Arhive etichetă: Costel Ghioancă

Interviu cu cu pastorul Costel Ghioancă


La multi ani, Costel Ghioancă


 

Costel Ghioancă 2012

Constantin Ghioancă s-a născut la data de 6 iulie 1983 în localitatea Medgidia, județul Constanța. Este căsătorit cu Daniela-Cristina și au împreună doi copii. Costel Ghioancă este licențiat în teologie la Institutul Teologic Baptist din București unde a absolvit ca șef de promoție sesiunea iunie 2007, a urmat un masterat în teologie la Facultatea de Teologie Baptistă din cadrul Universității București continuat apoi cu un doctorat în cadrul aceleași instituții sub coordonarea Prof. univ. Dr. Vasile Talpoș. Cercetarea doctorală a fot finalizată prin susținerea lucrării Noi modele în predicarea contemporană: o analiză critică a predicării clasice și a mișcării „Noua Homiletică” pentru care a obținut calificativul Magna cum laude în anul 2012.

 După doctorat a urmat un masterat în asistență socială la Universitatea de Vest din Timișoara.

Costel Ghioancă

Din punct de vedere al activității profesionale CV acestuia menționează următoarele:

2007-2009 – Coordonator de programe la Fundația Biblia pentru toți

2007-2011 – Preparator universitar la Institutul Teologic Baptist din București

2008-2010 – Liderul Departamentului de tineret din cadrul Comunității Creștine Baptiste București

În slujirea pastorală acesta a fost păstor la Biserica Creștină Baptistă „Nădejdea” din București (2007-2010), Biserica Creştină Baptistă Emanuel Dej (2011-2013), iar în prezent este păstor al Bisericii Creștine Baptiste Adonai din București.

A publicat următoarele cărți:

Predicarea creștină în perioada postmodernă (2007)

Bisericile emergente vestice din perspectiva baptistă românească (2010)

Retorică și predicare: interferențe și diferențe (2013)

A organizat sau participat la diverse evenimente

*

01

*

08

*

09

Fotografiile de la dezbaterea organizată de Biserica Baptistă Adonai din București în luna ianuarie 2016 au fost realizate de Alin Cristea.

O succintă prezentare a activității pastorului Costel Ghioancă găsiți aici:

https://istorieevanghelica.ro/2011/01/26/pastor-costel-ghioanca/

Ștefan Cornu a fost ales păstor la Biserica Creștină Baptistă”Adonai” din București


image

Biserica Creștină Baptistă „Adonai” din București anunță pe site-ul propriu faptul că a trecut de la statutul de filială a Bisericii Creștine Baptiste „Bunavestire” din București la cel de biserică de sine stătătoare.

image

Totodată, cu ocazia adunării generale din data de 29.05.2016, fratele Cornu Ștefan, absolvent al Institutului Teologic Baptist din București, promoția 2014 a fost ales păstor al Bisericii Adonai. Acesta va sluji în echipa pastorală alături de fratele Costel Ghioancă, de asemenea absolvent al Institutului Teologic Baptist din București, promoția 2007, fratele Costel Ghioancă fiind pastorul coordonator al Bisericii Adonai din București.

image

http://bisericaadonai.ro/biserica-adonai-are-un-nou-pastor/

POZE: Dezbatere – Cazul Bodnariu: DE LA EI LA NOI


Poze realizate de Alin Cristea la dezbaterea privind educația copiilor într-o societate seculară.

01

*

08

*

09

*

04

*

10

Avatarul lui Alin CristeaRomania Evanghelica

Vezi articolul original

Un punct de vedere privind dezbaterea „Cazul Bodnariu – de la ei la noi”


Afis-BODNARIU-1

Duminică, 31 ianuarie 2016, Biserica Baptistă Adonai din București a organizat o dezbatere privind educația și drepturile copilului în România contemporană.
Au participat la această dezbatere: Dr. Octavian Baban – teolog, Denis – Roxana Gavrilă – jurist, Dr. Alexandru Vlașin – specialist în asistență socială, Dr. Marius Silveșan – istoric. Moderator a fost Dr. Costel Ghioancă – pastorul Bisericii Adonai. În sală au fost în jur de 60-70 de persoane interesate de acest subiect printre aceștia și jurnalistul evanghelic Alin Cristea din Oradea.
Dezbaterea a fost una multifațetată și interesantă prin opiniile exprimate de specialiști în teologie, drept, asistență socială și istorie. Referirile la cazul Bodnariu au fost doar tangențiale.
Octavian Baban, pastor și profesor universitar, a prezentat punctul de vedere al unui teolog. A prezentat punctul de vedere al Bibliei privind educația copiilor. Au fost exprimate cu această ocazie gânduri frumoase și profunde. Concluzia a fost aceea că este nevoie o disciplinare a copiilor (a nu se confunda cu bătaie) realizată cu dragoste și înțelepciune.
În calitate de jurist, Roxana Gavrilă a avut intervenții documentate prin prezentarea legislației românești privitoare la drepturile copiilor, la drepturile și obligațiile părinților. Au fost  avute în vedere și sancțiunile pe care le prevede legea în cazul protecției copiilor. Participanții, dar și cei care au urmărit transmisia live realizată de Prodocens Media au putut observa faptul că există similitudini între legislația românească și cea norvegiană privitoare la drepturile copiilor. Evident că există și diferențe, dar dezbaterea nu s-a concentrat pe aceste aspecte. Cert este că și legislația românească are prevederi referitoare la drepturile copiilor, dar nu avem încă pârghiile, instrumentele de aplicare a acestora. Abuzuri au loc și în România fiind nevoie de o mărire a capacității instituționale pentru un răspuns promt și adecvat la astfel de probleme. Legislația există aceasta trebuind respectată și aplicată. Roxana Gavrilă în calitate de jurist a evidențiat faptul că și legislația românească prevede interzicerea pedepsirii copiilor.
Dovezile au venit din diferitele legi, din Constituție sau Codul Penal.

De la cadrul juridic trecem la cel al asistenței sociale, a modului în care efectiv instituțiile cu atribuții în domeniu  intervin în cazurile sociale. Dr. Alexandru Vlașin, profesor universitar și specialist în asistență socială, a evidențiat cazuri în care instituțiile abilitate intervin. Acesta a făcut referire și la cazurile în care a lucrat cu copiii străzii, iar unii dintre aceștia i-au spus că nu le arată dragoste. Contrariat a aflat că pentru acei copii proveniți de la case de copii dragostea era percepută prin aplicarea bătăii. Nu ne iubiți pentru că nu ne bateți a fost reproșul pe care aceștia l-au adus. A fost nevoie să le explice că dragostea nu înseamnă bătaie. Un asistent social, cu atât mai mult cu cât are o  reală cu Dumnezeu se va dedica muncii sale și va transmite dragostea primită de la Creator și către copii.
Cea de-a patra poziție a fost exprimată de mine în calitate de istoric. Am adus în discuție aspecte legate de educația religioasă în perioada comunistă și modul în care aceasta a fost reglementată de către stat. Am făcut trimitere și la cartea lui Eric Vogelin, Religiile politice pentru că sistemul comunist are caracteristicile unei religii politice. Prin urmare, bătălia nu se mai să doar sub aspect legislativ, sub aspect formal, ci la nivel de mental. O bătălie pentru controlarea minții oamenilor. Am vorbit de un control al educației religioase nu numai la nivelul general al societății, ci și în mod particular în biserici (referire în special la cele evanghelice). Printre întrebările care mi-au fost puse au fost și două care au suscitat un interes mai mare. Prima dintre ele s-a referit la democratie, concret dacă ne putem referi la acest sistem politic în termeni de religie politică. Am răspuns că nu m-am gândit la această asociere, dar într-o anumită măsură putem vorbi, chiar dacă caracteristicile față de comunism sunt diferite.
Cea de-a doua întrebare s-a referit la ciclicitatea istoriei. Ne mai putem confrunta în România cu aspecte din perioada comunistă ? Este posibil, dar acum avem exercițiul democratic, putem protesta, veghea ca astfel de lucruri să nu se mai repete.
Ca un gând final pot spune că dezbaterea a fost interesantă, dar și utilă. Fiecare dintre participanți a căutat să argumenteze cu puncte de vedere din domeniul de autoritate fără a se lansa în acuzații la adresa vreunei persoane sau instituții.

Marius Silveșan

Alin Cristea despre dezbaterea „Cazul Bodanariu – de la ei la noi”


bucuresti-31ian2016

În această seară începând cu ora 17.30 la Biserica Baptistă Adonai din București a avut loc o dezbatere privind educația copiilor într-o societate seculară. La această dezbatere au participat: Roxana Gavrilă – jurist, Octavian Baban – teolog, Alex Vlașin – specialist asistență socială, Marius Silveșan – istoric.

Alin Cristea, jurnalist evanghelic independent a fost prezent la acest eveniment și a scris pe blogul România Evanghelică următoarea impresie:

„În seara aceasta am asistat la o dezbatere interesantă, transmisa de Prodocens Media
Înregistrarea se găsește pe Canalul 1, începând de la 17.48”

https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2016/01/31/o-dezbatere-interesanta/

Cu acest prilej am realizat câteva fotografii cu Alin Cristea și am schimbat unele impresii privind jurnalismul (evanghelic) în mediul online

Alin Cristea, Marius Silvesan (31.1.2016)

Maxima zilei – 13 noiembrie 2015


Trebuie să fim oameni, dar să plăcem mai mult lui Dumnezeu decât oamenilor.

Pastor, Costel Ghioancă

Costel Ghioancă – Diversiunea pildei fiului risipitor în cazul Colectiv


Cel de-al doilea mesaj al pastorului Costel Ghioancă despre tragedia de la clubul Colectiv se referă la modul la modul în care a fost folosită Pilda fiului risipitor în cazul tragediei de la Colectiv. El atrage atenția că mesajul „Nu judecați” este construit în mod arbitrar pentru că NOI NU ÎI JUDECĂM PE CEI DIN COLECTIV, NE JUDECĂM PE NOI ÎNȘINE!

Mesajul este preluat cu permisiunea autorului.

descărcare (1)

Tragedia anului continuă, încă, în cazul clubului Colectiv. Durerea prin care trec cei direct implicaţi este cunoscută, poate, doar de către cei care au trecut prin situaţii similare. Este bine să facem tot ce putem pentru ei: să  le vestim Evanghelia, să ne rugăm, să plângem cu ei, să-i ajutăm financiar, să-i consiliem etc. Toate sunt bune şi lucruri de aşteptat din partea copiilor lui Dumnezeu.

Nu pot să nu constat totuşi o diversiune spirituală privitoare la cazul situaţiei tragice de la Club. Este, aşa-numita, diversiune a pildei fiului risipitor. Ce e cu această pildă (parabolă)?

Pe scurt, pilda se găseşte în Evanghelia după Luca 15, şi face parte dintr-un triplet de pilde (”Pildele Bucuriei”), alături de pilda oiței pierdute și a bănuțului pierdut.  Un fiu se răzvrătește împotriva tatălui său, îi cere partea de moștenire care i se cuvine și pleacă în lumea largă să-și trăiască viața. Trăiește într-un mod păcătos și iresponsabil, rămâne fără bani și prieteni, ajunge în zdrențe și muritor de foame. În cele din urmă, îi vine mintea la cap și hotărăște să se întoarcă acasă spre a fi primit nu ca fiu, ci ca un slujitor în casa tatălui. Prin contrast, tatăl îl primește cu multă bucurie și îl reabilitează potrivit cu statutul de fiu. Fratele lui mai mare se supără pentru această atitudine de bunăvoință și iertare arătată de tatăl față de fiul mic, și refuză să se bucure de întoarcerea acasă a ”fiului risipitor”.

Ideea acestei pilde este: Dumnezeu îi primește pe cei ce se pocăiesc, iar noi nu trebuie să judecăm pe nimeni care se întoarce la Tatăl din depravarea sa. Ce legătură are acest lucru cu situația de la Colectiv?

  • Singurul mod în care se poate aplica biblic această pildă la cazul Colectiv este dacă dintre cei răniți (sau alții din anturajul lor) se pocăiesc. Atunci, noi trebuie să ne bucurăm, să-i primim cu drag în sânul părtășiei frățești și să nu spunem, ca ”fratele cel mare”: „Acesta este un păcătos! Un rocker și un satanist! Nu mă pot închina Domnului împreună cu el… !” Așa ceva este greșit! Dumnezeu poate ierta și primi pe oricine. Noi nu trebuie să ne credem mai buni decât ei, ci să ne bucurăm dacă Domnul le dă harul pocăinței și al credinței!
  • Știți de vreun astfel de caz? Eu încă nu am aflat! Nu știu pe nimeni care să fi dorit să se pocăiască în urma evenimentului Colectiv, iar ”frații mai mari” să se fi supărat! Nu că așa ceva ar fi imposibil, dar încă nu am cunoștință să se fi întâmplat!

Atunci, de ce se face atât de mult caz cu pilda fiului risipitor? Această pildă nu ne spune să nu tragem învățăminte când se întâmplă tragedii, ci ne învață să nu-i judecăm pe cei ce se pocăiesc. Rolul diversionist în care este folosită pilda constă în a ne face să fugim de ideea de judecată! De ce, oare?

Iată concluziile:

  • Dacă cei ce au murit în cazul Colectiv au fost oameni nemântuiți, ce altceva a fost evenimentul dacă nu judecată? Ce poate fi mai grav decât să mori în păcat și să nu mai ai harul pocăinței? Desigur, asta în cazul în care nu credem că oamenii mai pot fi mântuiți și după ce mor?!
  • Dacă au murit ca oameni mântuiți, au murit într-un mod tulburător, dar au mers în brațele Tatălui, în fericire veșnică. Niciunul din cazurile de mai sus nu are legătură cu pilda fiului risipitor!
  • Mesajul spiritual pentru noi toți ceilalți este: sunt eu pregătit să mă întâlnesc cu Domnul? Sunt o persoană pocăită? Acesta este mesajul, și rolul unor astfel de evenimente este tocmai să ne îndemne la smerenie și pocăință.
  • Mesajul ”Nu mai judecați!”, construit în mod arbitrar pe baza pildei fiului risipitor, are rolul să ne adoarmă! NOI NU ÎI JUDECĂM PE CEI DIN COLECTIV, NE JUDECĂM PE NOI ÎNȘINE! Nu judecăm dacă au fost ei păcătoși sau nu, ne judecăm pe noi dacă suntem sau nu păcătoși. Nu judecăm unde au mers ei după moarte, judecăm unde vom merge noi dacă vom muri!

Regret că unii formatorii de opinie,  în loc să-i îndemne pe oameni şi la pocăință, îi îndeamnă doar la umanism. Unii o fac intenționat, alții fără ca măcar să-și dea seama. Trebuie să fim oameni, dar să plăcem mai mult lui Dumnezeu decât oamenilor.

Pastor, Costel Ghioancă

Sursa: http://bisericaadonai.ro/diversiunea-pildei-fiului-risipitor-in-cazul-colectiv/

Costel Ghioancă – O perspectivă biblică despre Colectiv!


Costel Ghioancă, pastorul Bisericii Adonai din București, prezintă în acest material o perspectivă – pe care o consideră biblică – asupra a aceea ce s-a întâmplat la clubul Colectiv din București.

Mesajul este preluat cu permisiunea autorului.

descărcare

Am vrut să scriu câteva rânduri despre tragicul eveniment de la clubul Colectiv, la o zi-două după incident. M-am abținut, fiindcă mi-am dat seama că oricât de rațional și biblic aș fi dorit să fiu, tot nu puteam scrie ”la rece”.

Acum lucrurile s-au mai așezat, dar mărturisesc că și acum scriu puțin ”la cald”, nu din pricina evenimentului în sine, ci fiindcă internetul a fost supraîncălzit de diverse opinii, câteva dintre ele fiind citite și de mine.

Nu doresc să comentez opiniile altora, fiecare are dreptul să se exprime după cum consideră de cuviință. Îmi propun doar să prezint și eu o perspectivă – pe care o consider a fi biblică – pentru cei interesați, și care o vor considera a fi de folos.

  1. Perioada dintre prima și a doua venire a lui Hristos se numește travaliu, și trebuie să ne așteptăm la evenimente dureroase: „Un neam se va scula împotriva altui neam și o împărăție împotriva altei împărății; pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete și ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.” (Matei 24:7-8). Deci, să ne așteptăm la evenimente precum Colectiv-ul: au fost, sunt și vor mai fi! Până la venirea Domnului, omenirea se va afla sub felurite calamități.
  2. Dumnezeu este Suveran și Providențial. Deși noi putem vorbi despre ”accidente” și ”incidente”, din punctul de vedere al lui Dumnezeu nu există așa ceva. El cunoaște totul și rânduiește totul, în mod activ, sau permisiv. A-l exclude pe Dumnezeu – de dragul de a-l scuza – din cadrul evenimentelor cotidiene (fie ele și tragice) este o erezie: „Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuși, niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru.(Matei 10:29). Dacă vrăbiile nu cad fără voia Tatălui, cu siguranță nici cei din Colectiv nu au căzut fără voia Lui.
  3. Dumnezeu folosește durerile în scopuri diferite, în cazul celor necredincioși, față de fiii Lui.
    • În cazul celor necredincioși durerile duc, fie la pocăință, fie la împietrirea inimii și judecată.  „Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbușe adevărul în nelegiuirea lor.” (Romani 1:18).
  • În cazul fiilor Săi, Dumnezeu urmărește scopuri diverse – disciplinarea, întărirea credinței și formarea caracterului christic: „Fiule, nu disprețui mustrarea Domnului și nu te mâhni de pedepsele Lui! Căci Domnul mustră pe cine iubește, ca un părinte pe copilul pe care-l iubește.” (Prov. 3:11-12). A se vedea și Evrei 12:8, respectiv, 1 Petru 1:5-9.
  1. Când alții trec prin tragedii (indiferent cine ar fi ei), noi nu trebuie să ne considerăm mai buni decât ei. „Credeți voi, le-a răspuns Isus, că acești galileeni au fost mai păcătoși decât toți ceilalți galileeni, pentru că au pățit astfel? Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel. Sau cei optsprezece inși peste care a căzut turnul din Siloam și i-a omorât, credeți că au fost mai păcătoși decât toți ceilalți oameni care locuiau în Iersualim? Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel.”(Luca 13:2-5). Toți trebuie să ne smerim, să nu-i judecăm pe alții, și să ne întrebăm cum putem fi mai mult pe placul Domnului!
  2. Când alții trec prin tragedii trebuie să plângem împreună cu ei (Romani 12:15) și să-i îndemnăm la pocăință (Luca 13:2-5). Aici trebuie să dăm dovadă de echilibru: unii au căzut în extrema umanismului, fără a mai vorbi nimic despre Dumnezeu, iar alții s-au așezat pe scaunul judecătorului, aproape bucurându-se de necazul altora. Ambele extreme sunt greșite. Noi trebuie să-i iubim pe oameni, să simțim cu ei, dar să le îndreptăm mereu ochii spre Dumnezeu și să-i îndemnăm la pocăință și la răbdare în credință.

Concluzii:

  • Evenimentul Colectiv are o fațetă umană și una spirituală: din punct de vedere uman vorbim despre nereguli ca cele ce au provocat ieșirea oamenilor în stradă, din punct de vedere spiritual vorbim despre un Dumnezeu Suveran care își împlinește planurile Sale.
  • Cei ce au murit în Colectiv: au fost judecați (atingând limita harului), dacă au fost necredincioși și cu inima împietrită, sau au mers în brațele Tatălui ceresc dacă au fost fiii Lui.
  • Cei ce au fost răniți în Colectiv: dacă sunt necredincioși vor face pași spre pocăință, sau spre o împietrire și mai mare, iar dacă sunt fiii Domnului vor beneficia de rezultatele disciplinării, sau ale celorlalte scopuri urmărite de Dumnezeu pentru ai Săi.
  • Prin extensie, în cazul familiilor celor morți sau răniți, precum și în cazul tuturor spectatorilor la acest eveniment vor exista următoarele urmări: fie pași spre pocăință, sau spre împietrire (dacă vorbim despre cei necredincioși), fie disciplinare, răbdare, rafinarea credinței, formarea caracterului christic (dacă vorbim despre fiii și fiicele Domnului).

Fie ca Dumnezeu să-i mângâie pe toți cei îndurerați și să ne dea tuturor harul pocăinței și al credinței!

Pastor, Costel Ghioancă

Sursa: http://bisericaadonai.ro/o-perspectiva-biblica-despre-colectiv/

Costel Ghioancă la Speranța TV – Vorbirea-o sabie cu doua tăișuri (12.10.2015)


Costel Ghioancă la Speranta TV - octb 2015

http://www.sperantatv.ro/web/traieste-intelept-vorbirea-o-sabie-cu-doua-taisuri-invitat-costel-ghioanca-12-10-2015/