“Ceai de rinichi” via Marius Cruceru
Va veți întreba ce legătura are ceaiul de rinichi cu Istoria evanghelica. Un posibil răspuns ar fi următorul: amândouă sunt vechi domnule. Trecând peste această glumă doresc să recomand cititorilor interesați de un remediu natural, articolul “Ceai de rinichi” pe blogul lui Marius Cruceru.
Să trăiți sănătoși!
Costel Ghioanca, Bisericile emergente vestice din perspectiva baptista romaneasca

Costel Ghioancă este și autorul unei cărți despre Bisericile emergente vestice din perspectiva baptistă românească. prin intermediul acestei cărți, autorul realizează o incursiune în teologia emrgentă prezentând elementele pozitive și negative ale modului de închinare care se practică în cadrul acestor biserici.
Costel Ghioancă, șef de promoție la Institutul Teologic Baptsit din București, doctorand al Universității București și asistentul Prof. Dr. Vasile Talpoș, rectorul Institutului, a realizat o incursiune în teologia și practica bisericilor emergente prin intermediul carții Bisericile Emergente vestice. Elementele cheie ale cărții se regăsesc în cadrul următorului articol: https://istorieevanghelica.ro/2010/11/03/bisericile-emergente-vestice-din-perspectiva-baptista-romaneasca-editia-ii/
O prezentare mai detaliată gașiți aici: http://mariuscruceru.ro/2010/08/06/bisericile-emergente-vestice/ unde se află și următorul comentariu:
Costel Ghioancă says: noiembrie 6, 2010 la 5:05 pm
Permiteți-mi să intervin și eu pentru a face câteva precizări:
1. Mi se pare ciudat că trăim într-o lume plină de tensiuni (cele mai multe, devastatoare) care ne forțează să ne acceptăm limitele, nimicnicia, paradoxurile, șocurile etc. , și cu toate acestea ne este greu să acceptăm și tensiunile teologice. Vrem să explicăm totul și asta se poate doar trăgând întreaga discuție într-o extremă, și, evdient, greșind. Cred că și cele mai multe biserici emergente au căzut în această capcană: supralicitează aspectul prezent al Împărăției lui Dumnezeu.2. În ce privește părerea mea față de bisericile emergente, optez pentru o abordare deschisă. Se poate vedea acest lucru și în carte, unde aloc spațiu mare pentru caracterisitcile bisericilor emergente și unde găsesc și aspecte pozitive în cadrul mișcării.
3. Îmi place să fiu critic știind că și alții au Duhul Sfânt (chiar și în biserica emergentă) și că Dumnezeu îmi poate vorbi prin ei, dar nu înghit gogoșile pe nerăsuflate. Am totuși un etalon: Scriptura. Dincolo de gusturi, subiectivism și preferințe culturale, cred că Biblia are un mesaj universal valabil ,care se pierde în momentul în care nu știm să trăim cu tensiunile teologice.
4. Nu am avut scopul de a face o analiză detaliată a predicii lui Edwards și a contextului în care ea a apărut. Eu critic cartea lui Chalke în mai multe puncte (nu atât de mult cât se putea face) iar predica lui Edwards este doar unul din ele.
5. În sfâșit, spun și eu cu toată inima: Să învățăm de la alții, să fim deschiși și smeriți dar să nu ne pierdem identitatea doar de dragul de a fi contemporani și relevanți.
Mulțumesc.
După ce i-am semnalat articolul despre bisericile emergente apărut pe blogul lui Marius Cruceru, Costel a scris următorul comentariu:
Costel Ghioancă says: ianuarie 22, 2011 la 4:49 pm
Cred ca discuția despre bisericile emergente este încă la început la noi în țara dar nu am nicio îndoială că în anii care vor urma ea va capta atenția multor teologi.
Eu sunt interesat de acest subiect drept pentru care am și publicat o carte cu titlul: Bisericile emergente vestice din perspectivă bapistă românească. Fratele Marius chiar a avut bunăvoința și a făcut o recenzie a primei ediții pe care a publicat-o pe acest blog. A doua ediție poate fi găsită pe http://www.risoprint.roNu am pretenția că totul este clar despre bisericile emergente (nici măcar pentru ei lucrurile nu sunt clare) dar am sintetizat într-un articolasș câteva idei care au fost dezvoltate în cartea mai sus menționată. Articolul a fost publicat în Creștinul Azi.
Pentru cei care vor o scurtă prezentare a bisericilor emergente redau în continuare acest mic articol:
Scurtă prezentare a Bisericilor Emergente
De când există baptişti în România şi care e situaţia actuală?
De când există baptişti în România şi care e situaţia actuală?
Baptiştii au venit în România din trei direcţii: Ungaria (Transilvania, Bihor, Banat), Germania (Regat, Bucureşti), Rusia (Dobrogea, Tulcea). Prima biserică baptistă a fost înfiinţată în anul 1856, în Bucureşti. Cea mai mare creştere a numărului de baptişti a avut loc în perioada interbelică, în partea de Vest a ţării. La ora actuală sunt circa 1.800 de biserici baptiste în ţară, plus câteva zeci în diaspora.
”Baptiști nu sunt o sectă” Dialog cu pastorul Marius Cruceru pe site-ul Oglindanet.ro
Marius Cruceru este pastor baptist și vicepreședinte al Comunității Bisericilor Creștine Baptiste de Oradea și Satu-Mare. Interviul a fost publicat pe data de 11 aprilie 2010
Teodor Baconschi la Universitatea Emanuel din Oradea
Joi, 13 ianuarie 2010, începînd cu ora 10.30, domnul ministru Teodor Baconschi va susţine o scurtă conferinţă despre proiectul creştin-democrat în Capela Mare a Universităţii Emanuel din Oradea.
Tema : Creştinism şi democraţie în politica românească
Teodor Baconschi la Universitatea Emanuel din Oradea – Update from Marius Cruceru by Marius David
Componența Consiliului Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România
Membrii Consiliului UBCBR, care în opinia lui Marius Cruceru au șansa de a ocupa funcția de președinte al Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România (UBCBR) sunt:
1. pastor Dorel Popa (Arad-Sebiş)
2. pastor Florian Negruţiu (Peştiş – Oradea)
3. pastor (prof.) dr. Petru Bozianu (Arad)
4. pastor Dorin Hnatiuc (Oradea)
5. pastor Florian Leuce (Oradea)
6. pastor dr. Daniel Mariş (Bucureşti)
7. pastor dr. Vasile Talpoş (reprezentantul Facultăţii de Teologie de la Bucureşti)
8. pastor Irinel Cazacu (Ploieşti – Bucureşti)
9. pastor Teofil Cotrău (Alba Iulia – Sibiu)
10. pastor Gheorghe Pădure (Oradea)
11. pastor Mihai Mihuţ (Reşiţa – Caraş)
12. pastor Valentin Sfercoci (Oraviţa – Caraş)
13. pastor Ilie Milutin (Pescari – Caraş)
14. pastor Ilie Ţundrea (reprezentant al Universităţii Emanuel, pastorul universităţii)
15. pastor Viorel Cruceru – înlocuitor pastor Ioan Maior (Oltenia)
16. pastor Ovidiu Ghiţă (Galaţi – Brăila)
17. pastor dr. Paul Negruţ (vicepreşedinte cu educaţia în cadrul Uniunii)
18. pastor Viorel Candrianu (vicepreşedinte cu misiunea în cadrul Uniunii)
19. pastor dr. Otniel Bunaciu (preşedintele Uniunii )
20. pastor dr. Ionel Tutac (secretar general al Uniunii)
21. pastor Ilie Tinco (vicepreşedinte cu pastorala în cadrul Uniunii)
22. pastor dr. Istvan Borsashy – (preşedinte interimar Convenţia Maghiară)
23. pastor Ioszef Kovacs – (secretar Convenţia Maghiară)
24. pastor Marius Ianc (Timişoara)
25. pastor Alexandru Lapugean (Timişoara)
26. pastor Samuel Tutac (Timişoara)
27. pastor Daniel Popa (Hunedoara)
28. pastor Mircea Ursu (Hunedoara)
29. pastor Dan Boingeanu (Suceava)
30. pastor Ionel Chivoiu (Bacău – Suceava)
31. pastor dr. Romică Iuga (Arad)
32. pastor dr. Viorel Iuga (Arad)
33. pastor Vasile Tămaş (Cluj)
34. pastor Ghiţă Marian – înlocuitor Daniel Fodorean (Constanţa)
35. pastor Marcel Cordoş (Alba Iulia – Sibiu)
36. pastor Cornel Vereş (Cluj)
37. pastor Vasile Paul (Tg. Mureş – Cluj)
38. pastor Liviu Cioflica (Cluj)
39. pastor dr. Timotei Rusu –secretar general adjunct (Deva-Hunedoara)
40. pastor Constantin Chisăliţă (Sebiş)
Marius Cruceru – disprezideţiabil (Oradea)
invitaţi:
Consilier economic: ec. Marin Tincu
Consilier juridic: avocat Salonica Taloş
Coordonator departament misiune: Alex Vlaşin
Preşedintele în exercițiu al UBCBR, prof. dr. Otniel Bunaciu, şi-a declarat “disponibilitatea de a sluji într-un nou mandat”.
Prezentarea membrilor Consiliului Uniunii Baptiste este realizată în sensul acelor de ceasornic față de poziția în care a fost așezat Marius Cruceru la ultimul Consiliu din 19 octombrie 2010.
Sursa: Prezidenţiabili – de această dată Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România from Marius Cruceru by Marius David (05.01.2011)
Declarații si reacții în mediul evanghelic față de cazul Iosif Țon – Străjerii (XIV) Scrisorele
Agora evanghelică este un termen care vrea să desemneze ceea ce generic denumim cu termenul de blogosfera evanghelică. Un spațiu de discuții și dezbateri precum sunt cele referitoare la cazul Iosif Țon, ajuns acum la numărul XIV pe blogul Istorie evanghelică, plus câteva ,,studii de caz” cum ar fi Cazul Iosif Țon în dezbaterile evanghelicilor români, Iosif Țon-AGA RVE 1,2,3, sau Iosif Țon- Societatea Misionară Română. Dezbaterile care se poartă în agora evanghelică au ca și subiect central problema cesaționistă, precum și relațiile baptiști-penticostali. Dincolo de poziția față de cazul Iosif Țon, scrisoarea pastorului Adrian-Mihai Mateaş aduce în discuție și aspecte doctrinare și de relaționare baptiști -penticostali, fapt care a generat o serie de răspunsuri dintre care amintesc cele două articole ale lui Emanuel Conțac, precum și Scrisoarea lui Gavrilă de Petru Lascău. Așa cum am menționat și în sinteza anterioară (Nr.XIII), Emanuel Conțac răspunde prin intermediul a două posturi (articole) scrisorii pastorului Adrian-Mihai Mateaş deoarece acesta a ”făcut în mod generos referire la mișcarea penticostală”. Marius Cruceru răspunde la rândul său articolelor lui Emanuel Conțac prin intermediul unui post în care susține ideea că, cazul Iosif Țon – Străjerii este unul periferic. Cu toate divergențele și punctele de vedere pro și contra lui Iosif Țon, se poate observa faptul că popularitatea acestuia nu a fost afectată de deciziile luate la sfârșitul anului 2010. O analiză a dezbaterilor din ultima vreme din agora evanghelică este realizată de către Dyo prin intermediul articolului În săbii să ne luptăm sau în scrisorele să ne denigrăm?. Poate datorită faptului că dezbaterile se îndreptau într-o direcție greșită, Marius Cruceru a decis să-și prezinte scuze publice pentru găzduirea scrisorii pastorului Adrian-Mihai Mateaş.
Scrisoarea lui Gavrilă from Paşi spre lumină by Petru Lascău (04.01.2011)
Am primit mai deunăzi o scrisoare de la prietenul meu Găvrilă Penticostalu, cioban în Poiana Sibiului. Amu că-s la modă scrisorile deschise (ca aceea a Mateiaşului căruia i-a sărit ţandura), m-am gândit s-o deschid şi eu pe a lui Gavrilă şi s-o împărtăşesc cu dumneavoastră. Că amu aşa se face, publici scrisori aşa de la talpa ţării, scrise de oameni din popor, care ştiu să scrie din topor.
Gavrilă are şi el lăptop de ştie tare multe de furtuna asta de vorbe care s-a iscat acuma cu Iosif Ţon. El scrie ca la ei la stână, interpretând evenimentele în graiul şi lumina obiceiurilor lui. Vă dăruiesc şi dumeavoastră spre delectare scrierea lui Gavrilă. Domnul să-l alduiască pe el şi oile sale! Mă tare tem să n-o facă de oaie cu scrierea lui. Dar cine face oare mai mare brânză astăzi cu scisul? Că tot scriem noi, dar oare cine ne-o fi citind?
În săbii să ne luptăm sau în scrisorele să ne denigrăm? from Frică şi cutremur by Dyo (04.01.2011)
Se încetăţeneşte tot mai mult un stil, un model dezonorant de a lupta pe câmpul minat al apologeticii confesionale. A început prin guest-posturi, timide, încă deficitar calibrate în raport cu dimensiunea duşmanilor atacaţi, după care s-a trecut la misive întinse pe câte douăsprezece pagini, sau porţionate pe episoade. Vorbesc binenţeles despre războiul scrisorelelor deschise, în toi pe blogosfera evanghelică românească, un război care modelează tot mai radical taberele combatante înspre idealul drăcesc al dezbinării totale.
Fără îndoială, acest mod de întreţinere a unei dispute şi de decontare a poliţelor restante oferă nişte avantaje celor ce recurg la el. În primul rând, îl pune pe găzduitor la adăpostul disclaimerelor şi al neasumării în totalitate a afirmaţiilor din scrisoarea găzduită. Convenabilă manevră de eschivare de la asumarea unei poziţii clare, bărbăteşti, într-o dispută … Spune că scrisoarea nu îl reprezintă, însă o publică, strecurând dacă se poate şi câteva finuţe tuşeuri de marketing (ex. precizia de diamant a afirmaţiilor autorului, bunul său simţ, coerenţa şi, nu în ultimul rând, titlurile acestuia) Spune că nu este în totalitate de acord cu ea, dar numai bunul nostru Dumnezeu ştie ce aprobă el acolo şi ce nu; se aşteaptă însă de la cititori să facă distincţia asta, să citească printre rânduri şi să fie de acord cu el în ceea ce susţine împreună cu autorul scrisorii şi să treacă cu vederea derapajele acestuia, neglijabile în raport cu scopul nobil al mesajului transmis.
Scuze publice from Marius Cruceru by Marius David (04.01.2011)
Doresc să prezint scuzele mele publice faţă de fraţii penticostali răniţi sau întristaţi, prin ricoşeu, de remarcile dure din scrisoarea publică a pastorului Mateaş, scrisoare pe care am găzduit-o pe blogul meu.
Aşa cum am precizat, intenţia mea a fost cu totul alta decît de a-mi răni fraţii şi/sau rudeniile (reamintesc faptul că bunicul din partea mamei a făcut parte dintr-o biserică penticostală). Exerciţiul s-a vrut cu totul altul, dar … fiecare mai avem de învăţat. (…)
Scuze publice (via Marius Cruceru) from Vaisamar by Vaisamar (04.01.2011)
Preiau acest semnal nu pentru că am socotit că suntem îndreptăţiţi să primim scuze publice, ci pentru că mi se pare imperativ necesar să ne reconsiderăm fiecare poziţia de pe care îi privim pe fraţii noştri în credinţă. Experimentul hermeneutic al fr. Marius Cruceru şi răspunsul meu au scos la iveală un trecut dureros. În faţa unei asemenea crize n-aş vrea să flutur în faţa cititorilor o lozincă de tipul “Isus este soluţia”, fiindcă Isus nu este un soi de soluţie cu care stropim peste probleme, făcându-le să dispară ca prin farmec; Isus lucrează în noi şi prin noi în măsura în care avem urechi de auzit şi inimi sensibile la vocea Lui.
Isus este rezolvarea pentru situaţiile tensionate în măsura în care înţelegem că El ne adună în jurul Lui şi că nimic din ceea ce adesea folosim ca marcă identitară (pentru a ne lăuda) nu ne aparţine. Ce avem care să nu fi fost un dar de la El?
Declarații si reacții în mediul evanghelic față de cazul Iosif Țon – Străjerii (XIII)
Începutul de an este dominat în ,,agora evanghelică” de cazul Iosif Țon -Străjerii. Discuțiile se concentrează în jurul scrisorii pastorului Adrian-Mihai Mateaş care a primit un răspuns prin intermediul a două articole scrise de Emanuel Conțac dar și prin Scrisoarea lui Gavrilă de Petru Lascău. Așa cum am menționat, Emanuel Conțac răspunde prin intermediul a două posturi (articole) scrisorii pastorului Adrian-Mihai Mateaş deoarece acesta a ”făcut în mod generos referire la mișcarea penticostală”. Marius Cruceru răspunde la rândul său articolelor lui Emanuel Conțac, prin intermediul unui post în care susține ideea că, cazul Iosif Țon – Străjerii este unul periferic. Cu toate acestea pastorul Iosif Țon, a predicat în două biserici penticostale din SUA și se află în continuare în topul preferințelor cititorilor, sau a unei părți din cititorii blogosferei evanghelice după cum o dovedește și rezultatele sondajului Omul anului 2010 la evanghelicii din România publicat la sfârșitul acestei sinteze. Alături de sondajul propus de Alin Cristea la finalul acestei postări se regăsesc și rezultatele parțiale a unui sondaj de opinie este propus de Vasilică Croitor având ca subiect decizia AGA RVE de interzicere alui Iosif Țon la postul Radio Vocea Evangheliei.
Un răspuns pastorului Adrian-Mihai Mateaş (1) from Vaisamar by Vaisamar (02.01.2011)
Disclaimer: Nu aş fi răspuns scrisorii pastorului Adrian-Mihai Mateaş dacă (1) autorul ei n-ar fi făcut în mod generos referire la mişcarea penticostală (văzută ca sursa celei „mai active şi mai masive erezii actuale – mişcarea carismatică”), dacă (2) autorul ei n-ar fi fost licenţiat şi dacă (3) scrisoarea n-ar fi beneficiat de „timp de antenă” pe unul dintre cele mai citite bloguri evanghelice. Am mulţi prieteni între baptişti şi sper ca prietenia cu ei să reziste în ciuda momentului dificil creat de această scrisoare. Severitatea intervenţiei mele este cerută atât de multele nonsensurile răspândite pe cele douăsprezece pagini, cât şi de atitudinea care stă în spatele ei.
Un răspuns pastorului Adrian-Mihai Mateaş (2) from Vaisamar by Vaisamar
Prima partea a textului AICI.
Ne considerăm fraţi, dar ne tolerăm şi convieţuim vrând-nevrând
Pentru Adrian Mateaş, cea mai masivă erezie din creştinismul actual este mişcarea carismatică, ai cărei „părinţi fondatori” sunt penticostalii. Secţiunea care tratează acest subiect se întinde pe 3 pagini şi dă la iveală o rană care în aparenţă încă nu s-a vindecat. „Probabil că cei mai afectaţi de penticostalism au fost baptiştii, în România acest lucru fiind de notorietate”. „Vrând-nevrând, noi baptiştii convieţuim cu ei şi, mai mult sa mai puţin, ne tolerăm reciproc şi ne considerăm fraţi creştini”.
Afirmaţia de mai sus spune că pe de o parte ne tolerăm (deh, ce să facem, n-avem de ales) şi pe de altă parte că „ne considerăm fraţi”. Dacă ne tolerăm şi convieţuim „vrând-nevrând”, înseamnă că „înfrăţirea” de care vorbim e de paradă. Nu cunosc decât un singur factor care îi face pe oameni să se tolereze reciproc şi să convieţuiască „vrând-nevrând” – politica. Adică tocmai factorul deplâns mai sus de preopinentul meu. Citatul arată că, dacă e adevărat că „politica nu garantează acurateţe religioasă”, nu e mai puţin adevărat că politica nu garantează nici „înfrăţire religioasă”.
În virtutea dreptului la replică… Emanuel Contac despre scrisoarea pastorului Mateas from Marius Cruceru by Marius David (03.01.2011)
Cred că este onest, deşi aşteptările mi-au fost înşelate în privinţa acestui tip de postare, să prezint reacţiile dr. Emanuel Contac faţă de scrisoarea pastorului Mateaş de Bratca.
Prezint legăturile spre textului dr. Contac şi din pricina disclaimerului din faţă. Cred că este onest ca ambele tipuri de texte (cel “submediocru” al pastorului Mateaş) şi textul dr. Contac, care, după părerea mea, face risipă de academism şi timp vrednic de cauze mai bune şi ratează tocmai esenţa “nemulţumirilor lui Mateaş”, să se bucure de acelaşi tip de vizibilitate. Dar … ce să spun… a fost o încercare din care cred că avem de învăţat cu toţii.
MĂ TEM CĂ AM AVUT DREPTATE from Popas pentru suflet by cristianionescu (02.01.2011)
Am atras atenția destul de devreme că dacă nu vom fi atenți, problema mișcării de trezire a Străjerilor va deveni o confruntare doctrinară între baptiști și penticostali. Am avertizat că prea se face caz și se batjocoresc niște principii și practici care seamănă foarte mult cu cele penticostale! Era o problemă de timp până cineva […]
Iosif Ton in Seattle from PERSPECTIVE CRESTINE by Ted (03.01.2011)
Pastorul Iosif Ton a predicat in seara de Revelion la Biserica Penticostala din Kenmore, WA. Aici aveti inregistrarea mesajului.
Sondaj despre interzicerea lui Iosif Țon pe postul Radio Vocea Evangheliei (03.01.2011) from România Evanghelică by Alin Cristea
http://rascumparareamemoriei.wordpress.com/2010/12/29/sondaj-decizia-aga (03.01.2011)
Dintre cele 400 de voturi exprimate pînă acum, 79% consideră decizia ca fiind incorectă și imorală, iar 12% o consideră corectă statutar, dar imorală.
Votați Omul Anului 2010 la evanghelicii din România – 3 ianuarie 2010 from România Evanghelică by Alin Cristea
http://romaniaevanghelica.wordpress.com/2010/12/28/sondaj-omul-anului-la-evanghelicii-din-romania
După 350 de voturi:
Iosif Țon – 142
Vasilică Croitor – 74
Vladimir Pustan – 50
Ionatan Piroșca – 19
Bodo – 14
Liviu Mocan – 6
Cum înțeleg baptiștii notiunea de traditie
Spuneţi că baptiştii resping tradiţia. E un punct care nu poate fi revizuit? Dvs predaţi greaca veche şi patrologia. Cum înţelegeţi noţiunea de „tradiţie”?
Da, conceptul de „Tradiţie” cu majusculă versus „tradiţii” a fost reevaluat de teologii baptişti mai ales în ultimii 30-40 de ani. Nu ne trebuie mult să descoperim că oricât am studia Biblia acolo nu găsim expresia „Sfânta Treime” şi nu există concordanţă biblică în care să găsim „Trinitate”, „uniune ipostatică” sau „consubstanţialitate” etc. Ca urmare a acestor „extraordinare descoperiri”, chestiuni de bun simţ, după părerea mea, mulţi teologi baptişti au reevaluat tezaurul dogmatic adunat de Biserica Universală. În felul acesta Sola Scriptura capătă noi conotaţii. Vorbim deja de rolul presupoziţiilor în interpretarea Sfintelor Scripturi şi de tradiţii interpretative. Pentru baptişti textele patristice reprezintă „o istorie a interpretărilor Scripturii”. Din această perspectivă putem vorbi de Tradiţie ca suma tradiţiilor interpretative. Dezbaterile sunt încă în curs. Fiecare mişcare îşi are fundamentaliştii ei. Avem şi noi tipul acela de fundamentalism care a căzut, pornind de la Scripturile Sfinte în „logolatrie”. Dar trist şi comic în acelaşi timp este că idolatrizează traducerea King James, „cea mai bună traducere din lume”, după cum s-a exprimat un misionar baptist. Este tipul acela de atitudine „If King James was good enough for Apostle Paul is good enough for me too…”. În acest context s-a născut preocuparea pentru istoria gândirii creştine, pentru istoria formării dogmelor, pentru cunoaşterea diferitelor puncte de vedere ale altor confesiuni.
Baptiştii au dovedit o sensibilitate deosebită faţă de contextul cultural şi teologic în care vieţuiesc. Spre exemplu, dacă gândim în proporţii, numărul tezelor de doctorat scrise de baptişti referitoare la teologia ortodoxă şi în mod special la Dumitru Stăniloae este foarte mare.
”Baptiști nu sunt o sectă” Dialog cu pastorul Marius Cruceru pe site-ul Oglindanet.ro
Marius Cruceru este pastor baptist și vicepreședinte al Comunității Bisericilor Creștine Baptiste de Oradea și Satu-Mare. Interviul a fost publicat pe data de 11 aprilie 2010
Asupra tradiției la baptiști s-a pronunțat și Alin Cristea în cadrul articolului Observații la articolul lui Mihai Oara: “Concluzii la o controversă” din 10.12.2010 care scria următoarele:
În articolul său, Mihai Oară folosește conceptul de “tradiție” în două sensuri diferite.
Iată cum construiește o anumită formulă:
“Biserica Ortodoxă recunoaște existența și importanța Tradiției, în timp ce baptiștii resping în principiu tradiția ca autoritate.”
Ca ipoteză de lucru, eu aș porni de la următoarea idee:
Baptiștii nu resping tradiția ca autoritate, ci resping Tradiția ca autoritate. Dacă această ipoteză de lucru se dovedește valabilă, atunci există o anumită legitimitate în modul în care Paul Negruț face apel la “practica” baptistă.
Alexa Popovici folosește conceptul de “uzanță”, cînd se referă la un caz din 1978, cînd “Comunitatea din București dorea să-l excludă pe Aurelian Popescu pentru că a calomniat conducerea cultului și autoritățile de stat”:
“Comunitățile bisericești vizate nu au considerat creștinește și nu a fost în uzanța lor de de a exclude vreo persoană, căci potrivit învățăturii nou-testamentale, numai biserica are dreptul de a exclude și de a primi pe cineva în cult.” (p. 826)
Conceptul “Tradiție” la ortodocși și cel de “tradiție” la baptiști sînt din două zone diferite de semnificație.
Pentru ortodocși, “Tradiția” “a ajuns să facă referire la Scriptură și crezuri, iar mai tîrziu să includă înțelepciunea și explicațiile despre credință acumulate de către biserică de-a lungul istoriei” (Dicționar de termeni teologici, Editura Logos 2005, p. 130)
Conceptul “Tradiția” este… un termen teologic!
Pe cînd conceptul “tradiție” la baptiști este un termen descriptiv, este vorba de tradiționalism, de uzanță, de practică confesională, care, de-a lungul anilor, a integrat un ansamblu de concepții, obiceiuri, datini (care se statornicesc istoricește în cadrul unor grupuri sociale).
Alin Cristea, Observații la articolul lui Mihai Oara: “Concluzii la o controversă” pe blogul România Evanghelică 10.12.2010 (accesat 01.01.2011)















