Evenimentul zilei – Persecutarea creștinilor. Document din arhivele serviciilor. Istoria secretă
Articolul “Persecutarea creștinilor. Document din arhivele serviciilor. Istoria secretă” se referă la următoarele cazuri concrete:
1. Pastorul Richard Wurmbrand, numit ”fugarul” de ofițer este una dintre figurile emblematice ale luptei anticomuniste. Convins, în tinerețe, de doctrina comunistă, el o abandonează repede și devine pastor.
Pe 29 februarie 1948 este arestat. La un moment stă în celulă cu Lucrețiu Pătrășcanu.
” După paisprezece ani de detenție (executați între 1948–1956 și, respectiv,1959–1964) este eliberat, iar în 1965 părăsește țara împreună cu familia, fiind răscumpărat de o organizație creștină norvegiană, cu 10.000$.
2. Alecu Iacob, violinist la Filarmonica din Sibiu și autor al multor imnuri care încă se cântă în bisericile penticostale, a stat un an în închisoare, fiind condamnat, în 1971, la 8 ani de detenție, sub acuzația de ”propaganda împotriva orânduirii socialiste”.
3. Către, Bisericile creștine din toată lumea (Iunie 1972)
Apelul“ a fost semnat de un grup de nouă credincioși evanghelici (neoprotestanți) și a fost trimis în străinătate (Marea Britanie) astfel că documentul și semnatarii acestuia au ajuns în atenția Securității.
Documentul semnalează lipsa de libertăți religioase, prigoana și persecuțiile la care au fost supuși credincioșii din unele părți ale țării, menționându-se județele Satu Mare, Maramureș, Bistrița-Năsăud, Mureș, Brașov, Bacău, Gorj, Galați și partea de nord a Moldovei. Se arată că au fost închise lăcașurile cultelor baptist, creștin după evanghelie și penticostali, au fost arestați și condamnați: compozitorul de muzică religioasă Iacob Alecu din Sibiu, pastorii Caraman Constantin, Răscol Victor, Mihai Cornel, Răscol Emanoil, frații Tarnavskietc. (…)
În material se arată, de asemenea, că autoritățile române ar fi dispus dărâmarea unor lăcașuri de cult în orașele Dej și Lugoj și ar fi concediat diferiți predicatori, declanșându-se „o vastă campanie de reprimare a religiei și activităților de cult“.
“Apelul“ a fost difuzat congregațiilor religioase din Marea Britanie fiind semnat de un grup de nouă cetățeni din România, în numele „Comitetului de ajutorare a celor persecutați și de informare a opiniei publice mondiale“.
https://evz.ro/persecutarea-crestinilor-document-din-arhivele-serviciilor-istoria-secreta.html
Partajează asta:
Cărți gratuite de la Misiunea Creștină Richard Wurmbrand
Misiunea Creștină Richard Wurmbrand condusă de Mihai Wurmbrand, singurul fiu al pastorului Richard Wurmbrand, autorul cărții Torturat pentru Hristos informează pe cei interesați de posibilitatea de a obține în mod gratuit următoarele 5 cărți gratuite avându-l ca autor pe Richard Wurmbrand:
„Drumul spre Culmi” (meditații creștine pentru fiecare zi din an)
„Torturat pentru Hristos”;
„Cu Dumnezeu în Subterană;”;
„A Fost Karl Marx un Adept Satanist?”;
„Soția Pastorului” de Sabina Wurmbrand.
Cărțile pot fi obținute numai completând formularul de cerere de pe pagina de internet: https://misiuneacrestinarichardwurmbrand.ro
Cei care doresc aceste cărți gratuite, vor trebui sa plătească numai cheltuielile minime de expediere a întregului pachet indicate în formularul de cerere.
Pastorul Richard Wurmbrand a suferit 14 ani în închisorile comuniste, iar soția acestuia, Sabina Wurmbrand a suferit pentru mărturia creștină aproape 3 ani în lagărul de la Canal și în alte închisori comuniste.
Partajează asta:
Institutul Teologic Baptist din București – 100 de ani de învățământ teologic baptist în România (1921-2021)
O scurtă incursiune în istoria Seminarului Teologic Baptist, a Institutului Teologic Baptist din București și a Facultății de Teologie Baptistă din cadrul Universității din București la 100 de ani de la începuturile educației teologice baptiste în România
Partajează asta:
1941-2021: 80 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă (Ucraina)
Astăz, 1 aprilie 2021, se comemorează 80 de ani de la masacrul împotriva a mii de români la Fântâna Albă (Ucraina). Filmulețul de mai jos, a fost realizat de către Donțu Cătălin, elev în clasa a X a la Colegiul Național Grigore Mosil din București sub coordonarea colegului și prietenului meu, profesorul Florin Cristescu.
Partajează asta:
6 martie în istoria României
La data de 6 martie 1945 s-a instalat, a fost impus, guvernul pro-sovietic avându-l ca prim-ministru pe Dr. Petru Groza. Acest guvern, în aparență democratic, era controlat de comuniști. El fusese impus forțat regelui Mihai I de către Stalin prin intermediul lui Andrei Vîșinski, adjunctul ministrului de externe sovietic. Rolul noului guvern este acela de a pregăti sovietizarea României. Un pas hotărâtor în această direcție fiind și falsificarea alegerilor din noiembrie 1946.
Ultimul obstacol în calea instaurării depline a comunismului în România era monarhia, motiv pentru care la 30 decembrie 1947 regele Mihai I este nevoit să abdice și se face trecerea la republică. România devine republică populară, regimul de democrație populară neavând nimic de-a face cu democrația.
Urmărește și documentarul despre viața lui Petru Groza
Citește și
Petru Groza și guvernul de largă concentrare antidemocratică disponibil aici
https://romania.europalibera.org/amp/agora-vladimir-tismaneanu-petru-groza/30277962.html
La 6 martie 1927, s-a născut scriitorul şi jurnalistul columbian Gabriel Garcia Márquez, considerat unul dintre cei mai mari scriitori din istoria literaturii de limbă spaniolă; cel mai cunoscut roman al său este “Un veac de singurătate” (1967). A primit Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1982. Potrivit Academiei Nobel a fost un titan al „realismului magic” (numit de mulţi critici şi realismul fantastic sud-american), care a reflectat în textele sale „viaţa şi conflictele unui întreg continent”. A murit în 2014, la Ciudad de Mexico, unde trăia de mai bine de 30 de ani
Partajează asta:
5 martie în istorie
La 5 martie 1953, tocmai când pregătea un plan de deportare a evreilor din Moscova, moare Iosif Visarionovici Stalin, dictatorul Uniunii Sovietice (URSS).
Acesta s-a născut la data de 18 decembrie 1878, anul în care România își obținea independența și a fost secretar general al Partidului Comunist din Rusia Sovietică (1922-1953) și conducătorul URSS în perioada 1924-1953. De la moartea lui Vladimir Ilici Lenin până la moartea sa.
Stalin este responsabil de multe crime și atrocități, multe dintre acestea îndreptate împotriva propriului popor. Cu toate acestea în Rusia există un cult al lui Stalin, existând persoane cu o anumită nostalgie față de persoana acestuia și modul autoritar, totalitar, de conducere.
Vezi un material despre rolul nefast al acestuia în istoria Rusiei aici:
Partajează asta:
15 ianuarie în istoria României
La 15 ianuarie 1850 s-a născut Mihai Eminescu (1850-1889), unul dintre cei mai mari scriitori români, fiind considerat poetul național. Născut în Botoșani a murit pe 15 iunie 1889 în București fiind înmormântat în cimitirul Bellu din Capitală.
Creația literară a lui Mihai Eminescu este una vastă, cuprinzând atât poezie cât și traduceri din limbi străine, piese de teatru, încercări beletristice. Sunt binecunoscute poezii precum Luceafărul sau Scrisoarea a III. În data de 28 octombrie 1948 a fost ales post-mortem membru al Academiei Române, în fapt al noii academii, respectiv Academia Republicii Populare Române deoarece cea veche fusese desființată în Iunie 1948.
În anul 1950 autoritățile comuniste de la București au sărbătorit 100 de ani de la nașterea poetului. S-a încercat astfel folosirea imaginii acestuia pentru a acredita ideea că Partidul Comunist din România sprijină cultura națională, dar și aceea că Eminescu critica aceleași aspecte ca și Partidul, era deci și el un fel de “comunist” (Sic!)
Începând cu anul 2011 la data de 15 ianuarie se sărbătorește Ziua Culturii Naționale.
Partajează asta:
14 ianuarie în istoria României
În data de 14 ianuarie 1950 a fost emis Decretul 6 privind înființarea lagărelor de muncă forțată în România numite oficial „unități de muncă” destinate celor ce „primejduiesc sau încearcă să primejduiască regimul de democraţie populară”.
Partajează asta:
Ioan Alexandru Lăpugean (1948-2020)
Astăzi am aflat încă o veste tristă, aceea a plecării în veșnicii a pastorului Ioan Alexandru Lăpugean. Am avut onoarea să-l cunosc personal și amabilitatea de a filma o serie de interviuri/ dialoguri având ca temă Biserica sub comunism și în libertate.
Dialogurile cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean pot fi urmărite aici:
Marius Silveșan în dialog (2) cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 2 Perioada Seminarului
Voi reveni cu detalii biografice. Până atunci postez aici o autobiografie preluată din postarea pastorului Ionel Tuțac.
Pastorul Vasile Bel a scris o biografie succintă pe care o puteți citi pe blogul Istorie baptistă.
Dumnezeu să mângâie familia!
Partajează asta:
Petru Lascău despre experimentul comunist al redistribuirii averilor (colectivizare)
Ideea redistribuirii averilor, a folosirii bunurilor în comun nu este una nouă. O regăsim sub o formă sau alta încă din Antichitate.
În ceea ce privește secolul XX este cunoscut, mai mult sau mai puțin, experimentul comunist cu privire la redistribuirea bunurilor. O sintagmă comunistă formulată de Karl Marx în Critica Programului Gotha statua că societatea comunistă își va înscrie pe frontispiciu: „De la fiecare după posibilități, fiecăruia după necesități”, concept care a ajuns să fie uneori transpus în practică aliteram. Pentru a înțelege mai bine cum a pus în practică regimul comunist din România ideea redistribuirii averilor am selectat un pasaj memorialistic din postarea pastorului Petru Lascău.
“Ideea redistribuirii averilor nu m-ar deranja așa de tare dacă n-aș fi experimentat pe propria piele fenomenul. Părinților li s-a luat pământul pe care „l-au dat de bunăvoie” colectivului. Dintr-o dată toți țăranii din sat au devenit egali. Egali de săraci și bogați în același timp. Acum pământul nu mai era al nostru ci al nostru al tuturor, al satului (sau statului). Noi, care avusesem 12 lanțuri de pământ eram egali cu cel care avusese doar unul sau numai grădina din spatele casei. În câțiva ani eram la fel de săraci cu toții, mai ales că fuseseră aleși să ne conducă averea comună cei care fuseseră cei mai săraci înainte. Știam cu toții unde ne vor duce. Dar tata tăcea din gură și se bucura că n-a fost trimis în Bărăgan, așa cum o pățiseră alți „chiaburi”, adică oameni harnici și gospodari care reușiseră să aibe mai mult pământ sau chiar batoză cum evea tata și unchiul. De aceea s-a și mutat la oraș, unde și-a căutat de lucru. Ca el au făcut-o cei mai mulți lăsând satul pustiu, peste care vine neiertător pădurea. Natura detestă vidul.
„Dacă nană Floare, n-ar fi fost așa de bună cu mine, cu toții ați fi acum la canal!” – le-a zis-o Șandor, fosta slugă a familiei care acum era primarul comunei. Nană Floare nu-l trezea când îl găsea dormind ziua în amiaza mare. „Pentru Șandor iar e a ploaie!” spunea nană Floare și apoi îi mai și umplea traista cu bunătăți să ducă le cei de acasă. Soacra mea, fiica lui nană Floare, avea o interpretare originală a lăcustelor care se ridică din fântâna adâncului din cartea Apocalipsei. Aceste lăcuste aveau niște cozi în care stătea toată puterea lor de vătămare a oamenilor. Cumnismul, zicea ea, își are puterea în coadă”.
Pentru a vedea discuția în context citiți postarea AICI
Istorie Evanghelica 