Lansare de carte la Facultatea de Litere a Universității din București: „Ioan Alexandru: monografie critică” (30 octombrie 2014)

Avem onoarea ṣi bucuria să vă invităm,
Vă reamintim că personalitatea incandescentă a eruditului ebraist, poetului și omului politic Ioan Alexandru este evocată și în alte contexte. Ioan Alexandru a fost fondatorul mișcării românești pentru viață, prin înființarea, la 15 mai 1990, a Asociației PRO VITA; totodată, a luat inițiativa, împreună cu pastorul baptist Petru Dugulescu, constituirii în 1992 a Grupului de rugăciune din Parlamentul României, care funcționează și astăzi.
La mijlocul anilor ‘90 am avut ocazia să particip la câteva cursuri de Vechiul Testament ale poetului. Studenţi şi universitari, feţe monahale, intelectuali şi oameni simpli de toate vârstele se adunau cu caiete de notiţe şi reportofoane într-un amfiteatru ticsit, din faţa căruia Maestrul oficia arzătorul ceremonial al reactualizării mesajului biblic primordial: “Să fie om după chipul şi asemănarea noastră!”. Podiumul şi catedra tremurau, când Maestrul în pulovăr rostea, din adâncurile rărunchilor şi ale credinţei sale, ebraicul ”Ruah!”* : cuvântul se întrupa în faţa noastră, iar pereţii şi ferestrele amfiteatrului erau martori, alături de privirile noastre uimite, la această minune. Nici un podium teatral, nici un amvon preoţesc nu aveau această putere de materializare a Duhului, devenit şi redevenit trup, pentru noi şi în noi, ca glasul copleşitor, sugrumat de emoţie şi copilăros al lui Ioan Alexandru.
Jumătăţile de măsură erau inacceptabile pentru el, iar puterea sa catalizatoare întru credinţă şi vibraţie patriotică asupra intelectualilor sceptici şi căldicei era uriaşă. De aceea era căutat de sute de învăţăcei, de ortodocşi, greco-catolici şi protestanţi, de aceea fusese hărţuit de autorităţile comuniste, de aceea după decembrie 1989 a devenit o personalitate publică proeminentă şi incomodă, de aceea s-a angajat în politică: pentru a reaşeza în matca credinţei şi a valorilor autentice destinul neamului românesc.
Sursa: http://www.culturavietii.ro
La mulți ani, Corneliu Constantineanu!
Foto: http://www.facebook.com/corneliu.constantineanu (2013)
Pastor Prof. univ. dr. Corneliu Constantineanu este profesor titular în cadrul Institutului Teologic Penticostal din București unde predă cursurile “Dimensiunea socio-politică a învăţăturii Bisericii primare” şi “Teologia Noului Testament”.
În perioada 2010-2014 acesta a fost rectorul Institutului Teologic Penticostal din București, fiind cel de-al treilea rector al instituției menționate după Trandafir Sandru (1992-1998) – care a fost director al Seminarului în perioada 1976-1992 – și John F. Tipei (1998-2010). În anul 2006 a obținut Doctoratul în Teologie la University of Leeds, Marea Britanie şi the Oxford Centre for Mission Studies, Oxford, Marea Britanie.
Pe lângă slujirea academică acesta este implicat și în activitatea pastorală în calitate de pastor la Biserica Penticostală Vestea Bună din Bucureşti (începând cu anul 2010). În perioada 1997–2009 a fost pastor la Biserica Internaţională/Penticostală din Osijek, Croaţia.
Este căsătorit cu Ioana şi are două fete, Anamaria şi Carmen.
Pentru redactarea și apoi editarea acestei scurte biografii am folosit informații din următoarele surse:
„Pastor Prof. univ. dr. Corneliu Constantineanu” – http://itpbucuresti.ro/cadre-didactice-titulare
„CORNELIU CONSTANTINEANU – Curriculum Vitae” – http://www.itpbucuresti.ro/media/facultate/cv
Alin Cristea, „La mulți ani, Corneliu Constantineanu (28.10.2014)” – http://romaniaevanghelica.wordpress.com
*
La Capela FTB alături de Daniel Mariș și Teo Colda cu prilejul conferinței lui Gordon Smith (25 octombrie 2011)

La lansarea cărții Istoria penticostalismului românesc la ITP București (14 nov 2012)

Conf. Univ. Dr. Corneliu Consrtantineanu, la momentul respectiv rectorul Institutului Teologic Penticostal din București, organizator al , lecturând o carte despre Retorică și predicare – la Conferinta Națională Langham Preaching România Râu Sadului, octombrie 2013.

București – 2014
*

Doi bătrâni controversați: Nicolae Corneanu și Iosif Țon
Două biografii în paralel: Nicolae Corneanu și Iosif Țon
1. Nicolae Corneanu. Dat fiind faptul că nu sunt suficient de în vârstă încât să fi reținut toate detaliile evenimentelor de la Timișoara, din 1989, am aflat despre mitropolitul Nicolae Corneanu abia ulterior, când s-a denunțat pentru colaboraționismul său cu regimul comunist.
N-am cunoștință despre un alt caz similar – deși se pare că ar fi existat niște autodenunțuri similare în alte confesiuni, însă nu de aceeași anvergură. Prin urmare, l-am privit de la început cu ochi buni pe ierarhul ortodox.
Ulterior, am aflat despre Marșul Învierii, eveniment ce reunește creștini de toate confesiunile într-o procesiune care străbate Timișoara în fiecare an, de Înviere. Această întâmplare fericită n-ar fi existat fără bunăvoința mitropolitului.
Pe urmă, am aflat că a participat la întâlnirile organizate de Areopagus. Am fost surprins de această deschidere cu totul neobișnuită și neașteptată între creștinii majoritari și minoritarii dintre care provin.
Gestul mitropolitului de a se împărtăși…
Vezi articolul original 500 de cuvinte mai mult
Iosif Țon – 80 de ani
Astăzi, 30 septembrie 2014, Prof. Dr. Iosif Țon împlinește 80 de ani. Dat fiind acest eveniment reiau mai jos biografia acestuia publicată în cartea CULTELE NEOPROTESTANTE ŞI DREPTURILE OMULUI. Un strigăt la Radio Europa Liberă (aprilie 1977) (pp.51-54), realizată împreună cu istoricul Bogdan Emanuel Răduț. În cadrul lucrării menționate veți găsi și alte informații despre implicarea acestuia în viața religioasă din România comunistă.
Iosif Ţon s-a născut la 30 septembrie 1934, în localitatea Gârboviţa, jud. Alba. A urmat studiile la Facultatea de limbă şi literatură română din Cluj (1951-1955) şi Seminarul Baptist din Bucureşti (1955-1957). După studii a lucrat ca profesor de limba şi literatura română în Cluj (1958-1968)[1]. În 1959 s-a căsătorit cu Elisabeta şi au împreună o fiică, Dorotea. În perioada 1969-1972 studiază teologia la Oxford.
Între 1973-1974 a fost profesor la Seminarul Baptist din Bucureşti, apoi pastor la Biserica Baptistă din Ploieşti (până în 1977). În timpul pastoratului la Ploieşti a scris două lucrări care i-au adus represaliile Securităţii, Cine îşi va pierde viaţa şi Locul creştinului în socialism (cunoscută ca Manifestul Creştin. Ambele arătau abuzurile din partea statului împotriva bisericilor şi credincioşilor evanghelici. Acestea au fost scrise în anul 1973, respectiv 1974, publicate în 1975 în străinătate şi au circulat clandestin în România. Se considera că Ţon încearcă să creeze „o mişcare disidentă în cadrul Cultului Baptist.” În 1977, după ce s-a dat publicităţii scrisoarea privind drepturile omului a fost arestat şi anchetat alături de ceilalţi semnatari.
În cadrul unei Note din 30 ianuarie 1978 întocmită de către Ion Roşianu, preşedintele Departamentului Cultelor, în legătură cu „scrisoarea pastorului Petru Popovici din S.U.A., adresată Secretarului General al O.N.U. Kurt Waldheim”, pastorul Iosif Țon este prezentat astfel:
„Țon Iosif, fost pastor baptist, a dezidat în 1969, rămânând în străinătate cu ocazia unei călătorii făcute pe linie de O.N.T. în Austria. În 1973 s-a înapoiat în ţară, după ce a urmat un curs la Colegiul Oxford din Anglia.
După revenirea în ţară, a declanşat o acţiune cu caracter denigrator la adresa conducerii legale a cultului baptist şi a libertăţilor religioase din România, instigând la nesupunere faţă de organul de conducere a cultului şi faţă de autorităţile statului.
În acest scop a elaborat unele lucrări pe care le-a multiplicat difuzându-le în ţară şi în străinătate. De asemenea, a acordat unor persoane din străinătate interviuri imprimate pe bandă magnetică, calomniind regimul nostru şi viaţa religioasă din ţară.
Pentru faptele sale a fost cercetat de organele de stat competente.
Comitetul Uniunii cultului baptist a hotărât să-i retragă funcţia de păstor în primăvara anului 1977.
Țon Iosif continuă să desfășoare o intensă activitate de instigare, frecventând diferite biserici baptiste.”
După 1977 a fost pastor la Biserica Baptistă Nr. 2 din Oradea, până în 1981 când va emigra în Statele Unite, stabilind-se la Wheaton, IL. În 1982 devine preşedintele Societăţii Misionare Române (Romanian Missionary Society), unde traduce cărţi de teologie, imprimă şi le introduce în România, pe ascuns. De asemenea predică la Radio Europa Liberă.
Revenind în ţară în 1990, înfiinţează Institutul Biblic din Oradea (azi Universitatea Emanuel) şi Editura Cartea Creştină. A revenit pastor al Bisericii Baptiste Nr.2 Oradea (Biserica Emanuel). Tot atunci a iniţiat şi a fost unul din fondatorii Alianţei Evanghelice din România.
În 1996 îşi susţine teza de doctorat în teologie, cu titlul „Suferinţă, martiraj şi răsplătire în cer” la Facultatea Evanghelică din Heverlee, Belgia. În acelaşi an demisionează din funcţia de pastor al Bisericii Emanuel şi se dedică cursurilor de viaţă spirituală în diferite biserici din ţară.
Este stabilit împreună cu familia la Portland, OR, SUA. Vizitează anual România pentru cursuri de viaţă spirituală şi predici în diverse biserici.
Pastorul Otniel Bunaciu este al doilea român aflat la conducerea Federației Baptiste Europene
Pentru că în perioada 24-27 septembrie 2014 se va întruni pentru prima dată la București Consiliul Federației Baptiste Europene (European Baptist Federation -EBF-), fapt care reprezintă o premieră în istoria acestei organizații, m-am gândit să reiau unele informații cu privire la faptul că în prezent la conducerea acestei instituții se află pentru a doua oară în istoria ei un român.
Pastorul Otniel Bunaciu, vicepreședinte al EBF (2011-2013) și președintele în exercițiu al organizației (2013-2015), este al doilea român care preia această funcție după pastorul Vasile Talpoș. Profesorul și pastorul Vasile Talpoș a fost vicepreședinte al Federației Baptiste Europene în perioada 1985-1987, președinte 1987-1989 și past president 1989-1991.
Dat fiind faptul că România a dat doi reprezentanți care au ocupat/ocupă pentru o perioadă de timp cea mai înaltă funcție de conducere în cadrul Federației Baptiste Europene, m-am gândit că este util să prezint câteva similitudini între mandatele celor doi pastori și profesori români.
Astfel:
- ambii erau la momentul preluării funcției profesori universitari care slujeau în cadrul Seminarului Teologic / Institutului Teologic Baptist din București și aveau doctoratul obținut în cadrul unor universități recunoscute (Vasile Talpoș în America, iar Otniel Bunaciu la Institutul Teologic Protestant din Cluj).
- Ambii au studiat în străinătate în perioada comunistă (Vasile Talpoș în America pentru doctorat, Otniel Bunaciu în Anglia pentru master la Regent’s Park College)
- ambii erau în funcții de conducere în cadrul Uniunii Baptiste din România. Pastorul Vasile Talpoș era vicepreședinte (1984-1988), iar pastorul Otniel Bunaciu este președinte al Uniunii Baptiste (2007-2011; 2011-2015)
- ambii erau pastori în București (Vasile Talpoș la Biserica Baptistă „Nădejdea” din cartierul Giulești, iar Otniel Bunaciu la Biserica Baptistă „Providența” din cartierul Ferentari)
Federația Baptistă Europeană a fost fondată în anul 1949 pentru a uni baptiști europeni aflați într-o Europă devastată de cel de-al doilea război mondial. În timpul Războiului Rece, EBF a menținut contactul cu credincioșii din spatele Cortinei de Fier care au suferit pentru credința lor. Mărturie în acest sens stau și vizitele unor reprezentanți ai Federației în România comunistă și discuțiile pe care aceștia le-au avut cu conducerea UBR sau cu autoritățile de la Ministerul Cultelor, Departamentul Cultelor și probabil și la alte nivele, dar fiindcă nu am cercetat relațiile externe în perioada amintită nu pot da detalii asupra contactelor pe care aceștia le-au avut la București sau în străinătate.
Cu prilejul unui mesaj adresat Bisericii Baptiste Filadelfia din București în data de 15 septembrie 2013 în cadrul căruia se referea la modul în care lucrează Dumnezeu în lumea noastră, pastorul Otniel Bunaciu menționa că Federația Baptistă Europeană se întinde din Irlanda până la Vladivostok, dar are membrii și în Orientul Mijlociu. Din datele oficiale care se regăsesc pe site-ul instituției rezultă că Federația Baptistă Europeană este compusă din aproximativ 770,000 baptiști care fac parte din 52 de Uniuni și Convenții și 7 biserici afiliate (7 affiliated churches and networks). EBF se întinde din Portugalia pană în îndepărtata Rusie, fiind incluși în această familie baptiștii din Eurasia, Orientul Mijlociu și Îndepărtat.
Consiliul Federației Baptiste Europene (The EBF Council) se întâlnește anul în luna septembrie și este organismul decizional suprem al EBF. Consiliul este format din reprezentanții Uniunilor Baptiste componente ale Federației Baptiste, reprezentanții IBTS (International Baptist Theological Seminary), membri laici și anumite organizații de misiune partenere. Acesta numără de obicei între 120-150 de delegați și întâlnirile sale sunt, de asemenea, un timp de închinare, inspirație, de cunoaștere informală (?) (informal sharing) și reînnoirea prieteniei între membri.
Pavel Nicolescu – mesaj despre suferință la BCB „Nădejdea” București (2009)
În anul 2009 pastorul Pavel Nicolescu a venit la București pentru finalizarea studiilor de doctorat dacă am înțeles eu bine motivul vizitei. Dat fiind faptul că Prof. Dr. Vasile Talpoș îi era conducător de doctorat, Pavel Nicolescu a fost invitat să transmită un mesaj către Biserica Baptistă „Nădejdea” din București, biserică al cărei pastor coordonator era fratele profesor Vasile Talpoș.
Mesajul s-a bazat pe un pasaj din cartea lui Iov
*
În cadrul mesajului său, Pavel Nicolescu vorbește despre percepția comunistă asupra religiei (referire la Lenin), despre plecarea sa din România în anul 1979, dar și despre mesajul pe care Dumnezeu îl transmite prin intermediul cărții Iov.
Foarte interesante sunt și amintirile despre Alexa Popovici și Marcu Nichifor și modul în care aceștia făceau evanghelizare în Parcul Cișmigiu aflat în vecinătatea Seminarului Teologic Baptist din București. Este vorba de perioada interbelică și nu cea comunistă. Pavel Nicolescu menționează că Alexa Popovici se ducea și le dădea la oameni tractate, iar aceștia stăteau și se uitau la ei și îi întreba cine sunt. Răspunsul că este elev la Seminarul Teologic Baptist a dus la respingerea mesajului.
Marcu Nchifor avea altă tactică pe care o veți descoperi ascultând înregistrarea audio.
*
* *
Cu prilejul vizitei pastorului Pavel Nicolescu la Biserica Nădejde am avut ocazia să discut câteva aspecte despre cercetarea mea doctorală privind Biserica Baptistă din România în perioada comunistă. Cum la momentul respectiv eram la începutul cercetării mele nu i-am pus prea multe întrebări și nici pastorul Pavel Nicolescu nu avea timpul necesar atunci să dezvoltăm subiectul. Cu toate acestea am rămas de la dânsul cu câteva idei pe care le-am dezvoltat ulterior. După finalizarea studiilor de doctorat am publicat rezultatele cercetării mele în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România: între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), lucrare unde am inclus și un scurt portret al pastorului Pavel Nicolescu din care redau un fragment mai jos, cu scopul de a-l cunoaște pe cel care vorbește cu atâta îndrăzneală despre credința sa.
Pavel Nicolescu
Pastorul baptist Pavel Nicolescu[1], om de o erudiție deosebită[2], unul din liderii evanghelici ai României comuniste s-a născut la 27 aprilie 1936 în Ploiești, județul Prahova într-o familie de credincioși creștini după Evanghelie[3]. Între anii 1961-1965 a urmat Seminarul Teologic Baptist din București absolvindu-l ca șef de promoție. După absolvirea Seminarului, în anul 1966 s-a căsătorit cu Rut Pădeanu și au împreună trei copii[4]. În anul 1969 a început cursurile Facultății de Filozofie din București. Întrucât era absolvent al unei școli teologice și baptist declarat, a fost exmatriculat cu două săptămâni înainte de terminarea anului IV prin Dispoziția nr. 177 din 6 aprilie 1973 a Rectoratului Universității București, care nu menționa însă explicit motivul acestei măsuri[5]. În anul 1967 s-a angajat ca muncitor la Spitalul Clinic Fundeni din București. La 23 iunie 1974 a fost ales pastor de Biserica Baptistă din cartierul 23 August[6].
La scurt timp după alegerea sa ca pastor, în octombrie 1974 la locuința sa din București s-a „efectuat o percheziție în baza autorizației nr 955/B/1974 din 3.10.1974 eliberată de Procuratura Militară București, ocazie cu care au fost găsite și confiscate numeroase materiale religioase.”[7]
În urma percheziției, a materialelor găsite la locuința sa precum și a activității sale „a fost învinuit de săvârșirea infracțiunii de propagandă împotriva orânduirii socialiste prevăzută și pedepsită de art. 166 aliniatul 2 din Codul Penal întrucât ar fi primit și răspândit materiale cu conținut anticomunist, ar fi transmis postului de radio «Europa Liberă» știri calomnioase la adresa regimului și pentru că ar fi purtat «discuții dușmănoase»[8]. A fost scos de sub „urmărire penală prin Ordonanța din 15.03.1977 a Direcției Procuraturilor Militare, dispunându-se totuși sancționarea lui pe linie administrativă cu «mustrare» potrivit art. 92, lit. «a» din Codul Penal.”[9]
Pavel Nicolescu este unul din fondatorii Comitetului Român pentru Apărarea Libertăţii Religioase şi de Conştiinţă[10] (A.L.R.C.). Înființat în aprilie 1978, ALRC era o organizație care milita pentru respectarea drepturilor religioase. După „arestări, anchete, amenințări cu moartea, în 1979 a emigrat în Statele Unite unde și-a finalizat studiile obținând doctoratul în teologie.”[11] În anul 2009 acesta era pastor la Biserica Baptistă Română din New York alături de pastorul Levi Marian.
La mulți ani, Prof. Dr. Vasile Talpoș
Prof. Dr. Vasile Talpoş, s-a născut pe data de 23 iulie 1942 în comuna Bocşa, judeţul Sălaj. A studiat în comuna natală (şcoala elementară,1949-1956) apoi în Cluj (şcoala de meserii şi liceul 1956-1964), la Bucureşti (Seminarul Teologic Baptist, 1965-1969), din nou la Cluj (Facultatea de Teologie la Institutul Teologic Protestant Unic de Grad Universitar- obţinând licenţa în teologie,1975-1979), şi în Louisville, Kentucky, USA (Southern Baptist Theological Seminary- unde a obţinut doctoratul Ph.D, 1980- 1983.). Este căsătorit cu Lidia Talpoș și au împreună trei copii: Cristina, căsătorită cu pastorul Samuiel Bâlc, Cristian Emanuel și Lidia Emanuela.
a) De asemenea, Dr. Vasile Talpoş a slujit ca păstor la Biserica Creştină Baptistă nr 3. Cluj-Iris, între anii 1969-1974 şi în orașul Turda între 1975-1980.
b) Din anul 1987 şi până în anul 2014 a fost păstor și păstor coordonator al Bisericii Creştine Baptiste “Nădejdea” din cartierul Giuleşti, Bucureşti.
c) Între anii 1984-1988, Prof. Dr. Vasile Talpoş a lucrat ca Secretar General al Uniunii Baptiste din România şi ca vicepreşedinte, preşedinte şi apoi ca past-preşedinte al Federaţiei Baptiste Europene. În anul 1988 a fost ales ca director al Seminarului Teologic Bapstist Bucureşti, iar în anul 1990 a organizat transformarea Seminarului Teologic Baptist București în Institutul Teologic Baptist de Grad Universitar din București îndeplinind până în anul 2011 funcția de rector al acestui Institut, slujind în continuare ca profesor universitar în cadrul aceleiași instituții.
d) Între anii 1991-2000 a deţinut şi funcţia de decan al Facultăţii de Teologie Baptistă din cadrul Universităţii Bucureşti. Totodată, Prof Dr. Talpoş este şi autor a mai multor cărţi, cursuri, monografii şi articole, slujind în continuare ca profesor la Facultatea de Teologie Baptistă, Universitatea din București la master și doctorat.
Unele informații sunt preluate de pe site-ul Bisericii Creștine Baptiste Nădejdea din București, http://www.bisericanadejdea.ro/vasile-talpos.php, accesat iulie 2013.






















