunistă, precum și pentru a concentra în jurul său elemente cu idei şi vederi progresiste, să devină, în perspectivă, un centru de direcționare şi de control a emigrației romanești”[44]
[44]ACNSAS, Fond Documentar/Bucureşti, dosar nr. 11206, vol. 10, ff. 138v-139.
Adrian Nicolae PETCU, Activitatea Departamentului Cultelor în atenția Securității (1970-1989), Partea I-a http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Activitatea%20departamentului%20cultelor%20in%20atentia%20securitatii%201%20de%20Adrian%20Nicolae%20Petcu.htm
Am considerat interesant faptul că propunerea de înființare a unui centru ortodox românesc la Geneva nu se făcea pentru promovarea valorilor creștine ci „pentru a concentra în jurul său elemente cu idei şi vederi progresiste, să devină, în perspectivă, un centru de direcţionare şi de control a emigraţiei româneşti”. Cred că acest detaliu poate fi încadrat în ceea ce eu am denumit în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România 1948-1965 ca fiind Implicarea Bisericii în acțiunile propagandistice ale regimului comunist prin promovarea unei imagini pozitive în Occident. Se impune menționarea, că în acest caz, vorbim de ceva mai mult decât de o promovare a unei imagini pozitive dorindu-se nici mai mult nici mai puțin ca în viitor acest centru să devină unul de „direcționare și control al emigrației românești.”
Partajează asta:
Simpozion omagial – Traian Dorz 100 ani, Cluj-Napoca, 12 septembrie 2013
Personalitățile al căror impact cultural și comunitar au influenţat numeroase vieţi merită întotdeauna celebrate. Alături de istorici, teologi, critici literari, regizori și numeroși colaboratori apropiați ai lui Traian Dorz, acest simpozion își propune evocarea empatică a unei figuri creatoare, a cărei jertfă existenţială face cât o operă. Evenimentul va cuprinde două sesiuni de comunicări, o masă rotundă cu titlul Traian Dorz – între biografie și mitologie, lansarea antologiei de autor Emaus, proiecția filmului documentar Traian Dorz – un poet creștin (regia: Lucia Hossu Longin).
Partajează asta:
Apariții editoriale (13) Viorel Achim, Politica Regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Documente
Semnalez în cadrul acestui articol apariția unui volum de documente consistent și important privind persecuția neoprotestanților în timpul regimului Antonescu. Voi revenii cu detalii despre autor și geneza acestor volume care din lipsa finanțării au fost restrânse la un singur volum.
“Volumul reuneşte cele mai importante documente referitoare la politica statutului roman faţă de confesiunile neoprotestante în anii 1940-1944. Sunt analizate cele trei grupuri neo- protestante prezente atunci în Romania: baptiştii, adventiștii de ziua a șaptea și creștinii după Evanghelie. Față de aceste denominațiuni, care numărau împreună aproximativ 100.000 de membri, marea majoritate de etnie romană, guvernul Antonescu a dezvoltat o politică specială, ce a culminat cu interzicerea lor. Începând cu septembrie 1940, credincioșii care aparțineau de aceste Biserici au fost supuşi la numeroase măsuri discriminatorii, acestea transformându-se în scurt timp într-o prigoană confesională fără precedent în istoria modernă a României. Documentelor li se adaugă legislația în domeniu, publicată în Monitorul Oficial. Prin felul în care este organizată, culegerea se adresează cercetători lor, dar și tuturor celor interesați de istoria României în anii celui de-al doilea război mondial.” (editorii)
Viorel Achim este cercetător ştiinţific gradul I la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Academia Română, Bucureşti. De acelaşi autor: România şi Transnistria: Problema Holocaustului. Perspective istorice şi comparative (coord., 2004), Minorităţile etnice în România în secolul al XIX-lea (coord., 2010), Identity Projects and Processes in the Romanian Space, 19th-20th Centuries (ed., 2010).
Volumul de 936 de pagini a apărut de curând la Editura Polirom din Iasi și poate fi achizitionat de pe http://www.librariaonline.ro/ la prețul de 44,96 RON.
Partajează asta:
Conferința „Arhivele comunismului – între discurs și realitate”, București, 23 august 2013
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc organizează în data de 23 august 2013, la București, conferința cu titlul „Arhivele comunismului – între discurs și realitate”. Aceasta se desfășoară la sediul Institutului, str. Alecu Russo nr. 13-19, et. 5, ap. 11. sector 2, începând cu ora 9.00. Conferința va fi deschisă de președintele Consiliului Științific al IICCMER, domnul Dinu Zamfirescu.
„Arestarea” memoriei și controlul ei a fost o caracteristică esențială a statului comunist. În acest scop, regimurile comuniste au limitat constant accesul la arhive și documente, prezentând numai versiuni alterate, distorsionate și propagandistice ale trecutului și prezentului. De cele mai multe ori, aceste practici au fost continuate și de succesoarele statelor comuniste după 1989, cum este și cazul României. De-a lungul primelor două decenii postcomuniste, accesul la arhivele P.C.R. a fost permis numai câtorva apropiați ai puterii politice. Înființarea unor instituții de investigare a memoriei comunismului în statele ex-totalitare a permis accesul și altor categorii de cercetători la aceste arhive. Și totuși, arhivele comunismului sunt încă „semi-închise”. Accesul total și fără limitări este încă o iluzie, restricționările fiind impuse de o serie de instituții sau persoane cu funcții de conducere. Până în prezent, toate discuțiile despre accesul la documentele perioadei comuniste au fost organizate și coordonate de deținătorii acestor arhive. Organizatorii au insistat asupra „succeselor” realizate în ultimii ani, fără a prezenta restricțiile și piedicile întâmpinate de cercetători.
Conferința „Arhivele comunismului – între discurs și realitate” se adresează în primul rândul cercetătorilor și istoricilor, categorii care militează pentru deschiderea totală a acestor arhive și instituirea unui acces neîngrădit la documentele create de structurile statului comunist.
Program conferință
Descarcă document (PDF)
Rezumat comunicare Marius Silveșan, Reconstituirea istoriei baptiștilor sub comunism pe baza documentelor de arhivă. Un demers necesar.
Rezumat (PDF)
